Adică teatrul care nu te lasă cu buza umflată, am spune noi, care nu te păcălește și care-ți dă mai mult decât iluzia clasică. Teatrul acela de la care pleci, fără să știi, schimbat, teatrul acela care ți-a transmis o neliniște ce tulbură zona de confort a spectatorului care ești. Spectacolele în care se concretizează, sunt, firește, destul de puține. Și, din fericire, foarte diferite în ele.
O mostră de teatru care neliniștește a ajuns săptămâna trecută și la Sala Atelier a Naționalului Bucureștean, în cadrul turneului Teatrului Național din Chișinău la București, odată cu spectacolul „Copiii foamei. Mărturii“ de Alexei Vakulovski, montat la Teatrul Național „Mihai Eminescu“ din Chișinău de talentata regizoare Luminița Țâcu, cunoscută poate mai ales pentru regia producției „Casa M“. O singură reprezentație la București, un succes care se măsoară și în intensitatea ovațiilor de la sfârșit, dar mai ales în
Citeste tot pe
Yorick