regizor caut piesa

Piese de A.V. Suhovo Kobalin

adauga piesa

Moartea lui Tarelkin

O comedie acidă cu puternice accente parodice care satirizează birocraţia şi a sistemul poliţienesc al vremii în Rusia imperială.

Nunta lui Krecinski

Pentru a-și plăti datoriile acumulate la jocul de cărți, un dandy escroc din Moscova vrea să păcălească rapid o familie de oameni naivi de la țară și să se însoare cu fiica lor, dar înșelătoria este demascată în final. Totuși, printr-un gest nobil, sunt achitate și datoriile.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie A.V. Suhovo Kobalin 

editeaza

• 1
• 2
• 3

Cronici ale spectacolelor dupa texte de A.V. Suhovo Kobalin

• "Moartea lui Eskrokov" de Ion Parhon sursa: România Liberă
  Dupa doua adaptari remarcabile, una inspirata de "Trista poveste a nefericitei Erendira si a nesabuitei sale bunici", de Gabriel Garc’a M'rquez, pusa in scena la Oradea, cealalta alcatuita din fragmente de piese si scrisori cehoviene, care a vazut lumina rampei la Nationalul iesean, regizorul Ion Sapdaru "recidiveaza" printr-un spectacol izvorat din "Moartea lui Tarelkin", de A.V. Suhovo-Kobalin, ce ni se dezvaluie pe scena Teatrului dramatic "Fani Tardini" din Galati, cu titlul "Moartea lui Eskrokov". Chiar de aici putem deslusi o prima sursa a comicului de factura foarte variata, dar si deconcertanta uneori, pe care il valorifica regizorul, caci, dupa modelul ilustrului Caragiale, toate personajele vor capata nume grotesti si definitorii pentru alcatuirea lor fizica si morala: Sakalov, Trogloditki, Pungasovski, Sarlatanov, Huidumov si Vlajganov, Oftikosov, Borfetova s.a.m.d. Amestecul de drama si umor din viata functionarului Tarelkin (Eskrokov), in prima parte a spectacolului
  Citeste tot pe România Liberă
• Batele, boii si birocratia de Mihaela Michailov sursa: România Liberă
  "Tarelkin" este spectacolul birocratiei epuizante dintr-un sistem in care mai bine faci pe mortul decat s-o iei de fiecare data de la capat. A fi in sistem inseamna a juca dupa o dramaturgie ideologica ce-ti formateaza comportamentul cotidian si te face partas la marele furt colectiv. A fi in afara sistemului inseamna a iesi din performance-ul ipocriziei generale.
  Ce alege Tarelkin? Sa joace politica mortii. Pe aceste doua coordonate – politica si spectacol – e construit "Tarelkin". Protagonistul isi regizeaza moartea, cu toate ingredientele necesare: cosciug, bocitoare, onoruri militare, parastas improvizat. O vreme, moartea tine. La un moment dat insa, spectacolul il deconspira. Tarelkin, care s-a dat drept vecinul mortului, se infurie, iar inflexiunea vocii, ritmul dictiei il tradeaza. O da in bara in show-ul cu cea mai mare miza – propria moarte – si reintra in politica birocratiei aberant-absurde.
  "Alpinismul" ierarhic
  Scena dosariadei este emblematica pentru
  Citeste tot pe România Liberă
• În căutarea umorului pierdut - Moartea lui Tarelkin de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
  Ceea ce lipseşte de ceva timp în teatrul românesc este spectacolul normal. Calitate bună, text sau context cu idei, interpretare remarcabilă, regie inteligentă, scenografie pe măsură, adică spectacolul făcut cu cap pentru un spectator care vine o dată pe lună la teatru şi pe care am vrea, cu toţii, să-l mai vedem şi luna viitoare. Sfânta normalitate a actului artistic de calitate. A se vedea ca referinţă orice spectacol londonez.
  Aleksandr Suhovo-Kobilin este un dramaturg care pune pe gânduri, amuză şi, foarte important, nu sperie.
