regizor caut piesa

Piese de Ana Cucu Popescu

adauga piesa

9 din 10

Despre standardele impuse de societate, despre tipare comportamentale şi despre cum trebuie sa fii, ce trebuie să faci ca să fii unic, la fel ca toată lumea.

Body of Defiance

Nevoia de a avea un corp ideal determină oamenii să facă uneori lucruri extreme (diete drastice care le pot afecta sănătatea), generează boli psihice (anorexie, bulimie, depresie) si scade stima de sine. Text despre cum să te încadrezi în standard, cum să devii, la rîndul tău, un model fizic, despre traseul mental şi emoţional al unui om, de la victimizare la asumarea propriei imagini şi împăcarea cu sine.

Hârtii, ursuleți și fete

„... Mesajul este unul extrem de simplu: devenim inumani. Eu aş merge pana intr-acolo incat sa spun ca l-am vrut a fi un semnal de alarma, pentru ca mi se pare dezgustator efectul pe care societatea contemporana il are asupra individului. Fiecare refuleaza cum poate, de cele mai multe ori, in moduri stupide, iar la final e cu inca o farama „mai putin om”.” – Ana Cucu Popescu

Isterie

Acţiunea este plasată la sfârşitul secolului al XIX-lea. Bertha este o tânără care prezintă simptome de isterie şi este tratată de către doctorul Joseph Breuer prin hipnoză. Aceasta îşi aminteşte împrejurările emoţionale în care au apărut isteriile şi concomitent retrăieşte situaţiile respective. Emoţiile doctorului Breuer sunt centrate pe dorinţa şi ambiţia de reuşită, care devine aproape obsedantă. Teama de sentimente şi mai ales negarea lor va învinge această dorinţă, ceea ce va duce la eşec.

Open

Iubirea în 2016. Cât de romantică sau tandră mai poate fi. Şi ce mai înseamnă să iubeşti? Cum ne mai manifestăm astăzi iubirea? Uneori ne copilărim excesiv sau dăm totul pe glumă ca Doamne-fereşte să nu cumva să părem îndrăgostiţi. Nu prea mai e cool să iubeşti. Mai bine să te declari public pe profilul de Facebook „In an open relationship” şi să îţi vezi liniştit de căutări pe Tinder.

Povești în bucătărie

Bucătăria este locul care inspiră la povești. O poveste care implică automat un părinte absent din viața copilului, pentru că a plecat la muncă în străinătate, o poveste în care fiecare, privindu-se și autoanalizându-se, împreună cu familia, de fapt reface istoria unei lumi și a uneia dintre cele mai complicate și mai tulburi perioade din existența recentă a României. Acei ani de după Revoluție, când visele se umflau ca baloanele și se și spărgeau la fel ca baloanele, când invazia kitsch-ului a fost mai puternică decât oricând, când febra consumerismului începea să pună stăpânire pe România, ducând la situații ridicole în care familiile cumpărau electrocasnice în disperare și uneori le țineau nedespachetate cu anii, când toată lumea începea să plece la muncă în afară, când oamenii, încă nedezlipiți de comunismul care le intrase în ADN se comportau ca niște foști prizonieri care se trezesc brusc într-o formă de libertate cu care nu știu exact ce să facă și cele mai multe dintre acțiunile lor au o doză de ridicol înduioșătoare.

Un elefant se legăna

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Ana Cucu Popescu 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Ana Cucu Popescu

