regizor caut piesa

Piese de Alexandru Kiritescu

adauga piesa

Florentina

Piesa prezintă povestea Florentine, o femeie care își trăiește viața melodramatic, cu o „frenezie dementă", fiind percepută de cei din jur ca un monstru.

Gaiţele

Considerată o comedie de success, piesa a fost concepută ca o dramă a cuplului prins într-o poveste de iubire erodată de căsătorie, pe fundalul căreia se creionează cu umor dur aspecte din viața de provincie, uneori sufocantă prin monotonia ei, dar și caractere umane comice, tragice, grotești.

Marcel si Marcel

Domnul Marcel, „marele croitor", își hipnotizează victimele prin jocul sau variat, cu bruște schimbări de tonalitate, ca și prin veșmintele extravagante pe care le proiectează pentru acestea (una dintre cliente, o provinciala naivă, purtând fantastele rochii, își modifică total temperamentul). El e când delicat, galant și iluminat, când brutal, meschin și rapace.

Nunta din Perugia

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Alexandru Kiritescu 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Alexandru Kiritescu

• Gaiţele de Horia Gârbea sursa: Revista Drama
  Binecunoscuta piesă Gaiţele de Al. Kiriţescu cunoaşte la Teatrul Toma Caragiu din Ploieşti o nouă montare, în regia lui Lucian Sabados, cunoscut pentru atenţia constantă faţă de dramaturgia română clasică şi contemporană. Versiunea ploieşteană a „Gaiţelor" oferă publicului o prospeţime remarcabilă prin viziunea regizorală deschisă, liberă de influenţa unor montări rămase antologice ale cunoscutei tragi-comedii. Dar şi prin jocul actorilor unei trupe cu experienţă şi tot mai multe succese în ultimii ani, în ciuda tinereţii ei. În raport cu numeroasele versiuni ale piesei, dintre care una ecranizată memorabil cu ilustrul cuplu Gh. Dinică - M. Moraru în rolurile fraţilor, viziunea lui Lucian Sabados izbuteşte să intereseze prin multe soluţii inedite.Desigur, rolurile cele mai dificile, dar şi cele mai aplaudate, sînt cele ale părţii mature a distribuţiei care le cuprinde pe Lucia Ştefănescu, remarcabilă prin precizie şi umor în Aneta,
  Citeste tot pe Revista Drama
• Tatomania cu parfum de mahala de Mihaela Michailov sursa: Observator Cultural
  Birfitoare, disperant siciitoare, la curent cu tot ce misca, malitiofile, cirtitoare pina peste, gaitele sint omniprezente. Din spatele unui covor isi lungesc coada ochiului si sondeaza pinditor terenul. Pe o bancuta in fata casei nu-si pot refuza placerea de a privi mortul. Sint maestre in ale lui „video“ la modul cel mai amplificat cu putinta, iar in ce priveste simtul interpretarii cu pigment mahalagesc, au dezvoltat o adevarata poietica. Regizorul Alexandru Dabija s-a lasat prins in mrejele acestui conclav zgomotos, mizind pe actualitatea uniui text savuros, pliat atit de bine pe mentalul nostru, prin excelenta dispus la accese logoreice, incit orice decalaj se autoanuleaza. Spectacolul are o calitate esentiala: individualizeaza pregnant personajele si imprima fiecarei scene o atmosfera proprie, un cadru specific, intr-un excelent decupaj al secventelor. Iti ramine in minte verva inepuizabila a spiritului colportor de care fiecare gaita este contaminata.
  