  Teatrul Metropolis a ales un text de Suhovo-Kobilin despre corupţia generalizată din Rusia sfârşitului de secol XIX, foarte asemănătoare cu România comunitară de astăzi pe care Uniunea Europeană o tot trage de urechi că stă tare prost cu justiţia şi nepermis de bine cu corupţia. Nici urmă de personaje pozitive în piesa lui Suhovo Kobilin, doar gradul de corupţie le diferenţiază, unele sunt mai bune decât altele
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Cronică - Moartea lui Tarelkin de Cristiana Gavrila sursa: TimeOut București
  Un spectacol gândit de regizorul Gelu Colceag să puncteze simplu mijloa­cele comicului şi ale grotescului, bine susţinut de actori şi gustat de public cu mult umor.
  Dacă piesa lui Suhovo-Kobîlin descrie Rusia ţaristă, spectacolul de la Metropolis descoperă situaţia oricând valabilă a corupţiei şi înşelătoriei, a disperării şi şireteniei umane, fără trimiteri forţate care să deformeze textul. Povestea înscenării morţii lui Tarelkin este urmărită din prisma comediei vieţii personajelor, cu accente grave asupra sistemului social, ahtiat după îmbogăţire şi predispus la corupţie, indiferent de urmările individuale şi de victimele sale. Într-un decor din lemn (Iuliana Gherghescu) , cu o parte mobilă care ajută la inventarea spaţiilor de joc, regizorul Gelu Colceag antrenează o echipă, în mare parte tânără, şi gă­seşte pentru fiecare personaj motivaţia comică prin care face transferul de la realism la tuşe îngroşate menite să
  Citeste tot pe TimeOut București
• Defectarea lui Tarelkin de Răzvan Niță sursa: Port.ro
  Deşi acţiunea textului ales de regizorul Gelu Colceag pentru montarea sa de la Teatrul Metropolis se petrece în Rusia ţaristă, trimiterile la societatea contemporană sunt mai mult decât evidente.
  Un om al sistemului iese din sistem şi hotărăşte să se răzbune. Îşi înscenează moartea pentru a putea, odată dispărut, să-şi orchestreze răzbunarea. Tarelkin defectează din sistem dar nu încetează să îi laude virtuţile şi să-i regrete privilegiile. Îşi forţează soarta programându-şi moartea iar soarta se răzbună. Eroul nostru va fi pedepsit pentru că a împins lucrurile prea departe. Devine astfel un anonim ce recunoaşte cu amărăciune: "Asta e!"
  Spectacolul este o reuşită, cu atât mai mult cu cât este extrem de solicitant pentru întreaga echipă de actori, mai ales pentru protagonist. Deşi are tendinţa de a face mai mult decât e cazul, de a se lăsa în voia şarjei şi mai ales a hiperexpresivităţii în care e maestru, George Ivaşcu
  Citeste tot pe Port.ro
• “Tarelkin” – simfonia corupţiei în cheie burlescă de sursa: Ziarul Național
  Într-o ţară în care, pînă şi dreptul de a respira se obţine contra şpagă, o “comedie-glumă” ca aceasta pică tare greu la stomac. Cu atît mai mult, cu cît, frustrarea săracului care primeşte incomparabil mai puţină şpagă decît şeful lui este aceeaşi, la noi, ca în textele lui Suhovo-Kobîlin, avînd şi efecte similare. George Ivaşcu este Tarelkin, slujbaşul mărunt care încearcă să se pricopsească în umbra şefului său, generalul Varravin (Doru Ana), ajutîndu-l cu abnegaţie să-i jefuiască pe cei care, printr-o nefericită întîmplare, ajung la cheremul lui. “Sîntem o ţară de hoţi şi de ticăloşi” – spune Tarelkin şi, simţindu-se nedreptăţit la împărţirea prăzii, se obrăzniceşte cu şeful, drept pentru care este dat afară. Iritat de o asemenea nedreptate, micul şi neînsemnatul conţopist elaborează un plan de răzbunare, înscenîndu-şi moartea şi împrumutînd identitatea vecinului său, Kopîlov, un moşneag care
  Citeste tot pe Ziarul Național
• O lectie de actorie la Metropolis: „Tarelkin” de Cristina Modreanu sursa: Ziarul de duminica