• Ursuleți, fete și... cronica de Oana Arsenoi sursa: AltIași
  Daca Teatrul National va impinge sa vreti mai mult, atunci cu siguranta aceasta forma de teatru in bar care s-a dezvoltat in ultimii 3 ani in Iasi este pentru dumneavoastra. Acesta este un tip de teatru care nu cere a fi recenzat insa se vrea a fi cunoscut si striga atat de tare in ultima vreme incat si-a creat propria stagiune ca alternativa a celei propusa de institutia mentionata mai sus insa nu concureaza cu aceasta si e pacat ca nici macar nu vrea...
  Unul din ingredientele care-ti asigura succesul este, bineinteles, textul, al carui tip difera de la oras la oras (aici ma refer strict la cele in care exista o miscare teatrala, cum ar fi Clujul, Brasovul sau Bucurestiul) in functie de publicul pe care il are si care se imparte in doua mari categorii: texte care vor impresiona fie la nivelul constructiei, fie al lexicului sau al povestii si texte care vor educa. La noi inca se extrag texte din prima urna, rar gasindu-se fragmente dintr-a doua. Acest lucru e justificat prin faptul
  Citeste tot pe AltIași
• Reacţie Reciprocă - 9 din 10 la Reactor de Alexandra Chițu sursa: Agenda LiterNet
  Toată lumea spune că oraşul Cluj e mort vara. Studenţii se duc acasă, cluburile se închid, stagiunile se încheie, lumea pleacă în vacanţă. Şi mie îmi era teamă de perspectiva unei veri triste şi plictisitoare în Cluj, aşa că atunci când am aflat că duminică, 13 iulie 2014, va fi penultima reprezentaţie a spectacolului 9 din 10 m-am hotărât să profit de şansă şi sa cunosc mai bine echipele Reciproca şi Reactor, echipele responsabile de acest spectacol. Ţin să menţionez că spectacolul 9 din 10 nu s-a jucat pentru ultima dată, ci doar pentru ultima oară în această formulă. Leta Popescu, regizorul spectacolului, se gândeşte să îl reia la toamnă într-o nouă formulă şi asta pentru că Lucia Mărneanu, actriţă în spectacol, pleacă din ţară la un master în Amsterdam. "Voi încerca să îl reiau cu o altă actriţă sau cu un actor - de ce nu - ceea ce va duce evident şi la alte scene, la o altă structură. Spectacolul e creat pe baza
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• „9 din 10” rămânem oameni...” de Oana Cristea Grigorescu sursa: Teatrul azi
  Gesturile care vă vor schimba viaţa, Puterea magică a gândului, Putem creşte copii buni într-o lume negativă, Bărbatul de azi explicat femeilor… Nu zâmbiţi, nu e nicio urmă de ironie (deocamdată) în enumerarea aleatorie a câtorva titluri din literatura motivaţională, care umple rafturi întregi în sectoarele specializate ale librăriilor. Azi, orice librărie te întâmpină la raftul întâi cu un consistent pachet de sfaturi practice care să te facă o iubită perfectă, o mamă fără cusur, un angajat model, o femeie de success. Şi nu degeaba scrie automat calculatorul meu cuvântul englez/american success, că doar de acolo ne vine toată această ofertă preambalată de şedinţe la psihanalist cu care să reuşim să ne înscriem în normele performanţei sociale şi personale. Barbie şi Ken au învins! 60-90-60, norma universalăa frumuseţii fizice vinde toată această literatură (maculatură?) a câştigării fericirii şi frumuseţii (How to be…)
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Reacţie Reciprocă - 9 din 10 la Reactor de Alexandra Chițu sursa: Agenda LiterNet
  Toată lumea spune că oraşul Cluj e mort vara. Studenţii se duc acasă, cluburile se închid, stagiunile se încheie, lumea pleacă în vacanţă. Şi mie îmi era teamă de perspectiva unei veri triste şi plictisitoare în Cluj, aşa că atunci când am aflat că duminică, 13 iulie 2014, va fi penultima reprezentaţie a spectacolului 9 din 10 m-am hotărât să profit de şansă şi sa cunosc mai bine echipele Reciproca şi Reactor, echipele responsabile de acest spectacol. Ţin să menţionez că spectacolul 9 din 10 nu s-a jucat pentru ultima dată, ci doar pentru ultima oară în această formulă. Leta Popescu, regizorul spectacolului, se gândeşte să îl reia la toamnă într-o nouă formulă şi asta pentru că Lucia Mărneanu, actriţă în spectacol, pleacă din ţară la un master în Amsterdam. "Voi încerca să îl reiau cu o altă actriţă sau cu un actor - de ce nu - ceea ce va duce evident şi la alte scene, la o altă structură. Spectacolul e creat pe baza
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• „9 din 10” rămânem oameni...” de Oana Cristea Grigorescu sursa: Teatrul azi