  Primeaza finetea
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Gaiţele la Odeon / Alexandru Dabija şi interbelicii de Florica Ichim sursa: România Liberă
  Gaiţele lui Kiriţescu au lăsat urme în memoria multor generaţii de spectatori prin cîteva replici, dar mai ales prin cîteva interprete. Nu puţine fost-au actriţele, care, ajunse la o anumită vîrstă şi la anume greutate (în ambele sensuri), să nu fi rîvnit la rolul Aneta Duduleanu. Au fost ele şi mai subţirele care-au izbutit interpretări memorabile. Şi o amintesc aici chiar pe Nineta Gusti la Nottara, unde, alături de ea, acea mare tragediană ce era Gilda Maiorescu săvîrşea, în scenă, minuni de haz. Cei trecuţi de 50-60 de ani o poartă încă etalon pe Sonia Cluceru, actriţă mare, interpretă desăvîrşită a Anetei Duduleanu căreia îi ţinea piept "Fraila" Nataşei Alexandra cu ale sale sărmăluţe în foi de flit. Şi cîte n-au mai fost pe scenele ţării! Textul lui Kiriţescu, scris spre sfîrşitul deceniului trei, este generos pentru actori şi oricînd proaspăt pentru public.
  Totuşi, faptul că Alexandru Dabija pornit-a brusc,
  Citeste tot pe România Liberă
• Marca Alexandru Dabija de Eugenia Anca Rotescu sursa: Observator Cultural
  Există trei tipuri de regizori: regizorii de marcă, regizorii controversaţi şi ceilalţi. În ultimele două categorii, critica se mişcă lejer. Semnalează, observă, consemnează, discută, analizează, compară. Mai greu e cu firava trupă de elită. Aici, pe bună dreptate, intră un număr restrîns de creatori care, de-a lungul carierei lor, ne-au obişnuit cu spectacole de referinţă faţă de diverse repere, fie ele estetice, filosofice, sociale, istorice sau chiar politice.
  De multe ori, producţiile au fost pînă într-atît de elaborate încît actul secund al exerciţiului critic n-a avut forţa de a penetra dincolo de suprafaţă, de a pătrunde în profunzimea structurii. Criticul onest şi aplicat a simţit nevoia de a revedea, de a se întoarce în bibliotecă, de a medita serios sau... de a tăcea respectuos. Mai relaxată a fost situaţia rară cînd pînă şi acestor regizori li s-a întîmplat ca lucrurile să nu le iasă cum le-au plănuit.
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Plecând de la Gaitele de Miruna Runcan sursa: Observator Cultura
  Privind, acum vreo citeva luni, pe ProTV, microreportajul de la premiera Gaitelor lui Alexandru Kiritescu, pus in scena la Odeon de Alexandru Dabija, m-am trezit din amorteala telejurnalului. Scurta interventie a regizorului, in tonul sau tipic, blazat-provocator, parea sa sugereze ca spectacolul vrea sa fie un soi de raspuns personal – al sau si al echipei – in raport cu apetitul neoacademic-comercial pe care-l dovedeste „publicul-masa“, acela care ia cu asalt vechituri cu reteta sigura, tip Take, Ianke si Cadir. Un interviu recent, luat de Cristina Modreanu in Adevarul literar si artistic, nu numai ca parea sa confirme pasa sceptic-amara a regizorului, ci o prelungea si adincea pe citeva planuri (social, cultural si profesional), stirnindu-le unora mirari sincere, iar altora, dezacorduri ipocrite.
  Festivalul National m-a ajutat sa vad spectacolul cu Gaitele, care a avut, cel putin in cazul meu, un efect complex: am iesit din sala cu sentimentul ca demonstratia,
  Citeste tot pe Observator Cultura
• Moartea trece prin faţa ferestrei de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  Spectacolul „Gaiţele“ montat de Alexandru Dabija la Teatrul Odeon din Bucureşti, a avut premiera în 2002, dar nu s-a uzat moral nici în 2010. Comedia trece de două ori testul timpului. Rămâne cu un umor la fel de proaspăt, după 70 de ani de când a fost scrisă, şi îşi păstrează şarmul de spectacol devenit instant clasic, la peste şapte ani de la premieră.