  Spectacolul "Tarelkin" regizat la Teatrul Metropolis de Gelu Colceag este ceea ce in mod traditional se numeste "o lectie de actorie". E vorba de traditia scolii românesti de actorie, inspirata de modelul stanislavskian, modernizat in timp prin contributia profesionistilor locali, perfectionat de generatia care apare acum in spectacol sustinând lectia de care vorbeam mai devreme. George Ivascu, Doru Ana, Radu Gabriel si Gelu Colceag au pregatit generatii intregi de actori, continuând intre timp sa pastreze legaturile cu scena, ca practicieni - combinatie ce da intotdeauna cele mai bune rezultate.
  In "Tarelkin" ei se intâlnesc pe aceeasi scena generând o comedie in cel mai adevarat si mai deplin sens al cuvântului - surprinzatoare, inventiva, dinamica si plina de cheful de joc al celor implicati. O comedie ce se dovedeste extrem de actuala in tematica ei: ce poate fi mai de acualitate acum, la noi, decât coruptia nerusinata a functionarilor si a politiei, coruptie combinata cu
  Citeste tot pe Ziarul de duminica
• „Moartea lui Tarelkin”, o comedie acidă pe scena Metropolis de Nicoleta Gălețeanu sursa: Unica
  „Virtutea e grea, iar viciul este uşor”. Este un adevăr pe care Kobilin reuşeşte să îl redea fără niciun fel de sfială, într-un stil simplu şi original. "Tarelkin" expune dezinvolt întregul proces de perpetuare a sistemului corupt din structurile statului, iar personajele ajung să se întrebe (retoric) „ce e o comunitate, un minister, un partid, altceva decât o chetă?”, dilemă care se păstrează şi astăzi...
  Piesa lui A.V. Suhovo-Kobilin este, aşadar, o satiră la adresa birocraţiei şi a sistemului poliţienesc; „o comedie acidă, cu puternice accente parodice", spun reprezentanţii teatrului Metropolis despre noua premieră.
  „Tarelkin" te invită într-o intruziune pe scena politicii corupte din Rusia anilor 1800, unde virtutea este un lucru rar, iar corupţia este practicată fără nicio constrângere de toţi cei care ar trebui să reprezinte cuvâtul legii şi al verticalitaţii.
  Dar piesa nu este o dramă, aşa cum am fi îndreptăţiţi
  Citeste tot pe Unica
• Desenat pe sugativã de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  V. Suhovo Kobîlin, dramaturg rus din secolul al XIX lea, socotit de istoricii teatrali meticuloși și informați a se situa în continuarea unei tradiții inițiatã de Griboedov, iar de spectatorii înzestrați cu o minimã culturã teatralã extrem de apropiat de Gogol este autorul trilogiei Tablouri din trecut, compusã pe linia vodevilului dramatic. Cele trei piese – Nunta lui Krecinski (1854), Procesul sau O afacere judiciarã (1857) și Moartea lui Tarelkin(1869) – i-au adus scriitorului neplãceri (de neplãceri a avut, de altfel, parte și Gogol pentru Revizorul sãu), dar și admirația lui Meyerhold care, înainte de a fi avut el însuși neplãcerile ce s-au încheiat în chipul cel mai tragic cu putințã, a izbutit sã realizeze un spectacol despre care sursele documentare consultate ne încredinþeazã cã a fost unul grandios. Grandios și de mare artã a fost spectacolul pe care regretatul Harag György l-a realizat în a doua jumãtate a anilor’70 la Secția
  Citeste tot pe Revista Familia
• Corupţia, între a fi şi a povesti… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Ce ar putea să prindă mai bine în România zilelor noastre decât un spectacol despre corupţie, pe textele lui Suhovo-Kobîlin, cu doza potrivită de umor şi gust amar şi cu o distribuţie care-i include pe George Ivaşcu, Doru Ana, Radu Gabriel, Dan Aştilean… Gelu Colceag pare să nu fi lăsat deoparte nici un amănunt care să-i asigure succesul montării de pe scena Teatrului Metropolis. „Tarelkin” are toate datele unui spectacol de la care publicul să plece mulţumit.