  Gesturile care vă vor schimba viaţa, Puterea magică a gândului, Putem creşte copii buni într-o lume negativă, Bărbatul de azi explicat femeilor… Nu zâmbiţi, nu e nicio urmă de ironie (deocamdată) în enumerarea aleatorie a câtorva titluri din literatura motivaţională, care umple rafturi întregi în sectoarele specializate ale librăriilor. Azi, orice librărie te întâmpină la raftul întâi cu un consistent pachet de sfaturi practice care să te facă o iubită perfectă, o mamă fără cusur, un angajat model, o femeie de success. Şi nu degeaba scrie automat calculatorul meu cuvântul englez/american success, că doar de acolo ne vine toată această ofertă preambalată de şedinţe la psihanalist cu care să reuşim să ne înscriem în normele performanţei sociale şi personale. Barbie şi Ken au învins! 60-90-60, norma universalăa frumuseţii fizice vinde toată această literatură (maculatură?) a câştigării fericirii şi frumuseţii (How to be…)
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Open. Tinder, Grindr şi OkCupid în loc de mângâiere, sărut şi îmbăţişări de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Iubirea în 2016. Cât de romantică sau tandră mai poate fi. Şi ce mai înseamnă să iubeşti? Acum câţiva ani când Joaquin Phoenix se îndrăgostea de o voce dintr-un device care până la urmă îl mai şi părăsea în „Her” am realizat brusc că până şi în acest sens se poate cam orice. Cum ne mai manifestăm astăzi iubirea? Uneori ne copilărim excesiv sau dăm totul pe glumă ca Doamne-fereşte să nu cumva să părem îndrăgostiţi. Nu prea mai e cool să iubeşti. Mai bine să te declari public pe profilul de Facebook „In an open relationship” şi să îţi vezi liniştit de căutări pe Tinder. Acum ne îndrăgostim prin smartphone. Prin aplicaţii. De fapt cea mai trainică relaţie cu el o avem. În rest doar îl înșelăm cu parteneri de o noapte sau de câte jumătate de oră. Apoi swipe şi o luăm de la capăt. Şi, în fond, de ce să te mai complici? Swipe şi fără complicaţii, igienic, rapid şi fără suferinţă bifezi căsuţa cu „sex”
  Citeste tot pe Yorick
• Reactor şi Reciproca de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Asociaţia Reciproca, condusă de Leta Popescu, are şi ea o contribuţie la succesul noilor organizaţii culturale independente din Cluj. Cu o activitate continuă, finanţată tot prin concursurile de proiecte ale instituţiilor publice, în special AFCN, asociaţia este colaboratoare constantă a ONG-urilor locale şi naţionale. Împreună cu Fabrica de pensule şi GroundFloor Group, Reciproca a produs Open, un performance devised în regia Letei Popescu.
  Open este o prospecţie asupra iubirii, „eşuată“ în investigarea sexului. Se poate da vina pe dinamica alertă a vieţii moderne, liberalizarea moralei, Internet sau economia mondială, cert este că dragostea devine astăzi subiect de basm (urban) şi pare desuetă. Leta Popescu porneşte cu speranţă în căutarea ei, dar îi descoperă doar surogatul. Performance-ul are trei părţi: un stand-up, un inventar polifonic al diferitelor formule de găsire a partenerilor sexuali (cluburi şi site-uri specializate) şi un
  Citeste tot pe Dilema veche
• Despre entropie şi un covor turcoaz de Mircea Sorin Rusu sursa: Agenda LiterNet
  Open e şi nu e (doar) despre sexualitate. Adică subiectul e abordat direct şi onest, deschis (aşa cum o spune şi titlul), dar lucrurile sunt puse în discuţie cu o seriozitate îmbrăcată în mare parte în haina lejeră a umorului (să râdem despre chestiuni serioase, pentru că dacă am vorbi despre astfel de lucruri fără a fi puţin ironici, atunci ar năvăli pudorile peste noi şi nu am mai reuşi să ne concentrăm pe subiect sau ne-am simţi destul de inconfortabil), pentru ca, la un moment dat, această haină să fie dată la o parte, lăsând la vedere, descoperit şi vulnerabil, un corp aproape gol şi foarte singur, încadrat perfect de un covor turcoaz şi de un spot de lumină care se mulează perfect pe el.
  Dar până la covor e cale lungă. George Albert Costea îşi construieşte întregul performance prin apropieri şi distanţări succesive de public, comunicând cu acesta, dar menţinând distanţa sau fentând apropierile, până aproape de momentul
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Sexualitatea de care ne rușinăm de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Open e un (mono)spectacol despre sexualitate. Nu despre iubire în abstract, ci despre modul în care familia, cercul de prieteni, ansamblul general al interacțiunilor sociale (pe scurt, ceea ce în general se numește societate) stabilesc un cadru reglementat informal în care să ne manifestăm (controlat moral) sexualitatea, despre care nu vorbim în acești termeni, fiindcă principala formă de reglementare a sexualității e confundarea ei cu dragostea sau tratarea ei exclusiv drept consecință și modalitate de manifestare a iubirii-așa-cum-a-stabilit-lumea-că-e-ea.