  Avem de-a face cu o maşinărie perfect unsă, condusă impecabil de toţi actorii şi care va parcurge multe mii de kilometri şi de acum înainte.
  Gaiţele sunt nişte păsări sedentare, care trăiesc în pădure. Sunt cunoscute pentru comportamentul lor îndrăzneţ şi agresiv. Trăiesc în America, dar sunt unele pe care le găsim şi în Europa, şi în Asia.
  Sunt aproape omnivore şi fură de obicei ouă - probabil că nu prea au o imagine foarte bună în societatea lor paralelă.
  Gaiţele din piesa lui Kiriţescu sunt nişte găini bătrâne cu accent oltenesc, care s-au sălbăticit de atâta
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Babele supreme de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  Combinatia rezultata din geniul actorilor de la Odeon si dezinhibarea completa a regizorului transforma bizarul muzeu cu animale impaiate in care ai senzatia initiala ca ai nimerit intr-o lume vie.
  Daca spui ca in cel mai recent spectacol al regizorului Radu Afrim e vorba despre batranete, risti sa faci oamenii sa renunte sa-l vada. Dar vestea cea buna este ca Joi.megajoy, dupa textul dramaturgului maghiar Katalin Thuroczy (intitulat initial Joisarbatoare, traducerea Anamaria Pop) chiar este o mare bucurie pentru spectator. Combinatia rezultata din geniul actorilor de la Odeon si dezinhibarea completa a regizorului transforma bizarul muzeu cu animale impaiate in care ai senzatia initiala ca ai nimerit intr-o lume vie. Ma rog, aproape vie, fiindca agitatia bezmetica a batraneilor stransi in casa Zsuzsei (Dorina Lazar), care le ofera o cina in fiecare zi de joi, are ca motor, de fapt, o uriasa teama de final. Dar cine e mai viu decat cel ce stie ca se apropie vertiginos de moarte?
  Citeste tot pe Gândul
• Cuvinte şi semne, bîrfe şi blesteme de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Nu ştiu dacă neapărat această pagină dintr-un număr al revistei în care ne luăm rămas bun de la un an şi-l aşteptăm, cu emoţie şi cu speranţă, pe cel nou este doar suportul unor observaţii despre un spectacol. Văzîndu-l şi revăzîndu-l, a stîrnit în mine o lume ciudată a copilăriei şi adolescenţei mele, a trezit din adormire fraze întregi, mărci ale unor prejudecăţi teribile, un cod lingvistic şi mental care mă fascina, fără să-l pricep neapărat, atunci cînd ajungeam, în vacanţe, la bunica maternă, la Turnu-Severin. Iernile venea ea la noi şi casa se popula cu o atmosferă continuu tragi-comică, pe care mi-ar fi greu să o descriu aici. Nu e nici locul cuvenit. Am văzut piesa Gaiţele a lui Al. Kiriţescu în multe formulări scenice şi cinematografice, cu mari actori în distribuţii. Mi se pare că actuala variantă, de la Teatrul Odeon, propune mai mult. Regizorul Alexandru Dabija merge dincolo de umorul replicilor şi situaţiilor,
  Citeste tot pe România literară
• Gaițele, ca un cuib de molii de Mircea Morariu sursa: Revista Tribuna
  Nu încape îndoialã cã dramaturgia româneascã din prima jumãtate a veacului trecut se bucurã de un tratament preferențial din partea instituțiilor de spectacol. Faptul nu e nou și e cum nu se poate mai firesc, calitatea construcției dramatice, derivatã din caracteristicile piesei „bine fãcute“ și statutul extrem de ofertant al rolurilor fiind argumente deopotrivã primordiale și imbatabile în favoarea
  acestui gen de literaturã dramaticã, care e departe de a fi unul revolut. Cine parcurge bulevardele
  Bucureștiului poate lesne constata cã la „Nottara“ se joacã titanic vals, la Naþional un spectacol nu
  tocmai perfect, dar cu mari vedete în distribuþie dovedește apetitul publicului pentru Tache, Ianke
  și Cadîr, la Teatrul de Comedie ai șansa de a te reîntâlni cu ... Escu, iar la Teatrul „Odeon“ au
  mare succes Gaiþele. Interesant și util de observat este cã ultimele douã spectacole poartã inconfundabila semnãturã regizoralã a unuia
  Citeste tot pe Revista Tribuna
• Aneta Lena Zoia sau mai bine zis GAIȚELE de Diana sursa: Revista Cioburi
  Anul acesta am redescoperit plăcerea de a merge la teatru. Pe lângă beciurile obscure pline de fum, vizitate în aproape fiecare seară, pentu 2010 am decis să îmi rezerv o zi pe saptamana pentru evenimente culturale variate. Şi astfel, aseară mi-am luat bilet pentru piesa Gaiţele, regizată de Alexandru Dabija, piesă jucată de ceva vreme pe scena teatrală bucureşteană şi reluată acum la teatrul Odeon.
  De mult nu mi s-a mai întâmplat să râd cu atâta poftă la teatru. Piesa aş descrie-o ca o tragi-comedie bună, plină de cinismul devenit trăsătură de neam şi care te duce cu gandul la drama penibila din viaţa multora dintre noi. De câte ori nu am auzit de nenorocirile produse de limba ascuţită a familiei, a facerilor de bine ale acesteia, faceri de bine ce reuşesc să te bage, la propriu sau la figurat, în pământ? De cate ori nu ne-au făcut mai mult rău decât bine acţiunile celor dragi? Binenţeles intenţiile sunt de fiecare dată bune,
  Citeste tot pe Revista Cioburi
• Gatie melodioase de Cristina Rusiecki sursa: Revista Cultura
  La Teatrul de Nord din Satu Mare a avut loc, acum cateva zile, premiera „Gatiele“, adaptare dupa cunoscuta piesa a lui Alexandru Kiriiescu. Textul, stiut de toata lumea, are, insa, ceva in plus in montarea lui Andrei Mihalache. Spectacolul devine un musical, cu muzica originala compusa de Dumitru Lupu. Nume, si el, arhicunoscut in breasla, care, pentru a da mai mult impact libretului, se foloseste de cunoscute versuri ale poeiilor romani. Cele trei gatie sunt interpretate de Rora Demeter, Adriana Vaida si Carmen Fratila. Decorul ii apartine lui Cristian Gatina.
  Gatiele, Mitica, miticii si miticismul
  Prima intrebare care se pune in legatura cu opiiunea lui Andrei Mihalache (care este si directorul teatrului), de a monta „Gatiele“ este de ce a trebuit ca babatiile astea cam necivilizate sa strabata toata iara ca sa ajunga in inima civilizatiei transilvanene, tocmai la Satu Mare. Ce aderenta poate avea in faia pasnicilor satmareni un text care musteste de draga, soro, fa, bre,
  Citeste tot pe Revista Cultura
• Înţepătura scorpionului la Zoo story şi Gaiţele de Adrian Țion sursa: Agenda LiterNet
  Politica repertorială a Teatrului de Nord din Satu Mare a elaborat şi definitivat în plină şi rodnică zodie a balanţei o strategie cât se poate de echilibrată, cerută de rolul instituţiei din acest areal cultural. Înţepătura scorpionului (a consumatorului de teatru, cronicar dramatic sau spectator) - căci scorpionul urmează după balanţă - s-a simţit când cele două premiere au ieşit din aburii creaţiei la lumina necruţătoare a adevărului, adică a rampei, cum se mai spune. Spectacolele de pe cele două talere ale balanţei repertoriale sunt: Zoo story de Edward Albee (în regia lui Horaţiu Ioan Apan) şi Gaiţele după Alexandru Kiriţescu (în regia lui Andrei Mihalache). O dramă tensionată, bulversantă în ansamblu şi o comedioară relaxantă, agreabilă, ce camuflează melodrama iniţială. Un echilibru şi la nivelul zonei de aşteptare din partea publicului sau mai ales din acest punct de vedere.
  Scorpionul întărâtat a înţepat (apărându-se)
  Citeste tot pe Agenda LiterNet

Discutii:

propune tema de discutie