  Lumea Rusiei ţariste a secolului al XIX-lea se mulează perfect pe România secolului XXI. O comedie cu accente dramatice (prea dramatic punctate şi regizoral, şi actoriceşte din loc în loc), în care gradul de corupţie al celor implicaţi creşte proporţional cu puterea şi mijloacele pe care le au la îndemână. Nici un personaj pozitiv, doar oameni pentru care a supravieţui e sinonim, după caz, cu a plăti sau a fi plătit. Regizorul amestecă două texte ale lui Suhovo-Kobîlin „Moartea
  Citeste tot pe Yorick
• “Tarelkin” - O satiră de rezonanță pentru actualitatea noastră de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Teatrul de proiecte Metropolis şi-a deschis stagiunea de toamnă cu cinci premiere diferite ca gen pentru a satisface preferinţele unui public cât mai larg. “Fantoma, dragostea mea ! ” (de Noel Coward) şi “Doctori, femei şi alte întâmplări” (după Georges Feydeau), comedii bulevardiere atractiv montate scenic, “Azilul de noapte” (de Maxim Gorki), o dramă despre cei de la marginea societăţii, “Sfârşit de partidă” (de Samuel Beckett), despre egoismul ce poate distruge existenţe într-un spectacol impresionant şi “Tarelkin”, o satiră la adresa corupţiei într-un spectacol ce trimite la problemele spinoase ale actualităţii. Comentarea primelor patru premiere sunt găzduite de acst blog.
  Aleksandr Suhovo–Kobîlin, un om înstărit din Rusia secolului XIX, cu o viaţă aventuroasă, a rămas în patrimonial dramaturgiei doar prin trilogia satirico-politică, “Nunta lui Krechinsky”, “Procesul” şi “Moartea lui Tarelkin”.
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Tarelkin, o comedie inventivă şi surprinzătoare de sursa: Ziarul Metropolis
  „Tarelkin“, o comedie în două acte, se reia luna aceasta – la cererea publicului – la Teatrul Metropolis. Prima reprezentaţie este programată pe 18 ianuarie, de la ora 19.00, cu George Ivaşcu şi cu Doru Ana în rolurile principale.
  „Spectacolul «Tarelkin» regizat la Teatrul Metropolis de Gelu Colceag este ceea ce în mod tradițional se numeste «o lecție de actorie»”, nota criticul de teatru Cristina Modreanu, în Ziarul Financiar. „George Ivașcu, Doru Ana, Radu Gabriel și Gelu Colceag au pregătit generații întregi de actori, continuând între timp să păstreze legăturile cu scena, ca practicieni – combinație ce dă întotdeauna cele mai bune rezultate. În «Tarelkin», ei se întâlnesc pe aceeași scenă generând o comedie în cel mai adevărat și mai deplin sens al cuvântului – surprinzătoare, inventivă, dinamică și plină de cheful de joc al celor implicați.”
  Un decor minimalist și versatil, făcut din scânduri.
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Festin de umor pe Bulevard: nemuritorul „Tarelkin” de Horia Ghibuțiu sursa: Blog de ziarist
  Am râs cinstit și am aplaudat așijderea, adică nu de complezență, piesa „Tarelkin” a aristocratului rus Aleksandr Vasilievici Suhovo-Kobîlin, regizată de Gelu Colceag și jucată pe scena Teatrului Nottara, în cadrul Festivalului Internațional FESTin pe Bulevard (București, 8-17 octombrie).
  În timp ce urmăream această ultimă parte a trilogiei lui Suhovo-Kobîlin (și cea mai cenzurată, a fost jucată în Rusia, pe timpul vieții autorului, doar în 1899), mi-a venit în minte, din cine știe ce cotlon al memoriei, un colaj făcut de Ion Popescu Gopo pentru revista „Cinema”. Să tot fie vreo treizeci de ani de atunci. Gopo desena vreo 24 de ipostaze ale umorului, punându-și celebrul personaj să surprindă fațete ale râsului: fin, cavernos, cretin etc. Am pomenit de acest episod întrucât actorii distribuiți de Colceag în această satiră/ comedie bufă ilustrează, la rîndul lor, tipuri distincte de umor.
  Dar înainte de a a-i caracteriza pe actorii
  Citeste tot pe Blog de ziarist
• Costurile reacţiei cu întârziere de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Aleksandr Suhovo-Kobîlin, dramaturg rus din a doua jumătate a secolului al XIX lea, socotit de istoricii teatrali meticuloşi şi informaţi a se situa în continuarea unei tradiţii inaugurate de Griboedov, iar de spectatorii înzestraţi cu o minimă cultură teatrală extrem de apropiat de Gogol, este autorul trilogiei „Tablouri din trecut“.
  O trilogie compusă pe linia vodevilului dramatic care, în ciuda titlului său, s-a dovedit de un vizionarism cu totul ieşit din comun. Nu ştiu dacă Suhovo-Kobîlin şi-a numit astfel trilogia spre a înşela cenzura. Ştiu că nu a reuşit să o facă. Căci aceasta s-a dovedit cum nu se poate mai vigilentă atât în Rusia ţaristă, cât şi în cea leninistă, stalinistă, brejnevistă. Ştiu deopotrivă cât se poate de sigur că cele trei componente ale scrierii – Nunta lui Krecinski (1854), Procesul sau O afacere judiciară (1857) şi Moartea lui Tarelkin (1869)- i-au adus scriitorului numeroase neplăceri (de neplăceri a
  Citeste tot pe Adevărul
• Un spectacol obosit: A murit Tarelkin! de A. V. Suhovo-Kobâlin, în regia lui Ovidiu Lazăr de Nicoleta Munteanu sursa: Art Act Magazine
  „Ce pustiu! Și niciun suflet de om (...) numai diavoli...”, clamează cu gura căscată într-un rânjet deopotrivă zguduit de exasperarea propriei existențe și cinic Tarelkin. De aici ar fi putut începe Ovidiu Lazăr spectacolul pentru a lăsa textul să pulseze, ricoșând în conștiința spectatorului și obligându-l să se confrunte cu derizoriul, grotescul, ticăloșia și nebunia unei lumi din care Tarelkin nu e decât un pion, un mecanism care, asemenea unui Hopa-mitică, se învârte, înșurubându-se bine în realitate, atinge aparent înfrânt pământul și, cu un nou impuls, se ridică arătând lumii o altă față, o coloană vertebrală la fel de puternică în maleabilitatea ei primară. Un personaj în aceeași măsură exasperat de mizeria propriei existențe, grobian și vorace, perfect adaptat în ticăloșie lumii de ticăloși în care se mișcă, dar, în același timp, un personaj a cărui forță se trage din suprema zădărnicie a unei lumi în
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Krecinski se însoară de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Cu două excepţii, am văzut toate spectacolele puse în scenă de Felix Alexa, de la Pe cheiul de Vest de Koltès, în 1991, la "Casandra" (pentru care a luat şi Premiul UNITER pentru debut), la Vizita bătrînei doamne de Dürrenmatt la "Bulandra", Casa Bernardei Alba de Lorca la Teatrul Naţional din Bucureşti unde a continuat cu Roberta Zucco de Koltès şi Paracliserul lui Marin Sorescu, pînă la Bărbierul din Sevilla făcut la "Ţăndărică", Arta Comediei la Teatrul "Toma Caragiu" din Ploieşti şi recenta premieră cu Nunta lui Krecinski de A.V. Suhovo-Kobîlin pe scena "Amfiteatru" a Naţionalului bucureştean. Aşa cum se poate observa din această enumerare, repertoriul regizorului Felix Alexa este unul solid, bazat pe texte majore. Şi-a ales cu scrupulozitate colaboratorii, fie debutanţi ca şi el - şi mă gîndesc în primul rînd la scenografii Irina Solomon şi Dragoş Buhagiar de care l-au legat şi alte spectacole importante - fie actori de primă linie
  Citeste tot pe România literară
• Nunta lui Krecinski. Gânduri înainte și după spectacol de Judy Florescu sursa: http://judyflorescu.com
  În anul 2018 am văzut 62 de spectacole de teatru, iar Nunta lui Krecinski de la Teatrul de Comedie este al 10-lea spectacol în care l-am văzut pe actorul Liviu Pintileasa, un profesionist desăvârșit care se împarte cu succes în producții teatrale din București, Brăila și Târgoviște, dar și producții cinematografice, cum ar fi Moromeții 2.
  După percepția mea de teatroholic, când un actor strălucește într-un rol la această strălucire contribuie mai mulți factori, care sunt în ordine inversă energia publicului, prestația scenică, repetițiile, sudarea echipei, lectura și în mod esențial alegerea regizorului de a-l distribui în rol.
  Cine e regizorul? La Teatrul de Comedie, Liviu a mai lucrat la cu regizori ca Andrei Șerban sau Andrei și Andreea Grosu, iar pentru spectacolul Nunta lui Krecinski a lucrat cu atenție, bătăi de tobe… Mihai Bendeac! Un alt actor care se apucă de regie, exact. Înainte de începerea spectacolului mă gândeam la două
  Citeste tot pe http://judyflorescu.com
• Şi totuşi … zboară de Răzvana Niţă sursa: Acta est fabula
  Mi s-a înfipt în creier saltul halucinant al porcului peste întinderile mănoase imaginate de Iuliana Vîlsan. Povestea pare incredibilă, dar, da, până la urmă porcul zboară.
  În casa unor oameni cinstiţi – cu o fată de măritat – care păcătuiesc prin prostie şi trufia de a fi în rând cu exigenţele protipendadei urbane, îşi face loc o canalie, un cartofor patentat ce pozează cu mare artă în om de lume, cultivat, galant şi putred de bogat. Fata urâtă şi proastă e o pradă sigură, la pachet cu tatăl (un moşier grobian şi sărăcuţ la minte) şi mătuşa (un soi de Chiriţă mai ambetată).
  Krecinski e posedat de patima jocului de cărţi. El duce o viaţă dublă şi se zbate între coşmarul falimentului urmat de perspectiva siberiană şi un viitor luminos asigurat de dota Lidocikăi. Textul lui Kobîlin surprinde tocmai momentul marii lovituri. Acum ori niciodată! Înglodat în datorii şi ameninţat de creditori, eroul nostru e nevoit să
  Citeste tot pe Acta est fabula
• „Nunta lui Krecinski” şi râsul nostru, al tuturor de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Avem nevoie de râs. De râsul în toate formele lui – mai inteligent, mai hăhăitor, mai subtil, mai hohotit de-a dreptul. Râsul este cel mai eficient atu al omului modern cel stresat, scârbit, deprimat, depersonalizat, robotizat, lobotomizat aproape, transformat într-un mic automat care consumă şi se consumă zi de zi. Supapa aceasta fantastic de eficientă, masca aceasta care te ascunde în plină zi, tertipul nostru, refugiul nostru, leac chiar pentru unii, acest deliciu la îndemână, surogatul fericirii – râsul e foarte necesar.
  „Nunta lui Krecinski” de la Teatrul de Comedie, mult după A.V. Suhovo-Kobîlin, aşa cum este asumat, în regia lui Mihai Bendeac este unul dintre cele mai sincere spectacole de teatru – este exact ceea ce pretinde a fi şi oferă publicului exact ce îi promite la cumpărarea biletului: o comedie bufă în care gag-urile curg în cascadă, iar spectatorii se pot bucura liniştiţi de aproape trei ore de râs bogat şi, de ce nu,
  Citeste tot pe Yorick
• Comicul burlesc domină acest spectacol de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Cine a precizat pe afiș că publicul va asista la spectacolul “Nunta lui Krecinski MULT DUPĂ A.V. Suhovo Kobîlin”, merită felicitări; textul și tratarea regizorală sunt într-adevăr “mult după” intențiile clasicului scriitor rus. A.V. Suhovo Kobîlin a compus trilogia celebră – “Nunta”, “Procesul” și “Moartea lui Krecinski”, o satiră dură la adresa hoției, minciunii, corupției care dominau societatea rusă în secolul al XIX-lea. Tema satirei sale este pe deplin valabilă și astăzi în societatea noastră, iar Kobîlin poate fi considerat contemporanul nostru, ca și Gogol de al cărui stil se apropie piesele sale. Acest spctacol lasă însă, în plan secund rostul tematic al satirei gândit de autor și se preocupă de dezvoltarea fără țintă și motivare a unui comic excesiv grotesc în ilustrarea scenică a acțiunii.
  Actorul de talent Mihai Bendeac, cu o vastă experiență în producții de divertisment pentru “antenele”
  Citeste tot pe Spectator

Discutii:

propune tema de discutie