  Nu știu dacă ceea ce au vrut creatorii acestui spectacol a fost să „critice“ moartea sentimentelor și a iubirii adevărate, între doi oameni care se cunosc, se întîlnesc, se îndrăgostesc și-și consumă relația fără intermedieri tehnologice (în offline, cum s-ar spune), sentimente intermediate acum de o rețea vastă de aplicații specializate, de la Tinder la Grindr. Ceea ce rezultă,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• „Vă rog să nu ne credem mai buni!” de Cătălina Miciu sursa: scena9
  Pe scenă nu-s decât patru microfoane (în lateral) și o pereche de pantofi. George Albert Costea, actorul din spectacol, ne pândește de undeva dintr-o cămăruță alăturată sălii de spectacol. Suntem la Replika. Leta Popescu, regizoarea premiată cu UNITER pentru debut, face introducerea. Spectacolul ei, Open, realizat la Fabrica de Pensule din Cluj, e invitat în spațiul de pe Lânăriei. George zâmbește și face cu mâna către oamenii din sală. „Ia uite”, îmi spun în gând, „e așa de open spectacolul ăsta că nu are nici măcar o intrare regizată.” Și-apoi începe un monolog care ne încălzește sufletele.
  O să mă adresez tuturor celor care au iubit măcar o dată. Mă adresez tuturor celor care n-au putut să aleagă. Mă adresez tuturor celor care au zis gata; și s-au întors. [...] Mă adresez tuturor celor cărora le-a părut rău dar nu au regretat. Pe asta a zis-o Zidane. Mă adresez tuturor celor care au mâncat o omletă în liniștea de-a
  Citeste tot pe scena9
• Mă adresez celor care… de Andreea Lupu sursa: Teatru românesc
  Haideţi să vorbim despre sex. Haideţi să vorbim despre sex aşa cum îl vedem prin ochii secolului 21. Haideţi să vorbim despre afecţiune, despre homosexualitate, despre nevoi, despre Tinder, Twoo, OKCupid, despre sexcluburi, despre stigmatizare, despre iubire, despre inhibiţii, despre S&M, despre aventură, frică, dorinţă, plăcere… Haideţi să vorbim despre un spectacol care îşi propune să surprindă câte puţin din toate.
  „Open” este un one-man show creat printr-un proces devised theatre de către o echipă formată din Leta Popescu (regizor), Ana Cucu Popescu (dramaturg) şi George Albert Costea (actor) în cadrul Asociaţiei Reciproca. Aşa cum îi spune şi numele, „Open” tratează cu o nonşalanţă incitantă, necesară şi incomodă un subiect despre care toţi avem ceva de zis, dar prea puţini o fac.
  Cu toate că abordează o temă îndrăzneaţă şi consistentă, spectacolul are o construcţie fragilă, punctele vulnerabile devenind obstacole
  Citeste tot pe Teatru românesc
• Un succes personal, un eşec colectiv de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Idealul de frumuseţe la care omenirea s-a raportat a variat de la epocă la epocă. Evoluţia lui, vizibilă în operele de artă, a antrenat şi modificarea în timp a reperului popular, modelul destinat publicului larg. Însă instituirea unui model de frumuseţe are mai degrabă efecte negative decît pozitive. Nevoia de a avea un corp ideal determină oamenii să facă uneori lucruri extreme (de exemplu, să ţină diete drastice care le pot afecta sănătatea), generează boli psihice (anorexie, bulimie, depresie), scade stima de sine şi creşte nivelul de hărţuire a celor care nu se încadrează în tipar. Media propagă modelul de corp dezirabil şi diverse formule prin care acesta poate fi obţinut – regimuri alimentare şi programe de sport, dar şi soluţii radicale precum operaţiile. Se întreţine astfel ideea necesităţii încadrării individului în norma de imagine impusă de societate, sînt amplificate sentimentele negative faţă de sine şi de propriul corp,
  Citeste tot pe Dilema veche
• În bucătărie cu istoria recentă a României de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Spectacolele realizate după metoda „devised theatre” sunt la modă acum în România. Rețeta e cumva simplă, iei actorii, îi pui să-și povestească o experiență de viață legată de un subiect anume, fiecare intră în poveste cu numele lui adevărat și creează în acest fel un alt tip de legătură cu publicul, iar empatia apare aproape automat, fără prea mare efort. E o metodă cu care de cele mai multe ori mergi la sigur. Chiar dacă actorii, adesea, realizează doar o lectură simplă a propriei povești, într-o structură generală de multe ori lipsită total de teatralitate…
  Nu e cazul spectacolului „Povești din bucătărie” în regia lui Cristian Ban, de la Teatrul Municipal din Baia Mare. Care construiește o structură mult mai complexă, mai bine articulată, bazată pe o formă de teatralitate interesant construită, în care actorii se joacă pe ei înșiși cu un fel de distanțare/implicare auto-ironică și construiesc un mic univers intim și
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie