regizor caut piesa

Piese de Ana Maria Bamberger

adauga piesa

10 întrebări

Raspunzand la cele "10 Intrebari" ale unui interviu Tina Toma, fost medic anatomo-patolog, acum psiholog, ajunge sa se confrunte cu o intamplare socanta din trecut pentru a intelege cum a devenit cea care este astazi si a putea merge mai departe.

Belvedere

Antonia, o scriitoare pe cît de celebră, pe atît de excentrică, fumează dezlegînd cuvinte încrucișate în patul ei dintr-o rezervă a clinicii de psihiatrie BELVEDERE. Dr. Surdu, psihiatrul, o întrerupe din aceste activități iar Antonia îi reproșează că o ține închisă în clinică împotriva voinței ei pentru a o include într-o lucrare științifică despre halucinații și scriitori celebri. Antonia primește o vizită neașteptată: un domn pe nume Eugen apare în ușă cu un buchet de flori pretinzînd că o cunoaște.

Belvedere (Anton)

Schöne Aussichten in der psychiatrischen Klinik Belvedere! Anton, ein ebenso berühmter wie exzentrischer Schriftsteller, plagen Halluzinationen, und so begibt er sich in die Fachklinik Belvedere. Dort verbringt er seine Zeit mit Schreiben und Rauchen. Und mit dem Lösen von Kreuzworträtseln, mit denen er seine behandelnde Ärztin Dr. Taube testet – sie schneidet schlecht ab. Frauen haben es schwer bei ihm. Doch eine Besucherin weckt lange vergessene Erinnerungen an eine frühe Liebesgeschichte. Alles nur Einbildung und ein Teil der Krankheit, meint die Ärztin, die sogar die Existenz der Besucherin anzweifelt. Typische Halluzinationen bei berühmten Schriftstellern! Gerade habe sie darüber eine Studie verfasst. Anton ist beleidigt, dreht den Spieß um und greift zu den psychologischen „Waffen“ eines Dramatikers… (Kontraste-Reihe Komödie Winterhuder Fährhaus)

Blind date

M, un "Consilier" misterios apare pe neasteptate in viata terna a doamnei Prof. S, reputat om de stiinta, oferindu-se sa-i implineasca cea mai importanta dorinta

Cvadratura Cercului

1 proiect - 4 personaje - 4 motivatii contradictorii Patru personaje din lumea teatrului – un autor, o actriță, un regizor și o asistentă de regie - în încercarea de a realiza un spectacol Un domino teatral în care, ca într-un carusel al dorințelor, cei patru vor fi, pe rând, în postura de “doritor” sau “dorit” și vor afla răspunsurile căutate. Cvadratura Cercului – o piesa despre iubire, despre dorințe (ne)împlinite și despre teatru, în care spectatorul contemporan se va putea regăsi

Infractorii (PAY DAY - A criminal comedy)

„Infractorii” - o comedie care face haz de necaz, încercând să răspundă la întrebarea: Ce-ai face dacă... un incendiu a distrus tot ce aveai, asigurarea nu plătește, banca refuză să-ți acorde credit și soția te anunță că familia se va mări curând? Și - dacă asta face din tine un... „infractor”?

Noiembrie

Marga este o celebră actriţă aflată în amurgul vieţii, la final de carieră, pensionară și plictisită. Ea cochetează cu ideea sinuciderii și are o ultimă întâlnire cu fiica sa, Maria, şi cu Ştefan, marea sa dragoste.

Peste cu mazare

Dincolo de limbajul ritualizat și comicul grotesc al conflictelor inerente relației dintre o mamă dificilă și dominantă și o fiică depășită de multitudinea problemelor zilnice, conversațiile lor, care se desfășoară între etalarea conținutului sacoșelor în care Marina îi aduce Martei “bunătăți” și ceașca de ceai băută înainte de plecarea Marinei, relevă tristețea sentimentelor reprimate și a unui destin de a cărui repetabilitate Marta încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes și folosind toate registrele, de la critic la voit-comic și de la sentimental la sadic, să o ferească pe Marina.

Pietroiul (Der Stein/The Stone/Le Rocher)

7:30 dimineata. Felix Habalau, director al unei mici sucursale bancare, se grabeste sa ajunga la o sedinta importanta cu seful lui. Dar ceva ii blocheaza iesirea. O piatra. Un pietroi. Un ditamai pietroiul! Imposibil sa treaca de el. De unde a aparut? Cum sa reactioneze? Si ce naiba inseamna toate astea?! Felix trece prin toate starile, de la furie la sarcasm, de la persuasiune la frustrare, de la speranta la resemnare, inainte de a ajunge la intrebarile fundamentale ale vietii si la sansa lui de a fi liber. O comedie despre obstacole reale si imaginare si despre incercarile nostre mai mult sau mai putin reusite de a le depasi. Co-autor: Christoph M. Bamberger

Portretul Doamnei T

La ea acasă, înconjurată de amintirile unei cariere strălucite, Doamna T. repetă un rol; singurul care-i ține de urît este un pahar cu whisky. Singurătatea ei este întreruptă de venirea pictorului Marius David, care dorește să-i facă portretul – la cererea unui admirator misterios. După ezitări inițiale, Doamna T. acceptă, învinsă de curiozitate. Pe parcursul întîlnirilor în care Marius îi face portretul, între cei doi protagoniști se înfiripă o relație plină de confruntări și umor, cu momente de poezie și chiar de tandrețe.

Sa vorbesc cu tine

Să vorbesc cu tine (Aproape) o poveste de dragoste Patrick se îndrăgosteste de Nina - Nina îl iubeste la rândul ei și hotărăște să se despartă de prietenul ei pentru a putea fi împreună. Dar "scenariul interior" al lui Patrick, personalitatea lui, insuficienta încredere în sine îl împiedică să creadă în posibilitatea acestei relații, pe care și-o dorește atât de mult. Pentru a se proteja, preferă să se retragă - chiar dacă în acest fel provoacă suferința amândorura. E foarte greu de schimbat acest "scenariu interior" - imaginea pe care o avem despre noi înșine in raport cu alții, plămădită din crezurile noastre interioare, rezultatul a tot ceea ce ni se întâmpla încă din copilărie, a oamenilor cu care interacționăm, a feed-back-ului pe care îl primim permanent. E foarte greu – dar poate deveni absolut necesar, pentru a putea avea acces la fericire, în singura viață pe care o avem la dispoziție. Este ceea ce Patrick va încearca pentru a o regăsi pe Nina. Și pentru ca reușește să se privească cu onestitate și cu o bună doză de auto-ironie, „Să vorbesc cu tine" poate fi considerată o comedie romantică - fiind în același timp radiografia unei relații de dragoste universale, în care fiecare se poate regăsi. „Să vorbesc cu tine" încearcă să spună cu simplitate și naturalețe una din poveștile cele mai universale - ‚boy loves girl‘ - și să fie în același timp radiografia psihologică a unei povești de dragoste imperfecte, urmărind evoluția personajelor în dinamica relației lor, cu nesiguranța si teama excesivă de a pierde, dar și cu tot ceea ce are tandru, luminos si optimist. Nina: S-a... întâmplat ceva? Patrick: Nu. De ce? Nina: Nu știu. Atunci...? Patrick: De ce te-am sunat. Nina: Păi... abia ne-am despărțit? Patrick: Da. Păi... Nimic special. Am vrut să... vorbesc cu tine. Să mai vorbesc un pic cu tine. Înainte să pleci mâine. Dramă/comedie 75 min 1 M, 1 F, 1 decor (var.)

Taxi Blues

Taxi Blues aduce pe scena povestea regelui Lear intr-un context inedit: un mare actor roman este exilat in Germania la volanul unui taxi. Blues-ul este balansul pe care acesta il face intre "a Juca Lear in Romania si a Fi Lear in Germania". Aparitia neasteptata a unui personaj autohton in statia de taxi din Hamburg face ca povestea sa devina amuzanta si sa ia o intorsatura neasteptata.

Three o'clock

Clara și Abelina sînt două surori în vîrstă care nu pot trăi una fără cealaltă – împreună nici atît. Cu toate acestea, Clara o convinge pe Abelina să-și vîndă apartamentul și să se mute la ea, pentru a-l ajuta pe Dimi, fiul neînțeles al Abelinei (și nepotul mult-iubit al Clarei), să demareze în sfîrșit o carieră întîrziată. Acum, cele două surori locuiesc împreună și, cum era de așteptat, nu ezită să-și creeze zilnic varianta lor de mic infern. Clara își folosește ascendentul de soră mai mare și mai cultivată – e scriitoare – pentru a o face pe Abelina să o servească și a o umili de cîte ori are ocazia. Reacțiile Abelinei sînt prompte și nu lipsite de o vulgaritate robustă, rezultînd în coliziuni în care agresiunea și comicul merg mînă în mînă. Conflictul dintre cele două surori se agravează, culminînd atunci cînd atinge subiectele cele mai sensibile: întîi Dimi, fiul visător și nerealizat al Abelinei, pe care Clara consideră că doar ea îl poate „înțelege“. Apoi Paul, soțul decedat al Abelinei, pe care Clara pare de asemenea să-l fi „înțeles“ mult mai bine ca Abelina. „Abelina: ... Hai să-ți fac întîi insulina și să mîncăm... Ei? Cum e? Doare? Clara: Nu, nu doare deloc, tu ai mîna ușoară... Abelina: (a terminat de făcut injecția) Bine. Așa... Asta a fost pentru Paul, soru-mea... Clara: (speriată) Pentru Paul? Cum adică pentru Paul?“

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Ana Maria Bamberger 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Ana Maria Bamberger

• Peste cu Mazare la teatrul Metropolis de Gabriela Hurezean sursa: Q Magazine
  Peste cu mazare la Teatrul Metropolis
  „Este un taifun, o tornada, un fenomen cosmic, este un om, este o femeie, este o mama extraordinara si o profesoara de exceptie, farmecul si temperamentul ei sunt tandre si ucigatoare in acelasi timp. Cred ca nu se poate vorbi despre ea decat la superlativ. Este iubita si nicicand detestata, ceea ce pare neverosimil in lumea noastra, dar nu cred ca se poate spune despre ea decat ca e MIRACOLUL OLGA.”
  
  Gabriela Hurezean
  
  Buna cunoscatoare a sistemului medical, dar si a psihologiei feminine, Ana-Maria Bamberger (medic de profesie!) a scris o piesa fermecatoare, „Peste cu mazare”, special pentru o actrita inegalabila si irepetabila, numita Olga Tudorache. Textul savuros, cu dialoguri percutante, adevarat, profund si plin de haz in acelasi timp, a fost o provocare pentru geniala actrita, care nu s-a limitat doar la a imbraca exemplar personalitatea eroinei, ci a trecut si la realizarea regiei, cu totul si cu totul de exceptie.
  Citeste tot pe Q Magazine
• Recomandari Teatru: Peste cu Mazare de Metropotam sursa: Metropotam
  Vazusem de cateva ori afisul piesei prin oras si nu arata prea promitator, insa de mult imi propuneam sa ajung la Teatrul Metropolis, pentru ca cladirea impozanta, decorata in cioburi de faianta rosie de pe Mihai Eminescu (numarul 89) arata interesant. Am ajuns intr-o duminica seara si abia am prins biletele. Teatrul era frumos si full. Sala de asteptare are fotolii plusate visinii asezate pe o platforma din sticla cu balustrade tot din sticla si chiar si baile sunt decorate cu jocuri de faianta colorata sparta.
  Am intrat si pentru prima oara am stat la o piesa de teatru intr-un fotoliu confortabil. Iar piesa, ca sa nu o mai lungesc cu detalii de ambianta, a fost tot ce-ti trebuie intr-o seara racoroasa de duminica, doza de bunadispozitie pentru saptamana ce vine. Peste cu mazare este si lejera, si serioasa, si haioasa, si grava. Si combina extremele atat de firesc ca incepe sa-ti placa, chiar foarte mult.
  Dialogul dintre mama (Olga Tudorache) si fiica (Tamara Cretulescu) despre
  Citeste tot pe Metropotam
• Cronica teatrala: Peste cu Mazare de Octavian Sava sursa: Cronica Romana
  In sala frumos renovata a fostei Case de Cultura “MIHAI EMINESCU”, transformata in teatrul “METROPOLIS”, cu fotolii comode, a caror catifea inca nu s-a rupt, pe scena s-a desfasurat o poveste simpla, o intamplare ce se putea produce in orice familie, si deseori chiar se produce. O mama vaduva, nemultumita de menajul fiicei sale, isi exprima insatisfactia, sacaindu-si progenitura cu pretentii, unele absurde, ascunzand, de fapt, o mare iubire, dar care nu se lasa usor de ghicit. Replicile au aparenta de a putea fi intalnite in viata la tot pasul. Soacre bosumflate au fost si sunt materia prima a numeroase comedii sau cuplete ale teatrelor de revista. Dar cand aceste replici sunt rostite de o actrita de talia Olgai Tudorache, ele capata rezonanta unor pocnete de bici, au o prospetime de parca nu le-am mai fi auzit niciodata, capata dimensiuni neobisnuite, tocmai prin naturaletea, ironia si umorul cu care sunt enuntate, dar si cu priceperea pe care autoarea, Ana-Maria Bamberger,
  Citeste tot pe Cronica Romana
• În coadă de pește și în bob de mazăre de Tiberiu Iacomi sursa: Lume Bună
  Joi, 21 octombrie, pe seara, am crezut ca merg sa vad o piesa de teatru. M-am inselat din nou. Si desi cronicarul narativ si nemilos din mine a urmarit firul povestii (n.a. firul spectacolului Peste Cu Mazare de la Teatrul Metropolis), eu, eu insumi, ca miez de fiinta, am simtit doar ca ma (re)intalnesc cu un mare om.
  Peste Cu Mazare a fost un spectacol cu pretext si subtext, deopotriva: un fragment dintr-o pagina ingalbenita de viata, rupta si lipita la loc in cartea istorisirii. O frantura prin care poti vedea intregul precum si intregurile celorlalti.
  Batrana mama (Olga Tudorache) primeste vizita fiicei sale (Tamara Cretulescu) care ii aduce, ca intr-un ritual (ridicat de la banal la emotional), bunatatile: paine, cascaval, ulei, zahar, peste si mazare. Pestele cu mazare nu merge (se revolta mama!) si aceasta nepotrivire pare sa urmareasca subtil si sa simbolizeze relatia dintre mama si fiica aproape pe tot parcursul piesei.
  Mama si fiica nu-si spun din prima povestile si
  Citeste tot pe Lume Bună
• Pește cu mazăre de Rareş Petrişor sursa: the chronicle
  “Cu mazăree?”, întreabă doamna Olga Tudorache, făcându-te să simți oribilitatea combinației. Acceptăm pește cu mazăre, așa cum, uneori, acceptăm zeci de ani să împreunăm lucruri nepotrivite cu viața noastră pe care ne-o dorim dansantă, vioaie, luminoasă.
  
  “Pește cu mazăre”, la Teatrul Metropolis, cu Olga Tudorache și Tamara Crețulescu, în regia doamnei Tudorache, este o bijuterie care se potrivește sufletului unei femei mai bine decât orice giuvaerical. Despre femei care înfruntă răul stând în lumina unei veioze. Despre femei care ajung, indiferent de vârstă, să pună întrebarea potrivită. Ce bine.
  Citeste tot pe the chronicle
• Mama cea de toate zilele de Simona Chitan sursa: Evenimentul Zilei
  Spectacolul „Peşte cu mazăre“, de Ana Maria Bamberger, cu actriţele Ileana Zărnescu şi Luminiţa Borta, se joacă la Piteşti.
  Textul a fost montat de regizoarea Liana Ceterchi la Sala Studio a Teatrului „Al. Davila“, concepută de regizorul Liviu Ciulei. Scenografia simplă, cu un fotoliu, o masă şi o bucătărie improvizată, este pusă în evidenţă de lumini rafinate şi de ilustraţia muzicală semnată de asemenea de Liana Ceterchi. Spectacolul se joacă şi la Bucureşti, la Metropolis, în regia Olgăi Tudorache. Marea actriţă o are aici alături pe Tamara Creţulescu.
  Piesa vorbeşte despre certurile inerente dintre o mamă şi o fiică, despre fleacurile de zi cu zi, dar arată şi nemărginita tandreţe şi indestructibila legătură dintre cele două fiinţe care respiră una prin cealaltă. Intriga este simplă, fata vine în vizită şi îi aduce mamei în vârstă peşte cu mazăre, dar în jurul acestui gest de profund devotament se ţese un întreg
  Citeste tot pe Evenimentul Zilei
• Peste-ndulcit cu mazare pe taram mioritic de Laura Ion sursa: Agenda LiterNet
  Şi în provincie a-nceput stagiunea. Cu mai multe premiere. Una dintre ele: Peşte cu mazăre (metaforă postmodernă a existenţelor mioritice), de Ana-Maria Bamberger (medic, stabilită încă înainte de 1989 în Germania).
  Text contemporan plăcut, uzual - ca poveste, cu replici scurte, care deseori lovesc - încercând să schimbe şi să transforme neputinţele, să umple golurile (multe...) şi să-nchege o comunicare, niciodată transformată-n comuniune - între mamă şi fiică, personajele piesei.
  Replici "preluate" din ambientul lor (uşor recognoscibile de foarte multă lume), compunând un text accesibil, pe care Liana Ceterchi, regizorul piesei, îl cizelează şi-l traduce scenic cu tandreţe şi talent.
  Începutul piesei - punctat de muzica lui Ceaikovski, din Lacul lebedelor, în care lebăda-şi poartă graţia pe lacul singuratec, şi finalul - mi s-au părut cele mai frumoase momente ale spectacolului. Circumscrise punctului central: ritualul ceaiului.
  Povestea...
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Gelungene Premiere im RossStall (Premiera reusita la RossStall) de Ruth Gemeinhardt sursa: Munchner Merkur
  Eine sehr gelungene Premiere hatte das RossStall-Theater mit seinem neuen Stück „Marta, Marina oder Tee mit Rum“. Inge Köppl und Irma Wachter spielten ihre Rollen so konsequent wie leidenschaftlich und schafften es, das schwierige Thema der Mutter-Tochter Beziehung gut schauspielerisch ausgewogen zu vermitteln. (...) Eine grandiose Leistung, vor allem wenn man bedenkt, dass Inge Köppl bereits 83 Jahre alt ist „Es ist eine tolle Rolle“, schwärmte sie nach der Premiere. (...) Mutter und Tochter erkennen die Parallelen ihrer Leben und lernen sich zu verstehen. Die Tochter trennt sich von ihrem Mann und wiederholt – zumindest im Rahmen des Stückes – nicht die Fehler der Mutter, hat den Mut, aus ihren Verstickungen von Lebenslügen auszubrechen.
  Trennung ist auch heute noch kein Happy End im klassischen Sinne, aber eine Chance zum Neuanfang und zur Versöhnung. Es ist ein Ende und ein Stück zum Nachdenken – auch über die eigene Lebenssituation.
  
  O premieră foarte reușită a prezentat Rosstall-Theater cu noua piesă „Marta, Marina sau Ceai cu Rom“. Inge Köppl si Irma Wachter își joacă rolurile cu atîta consecvență și pasiune, încît reușesc să transpună dificila temă a relațiilor mamă-fiică într-un foarte bun echilibru actoricesc. Ele au entuziasmat publicul la premieră, fiind răsplatite cu ropote de aplauze. O realizare cu atît mai impresionantă dacă luăm în considerare că Inge Köppl a împlinit deja 83 de ani. „Este un rol fantastic“ a declarat actrița încîntată după premieră. (...)
  Mama și fiica încep să recunoască paralelele din viața lor și învață să se înțeleagă una pe alta. Fiica se desparte de soțul ei și nu va repeta – cel puțin în piesă – greșelile mamei, avînd curajul să se elibereze din rețeaua de minciuni și iluzii care alcătuiau viața ei.
  O despărțire nu reprezintă nici în ziua de azi un happy-end în stil clasic – dar e o șansă pentru un nou început și înțelegere. Un final și o piesă care dă de gîndit – nu în ultimul rînd despre propria viață.
  
  25. februarie 2008
• Marta, Marina im RossStall (Marta, Marina la RossStall) de Ann-Kathrin Grosse sursa: Suddeutsche Zeitung
  Hinter bissigem Sarkasmus wird eine tiefe Ernsthaftigkeit sichtbar. Denn die Kritik der Mutter an ihrer Tochter, einer erfolgreichen Anästhesistin, geht sehr viel weiter. Aus sicherer Quelle weiß sie, dass Marina von ihrem Mann betrogen wird. Doch anstatt der Tatsache ins Auge zu sehen und die Konsequenzen zu ziehen, versteckt sich Marina vor der Wahrheit. Sie verschanzt sich hinter der Fassade einer heilen Familie.
  Während dreier Besuche der Tochter gelingt es Marta zu zeigen, warum sie einst an der Lebenslüge festgehalten hat. Und so weicht Marinas tiefer Hass auf den Vater nach und nach einer aufrechten Bewunderung der Mutter. Der vierte und letzte Besuch entlässt den Zuschauer mit der Ahnung auf eine Positive Wende. Modisch gekleidet und mit neuer Frisur eröffnet Marina, sich von ihrem Mann getrennt zu haben. Nicht nur Marta darf an dieser Stelle jubeln. Auch das Publikum darf zu Recht begeistert applaudieren.
  
  Dincolo de aspectul de comedie al piesei se întrevede, sub sarcasmul mușcător, o profundă seriozitate. Critica mamei la adresa fiicei ei, o anestezistă realizată, merge mult mai adînc. Ea știe din sursă sigură că Marina este înșelată de soțul ei. Dar, în loc să privească lucrurile în față și să tragă consecințele de rigoare, Marina se minte, baricadîndu-se în spatele unei fațade de familie intactă. (...)
  Pe parcursul a trei vizite pe care fiica le face mamei, Marta reușește să explice de ce acceptase pe vremuri să trăiască o minciună. Și astfel ura adîncă a Marinei la adresa tatălui face loc treptat unei reale admirații față de mamă. Îmbrăcată modern și cu o coafură nouă, Marina dezvăluie în final că s-a despărțit de soțul ei. Și nu doar Marta jubilează în acest moment – ci și publicul care aplaudă cu entuziasm justificat.
  
  3 martie 2008
• Mary Louise Wilson and Mary McCann Star in Martha, Marina Reading de Andrew Gans sursa: Playbill.com
  Mary Louise Wilson and Mary McCann Star in Martha, Marina Reading
  By Andrew Gans
  
  The Davenport Developmental Reading Series, produced by Ken Davenport, presents Ana-Maria Bamberger’s Martha, Marina Dec. 12 at 8 PM at Davenport Studio.
  Directed by Dev Bondarin, the reading features Mary Louise Wilson and Mary McCann.
  "Mistakes often tend to be repeated by the next generation – and breaking the pattern is a tough game to play," according to production notes. "Grumpy old Martha gives it a try, employing rather unorthodox methods in her quest to prevent her daughter Marina’s life from going down the same hill. A resonant and uplifting comedy about the mother and the daughter we all are – or have."
  Citeste tot pe Playbill.com
• Peste cu Mazare - Avignon 2016: “Poisson et petits Pois !” : “La” pièce à ne pas rater au Festival Off cette année ! de Régis Gayraud sursa: Tous les Théâtres
  “Poisson et petits Pois !” : “La” pièce à ne pas rater au Festival Off cette année! -
  "Peste cu Mazare": Piesa care trebuie vazuta in Festivalul Off din aces an!
  
  « Poisson et Petits Pois », est incontestablement une réussite tant sur le plan de l’écriture que de l’interprétation.
  "Peste cu Mazare" este incontestabil o reusita atat pe planul scriiturii cat si al interpretarii.
  
  « Du poisson avec des petits pois !... sers ça à ton mari, et après tu te demanderas pourquoi il te trompe ! », voilà ce que dit une mère (Marie-Hélène Lentini) à sa fille (Dorothée Martinet) qui lui apporte ses courses car la première ne peut sortir…. enfin c’est ce qui semble…
  Cette mère reçoit régulièrement les visites de sa fille, anesthésiste à l’hôpital, débordée mais qui fait de son mieux pour tout gérer. Ce n’est pas l’avis de sa mère, jamais à court de répliques cinglantes visant à rabaisser sa fille. « Même une friperie ne voudrait
  Citeste tot pe Tous les Théâtres
• Poisson et Petits Pois (Peste cu Mazare de Ana-Maria Bamberger) - Une pièce qui fait du bien de Audrey Morard sursa: La Provence
  Poisson et petits pois - Une pièce qui fait du bien, où l'on sourit et où l'on rit ! - Notre avis : on adore !
  "O piesa care face bine, la care se zambeste si se rade"
  A première vue, les deux héroïnes de “Poisson et petits pois !” sont bien différentes. D'un côté, une mère piquante, d'une franchise désarmante, de l'autre, sa fille plus tempérée. Pourtant, ces deux-là se ressemblent plus qu'on ne pourrait le croire, et confirme l'adage telle mère, telle fille.
  “Poisson et Petits Pois !” est une pièce haute en couleurs à l'image de ses deux interprètes. Le duo Marie-Hélène Lentini / Dorothée Martinet est génial ! Dès le début du spectacle, les répliques fusent entre les personnages. C'est dynamique, sarcastique, l'alchimie opère et la complicité entre les deux comédiennes est évidente. Les silences et les regards en disent long sur cette relation mère-fille
  faite de non-dits, de secrets, mais surtout de bienveillance. Car chacune veut le
  Citeste tot pe La Provence
• Poisson et petits pois (Peste cu Mazare) de Ana-Maria Bamberger - Une pièce tendre et drôle de Charlotte Henry sursa: PublikArt (France)
  "In aceasta piesa sant multe adevaruri... O piesa tandra, delicata si care ne aduce zambetul pe buze"
  Les relations mère-fille ne sont pas toujours si simples. Marthe, la mère, reste cloîtrée chez elle à longueur de journée, les rideaux fermés. Sa fille lui rend visite quotidiennement pour lui porter ses courses, l’ai pressé et désemparé, le teint blafard et l’allure négligée. Toujours les mêmes courses : du pain, du beurre, du thé et cette fois-ci… du poisson et des petits pois. De quoi susciter chez sa mère une colère qui ne s’arrêtera pas là.
  Dans cette pièce au décor translucide (des meubles de verre et un rideau opaque), mère et fille vont respectivement s’introduire dans la vie de l’autre. Quand la mère se permet de dire que son gendre est un coureur de jupons, la fille lui rétorque qu’elle non plus n’a pas réussi sa vie amoureuse. S’en suit une multitude de règlements de compte entre mère et fille. Mais derrière ces chamailleries
  Citeste tot pe PublikArt (France)
• Avignon 2017 - Peste cu Mazare (Poisson et Petits Pois) de Magus Theatre Productions, Hyperactif Créations sursa: Magus Theatre Productions
  Poisson et Petits Pois in Avignon 2017
  
  Poisson et Petits Pois (Martha, Marina)
  
  Auteur/Author: Ana-Maria Bamberger
  
  Traduction: Philippe Ladet et Ana-Maria Bamberger
  
  Adaptation: Slimane Kacioui
  
  Théâtre La Luna, 7.7.-30.7.2017
  
  Distribution/Cast: Marie-Hélène Lentini, Valentine Revel
  
  Mise en scène/Directors/Regie: Slimane Kacioui, Aliocha Itovich
  
  Attaché de presse: Coupe Fil communication / Guillaume Bertrand
  
  Scénographie et Lumière : Franz Laimé
  
  Graphisme affiche : Arnaud Schmitt
  
  Photos affiche et presse : Franck Harscouët
  
  Production: Hyperactif Créations, Magus Theatre Productions, ZD Productions, ATA Atelier Théâtre Actuel
  
  
  Presse:
  
  "Une pièce qui fait du bien, où l'on sourit et où l'on rit ! Notre avis: on adore !"
  (La Provence)
  
  "Ana-Maria Bamberger a écrit une pièce universelle. Un duo fèminin qui fonctionne à merveille."
  (La Marseillaise)
  
  "Une pièce émouvante et drôle à la fois qui fait du bien !
  Citeste tot pe Magus Theatre Productions
• Poisson et Petits Pois de Théâtre La Luna Avignon sursa: Avignon Le Off - Programme Officiel
  UN SUPERBE DUO TOUCHANT POUR UNE PIECE VRAIE, DRÔLE ET OPTIMISTE ! Dans toutes les familles les erreurs se répètent de génération en génération. Venir à bout de ce schéma n’est pas si simple ! Dans une relation construite sur les non-dits, c’est avec amour, humour et maladresse qu’une mère au tempérament effronté, rompt la répétition des cycles. Le temps est suspendu dans une intimité où mère et fille écoutent ces vérités blessantes qui font grandir. Marie-Hélène Lentini (récemment avec Catherine Frot dans Fleur de cactus et dans PEP'S sur Tf1) habituée aux rôles de comédie pure, excelle dans ce rôle de mère distillant un sarcasme mordant. Valentine Revel, avec une sensibilité rare, complète ce duo que l’on peut croire avoir été écrit pour elles. TENDRE ET DRÔLE (Publik'Art) "UNE COMÉDIE DRAMATIQUE COUP DE COEUR" (L'oeil d'Olivier) "PIÈCE ÉMOUVANTE ET DRÔLE À LA FOIS, QUI FAIT DU BIEN" (Vaucluse Matin) "ON RIT ET SOURIT,
  Citeste tot pe Avignon Le Off - Programme Officiel
• Poisson et petits pois ! Avignon 2017 (Peste cu Mazare) de TARDIEU LAURENT sursa: Une petite pièce SVP !
  Poisson et Petits Pois (Peste cu Mazare) Avignon 2017
  
  UN SUPERBE DUO TOUCHANT POUR UNE PIECE VRAIE, DRÔLE ET OPTIMISTE ! Dans toutes les familles les erreurs se répètent de génération en génération. Venir à bout de ce schéma n’est pas si simple ! Dans une relation construite sur les non-dits, c’est avec amour, humour et maladresse qu’une mère au tempérament effronté, rompt la répétition des cycles. Le temps est suspendu dans une intimité où mère et fille écoutent ces vérités blessantes qui font grandir.
  
  L'espace d'une heure, le tumulte du festival d'Avignon s'arrête pour laisser place à une pièce intimiste, drôle et touchante.
  
  Nous voilà plongé dans l'intimité de cette mère et sa fille, dans leur quotidien. Le duo Marie-Hélène Lentini et Valentine Revel ( qui remplace Dorothée Martinet lors du festival ) est génial.
  
  Un immense coup de coeur pour Marie-Hélène Lentini qui excelle, comme toujours. Elle incarne une mère acariâtre et
  Citeste tot pe Une petite pièce SVP !
• Avignon 2017 - « Poisson et petits pois » d’Ana-Maria Bamberger de Selim Lander sursa: Critiques Culturelles de Martinique (Madinin'Art)
  Bonne pioche à nouveau avec la pièce d’Ana-Maria Bamberger
  qui met en scène une mère et une fille dont les rapports conflictuels ne parviennent pas tout à fait à dissimuler la tendresse qui les unit. La maman, ex-infirmière, est clouée sur son fauteuil par une entorse. La fille, médecin, lui rend visite tous les deux ou trois jours pour lui apporter les courses… et pour se disputer avec elle. Car la maman se montre fort vindicative. Et quand elle fait toucher du doigt à la fille que son mari la trompe, évidemment cela n’arrange pas les choses entre elles. Mais, bien sûr, les choses n’en resteront pas là et nous aurons encore bien des choses à apprendre tant sur l’une que sur l’autre. Outre les rapports mère-fille, la pièce aborde frontalement la question de l’infidélité conjugale (particulièrement masculine) : ce sont là des sujets douloureux et le ton a beau rester léger, on comprend qu’ils puissent heurter certaines personnes qui ont vécu ces
  Citeste tot pe Critiques Culturelles de Martinique (Madinin'Art)
• Poisson et Petits Pois - Une confrontation mère-fille pour se reconstruire. de Fanny Inesta sursa: RegArts
  Une pièce sensible et d'une incroyable drôlerie, qui ne laissera personne indifférent !
  
  L'effet miroir et la transmission intergénérationnelle se répètent inlassablement. Comment briser ces non-dits, ces silences, ne pas répéter les mêmes erreurs, se débarrasser de ce fardeau qui dure depuis trop longtemps.
  Cette mère lui assène des vérités blessantes qui vont ouvrir des portes dont certains écueils ne manquent pas de surgir. Maladroite, derrière ces mots blessants, vont surgir des moments d'humour de tendresse et d'amour .
  De ruptures en retrouvailles, elles ont besoin l'une de l'autre, de confidences en confidences, des vérités tombent, la clairvoyance se révèle enfin.
  Les deux interprètes sont très justes, un duo mère-fille touchant. Marie Hélène Lentini distille au compte-gouttes une empathie et une bienveillance qui se conjuguent à tous les temps derrière son comportement persifleur et tyrannique. Elle excelle à souhait, convaincante dans le
  Citeste tot pe RegArts
• Poisson et Petits Pois c’est une magnifique histoire de Tu Paris Combien sursa: Tu Paris Combien
  Poisson et Petits Pois c’est une magnifique histoire, cruelle parfois mais avant tout pleine de douceur. Elle est interprétée par deux comédiennes fabuleuses, tantôt attendrissantes, tantôt drôles et toujours émouvantes. Elles nous donnent une belle leçon sur la relation mère-fille, plus simplement sur les rapports humains. Marie-Hélène Lentini est parfaite dans ce rôle de mère. Sarcastique et à la fois protectrice. Dorothée Martinet est magnifique dans la peau de cette jeune femme qui malgré ses souffrances reste digne aux côtés de sa mère. A la fin de la pièce on a qu’une envie, les embrasser.
  
  O poveste magnifică, uneori crudă, dar mai presus de toate plină de sensibilitate. Este interpretată de două actrițe fabuloase, care uneori ne ating, uneori ne amuza, dar intotdeauna ne mișca. Ne dau o lecție minunată despre relațiile mamă-fiică, mai mult despre relațiile umane.
  Marie-Hélène Lentini este perfectă în rolul acestei mame.
  Citeste tot pe Tu Paris Combien
• Poisson et petits pois - Un spectacle savoureux, intelligent et rieur, très bien joué de Frédéric Perez sursa: Spectatif Paris
  Un spectacol savuros, inteligent și comic, foarte bine jucat. O frumoasa perlă teatrală care nu trebuie ratată.
  Suntem în prezența unor frumoase felii frumoase de viață, crocante și amuzante, mișcătoare și reflective, care ne prind imediat și ne țin în suspans de-a lungul intregului spectacol. Este scris cu justete si jucat cu truculență și delicatețe. Se râde mult, se zâmbeste mereu, chiar atunci cand anumite momente ating inima și trecutul.
  Marie-Hélène Lentini este magnifica. Ea compune o mamă cu sensibilitatea vibratorie a întregii ei iubiri materne, în spatele unei atitudini fără compromisuri și posesiuni, la marginea unui frison. Este taioasa, amuzantă și eficientă. Dorothée Martinet este superba. Ea își dezvoltă personajul cu o progresie controlată a sentimentelor, ne lovește și ne atinge.
  Duo-ul lor este minunat. Complementaritatea actrițelor este exemplară, interpretarea lor este credibilă, amuzantă și atinge în același timp.
  Citeste tot pe Spectatif Paris
• MÈRE ET FILLE ENTRE « POISSON ET PETITS POIS » de Gérald Rosi sursa: L'Humanité
  THÉÂTRE. MÈRE ET FILLE ENTRE « POISSON ET PETITS POIS »
  Une jolie comédie avec Dorothée Martinet et Marie-Hélène Lentini qui sur l’air du banal décortiquent avec gentillesse et humour les sentiments parfois acides au sein d’une petite famille.
  La mère, interprétée avec autant de truculence que de malice par Marie-Hélène Lentini profite de mon handicap momentané pour réclamer toujours plus d’attentions, entre deux godets de thé aromatisé au rhum blanc. Et la fille, incarnée avec justesse par Dorothée Martinet, se plie aux exigences maternelles, sans illusion.
  Mise en scène par Slimane Kacioui et Aliocha Itovich, cette pièce écrite par Ana-Maria Bamberger, jouée pendant plus de dix ans sur diverses scènes entre Bucarest et Broadway a été saluée au dernier festival off d’Avignon. Sa veine à la fois comique et sentimentale recueillant les faveurs du public.
  Citeste tot pe L'Humanité
• Poisson et petits pois - Un joli texte mis en valeur par deux superbes comédiennes de Bruno Rozga sursa: Le Billet de Bruno, Paris
  "Une chronique familiale d’un échange mère-fille avec ses fêlures, ses blessures, qui fait rire, sourire, qui nous plonge dans nos histoires vécues avec nos parents.
  Marie-Hélène Lentini (...) excelle dans ce rôle de mère à la langue de vipère rempli d’amour pour sa fille que joue tout en délicatesse, en fragilité Dorothée Martinet. Un très joli regard porté sur sa mère qui lui en fait voir de toutes les couleurs et qu’elle accepte résignée par amour aussi.
  Un joli texte mis en valeur par deux superbes comédiennes à la complicité réjouissante." Bruno Rozga
  Citeste tot pe Le Billet de Bruno, Paris
• Poisson et petits pois - Une comédie douce-amère de Yann Albert sursa: La Petite Revue
  Une comédie douce-amère
  
  La pièce d’Ana-Maria Bamberger est une comédie de mœurs contemporaine, basée, comme souvent, sur un face-à-face explosif. (...) Le texte crée deux personnages crédibles et intéressants. L’affrontement donne lieu à de jolies répliques et permet d’aborder une question importante : peut-on apprendre des erreurs des autres ? Servies par une mise en scène sans fausse note, Marie-Hélène Lentini (excellente) et Dorothée Martinet, très complices, font entendre avec justesse cette tranche de vie douce-amère.
  Citeste tot pe La Petite Revue
• Paris: Poisson et petits pois - Confidences à l’heure du thé de Gilles Costaz sursa: WebThéâtre
  La pièce d’Ana-Maria Bamberger est toute simple, de cette justesse psychologique qui a un peu disparu de nos scènes et sait sonner l’émotion sans fausses notes et déroule une petite musique de jour et de nuit.
  La mise en scène d’Aliocha Itovich et Slimane Kacioui orchestre sur un tempo feutré la litanie de ces rencontres. Dorothée Martinet donne au personnage de la fille la dimension très exacte de ces personnalités qui, à force de douceur et de gentillesse, ont freiné un épanouissement encore à portée de main. Dans un beau contraste, Marie-Hélène Lentini est une actrice faite de tranchant, de force et de mobilité. Le tandem est donc parfait dans ce duo qui évoque tant de gens que nous avons connus et connaissons. C’est un joli moment écrit et joué à l’aquarelle.
  
  Poisson et Petits Pois ! d’Ana-Maria Bamberger, mise en scène d’Aliocha Itovich et Slimane Kacioui, lumières de Franck Laimé, avec Marie-Hélène Lentini et Dorothée Martinet.
  Citeste tot pe WebThéâtre
• Poisson et petits pois! – Une comédie drôle et tendre sur la transmission mère-fille de Bénédicte Solis sursa: Théâtre, Paris - Princesse Acidulée
  Poisson et petits pois! est une très jolie comédie, à la fois amusante et profonde sur la transmission mère-fille. Avec un ton sarcastique et des répliques tantôt incisives ou tantôt empreintes de tendresse, cette pièce met en lumière un très joli duo mère-fille, campé avec talent par Marie-Hélène Lentini et Dorothée Martinet. Aliocha Itovich et Slimane Kacioui signent une mise en scène volontairement sobre, afin de donner au texte toute sa force émotionnelle. À ne pas manquer, au Théâtre Le Funambule Montmartre.
  
  Cette pièce traite d’un sujet ô combien universel et pourtant peu vu au théâtre, à savoir celui de la transmission mère-fille, de comportements, d’erreurs, parfois même sur plusieurs générations. Exempt de jugement à l’égard de ses personnages, l’écriture fine et intelligente de cette pièce, signée Ana-Maria Bamberger met également en exergue le rôle du secret et des silences dans ce phénomène.
  
  Guéris ta propre féminité
  Citeste tot pe Théâtre, Paris - Princesse Acidulée
• MÈRE ET FILLE ENTRE « POISSON ET PETITS POIS » de Gérald Rosi sursa: L'Humanité
  Une jolie comédie avec Dorothée Martinet et Marie-Hélène Lentini qui sur l’air du banal décortiquent avec gentillesse et humour les sentiments parfois acides au sein d’une petite famille.
  La mère, retraitée, fut infirmière dans la clinique de la ville. Aujourd’hui, la voilà cloué chez elle, à cause d’une mauvaise double entorse. La fille, médecin anesthésiste dans le même établissement lui rend visite souvent, les bras chargés de provisions, d’où le titre un peu énigmatique.
  
  Plus ou moins faussement acariâtre, la mère, interprétée avec autant de truculence que de malice par Marie-Hélène Lentini profite de mon handicap momentané pour réclamer toujours plus d’attentions, entre deux godets de thé aromatisé au rhum blanc. Et la fille, incarnée avec justesse par Dorothée Martinet, se plie aux exigences maternelles, sans illusion.
  
  Dans les non dits, chacun semble trouver son compte, à l’image de bien des familles où se confier vraiment
  Citeste tot pe L'Humanité
• Romanţa târzie de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Despre Ana Maria Bamberger aflu că este un eminent medic care, fermecată de copleşitorul talent al extroardinarei Olga Tudorache, i-a scris actriţei o piesă ce se cheamă Noiembrie. Modelul evident e reprezentant de piesa-conversaţie ori piesa-confruntare în care a strălucit adesea Olga Tudorache, exemplele cele mai îndemână fiind Efectul razelor gamma asupra anemonelor, Noapte bună, mamă! sau Regina Mamă. Eroina piesei Noiembrie e o celebră actriţă aflată la apus de carieră, retrasă departe de lume, atinsă de o boală incurabilă care, înainte de moarte, vrea să-i explice fiicei sale semnificaţia unui gest care, în urmă cu ani buni, a determinat ruptura dintre ele. Venită odinioară să-şi viziteze mama, însoţită de iubitul ei, Ştefan, Maria o surprinde pe actriţă sărutându-l apăsat de acesta. De fapt, Marga (aşa se numeşte actriţa) doar a jucat sărutul, vrând să împiedice incestul căci Ştefan este chiar tatăl Mariei, lucru pe care,
  Citeste tot pe Revista Familia
• Telenovelă în trei acte de Dan Darie sursa: Academia Cațavencu
  Ce se întâmplă dacă iei un text mișto și i-l pui în brațe Olgăi Tudorache? Exact, știam și eu. Dar dacă textul nu e mișto, da’ e scris de o femeie? Atunci iese un soi de Mala mujer, varianta dramatică. Dar ca să nu vă încurc cu subtilități de clasificare, o să-i spun totuși piesă*.
  Pe scurt: Marga este o fostă actriță de succes, acum pensionară și plictisită. Adăugăm o fiică marcată de trecut, fixistă și cam stupidă, plus un fost amant mototol și cred că e clar de ce doamna a decis să cocheteze serios cu sinuciderea măcar o dată în viață.
  Triunghiul conjugal e unit prin fire și secrete ce trebuie date la iveală, întru uimirea spectatorilor. Și sunt ironic, pentru că povestea e previzibilă ca un film de artă difuzat noaptea pe MILF Channel. Știi ce urmează pentru că ai mai văzut așa ceva în zece telenovele diferite. Avantajul e că nu stai un an pentru confirmare, deși jumătate din dialog e tot de umplutură,
  Citeste tot pe Academia Cațavencu
• "Un dialog tulburator depre adevar si iubire" de Meridianul Romanesc Toronto sursa: Meridianul Romanesc Toronto
  O poveste sensibilă, cu intrigă de roman polițist, urmărită de public cu sufetul la gură. Spectacolul se desfașoară in jurul personajului admirabil construit de Olga Tudorache. Marga, o mare actriță aflată la final de carieră și de viață, într-un moment al bilanțului, are o ultimă întîlnire cu Maria, fiica ei, și cu Ștefan, marea ei dragoste. Un dialog tulburător depre adevăr și iubire, cu un final neașteptat.
  Citeste tot pe Meridianul Romanesc Toronto
• Noiembrie in FNT - Olga Tudorache omagiata la 75 de ani de Razvan CORBULEANU sursa: Mediauno
  Olga Tudorache omagiata la 75 de ani
  » Festivalul National de Teatru "Ion Luca Caragiale" a fost marcat de un eveniment unic: marea doamna a teatrului romanesc, Olga Tudorache, a sarbatorit cei 75 de ani de viata - si jumatate de veac de scena - printr-un spectacol de gala. "Noiembrie", de Ana Maria Bamberger, in regia lui Alice Barb, a tras cortina festivalului, cu o Olga Tudorache intr-un adevarat regal actoricesc. Reprezentatia a fost fixata in ultima zi a festivalului, in semn de pretuire si respect pentru cariera marii actrite, iar publicul a avut parte de o seara cu totul speciala. De altfel, spectacolul "Noiembrie" a inregistrat un succes inca de la premiera, in octombrie 2003, si "a plecat" imediat intr-o serie de turnee internationale.
  Piesa este un dialog tulburator despre adevar si iubire cu un final neasteptat.
  Textul a fost scris de Ana Maria Bamberger special pentru Olga Tudorache. Este o poveste de familie despre dragoste si tradare, despre singuratate si minciuna,
  Citeste tot pe Mediauno
• De 150 de ori Olga Tudorache in "Noiembrie" de Artline.ro sursa: Artline.ro
  Vineri, 2 decembrie 2011, de la ora 20.00, se va juca la sediu, Sala Amfiteatru a Teatrului National din Bucuresti, reprezentatia cu numarul 150 a piesei "Noiembrie" de Ana Maria Bamberger, anunta Radio Romania Cultural.
  
  Una din rarele creatii dramatice imaginate anume pentru un actor, "Noiembrie" este un dar facut marii doamne a scenei romnesti, Olga Tudorache, montarea la Nationalul bucurestean prilejuind cu opt ani in urma debutul unui tanar dramaturg.
  
  Povestea tulburatoare a unei celebre actrite aflate in amurgul vietii este jucata magistral de un excelent trio actoricesc, Olga Tudorache avandu-i parteneri de scena in aceasta poveste sensibila cu intriga de roman politist pe George Motoi si Cecilia Barbora. Regia este semnata de Alice Barb.
  Citeste tot pe Artline.ro
• Portretul Doamnei T de Cristina Rusiecki sursa: Time Out
  Spune un cuvânt şi lumea simte că în faţă este o personalitate. Stă majestuoasă, imperială şi sictirită într-un colţ şi prezenţa ei inundă toată scena. Cu atitudinea celui ce a trecut prin multe şi ştie şi cu o brumă de mizantropie care accelerează doza de adevăr, arată ca un depozit de dureri vechi duse cu haz care, odată trecute, conferă puterea de a înţelege, nu de a judeca oamenii. Fermă şi tranşantă, în aparenţă dură, este, de fapt, un suflet mare. Felul cum face pe indiferenta, dar, în fond, îi pasă de tot, trădează o sensibilitate pe care încearcă în zadar să o ascundă în spatele fermităţii.
  
  Oricum, la început, încolăcită toată către sine, cu fortăreţe ridicate de jur împrejur, răsare rece, vigilentă şi (aparent) invulnerabilă ca sloiul de gheaţă. Doar că un străin, pictor, prieten cu fiul său plecat de mult în Australia (cum aflăm la sfârşit, dar presimţim pe tot parcursul piesei) îi invadează
  Citeste tot pe Time Out
• "Doamna T" de la Teatru: Olga Tudorache de Andreea Ciuperca sursa: Evenimentul Zilei
  E întuneric, se aude Leonard Cohen şi un sunet uşor de baston. Doamna T intră, se aşază pe fotoliu, îşi toarnă whisky într-un pahar şi se lasă „vrăjită“ de muzică. Sună la uşă. Mult, insistent. A venit un tânăr domn să-i facă portretul. De aici, dialogul spumos, naturaleţ ea interpretării şi vocea de neegalat a marii actriţe te pătrund şi-ţi dau senzaţ ia că priveşti pe gaura cheii o scenă din sufrageria doamnei Olga Tudorache.
  
  Piesa, pusă în scenă de Liana Ceterchi, pe textul Anei-Maria Bamberger, a avut mai întâi premiera radiofonică, în noiembrie 2006, după care s-a plimbat la Tel Aviv, a fost premiată de UNITER în aprilie anul trecut şi i-a adus Olgăi Tudorache Premiul de Excelenţă „Omul anului 2006“.
  
  „Cu adevărat povestea mea“
  
  „Portretul Doamnei T“ este a treia piesă scrisă de Ana-Maria Bamberger pentru Olga Tudorache, după „Noiembrie“ şi „Peşte cu mazăre“ - piesă care se joacă la Teatrul
  Citeste tot pe Evenimentul Zilei
• Doamna T. cu Olga Tudorache de Irina Budeanu sursa: Azi
  E un privilegiu s-o poți vedea pe Olga Tudorache într-un recital actoricesc de excepție, care a ridicat sala de la ArCub în picioare. Ropote de aplauze, buchete de flori așezate pe scenă, emoția spectatorilor, sunt doar o parte a imensei bucurii pe care fiecare din cei aflați marți seara la premiera specatcolului „Portretul Doamnei T.“ a trăit-o. (...) Poveștile de dragoste, de viață și de moarte ale Doamnei T., poveștile de iubire și de ură ale fiului ei, Andrei și poveștile pictorului Marius David, interpretat de Lucian Nuță, se împletesc într-o urzeală, parcă, vrăjită în umbre și lumini, spunînd, de fapt, istoria unei mari actrițe, care a sacrificat totul pentru scenă. Ce poți să spui fără să cazi în banalitate despre interpretarea Olgăi Tudorache? Cuvintele nu te pot ajuta, pentru că ceea ce ea ne spune prin gesturi, replici, tăceri, este dincolo de exprimabil. Este însăși ființa teatrului. Ce lecție mai bună și adevărată despre esența artei scenice, decât cea pe care Olga Tudorache ne-o oferă cu atîta generozitate.
  
  18 aprilie 2008
• Actrita fenomen - "Portretul Doamnei T." la ArCUB de Ileana Lucaciu sursa: Romania Libera
  „Portretul Doamnei T.“ propune întîlnirea unei actrițe cu un pictor în urma acceptului ca acesta sa-i faca portretul. Incet, incet, relatia dintre cei doi prinde un suspans aparte. (...) Personajul sau aparent e o femeie aspra, dura, pentru ca au marcat-o durerile unui trecut furtunos. Cu finete si rafinament, actrita dezvaluie insa sufletul generos al acestei femei care nu-si permite sa judece viata si pe cei din jur, ci are intelegere pentru fiecare situatie, chiar daca i-a provocat o rana adinca in suflet. Cu maiestrie, Olga Tudorache imbina comicul – ironia si autoironia – cu dramaticul – tristetea singuratatii, uitarea si neimplinirile sentimentale. Doamna T. este aparent doar o femeie ferma, transanta, ea se apropie, usor, sensibil, de pictor si incepe sa-l integreze imaginii fiului sau. (...).
  Si in „Portretul Doamnei T.“, ca si in celelalte spectacole in care joaca acum, Olga Tudorache ofera ceea ce se poate numi un „spectacol de actor“. In peisajul nostru teatral foarte rari sint cei care isi permit sa sustina o serie de astfel de spectacole, ce solicita forta unui talent urias, unicat. Doamna, regina a teatrului nostru, detine acest har, iar in fata sa aplauzele sunt doar un gest minor de plecaciune; intilnirea cu Olga Tudorache a oricarui spectator va ramine marcata in memorie. A avut prilejul de a admira un fenomen artistic!
  
  15 iulie 2008
• Portretul Doamnei Tudorache, la 79 de ani de Georgeta Petrovici sursa: Evenimentul Zilei
  Un sfert de oră de ropote de aplauze, sala Teatrului Național din Timișoara e in picioare, majoritatea spectatorilor au lacrimi în ochi. Pe scenă, doamna teatrului românesc, Olga Tudorache, care își amînă cu greu lacrimile. Se înclină și șoptește „vă mulțumesc“. (...) În sală, 1.000 de oameni simt aceeași emoție, aplaudă frentic cu lacrimi în ochi.
  Sîmbătă, 11 octombrie, de ziua ei, actrița Olga Tudorache, de zeci de ori premiată pentru artă, a băut Jack Daniels pe scenă, supărată că acesta „miroase a ploșnițe“. Și-a interpretat strălucit rolul și portretul aidoma creionat în piesa „Portretul doamnei T.“ de Ana Maria Bamberger, spectacol în regia Lianei Ceterchi. (...) Întuneric. Pe fundalul scenei se proiectează portrete vechi ale actriței, în rame sculptate. Pe scenă, decorul e minimalist: două scaune, un fotoliu imaculat și o măsuță, un birou – deosebit de elegantă. În stînga, o ușă stilizată: are sonerie și plăcuță pe care scrie „Doamna T. nr. 11“. Dintr-o dată, spațiul prinde lumină, Din culise apare doamna T. Olga Tudorache e verticală, cu o rochie simplă, negru cu gri. Se sprijină în baston și înaintează în timp ce o sală întreagă își ține respirația: e chiar ea, oare-și joacă rolul?
  
  13 octombrie 2008
• Olga Tudorache si-a jucat propriul rol de ziua ei de Cristina Modreanu sursa: Gandul
  Ce face o actriță adevărată de ziua ei? Urcă pe scenă. Dacă în asta nu e nimic neobișnuit, în schimb despre Olga Tudorache se poate spune că a avut o aniversare cu totul neobișnuită fiindcă n-a jucat orice rol sîmbăta, 11 octombrie la Timișoara, ci unul inspirat din propria viață. Iubirile din tinerețe, suferința, plecarea celui de care era îndrăgostită, revolta fiului împotriva meseriei care a ocupat mereu timpul mamei, plecarea lui din țară. Un fel de mărturisire s-a petrecut pe scenă, fără patetisme, fără lacrimi, cu un umor specific acestei artiste care a fascinat generații de-a lungul timpului. Mîndră, statuară, la propriu și la figurat, actrița e cînd rece ca gheața, distantă, evitînd să permită familiaritatea în dialog, cînd se topește pe neașteptate și face mărturisiri despre propria viață. Granița dintre rol și adevărata existență se estompează și nu mai știi exact ce face parte din teatru și ce din realitate.
  O sală plină – cea a Teatrului Național din Timișoara – a urmărit-o sîmbătă seară pe Olga Tudorache vorbind despre ea însăși pe scenă, acolo unde se simte cel mai „în largul ei“... Invitată la Festivalul Dramaturgiei Românești cu spectacolul „Portretul Domanei T.“ (text de Ana-Maria Bamberger, regia Liana Ceterchi), celebra actriță a jucat chiar în ziua în care împlinea 79 de ani. A fost aplludată la final în timp ce i se cînta „la mulți ani!“ O dublă răsplată pe deplin meritată. Abia atunci, cînd spectacolul s-a terminat, iar căldura cu care l-a primit publicul timișorean a devenit evidentă, lacrimile actriței au început să curgă. Lacrimi de bucurie.
  
  20 octombrie 2008
• OLGA TUDORACHE 79 - La aniversare, pe scenă de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Cred că marea actriţă Olga Tudorache simte o împăcare sufletească atunci când îi dedică publicului ziua în care ea s-a născut. Sau poate s-a născut ca să se dăruiască oamenilor, celor care ştiu să aprecieze arta. Preferă ca la 11 octombrie, când în trunchiul vieţii i se "implantează" încă un inel, să joace pe scenă.
  Cred că marea actriţă Olga Tudorache simte o împăcare sufletească atunci când îi dedică publicului ziua în care ea s-a născut. Sau poate s-a născut ca să se dăruiască oamenilor, celor care ştiu să aprecieze arta. Preferă ca la 11 octombrie, când în trunchiul vieţii i se "implantează" încă un inel, să joace pe scenă. Are în faţă un univers căruia i se adresează. Cu mesaj sau fără mesaj, artista întruchipează, ca de fiecare dată, esenţa acestei arte despre care se spune că este efemeră, dar totuşi pare perpetuă. Perpetuitatea însă se alimentează cu talentul, pasiunea şi dragostea celui care s-a
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Olga Tudorache in propriul rol: "Portretul Doamnei T." de Adina Stefan sursa: Romania Libera
  Un spectacol inedit, care o are pe marea actrita Olga Tudorache in ipostaza de protagonista a propriului rol, este piesa Teatrului Radiofonic "Portretul Doamnei T." de Ana-Maria Bamberger. Piesa poate fi audiata in premiera, in aceasta dimineata, la barul hotelului Majestic, de la ora 11. Alaturi de dna Olga Tudorache, la auditie va fi prezent si Marius Bodochi, partenerul sau din "Portretul Doamnei T.".
  Subiectul imaginat de Ana-Maria Bamberger (in prezent, stabilita in Germania) o prezinta pe marea actrita acasa la ea, inconjurata de amintiri, repetand un rol nou. Ea primeste vizita lui Marius David (Marius Bodochi), pictorul care urmeaza sa-i faca portretul. Din dialogul introspectiv al celor doi, din care nu lipsesc umorul si tandretea, se desprinde ideea ca un portret poate fi reusit doar atunci cand in el se reflecta nu doar cel portretizat, ci si portretistul. Spectacolul "Portretul Doamnei T." face parte din proiectul "Dramaturgi romani contemporani", coordonat din 2003,
  Citeste tot pe Romania Libera
• Portretul Secret al Marii Doamne de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Cea mai nouă producție a Teatrului National Radiofonic, “Portretul Doamnei T.”, în regia lui Attila Vizauer, este o piesă cum rar se mai scrie, se mai vede sau, în acest caz, se mai aude. (...) Doamna T. este o mare actriță ajunsă la bătrînețe, trăind singură, doar în compania amintirilor ei. O vizită neașteptată o scoate din rutina zilnică: un pictor (interpretat de mai vechiul ei partener, Marius Bodochi) venit să îi facă portretul la comanda unui admirator secret. Deși reticentă la început, diva se lasă în cele din urmă pictată, “ședințele” fiind doar pretextul unor discuții ce ajung deseori pe muchie de cuțit. “Piesa aceasta este cu adevărat povestea mea. Nu am jucat nici o clipă un personaj pentru că nu era nevoie”, a mărturisit actrița. Ferită de ochii publicului, Olga Tudorache face în acest spectacol radiofonic “mărturisiri complete”, lăsînd garda jos și dezvăluindu-și întreaga vulnerabilitate de femeie. Iubirile pierdute, viața personală jertfită pentru scenă și mai ales remușcările unei mame care simte că și-a îndepărtat fiul. Într-una din nuvelele sale, Michel Tournier evoca vraja de necuprins în vorbe pe care o exercita cîndva radioul. Ascultînd “Portretul Doamnei T.”, simți într-adevăr că teatrul radiofonic nu merită să moară.
• "Alles ist Spiel" (Totul e joc) de Elisabeth Einecke-Klovekorn sursa: Bonner Generalanzeiger
  Germana:
  Porträts erzählen Geschichten – sowohl über die porträtierte als auch über die porträtierende Person. Die in Bukarest geborene, in Hamburg lebende Medizinerin und Theaterautorin Ana-Maria Bamberger trägt in ihrem Stück “Das Portät der Donna T.” Szene für Szene Bildnis-Schichten wie mit einem feinen Seziermesser ab, während gleichzeitig ein vielschichtiges Bild entsteht. (…)
  Donna T. ist von der ruhmreichen Theaterkarriere inklusive diverser Gatten und Liebhaber nicht viel mehr geblieben als Whisky (…). Ihre nach anfänglichen Widerständen wachsende Sympathie für den plötzlich auftauchenden Porträtisten Marius basiert auf einer Theater-Vereinbarung: Alles ist Spiel; niemand wird je erfahren, wo und wann eine erlebte Szene privat oder sofort mitgedachte Zurschaustellung war. (…) Liesel Hambach und Knud Fehlhauer porträtieren sensible Schauspieler, die mit selbstironischem Esprit und hellsichtigem Witz Lebenslügen zelebrieren und daraus ein wahrhaftig spannungsreiches Doppelportät erschaffen.
  
  
  (Medicul si dramaturgul Ana-Maria Bamberger, care s-a nascut la Bucuresti si traieste in Hamburg, reuseste, in piesa „Portretul domanei T.“ sa desprinda, scena cu scena, straturile unui portret ca si cum ar mînui un bisturiu foarte fin, creind in acelasi timp un tablou multistratificat.
  Rolul Donna T., scris special pentru Olga Tudorache, marea doamna a teatrului romanesc, reprezinta o provocare pentru orice alta actrita. Liesel Hambach ii face fata cu stralucire. (...) Regizorul Stefan Krause lasa personajelor acestui studiu despre realitatea trecutului suficient spatiu de dezvoltare (...). Liesel Hambach si Knud Fehlhauer reusesc, prin portretizari sensibile, celebrind cu fler auto-ironic si umor lucid imaginea trecutului, sa creeze un dublu portret cu adevarat incitant.)
  
  
  13/14 septembrie 2008
• "Donna T. wird gemalt" (Portretul Doamnei T.) de Bernward Althoff sursa: Bonner Rundschau
  Der deutsch-rumänischen Autorin Ana-Maria Bamberger, die über den Umweg der Medizin zur Bühnenautorin fand, ist mit dem Zwei-Personen-Stück “Das Porträt der Donna T.” ein wirklich schönes Kammerspiel der leisen Töne gelungen (…). Regisseur Stefan Krause ist nicht der Versuchung verfallen, diesem scheinbar simplen Handlungsrahmen - alternde Frau öffnet sich peu a peu einem jüngeren Mann, der auch Trost sucht – Melodramatisches unterzuschieben. Liesel Hambach (erstmals in Bonn zu erleben) spielt glaubwürdig die Diva, Knud Fehlauer als zurückhaltender Künstler Marius steht ihr nichts nach. Natürlich verbindet die beiden einiges aus ihrem früheren Leben, die Auflösung sei hier nicht verraten.
  Ein Rondo capriccioso molto serioso für die Bühne so zusagen. Sehenswert.
  
  (Autoarei germane de origine romana Ana-Maria Bamberger, care a gasit calea spre teatru parcurgind initial drumul medicinei, ii reuseste, cu piesa „Portretul doamnei T.“ un minunat Kammerspiel al tonurilor subtile. (...) Regozorul Stefan Krause a rezistat tentatiei de a introduce in acest cadru aparent simplu - femei in vrista se deschide peu a peu unui barbat mai tinar, si el in cautare de consolare - tonuri melodramatice. Liesel Hambach (prima oara pe o scena din Bonn) o joaca credibil pe marea actrita. Knud Fehlhauer, introvertitul artist Marius, nu ramine cu nimic mai prejos. Cei doi sint desigur legati prin povesti din trecut, nu vom dezvalui aici secretul.
  Un rondo capriccioso molto serioso pentru scena, s-ar putea spune. De vazut.)
  
  13 septembrie 2008
• Actrița fenomen de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  O personalitate greu de descris in cuvinte, o actrita fenomen este doamna Olga Tudorache. In stagiunea trecuta, era prezenta intr-o saptamana in trei spectacole: "Regina mama", "Noiembrie" si "Peste cu mazare", carora li s-a alaturat "Portretul doamnei T". In toate prezinta cu vitalitate memorabile recitaluri.
  Doamna teatrului nostru, Olga Tudorache, a preferat, in ultimii ani, sa joace in spectacole care sa-i ofere si posibilitatea unor impresionante recitaluri. De pilda, "Regina mama" de Manlio Santanelli se joaca de cativa ani, cu casa inchisa, la Nationalul bucurestean, datorita creatiei sale. Si-a continuat drumul recitalurilor de senzatie in spectacole cu texte de Ana-Maria Bamberger: "Noiembrie", "Peste cu mazare" si recent, la ArCuB, "Portretul doamnei T". Ana-Maria Bamberger este un dramaturg special, care in toate cele trei texte a urmarit sa creeze personaje inspirate din viata tumultuoasa a marii actrite Olga Tudorache, careia i-a dedicat scrierile sale.
  Citeste tot pe România Liberă
• Portretul Doamnei T. de Luana Luban sursa: Revista Tomis ARTelier
  În regia Lianei Ceterchi şi după un scenariu semnat de Ana Maria Bamberger, Portretul Doamnei T. este o piesă dedicată marii doamne (îmi asum spectaculozitatea exprimării perimate) a teatrului românesc, Olga Tudorache. Scrisă în ianuarie 2004, după Noiembrie şi Peşte cu mazăre, această piesă reprezintă cea de-a treia colaborare a Anei Maria Bamberger cu marea actriţă, o întâlnire spirituală unică despre care autoarea spune: „...o potrivire de dincolo de ceea ce poţi explica simplu în cuvinte şi care nu încetează să ne mire, uneori cu oarecare spaimă, dar mai ales cu mereu surprinzătoare bucurii". Iar atunci când vine vorba despre Olga Tudorache, nici regizoarea Liana Ceterchi nu se lasă mai prejos, declarând că realizarea spectacolului Portretul Doamnei T. a fost un soi de „misiune imposibilă sau o incursiune în miezul sufletului". Aşadar, am asistat din fotoliul roşu al unui teatru mic la un spectacol mare, a cărui poveste a levitat asumat
  Citeste tot pe Revista Tomis ARTelier
• Portretul Doamnei T., pe scena constanteana de Ana Mares sursa: Romania Libera
  Timp de o ora si jumatate, spectatorii au cunoscut doua povesti de viata, aparent fara nici o legatura intre ele. Textul scris de Ana-Maria Bamberger este presarat de replici adanci, meditative. "Un portret nu e un desen, o gramada de linii, e o poveste, povestea unui om. Fiecare linie din om face parte din poveste", spune, la un moment dat, pictorul. Parafrazandu-l pe Oscar Wilde, actrita spune la randul sau: "Un portret spune mai multe despre cel care il face decat de cel caruia i-l face". Pictorul Marius David, interpretat de Lucian Nuta, soseste la marea actrita pentru a-i face portretul. La inceput, artista se arata reticenta, insa, de curiozitate si dornica sa-si descarce amarul, accepta sa i se creioneze trasaturile. Pe parcursul catorva saptamani, actrita se lasa purtata de valul amintirilor. Personajul traieste drama unei vieti tumultoase: parasita de sot pentru una mai tanara, care se doveste a fi fosta sotie a pictorului, cu o activitate epuizanta pe scena care i-a
  Citeste tot pe Romania Libera
• Cronica de teatru: portretul doamnei T de Ioana Ţîştea sursa: Revista ManageThis
  O încăpere simplă: căteva scaune, un fotoliu, o masă şi un birou. Aşa arată locuinţa Doamnei T. Aici urmează să aibă loc încântătorul schimb de replici între femeie şi un pictor.
  
  Singurele elemente ce o răpesc pe Doamna T din solitudinea-i sunt o sticlă de whisky (băutură pe care nu o suportă din cauza mirosului de "pleoşniţă" pe care îl răspândeşte) şi un pachet de ţigări. În mod total plauzibil, scopul misteriosului pictor este de a picta portretul femeii. Relatările din trecut ale celor două personaje te trimit în inima trăirilor emoţionante şi marcante ale acestora. De remarcat este puternicul contrast între aparenta pasivitate a piesei şi dinamismul invocat de aceste povestiri, amplificat de talentul actoricesc al celor doi. La un moment dat uitasem că mă aflu într-o sală de teatru. Piesa m-a trimis, pe rând, la fereastra unei case aflate peste stradă de un teatru, privind intrarea actorilor; pe scena unui teatru,
  Citeste tot pe Revista ManageThis
• Lodenul albastru al „Doamnei T“. Şi al nostru, al tuturor… de Alina BÂRGĂOANU-VASILIU sursa: Cuget Liber
  Povestea este simplă şi, totodată, complicată, ca orice poveste de viaţă. Şi totul pare să provină din interpretarea unui celebru cântec al lui Leonard Cohen, „Faimosul loden albastru” (Famous Blue Raincoat), ale cărui triste versuri dezvăluie şi ascund o tristă poveste de dragoste şi infidelitate. Cântecul străbate piesa de la început până la sfârşit. Conceput ca o scrisoare, textul pare a fi adresat, de către cel ce semnează la final L.Cohen, prietenului („my brother, my killer”) care a trăit o poveste de dragoste cu soţia lui, poveste înţeleasă şi acceptată de soţ ca făcând parte din viaţă, poveste care, paradoxal, nu distruge afecţiunea celui trădat faţă de infideli.
  Piesa „Portretul Doamnei T” începe cu un pictor care vine la uşa actriţei octogenare Doamna T. pentru a-i face portretul, la comanda unui necunoscut al cărui nume se promite revelat la terminarea tabloului. După ce îl refuză categoric, din inerţia
  Citeste tot pe Cuget Liber
• Un portret de-o viata de Christine Marie Turcu sursa: Ceasca de Cultura
  Acum câteva saptamâni am fost sa-mi cumpar un tablou, un portret mai exact si din fericire am dat peste ceea ce cautam pentru un eu interior. Era de o complexitate perfecta, cu un decor simplu, tuse superbe de umbre si lumini difuze, din spatele carora aparea o silueta maiestuoasa, solemna si eleganta prezenta feminina a carui chip parea ca îti spune acum povestea Antigonei lui Sofocle.
  
  
  Tabloul era o frumusete simpla, si tocmai de aceea te provoca sa cauti propriul eu, propriul labirint prin tot decorul: o usa, doua scaune, un scrin, un fotoliu, o masuta cu doua pahare si o sticla de whisky, care „mirosea a plosnita”. Si în mijlocul acestui întreg decor de teatru, se regasea aceea silueta magnifica prin simpla-i prezenta în acest spatiu atemporal, Doamna T, „ cu adevarat povestea mea” cum însasi se descria pe sine într-un interviu la ArCub doamna teatrului românesc, Olga Tudorache. Dealtfel nici nu poti s-o cunosti mai bine ca-n teatru.
  
  „T” de la Olga ...
  Citeste tot pe Ceasca de Cultura
• Portretul Doamnei T, despre dorințe care se împlinesc abia când sunt uitate de Alexandrina Nicolescu sursa: Novanews.ro
  Cum ar fi dacă într-o zi, cineva ţi-ar bate la uşă și ți-ar spune că a venit să-ţi facă portretul?
  
  "Portretul Doamnei T” este o piesă cu numai doi actori, însă cu mai multe personaje, oameni în umbra trecutului, dar care trăiesc undeva, la fel de vii ca atunci când s-au născut. Este povestea dorinţelor îngropate, a melancoliilor cândva vitale, acum uitate în resemnarea timpului.
  Pentru personajul Olgăi Tudorache, din dorinţe nu a mai rămas decât plăcerea unei ţigări şi a unui pahar de whiskey în penumbra tăcută a camerei. Şi totul tace până când un necunoscut bate la uşă, atât de insistent ca destinul care te urmăreşte pretutindeni, cu atât mai mult cu cât încerci să fugi.
  Olga Tudorache, un chip binecunoscut, face din această scenarizare modernă o piesă demnă să stea cândva în arhiva clasicelor. Pentru actriţă, este o piesă predestinată nu doar prin nume, ci şi pentru că Doamna T nu este un personaj pe o scenă,
  Citeste tot pe Novanews.ro
• La Teatrul Mic ninge cu amintiri: Olga Tudorache în „Portretul Doamnei T” de R.C. sursa: Croncia Romana
  Intr-o duminică în care ninge cu fulgi uriași și grei, care-ți par înmuiați în lapte de cometă – cum spunea cândva un poet – e bine să te plimbi fără țintă o oră pe străzile Bucureștiului și apoi să te duci la Teatrul Mic, să (re)vezi spectacolul Portretul Doamnei T.
  
  Regizat de Liana Ceterchi după un text semnat de Ana Maria Bamberger, Portretul Doamnei T este un spectacol cu două personaje, sau mai bine zis trei, dacă îl punem la socoteală și pe Leonard Cohen. Actorii Olga Tudorache, în rolul Doamnei T, și Lucian Nuță, în rolul pictorului care îi realizează portretul, sunt uneori atât de convingători încât sunt momente în care uiți că asiști la o convenție. „Piesa aceasta este cu adevărat povestea mea. Nu am jucat nicio clipă un personaj, pentru că nu era nevoie”, a declarat actrița. Acesta este cel de-al treilea text scris de Ana-Maria Bamberger – dramaturg de vocație și doctor de profesie, angajată a Facultății de
  Citeste tot pe Croncia Romana
• Olga Tudorache a primit decoratia regala Nihil Sine Deo, cu lacrimi in ochi, la Teatrul Mic de I.R. sursa: hotnews
  Actrita Olga Tudorache a primit decoratia regala "Nihil Sine Deo", din partea Regelui Mihai, intr-o ceremonie emotionanta, care s-a desfasurat sambata seara, la Teatrul Mic din Bucuresti, chiar dupa spectacolul "Portretul Doamnei T", care o are ca protagonista pe artista, transmite Mediafax.
  
  Decoratia "Nihil Sine Deo" a fost conferita actritei Olga Tudorache, 84 de ani, in contextul evenimentelor organizate cu prilejul Zilei Regalitatii (10 mai).
  
  Regele Mihai I a fost reprezentat la eveniment de Principesa Mostenitoare Margareta si de Principele Radu. Acestia au asistat si la emotionantul spectacol "Portretul Doamnei T", la finalul caruia spectatorii au aplaudat minute in sir, in picioare, prestatia actritei.
  
  Decoratia "Nihil Sine Deo" i-a fost inmanata actritei Olga Tudorache chiar dupa spectacol de catre Principesa Margareta, pe scena Teatrului Mic.
  
  Decoratia i-a fost conferita actritei Olga Tudorache "pentru intreaga sa cariera actoriceasca, pe scena si pe ecran,
  Citeste tot pe hotnews
• Un nou succes românesc pe scena teatrală pragheză de ArtAct Magazin sursa: ArtAct Magazin
  Institutul Cultural Român din Praga anunţă succesul înregistrat de premiera cehă a spectacolului Portretul Doamnei T., de Ana-Maria Bamberger, care a avut loc duminică, 17 aprilie, în sala ABC a Teatrului Municipal Abičkodin Praga.
  
  Celebra actriţă îşi repetă, în apartamentul său, noul rol. Are în spate o carieră de succes, dar în cea mai mare parte a timpului îi ţine companie doar paharul cu whisky. Singurătatea sa nedorită este întreruptă de un oaspete neinvitat, pictorul Marius. A venit să picteze portretul Doamnei T.. După cîteva întîlniri, între actriţă şi tînărul pictor se înfiripă o relaţie specială, plină de ciocniri, de umor dar şi de momente poetice. Îşi povestesc întîmplări din viaţa fiecăruia care i-a unit într-o clipă.
  
  Montarea originală şi sensibilă a regizorului Petr Mančal, precum şi interpretarea de excepţie a unei mari doamne a scenei ceheşti, Luba Skořepová, căreia i-a dat replica actorul Luboš
  Citeste tot pe ArtAct Magazin
• Spectacolul Portretul Doamnei T., de Ana-Maria Bamberger prezentat in premiera la Praga de D.S. sursa: HotNews
  Premiera ceha a spectacolului Portretul Doamnei T., de Ana-Maria Bamberger a avut loc duminica, 17 aprilie, in sala ABC a Teatrului Municipal Abicko din Praga.
  
  Montarea originala si sensibila a regizorului Petr Mančal, precum si interpretarea de exceptie a unei mari doamne a scenei cehesti, Luba Skorepova, careia i-a dat replica actorul Lubos Vesely, au impresionat publicul prezent la premiera spectacolului. Cei prezenti au apreciat stilul de joc civil al celor doi actori, lipsit de orice elemente de nefiresc sau exagerare, precum si atmosfera de comunicare directa, lipsita de bariere, intre scena si spatiul spectatorilor. Interpretarea extrem de sensibila a textului la nivel actoricesc si regizoral le-a atras atentia si redactorilor de la revistele de specialitate Divadlo, Divadelni svět si Divadelni revue, prezenti in sala.
  Citeste tot pe HotNews
• Un spectacol de inalta clasa de R.V.G. sursa: Ziarul Actualitatea Nr. 3 - Actualitatea Literara
  ...Un spectacol de înaltă clasă, o ținută artistică pe măsura textului complex scris de un scriitor-medic (autoarea este medic oi psiholog la Clinica Universitară din Hamburg-Eppendorf); autor care știe să aplice cunoștințele de specialitate unor întrebări cutremurătoare ale secolului XXI, cum ar fi: Ce este nebunia, - cine este omul normal și cine e cel afectat de boala psihică, sau: „Puteți (sau cum/cu ce puteți) să-mi dovediți că nu sunteți și dvs. o halucinație?" În intenție, textul este umoristic, dar autoarea – cu concursul deliberat al regizoarei – are în vedere și accente tragice: Pacienta, o intelectuală rasată pare la un moment dat mai sănătoasă mintal decât psihiatrul – are în orice caz o gândire mai sănătoasă decât medicul ei curant, cu toate halucinațiile și vocile pe care le aude, compunând astfel un personaj memorabil prin complexitatea și marea doză de umanitate conținute.
  Autoarea pune în discuție și problema
  Citeste tot pe Ziarul Actualitatea Nr. 3 - Actualitatea Literara
• Luminiţa Borta a strălucit la Festivalului Internaţional al Teatrului de Cristina Stancu sursa: Adevarul
  Actriţa Teatrului Alexandru Davila din Pitești a a obţinut premiul pentru interpretarea rolului Antonia în „Belvedere” de Ana Maria Bamberger.
  Timp de aproape o săptămână, la Vraţa, în Bulgaria, s-a desfăşurat cea de-a patra ediţie a Festivalului Internaţional al Teatrului, la care au participat nouă instituţii de cultură din Bulgaria, Macedonia, Serbia, Kosovo, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, România, Rusia şi Turcia.
  La manifestare, organizată în colaborare cu Asociaţia Teatrului Nou European, Teatrul “Alexandru Davila” din Piteşti a participat cu piesa „Belvedere” de Ana Maria Bamberger, în regia artistică a lui Dan Tudor şi scenografia Mirunei Varodi. După deliberări, acum au fost făcute publice rezultatele participării la festival. Actriţa Luminiţa Borta a obţinut premiul pentru interpretarea unui rol feminin (Antonia). Este o nouă recunoaştere internaţională a valorii actriţei piteştence şi implicit a activităţii Teatrului
  Citeste tot pe Adevarul
• Belvedere sau halucinantul joc de Ioan Dragoi sursa: Jurnalul National
  Belvedere sau halucinantul joc al realităţii şi halucinaţiei
  O instituţie tot mai activă în ultimii ani, Teatrul din Piteşti, condus de Sebastian Tudor, a găzduit zilele trecute premiera piesei unei scriitoare interesante: Ana Maria Bamberger, o româncă rezidentă în Germania, medic şi cadru didactic la Facultatea de medicină din Hamburg. Ca dramaturg a avut şansa ca încă de la prima piesă să se bucure de o distribuţie deosebită în frunte cu Olga Tudorache, ceea ce a marcat-o şi a impulsionat-o pozitiv în creaţia sa, după cum singură declară.
  
  Dovadă îi stau succesele pieselor sale pe mai multe scene europene, în Israel, Canada şi Statele Unite.
  
  Textul piesei “Belvedere”, regizată la Piteşti de Dan Tudor, a avut şansa unor montări deosebite, ce i-au sporit valoarea dramatică. Dacă în varianta de la Teatrul din Hamburg, rolul principal, adică scriitoarea Antonia, devine scriitorul Anton, iar în consecinţă rolul medicului psihiatru,
  Citeste tot pe Jurnalul National
• Luminiţa Borta, premiatã la Festivalul de Teatru de la Vratsa de A.Roşu sursa: Curierul Zilei
  Actriţa Luminiţa Borta, de la Teatrul Al. Davila, a primit premiul de interpretare femininã pentru rolul Antonia, jucat de ea în piesa Belvedere, cu care teatrul a participat la cea de-a treia ediţie a Festivalului de Teatru de la Vratsa, din Bulgaria. Belvedere este scrisã de Ana Maria Bamberger, în regia lui Dan Tudor.
  Remarcatã pentru rolul interpretat
  La acest eveniment, au participat teatre din nouã ţãri. Premiul pentru rolul masculin i-a fost acordat tot unui român. Este vorba despre Horaţiu Mãlãele, de la Teatrul Naţional Bucureşti, pentru rolul din spectacolul Lecţia, de Eugen Ionesco, a cãrui regie îi şi aparţine actorului. Evenimentul a avut loc în cadrul NETA, Noua Acţiune Teatralã Europeanã, un organism european de teatru, la care participã trupe din Rusia, Turcia, Bulgaria, Muntenegru, Croaţia, Serbia, Macedonia, Slovenia. Prestaţia actorilor piteşteni a fost foarte apreciatã. Atît Sevastian Tudor, directorul Teatrului Al. Davila,
  Citeste tot pe Curierul Zilei
• Belvedere - Frumosii nebuni de Alina Epingeac sursa: Curierul Zilei
  Spectacolul vorbeşte de la sine, se susţine de la un capăt la altul şi ne povesteşte despre ce înseamnă nebunia în artă. În fond, cine stabileşte graniţa dintre normal şi patologic, cît de sănătos e doctorul care pune diagnosticul, cît de irefutabile sînt simptomele şi care e gravitatea bolii, pe o scară de la 1 la 10, să spunem? Şi dacă mai adăugăm la toate astea şi faptul că sîntem la teatru, unde e perfect legitim să privim gîndurile în carne şi oase, unde acceptăm să fim naivi şi să luăm de bun „adevărul“ pe care îl vedem şi nu pe cel adevărat... Oare nu cumva sîntem cu toţii nebuni, odată intraţi în sală? Vedem ce nu există, credem ce e de necrezut... Nebunia artei ne absolvă pe toţi de halucinaţii şi ieşim la sfîrşit vindecaţi, perfect sănătoşi, ca la început. De ce nu ar fi la fel şi pentru scriitoarea interpretată de Luminiţa Borta? Ne este prezentată ca pacientă a unui sanatoriu, are halucinaţii,
  Citeste tot pe Curierul Zilei
• Destinul ca un rebus de M.N. sursa: Argesul
  O piesa psihologica, in care autoarea se joaca de-a v-ati ascunselea cu spectatorii. "Belvedere", in traducere "priveliste frumoasa", este locul in care trecutul se intalneste cu prezentul iar fictiunea devine realitate.
  
  Intriga se tese la Clinica "Belvedere" din aproape in aproape, din trairi incrucisate, printr-un joc psihologic rafinat, plasat intre comedie si profunzime. In fumul amintirilor reinvie o poveste de dragoste traita in urma cu 20 de ani de Antonia (Luminita Borta) si Stefan (Catalin Mirea). Un al treilea personaj bizar, dr. Surdu (Dan Ivanesei) penduleaza intre real si ireal, intre viata si moarte, in cautarea sensului pierdut. Timpul care desparte cele doua lumi se aude ca rotitele unui ceasornic: tac, tac, tac...
  Antonia este o scriitoare cu halucinatii creative. Mort intr-un accident de masina, Stefan ii bantuie imaginatia. La doua decenii dupa consumarea relatiei dintre cei doi tineri indragostiti, povestea lor de dragoste devine subiect de roman.
  Pe scena,
  Citeste tot pe Argesul
• THREE O'CLOCK de Cătălin Neghină sursa: Sibiu Standard - Cultura
  Proaspăta producţie a secţiei germane a Teatrului Naţional Radu Stanca îmbină cu succes două linii culturale de viaţă, cea română şi cea germană. Autoarea, Ana-Maria Bamberger, născută şi crescută în România, a intrat din fragedă copilărie în contact cu cele două culturi. Deşi emigrată în Germania, unde a cunoscut o nouă cultură, a rămas fidelă rădăcinilor ei româneşti.
  Piesa Three o´clock (ora trei) a fost prezentată la Sibiu în premieră absolută la 13 ianuarie, iar în luna martie 2010 va fi văzută la München.
  Spectacolul secţiei germane are la bază un text specific teatrului german, fiind practic un spectacol de text, ceea ce oferă celor două actriţe, Renate Müller-Nica si Johanna Adam, partituri extrem de ofertante. Este fără îndoială un adevărat tur de forţă pentru talentatele actriţe care au acceptat provocarea interpretării a două roluri extrem de complexe.
  “Three O’Clock” este o comedie cât se poate de
  Citeste tot pe Sibiu Standard - Cultura
• Tragi-comedia "Three O'Clock" in premiera mondiala de Cynthia Pinter sursa: Hermannstaedter Zeitung
  Tragi-comedia "Three O'Clock" in premiera mondiala
  "Ura si invidie"
  
  "Si, ce facem acum? Mincam prajitura?"
  Cele doua surori virstnice Clara si Abelina traiesc in fiecare duminica aceeasi rutina. Punctul culminant al zilei este vizita fiului Abelinei, Dimi, care spune mereu ca va veni la "cafeaua de la three o'clock", dar gaseste apoi mereu o scuza sa nu-si viziteze mama si matusa. Piesa "Three O'Clock" a autoarei Ana-Maria Bamberger, originara din Bucuresti, a fost prezentata in premiera mondiala miercuri pe scena Sectiei Germane a Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu. Regia a fost realizata de Liana Ceterchi.
  
  Spectatorii au asteptat o tragi-comedie, si nu au fost dezamagiti. Cele doua actrite Renate Müller-Nica (Clara) si Johanna Adam (Abelina) s-au sfichiuit una pe cealalta pe scena - si s-au si distrat copios facind-o. Caci cele doua protagoniste sint legate nu numai prin singe, ci si printr-o ura adinca. Clara se foloseste de pozitia ei ca cea mai in virsta si mai cultivata
  Citeste tot pe Hermannstaedter Zeitung
• Dragoste si ura frateasca (Die geschwisterliche (Hass)Liebe) de Hannelore Baier sursa: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien
  Dragoste si ura frateasca
  Premiera mondiala "Three O'Clock" la sectiunea germana a Teatrului Radu Stanca
  
  Povestea este simpla si totusi complicata. Abelina s-a lasat convinsa de sora ei mai in virsta si - ca scriitoare - mai cultivata, Clara, sa-si vinda apartamentul si sa se mute la ea, in casa parintilor lor. Acum, Clara o obliga pe Abelina sa o serveasca si o umileste cind si unde poate. Conflictul, inceput inca din copilarie si amplificat cu timpul, dintre cele doua surori nu tocmai tinere, ajunge la apogeu. Cele doua se improasca una pe alta cu rautati imaginare si reale.
  
  Este vorba de Dimi, fiul ratat al Abelinei, care ar vrea sa faca o cariera ca producator de film si cheltuie pentru asta banii din vinzarea apartamentului maica-sii - protejat de tanti Clara. Aceasta este obligata de Abelina sa recunoasca legatura amoroasa pe care a avut-o cu Paul, sotul intre timp
  decedat al Abelinei. Cearta se dezlantuie, invidia si ura ies la iveala - si dupa tiradele de furie totul
  Citeste tot pe Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien
• Premiera cu sala plina la Studio de Flavia Jinga sursa: Ziarul Argesul
  Teatrul "Al. Davila" a revenit zilele trecute cu o noua premiera de Ana-Maria Bamberger, in regia lui Matei Varodi. Este vorba de "Three O'Clock"/"Duminica la ora trei", o piesa psihologica, aproape de sufletele publicului, care empatizeaza cu drama personajelor, Clara, respectiv Abelina, interpretate cu excelenta de Carmen Hancearek si Wilhelmina Cata.
  Suntem invitati "Duminica la ora trei" sa fim alaturi de doua surori in virsta care nu pot trai una fara cealalta, impreuna nici atit.
  Clara o convinge pe Abelina sa-si vinda apartamentul si sa se mute la ea, pentru a-l ajuta pe Dimi, fiul neinteles al Abelinei (si nepotul mult-iubit al Clarei), sa demareze in sfirsit o cariera intirziata. Fiul este asteptat de fiecare data duminica la ora trei la masa. Insa niciodata Dimi nu vine, "Three O'Clock" amintindu-ne de "Asteptandu-l pe Godot", tocmai acel personaj care prin absenta, lipsa si distanta sa reuseste gradat sa amplifice povestea, dialogul si drama.
  Citeste tot pe Ziarul Argesul
• Minunatul slefuitor de text romanesc de Mircea M. Ionescu sursa: Revista Taifasuri
  ... Fidel programului sau de promovare a dramaturgiei romanesti, Teatrul "Alexandru Davila" din Pitesti a mai oferit o premiera cu un text autohton. Avandu-l la timona pe experimentatul regizor Matei Varodi, frenetic sustinator al dramaturgiei romanesti fie ca este vorba de restituiri ("Micul Infern", de Mircea Stafanescu, a montat-o in premiera absoluta), fie de texte contemporane ("Preludiu pentru Electra", de romancierul Petre Dumitriu, inseamna doar unul dintre ele). (...)
  Doua batrine surori (si nu "Trei surori", Cehov), interpretate excelent de incintatoarele actrite Carmen Hancearek-Roxin si Wilhelmina Cata, cu ironii amare si profunzimi grave, intr-o veritabila simfonie a talentului lor de exceptie, ritmata de arta regizorului, care isi aliaza si muzica in demersul scenic (sustinut si de scenografia aleasa a Mirunei Varodi). Regizorul e un maestru al mesajului final, neterminind piesa in iad, dupa moartea celor doua, ci readucindu-le in acelasi cadru unde nu puteau trai,
  Citeste tot pe Revista Taifasuri
• Three o'clock (Duminica la ora trei) de Mircea Ghitulescu sursa: Revista Luceafarul
  ... Pas cu pas, se revelează conflictul statornic dintre Clara şi Adelina având originea în îndepărtata copilărie când a încolţit ideea crimei în mintea celei dintâi care nu suportă nici un tip de concurenţă. Pare un conflict biblic de tipul Cain şi Abel în versiune feminină. (...)
  
  Matei Varodi a ales foarte bine cele două actriţe ce par personificarea însăşi a principiilor contrare. Carmen Hancearek (Clara ) este o fostă frumuseţe sumbră, nocturnă, ameninţătoare - Wilhelmina Câta, frumuseţea contrară, solară, naivă, luminoasă până la un punct. Dialogul lor, deşi vine din lumea absurdă a vieţii mecanice ce se consumă în automatisme zilnice - are tensiune şi accente pe progresul psihic de la ură la crimă.
  Citeste tot pe Revista Luceafarul
• Minunatul slefuitor de text romanesc de Mircea M. Ionescu sursa: Revista Taifasuri
  ... Fidel programului sau de promovare a dramaturgiei romanesti, Teatrul "Alexandru Davila" din Pitesti a mai oferit o premiera cu un text autohton. Avandu-l la timona pe experimentatul regizor Matei Varodi, frenetic sustinator al dramaturgiei romanesti fie ca este vorba de restituiri ("Micul Infern", de Mircea Stafanescu, a montat-o in premiera absoluta), fie de texte contemporane ("Preludiu pentru Electra", de romancierul Petre Dumitriu, inseamna doar unul dintre ele). (...)
  Doua batrine surori (si nu "Trei surori", Cehov), interpretate excelent de incintatoarele actrite Carmen Hancearek-Roxin si Wilhelmina Cata, cu ironii amare si profunzimi grave, intr-o veritabila simfonie a talentului lor de exceptie, ritmata de arta regizorului, care isi aliaza si muzica in demersul scenic (sustinut si de scenografia aleasa a Mirunei Varodi). Regizorul e un maestru al mesajului final, neterminind piesa in iad, dupa moartea celor doua, ci readucindu-le in acelasi cadru unde nu puteau trai,
  Citeste tot pe Revista Taifasuri
• THREE O'CLOCK in München de sursa: Münchner Merkur
  "Was Clärchen nicht lernt, lernt Clara nimmermehr", Münchner Merkur, 16.3.2010
  
  Ana-Maria Bamberger... versteht es geschickt, den Zuschauern eine einzige Wahrheit über die vergangenen Ereignisse zu erzählen und dabei zugleich die beiden konträren Perspektiven der Schwestern als deren subjektive Wahrheitserlebnisse vorzuführen. Die Lage ist festgefahren und die schwarze Komödie wird immer schwärzer. Doch dem zahlreichen Premierenpublikium im Roßstall-Theater macht es Spaß, den streitenden Schwestern zuzusehen. Dafür sorgen die hervorragenden Schauspielerinnen, die Regisseur Willi Hörmann für seine realitätsnahe Inszenierung gewinnen konnte.
  
  Münchner Merkur, 16 martie 2010
  Ana-Maria Bamberger ... reușește cu abilitate să povestească spectatorilor un singur adevăr despre evenimentele din trecut și în același timp să prezinte perspectivele contrare ale celor două surori ca percepția lor subiectivă asupra adevărului.
  Situația este fără ieșire și
  Citeste tot pe Münchner Merkur
• THREE O'CLOCK de Karl-Wilhelm Goette sursa: Süddeutsche Zeitung
  "Nitroglycerin im Bier - Gertrud Schustereder und Inge Köppl brillieren",
  Karl-Wilhelm Goette, Süddeutsche Zeitung, 18.3.2010
  
  Als der Vorhang... nach einer überaus amüsanten Vorstellung fällt, bleibt das Ende immer noch offen. Das Schauspieler-Duo Inge Köppl und Getrud Schustereder... erhielt für die Darstellung des eskalierenden Konfliktes der beiden ungleichen Schwestern in der schwarzen Komödie "Three O'Clock" bei der Premiere... tosenden Applaus.
  
  Süddeutsche Zeitung, 18 martie 2010
  La căderea cortinei la Ross-Stall Theater după un foarte amuzant spectacol, finalul rămîne deschis.(...) Duo-ul actoricesc format din Inge Köppl și Gertrud Schustereder a obținut pentru interpretarea conflictului escalandant al celor două surori atît de diferite în comedia neagră "Three O'Clock" la premiera de la Ross-Stall aplauze furtunoase.
  Citeste tot pe Süddeutsche Zeitung
• Premiera cu sala plina la studio de Flavia Jinga sursa: Ziarul Argesul
  Teatrul "Al. Davila" a revenit zilele trecute cu o noua premiera de Ana-Maria Bamberger, in regia lui Matei Varodi. Este vorba de "Three O'Clock"/"Duminica la ora trei", o piesa psihologica, aproape de sufletele publicului, care empatizeaza cu drama personajelor, Clara, respectiv Abelina, interpretate cu excelenta de Carmen Hancearek si Wilhelmina Cata.
  Suntem invitati "Duminica la ora trei" sa fim alaturi de doua surori in virsta care nu pot trai una fara cealalta, impreuna nici atit.
  Clara o convinge pe Abelina sa-si vinda apartamentul si sa se mute la ea, pentru a-l ajuta pe Dimi, fiul neinteles al Abelinei (si nepotul mult-iubit al Clarei), sa demareze in sfirsit o cariera intirziata. Fiul este asteptat de fiecare data duminica la ora trei la masa. Insa niciodata Dimi nu vine, "Three O'Clock" amintindu-ne de "Asteptandu-l pe Godot", tocmai acel personaj care prin absenta, lipsa si distanta sa reuseste gradat sa amplifice povestea, dialogul si drama.
  Citeste tot pe Ziarul Argesul
• Three O'Clock (Duminica la ora trei) de Mircea Ghitulescu sursa: Revista Luceafarul
  ... Pas cu pas, se revelează conflictul statornic dintre Clara şi Adelina având originea în îndepărtata copilărie când a încolţit ideea crimei în mintea celei dintâi care nu suportă nici un tip de concurenţă. Pare un conflict biblic de tipul Cain şi Abel în versiune feminină. (...)
  
  Matei Varodi a ales foarte bine cele două actriţe ce par personificarea însăşi a principiilor contrare. Carmen Hancearek (Clara ) este o fostă frumuseţe sumbră, nocturnă, ameninţătoare - Wilhelmina Câta, frumuseţea contrară, solară, naivă, luminoasă până la un punct. Dialogul lor, deşi vine din lumea absurdă a vieţii mecanice ce se consumă în automatisme zilnice - are tensiune şi accente pe progresul psihic de la ură la crimă.
  Citeste tot pe Revista Luceafarul
• Premiera mondiala: "Belvedere" captiveaza la Teatrul de Comedie "Winterhuder Fäh de Klaus Witzeling sursa: Hamburger Abendblatt
  In piesa ei psihologica "Belvedere", Ana-Maria Bamberger se joaca voit si cu mult rafinament dramaturgic de-a v-ati ascunselea cu spectatorii.
  Cazul scriitorului Anton, situat pe granita dintre maladie si creativitate, este tinut de regizorul Hartmut Uhlemann si de interpretul Lutz Herkenrath la premiera mondiala in ciclul "Kontraste" la Teatrul de Comedie "Winterhuder Fhrhaus" cu eleganta si captivant in suspans. (...)
  Podiumurile albe cu structuri diferite - fie reci-stralucitoare, fie moi-catifelate - ar putea fi interpretate si ca foi de hirtie, pe care piesa ia efectiv nastere in caul lui Anton si in acelasi timp al autoarei Bamberger.
  In parabola ei (auto)ironica, autoarea pune sub semnul intrebarii notiunea de "normalitate". Ea ne conduce pe tarimul de granita al creativitatii artistice, unde forta imaginatiei si "nebunia" se intrepatrund, pe cit de incitant, pe atit de amuzant.
  
  
  Ana-Maria Bamberger führt in ihrem Psychospiel "Belvedere" den Zuschauer dramaturgisch
  Citeste tot pe Hamburger Abendblatt
• Priveliste frumoasa cu duble intelesuri - Belvedere la Hmburg de Monika Nellissen sursa: Die Welt
  Ana-Maria Bamberger creeaza cu "Belvedere" un rafinat joc psihologic - Premiera cu un grandios Lutz Herkenrath la Comedie (Hamburg)
  
  "Belvedere" numeste Ana-Maria Bamberger jocul ei psihologic rafinat construit, care a avut premiera mondiala in ciclul "Kontraste", gasind in regia fin balansata intre comedie si profunzime apasatoare a lui Hartmut Uhlemann o interpretare stralucita.
  Bamberger, medic si psiholog, stie despre ce scrie. In acelasi timp are si talentul de a combina cunostintele medicale si actiunea cu tensiune si dialoguri atit de percutante, incit spectatorul se intreaba in permanenta, ce este realitate si ce fictiune. Daca personajele, pe care le vede aievea in actiune, sint fantasme ale unui creier bolnav, care se exteriorizeaza ca un monolog de ginduri si amintiri pe mai multe voci? Cu mult haz intoarce Anton intrebarea pe dos: "Dar dumneavoastra, puteti sa-mi demonstrati ca nu sinteti o halucintatie?" o intreaba el pe doctorita care il ingrijeste si isi roade in
  Citeste tot pe Die Welt
• Intre fantezie si halucinatie: "Belvedere" - un inteligent joc psihologic de Brigitte Scholz sursa: Hamburger Morgenpost
  Cine e omul acesta, care isi petrece timpul in clinica de specialitate "Belvedere" dezlegind careuri complicate de cuvinte incrucisate si aflindu-se intr-un conflict continuu cu doctorita lui Dr. Taube? Un pacient cu halucinatii? Sau un artist, care se lupta cu personajele nascute din imaganatia lui debordanta?
  Un raspuns ferm nu ni se da in jocul psihologic despre nebunie, realitate si fantezie literara pe care l-a creat medicul si dramaturgul Ana-Maria Bamberger. (...) O inteligenta si savuroasa seara de teatru (regia: Harmut Uhlemann) a luat nastere, perfect potrivita cu ciclul "Kontraste" al Teatrului de Comedie "Winterhuder Fährhaus".
  
  
  Wer ist dieser Typ, der seine Zeit in der Fachklinik "Belvedere" am liebsten mit komplizierten Kreuzworträtseln verbringt und im Dauerclinch mit der ihn behandelnden Ärztin Dr. Taube steht? Ein halluzinierender Patient? Oder ein Künstler, der sich mit den Geschöpfen herumschlägt, die seiner überbordenden Fantasie entspringen?
  Citeste tot pe Hamburger Morgenpost
• Fein gesponnen - Tesatura fina de Ruth Render sursa: Die Deutsche Bühne
  "Belvedere" de Ana-Maria Bamberger la Winterhuder Fährhaus (Hamburg)
  
  Ce este nebunia? e o intrebare deseori dezbatuta in teatru - dar Ana-Maria Bamberger nici macar nu o pune. Autoarea, in acelasi timp medic si psiholog la Clinica Universitara din Hamburg-Eppendorf, lasa, in piesa ei de trei personaje filigran construita, fluxul vital sa curga liber intre realitatea exterioara si cea interioara. (...) Hartmut Uhleman a montat premiera germana a piesei la Winterhuder Fährhaus cu multa luciditate si cu un simt perfect atit pentru volatilitatea personajelor, cit si pentru comicul care deriva de aici. Si are in Lutz Herkenrath un interpret briliant, capabil sa traduca nevrozele lui Anton intr-un limbaj corporal excelent, colturos, si sa redea toate schimbarile interioare, alunecarea de la "mare manipulator" la neputinta capatinoasa, cu aceeasi credibilitate. (...) Toate personajele se misca pe terenul accidentat creat de scenografa Eva Humburg. Scena se intinde inaintea lor ca o
  Citeste tot pe Die Deutsche Bühne
• Belvedere la Berlin de Rainer Gerlach sursa: radio mensch
  Belvedere de Ana-Maria Bamberger la Berlin
  O seară spumoasă, plină de duh. Un scriitor celebru se află din cauza halucinaţiilor sale într-o clinica psihiatrică. Dar nu este un pacient ușor de îngrijit şi nici obiect de studiu răbdător pentru doctorița lui. Apoi, dintr-o dată, apare o iubită din tinerețe. Sau doar i se pare? Sau poate că el este chiar mai normal decât doctorița lui? Piesa în trei personaje nu se fixează niciodată pe una din variante - şi asat o face atât de surprinzătoare şi atât de interesantă.
  Autoarea, ea însăşi un medic şi psiholog, ştie exact despre ce scrie şi toarnă aceste cunoștințe în minunate dialoguri laconice. Hartmut Uhlemann reușește ca montarea lui să rămână permament cumva în suspensie. În același timp este un spectacol foarte precis şi sensibil. Lutz Herkenrath domină cu suveranitate seara în rolul excentricului scriitor. El este când arogant, când viclean, când ca un copil încăpăţânat, şi,
  Citeste tot pe radio mensch
• Seara intre iluzie si halucinatie - "Belvedere" la Theater Orlando de Regina Jerichow sursa: NordWest-Zeitung
  Piesa de mare rafinament psihologic, care pe parcursul unei ore catapultează spectatorii din realitate în imaginație și înapoi, este scrisă de Ana-Maria Bamberger. Medic, născută la București, ea scrie și piese extrem de interesante şi de succes. Unele note autobiografice se regăsesc în "Belvedere": Anton a cunoscut-o pe Stefanie în facultate, unde a studiat medicina înainte de a trece la literatură. Iar dramaturgul rus Cehov, pe care Anton îl întâlnește în careul lui de cuvinte încrucişate a fost, de asemenea, un medic de profesie. O informaţie frumos introdusă de către autoare.
  Această combinație profesională pare să funcționeze excepţional de bine, nu numai pentru Cehov. Bamberger şi regizorul Björn Kruse reușesc perfect să-i ducă de nas pe spectatori până în ultima clipă. Vis, fantezie, realitate - unde se termină libertatea scriitorului, unde începe halucinaţia compulsivă? Pentru spectatorii micului teatru nu este prea ușor să mai
  Citeste tot pe NordWest-Zeitung
• Belvedere: "A wonderful piece of theatre on London's stage" de remotegoat.co.uk sursa: remotegoat.co.uk
  O minunata piesa de teatru pe scena londoneza
  De mult nu m-a mai suprins in mod placut vreo piesa noua, dar de data aceasta trebuie sa recunosc ca a fost intr-adevar o placere sa descopar a doua premiera in Anglia a Anei-Maria Bamberger, de data aceasta la Londra, cu o piesa magnifica intitulata Belvedere.
  Actiunea se concentreaza in jurul unui scriitor care are o abordare relativ drastica in vederea elaborarii ultimei sale lucrari: Anton intra voluntar ca pacient intr-o clinica psihiatrica.
  Productia realizata de Gunpowder Theatre in colaborare cu Magus Theatre Productions la White Bear Theatre este o minunata piesa de teatru pe scena londoneza, o minunata tratatie pentru cei care se pot opri o clipa din cursa nebuna a vietii de zi cu zi si o pot savura. Belvedere reprezinta o expunere incantatoare a mintii unui scriitor in cautare de inspiratie.
  Belvedere - priveliste minunata (din iltaliana), este un spectacol de teatru incitant si reprezinta o alegere excelenta a regizoarei
  Citeste tot pe remotegoat.co.uk
• Belvedere: "An intriguing exploration of the mind" de Reviews Gate UK sursa: Reviews Gate UK/London
  O incitanta explorare a universului mental
  In Belvedere, dramaturgul de succes Anton intra din propria lui vointa intr-o clinica psihiatrica unde isi scrie piesa si contempla un tratament. Din cand in cand are halucinatii, o femeie din trecutul sau care il viziteaza. Desi initial Anton nu reuseste sa o recunoasca, in cele din urma isi aminteste de ea ca de inocenta poveste de dragoste terminata mult prea repede.
  Dramaturgul Ana-Maria Bamberger analizeaza pregnant intrebari complexe din psihologia umana prin aceasta poveste aparent simpla, punand la indoiala nu numai capacitatea de a percepe mental o “trauma”, ci examinand chiar disponibilitatea noastra de a accepta si persista in propria “instablitate psihologica”. Anton, excelent interpretat de Robert Gwyn Davin, creioneaza un personaj care aproape ca s-a adaptat la disfunctia universului sau mental, asezat comfortabil cu o tigara si un careu de cuvinte incrucisate – o image prezenta ca in oglinda la inceputul si la
  Citeste tot pe Reviews Gate UK/London
• Belvedere 5 Stars de Strat Mastoris sursa: Fringe Review
  Ana-Maria Bamberger would seem to be a very good writer indeed - in the opening moments she and Genevieve Girling, the show's director, had given us a character (obviously literate), a location (some kind of institution), and a set of keywords leading us towards both Chekhov (his sister was called MASHA) and psychology (words like 'FIGMENT' and 'ANA G' pointing me, at least, towards Freud). All before a single actor spoke.
  
  'Belvedere' has a truly brilliant structure that sets it apart from most current drama. Ana-Maria Bamberger's scene-setting and plotting are faultless.
  
  There is something addictive about perspective flipping between two alternative states, and some of that sense of unease - the lack of firm ground beneath one's feet - pervades this play. This is a real five-star production. Try to catch it.
  Citeste tot pe Fringe Review
• "Belvedere: An object of study" Review: 5 Stars de V. Lazar sursa: theatre review remotegoat.co.uk
  Having witnessed the British première of this play written by Ana-Maria Bamberger, you might wonder why review it again. As it is common for theatre companies to re-cast a play and even change directing perspective, I have to say that I was really curious what Gunpowder Theatre and it's director Genevieve Girling will do with it.
  
  I was very pleased surprised to discover a new version of the play, tremendously energetic, engaging the audience from the first five minutes, with three characters played by two wonderful actors able to support a good firing line and the new discovered text's punchlines.
  
  "Belvedere" is a play that asks real questions from ourselves and I hope you will all have time to stop for them. But first let's find out: what is the quest of a writer locked up in a psychiatric asylum? Who is able to define "madness" and who is able to escape it? Are we on the correct side of the mirror? And what is that "truth"?
  
  Anton wants to write a play having as main
  Citeste tot pe theatre review remotegoat.co.uk
• Belvedere de Ana-Maria Bamberger de Teatrul National Radiofonic (incl link audio) sursa: Teatrul National Radiofonic & Magus Theatre Productions
  "Belvedere" de Ana-Maria Bamberger
  Redactor: Domnica Tundrea, Revista Teatrala Radio
  Spectacolul radiofonic se distinge prin structura sa impecabilă, ciclică, prin echilibrul între elementele de comedie şi accentele filosofice, prin jocul sclipitor şi captivant realitate/iluzie/imaginaţie, menit să conducă spectatorul/ascultătorul la implicare şi la o participare vie, activă. Totul poate lua aspectul unui exerciţiu al fanteziei personajului principal – Anton, un scriitor aflat la tratament în clinica de psihiatrie „Belvedere”, un spirit imaginativ, jucăuş, dar în acelaşi timp sarcastic, interiorizat şi încărcat de o anume tristeţe.
  Citeste tot pe Teatrul National Radiofonic & Magus Theatre Productions
• 10 Questions de theatre review remotegoat.co.uk sursa: theatre review remotegoat.co.uk
  10 Questions este un exercițiu de introspecție foarte bun, atât pentru spectator cât şi pentru personajul strălucit interpretat de actriţa Ginny Davies care o întruchipează pe Tina Thomas, medic patolog devenit consilier psihologic după ce a trecut printr-o situaţie de şoc în cariera profesională. Este o oglindă excelentă pentru foarte mulți, care deși nu se pot bucura de munca şi viaţa lor de zi cu zi, sunt prinşi în rutina diurnă ca într-o cursă și nu realizează că există o cale de ieşire.
  Un text excelent al Anei-Maria Bamberger, dovedind că este un dramaturg foarte bine-venit pe scena britanică.
  
  
  10 Questions is a very good introspection exercise, for both spectator and character, performed brilliantly by actress Ginny Davies in her inheritance of Tina Thomas, a pathologist turned psychological counsellor once she hit a rock-bottom shock situation in her professional career. It is an excellent mirror turned to the face of so many,
  Citeste tot pe theatre review remotegoat.co.uk
• 10 Questions - A touching piece de Eric Page sursa: Theatre GScene Magazine
  Aceasta este o piesă care atinge, o explorare blândă a vulnerabilității unei femei, cu sclipiri de tandrețe și nesiguranță tremurândă... Folosirea ideii de "10 întrebări" (un interviu acordat mass-media) este o modalitate minunată de a lăsa personajul să ne conducă cu ascendențe, staccato, dar niciodată incoerent prin peisajul vieții ei... Am fost deosebit de impresionat de motivul pentru care acest personaj a decis să nu mai funcţioneze în cariera aleasă - momentul ei de claritate în mijlocul unei tragedii umane a fost credibil, sincer şi crud. Am simţit că am fost acolo.
  
  This is a touching piece, a gentle exploration of a woman's vulnerability with flashes of tenderness and trembling insecurities... using the '10 questions' idea ( of a media interview) is a lovely way of letting the character lead us in a rambling, staccato, but never incoherent way across the landscape of her life. I was particularly touched by the revel of why this character
  Citeste tot pe Theatre GScene Magazine
• 10 Questions - A careful study into how we think de Carmel Doohan sursa: Fringe Guru Reviews
  Scrisul Anei-Maria Bamberger este bogat şi stratificat. Temelor interesante psihologice şi sociale li se permite să se dezvolte în timp ce povestea Tinei progresează; conflictul între a vedea un pacient ca un număr de caz sau ca o persoană reală, si situatiile dificile legate de această distincţie, sunt redate într-un mod vizual impresionant. Pe masura ce "sesiunea" progreseaza, adevărurile importante sunt dezvaluite... şi devine clar că acesta este un studiu atent asupra modului în care ne gândim - şi a modului în care o schimbare ar putea fi posibilă.
  Ana Maria Bamberger's writing is rich and layered. Interesting psychological and social themes are allowed to develop as Tina's story progresses; the conflict between seeing a patient as a case number or an actual person, and the issues surrounding that distinction, are acted out in a visually arresting way... as the 'session' progresses, important truths are revealed... and it becomes clear that this is a careful study into how we think – and how change might be possible.
• Presa britanică salută debutul dramaturgului român Ana-Maria Bamberger de ArtAct Magazin sursa: ArtAct Magazin
  Presa britanică salută debutul dramaturgului român Ana-Maria Bamberger pe scena britanică: Succes pentru Premiera Mondială a piesei "10 Întrebări" ("10 Questions") la Brighton
  "10 Întrebări" (10 Questions) monodrama autoarei de origine română Ana-Maria Bamberger, s-a bucurat de un deosebit succes la premiera mondială care a avut loc la The Marlborough Theatre din Brighton, Anglia pe 12 mai 2011, fiind primită cu entuziasm atât de numerosul public cât şi de presa britanică:
  "Aceasta este o piesă care atinge, o explorare blândă a vulnerabilității unei femei, cu sclipiri de tandrețe si nesiguranță tremurătoare... Am fost deosebit de impresionat de motivul pentru care acest personaj a decis să nu mai lucreze în cariera aleasă... Credibil, onest şi răscolitor. Am simţit că am fost acolo."(Theatre Gscene Magazine, 13.05.2011).
  "Scrisul Anei-Maria Bamberger este bogat si stratificat... Pe măsură ce "sesiunea" progresează, adevăruri importante sunt
  Citeste tot pe ArtAct Magazin
• "10 Intrebări" de Ana-Maria Bamberger în premieră la Radio Romania Cultural de Radio Romania Cultural sursa: Radio Romania Cultural
  "10 Intrebări" de Ana-Maria Bamberger în premieră la Radio Romania Cultural
  
  O poveste despre ratare, cu înduioşătoare accente de umor, tipare existentiale in care, ca ascultator, esti tentat sa te recunosti, incitat fiind de artificiul dramaturgic al testului celor 10 intrebari formulate de revista Femeia pentru protagonista monodramei - Tina Toma, doctor psiholog, 49 de ani.
  Problematica piesei- pendulând între experienta banalului cotidian şi aceea definitiva a mortii sau a iertarii eliberatoare - dar si modul de tratare, echilibrul compoziţiei cu alunecarea între mai multe planuri temporale, finetea observatiei psihologice si, mai ales, senzatia de adevar si umorul care insoteste recunoasterea unor clisee de gandire si comportament au fost puncte de interes justificând opţiunea regizorului, care a gândit şi adaptarea radiofonică.
  Rolul principal şi-a găsit împlinirea în interpretarea nuanţată, cu accente grave sau comice, ironice sau pline de dramatism a
  Citeste tot pe Radio Romania Cultural
• „10 întrebări”de o sensibilitate aparte, în premieră în România de Dorel Ţîrcomnicu sursa: Adevarul
  "10 întrebări", spectacolul a cărui reprezentaţie va avea loc, în avanpremieră, vineri 21 septembrie, la Teatrul Anton Pann din Rm Vâlcea, începând cu ora 19.00, se joacă pentru prima dată pe-o scenă din România. Monodrama Anei Maria Bamberger a avut premiera mondială la The Marlborough Theatre din Brighton, Anglia, pe 12 mai 2011, presa britanică cât şi publicul londonez apreciind la superlativ acestă poveste de-o sensibilitate aparte.
  
  Una dintre cele mai cunoscute actriţe, Ginny Davies, a dat viaţă personajului din acest text, scris cu mare sensibilitate de Ana Maria Bamberger, dramaturg de origine română. "Aceasta este o piesă care atinge, o explorare blândă a vulnerabilității unei femei, cu sclipiri de tandrețe si nesiguranță tremurătoare... Am fost deosebit de impresionat de motivul pentru care acest personaj a decis să nu mai lucreze în cariera aleasă... Credibil, onest şi răscolitor. Am simţit că am fost acolo", scria la 13 mai 2011
  Citeste tot pe Adevarul
• 10 Questions (10 Intrebari): That's how the light gets in de Björn Kruse sursa: Themen der Zeit
  That's how the light gets in
  10 Intrebari - O piesa profund emoționanta
  
  "There is a crack in everything. That's how the light gets in" ("Există o fisură în toate . Astfel intra lumina", spune Leonard Cohen. Acesta ar putea fi motto-ul monodramei " 10 Întrebări " de Ana - Maria Bamberger , a cărui premieră în limba germană a avut loc cu mult succes la 22 Noiembrie 2013 la LICHTHOF Theater din Hamburg.
  Pentru că este o piesa profund emoționanta despre fisuri, despre salturi și deschideri prin care pătrunde lumina in straturile profunde ale clădirii vieții noastre și le scoate în evidență.
  Christian " Tino " Thomas , jucat autentic pana la auto-abandon de Christian Onciu, este un medic ușor mizantrop, fost patolog, devenit consultant psihologic cu cabinet particular. Pentru o revistă raspunde la 10 întrebări despre persoana sa în stil de interviu. Salve e ras provoaca cinismul lui care include si propria persoana si haosul din viața lui - mariajul esuat
  Citeste tot pe Themen der Zeit
• 10 Fragen (10 Intrebari): O calatorie in interiorul fiintei de Hamburger Abendblatt sursa: Hamburger Abendblatt
  10 Intrebari ofera o calatorie in interiorul fiintei
  
  Productia 10 Intrebari a fost invitata la cinci festivaluri interantionale de teatrul si distinsa cu mai multe premii.
  In aceasta monodrama a medicului si dramaturgului Ana-Maria Bamberger (Regie si interpretare: Christian Onciu), un consilier psihologic isi pune zece intrebari pentru o revista de specialitate. Un studiu despre modul in care gandim si cum este posibila schimbarea.
  
  Lichthof.
  "10 Fragen" liefert eine Reise in das Ich
  Die Produktion "10Fragen" wurde bereits zu fünf internationalen Theaterfestivals eingeladen und mehrfach ausgezeichnet. In dem Ein-Personen-Stück (Regie und Schauspiel: Christian Onciu) der Autorin und Ärztin Ana-Maria Bamberger stellt sich ein psychologischer Coach für eine Fachzeitschrift zehn Fragen zu seiner Person – eine Studie übers Denken des Menschen und dessen Veränderungen.
  Citeste tot pe Hamburger Abendblatt
• 10 Fragen in Hamburg (mit Trailer) de Magus Theatre Productions sursa: Magus Theatre Productions
  Magus Theatre Productions: "10 Fragen" in Hamburg
  
  10 Fragen
  von Ana-Maria Bamberger
  
  TRAILER https://vimeo.com/80739004
  
  "Ein zutiefst berührendes Stück" (Themen der Zeit) http://www.themen-der-zeit.de/content/Zehn_Fragen.1787.0.html
  
  Deutsche Version von Ana-Maria Bamberger und Christoph M. Bamberger
  Deutsche Erstaufführung: LICHTHOF Theater Hamburg, 22. November 2013
  
  Regie: Christian Onciu
  Darsteller: Christian Onciu
  Künstlerische Beratung: Merula Steinhardt-Unseld
  Regieassistenz: Lina von Kries
  Licht/Projektionen/Technik: Sönke C. Herm
  Produzent: Magus Theatre Productions, Hamburg
  
  
  Christian "Tino" Thomas, Ende 40, ehemaliger Pathologe, jetzt psychologischer Coach mit eigener Praxis, beantwortet 10 Fragen zu seiner Person für "Psychologie Aktuell".
  Schicht für Schicht wird dabei das Chaos entblößt, dass Tino bisher für sein ganz normales Leben hielt. Die Noch-Ehefrau, die pubertierende Tochter und die Mutter, die ihm alle das Leben nicht leichter
  Citeste tot pe Magus Theatre Productions
• 10 Questions, a one woman play written by Ana-Maria Bemberger de Kyle Mulholland sursa: Pure M/K-fest Ireland
  10 Questions, a one woman play written by Ana-Maria Bemberger and performed in the Chapel on the Hill venue by Simona Bercu Birsan is an emotional and quietly intense piece.
  A counsellor reflects on her life over the course of a ten question magazine interview.
  Perched on a chair, alone on the stage, Simona delivers a vulnerable and poignant performance, that held the small audience in the chapel in rapt attention.
  The play builds in emotional intensity as Simona’s character confronts her past. The still and quiet in the chapel gave the performance an intimate, private atmosphere that made the emotional crescendo of the piece that much more immersive.
  
  10 Intrebari, o monodrama scrisa de Ana-Maria Bamberger si interpretata la teatrul Chapel on the Hill de Simona Bercu Birsan este o piesa emotionala si de o subtila intensitate. (...) Interpretarea plina de vulnerabilitate si adevar a Simonei a tinut publicul cu sufletul la gura.
  Citeste tot pe Pure M/K-fest Ireland
• Când oamenii de știință joacă rolul lui Dumnezeu de Sören Ingwersen sursa: Hamburger Morgenpost
  Diavolul vrea juniori pe măsură - realizați de o profesoară universitară
  
  Ce face Beelzebut, dacă doreşte să aibă copii? Un pact "la nivel celular" cu un om de știintă de carieră care să-i creeze micuții diavoli în incubator.
  Cu "Blind Date" a dramaturgului și medicului Ana-Maria Bamberger, Teatrul Kontraste din Hamburg prezintă o piesă de teatru de succes cu privire la controversata producere a aşa-numiților "bebeluși de designer".
  Nu foarte diabolic, ci cu simpatice defecte prea-omenești, Tommaso Cacciapuoti îl joacă Prinţul Întunericului - cu pungi de cumpărături şi o înclinaţie pentru cafea cu aromă de alune. Asistentul lui, Azazel (George Lippert), care oferă cu dialect austriac flashuri ultra-comice, rămâne inițial cel care trage sforile în fundal. Anne Moll este foarte convingătoare în rolul profesoarei universitare, aflată din ce în ce mai mult în primejdie între carierism pe de o parte şi preocupări morale pe de alta.
  Citeste tot pe Hamburger Morgenpost
• Pactul exemplar cu Diavolul de Hamburger Abendblatt sursa: Hamburger Abendblatt
  Bărbații au vrut dintotdeauna să joace rolul de creator al lumii. O veche eroare. Faptul că nu nu se pot reproduce este punctul lor slab şi baza de pornire a tuturor ştiinţelor despre reproducere. Dacă o femeie mai face și descoperirea că embrioni artificiali pot fi crescuți prin "sarcina extracorporală" este o lovitură şi mai dură. Aceasta insultă narcisistă îi bagă chiar și pe Dumnezeu şi pe Diavol în priză, după cum ne arată Ana-Maria Bamberger în configurația experimentală a unui "Blind Date" între puterile satanice și ştiinţă. Hartmut Uhlemann pune în scenă în premieră mondială pariul între bine şi rău pentru realizarea copiilor în eprubetă în programul "Kontraste" al Teatrului de Comedie Winterhude.
  Bamberger dovedește în mod amuzant şi sarcastic în pactul exemplar cu Diavolul à la "Faust", că ştiinţa şi înţelepciunea nu au neapărat prea multe în comun. Enigmaticul Domn M. nu trebuie decât să-i sugereze doamnei Prof. S.
  Citeste tot pe Hamburger Abendblatt
• O piesa de mare forta de Hamburger Wochenblatt sursa: Hamburger Wochenblatt
  Un nou hit teatral de Ana-Maria Bamberger! Medicul și dramaturgul - lucrează la Facultatea de Medicină Hamburg (UKE) - a creat pentru Theater Kontraste din cadrul Teatrului „komödie winterhuder fährhaus“ încă o piesă de mare forță, care s-a bucurat de curând de o premieră cu trei interpreți excelenți și multe ovații din partea publicului. Doctorița, care a avut la acest teatru deja un mare succes cu piesa "Belvedere", s-a concentrat de această dată asupra uneia dintre cele mai dezbătute teme medicale ale timpului nostru: crearea vieții artificiale.
  Piesa te duce cu gândul la o combinație din "Faust" și "Fizicienii" de Dürrenmatt. Dar cu mult haz, în parte caustic, și cu multe momente magic-diavolești. Totul începe cu un Blind Date: Ambițioasa cercetătoare Dr. S., care lucrează la un proiect pentru a realiza embrioni artificiali complet în afara organismului matern, are o întâlnire romantică aranjată de asistentul ei Azazal - pentru că
  Citeste tot pe Hamburger Wochenblatt
• TAXI BLUES sau despre conditia actorului in Romania de Raluca Nicoleta sursa: romaniapress.ro
  Piesa “Taxi Blues” îmbină comedia cu drama, si este interpretata excelent de cei doi protagonisti, actorii Marius Bodochi si Dan Tudor.
  Marelui actor îi vine în ajutor un simplu cetăţean, aşa cum suntem tentaţi să credem la început, care câştigându-i încrederea şi prietenia, reuşeşte sa îl convingă să se întoarcă acolo unde îi este locul: pe scenă. Pretinzând a-i oferi un bilet de autobuz spre Romania, ce aparţinea iniţial fratelui său, cetăţeanul îl determină pe amicul său în hotărârea de a se întoarce în ţară. Deseori avem nevoie de cineva care să ne deschidă ochii. Avem nevoie să credem că poate trebuie să întalnim anumiţi oameni pentru a ne putea schimba drumul. În cazul protagonistului din “Taxi Blues”, suntem puşi faţă în faţă cu un om căruia a ajuns să îi fie teamă a-şi mai continua visul şi asta nu se datorează neîncrederii în sine. Ci neîncrederii în propria lui ţară. Dar uneori cei care cred în noi
  Citeste tot pe romaniapress.ro
• Un taxi pentru... Marius Bodochi si Dan Tudor de Mircea M. Ionescu sursa: Cronica de teatru - Revista Taifasuri
  ...Seară de suflet, cu tensiuni grave şi cascade de râs (debordant comicul natural al actorului Dan Tudor), dar şi de cuget fin, contrastele devenind superbă simbioză artistică.
  E marele merit al celor doi minunaţi creatori de teatru, Marius Bodochi şi Dan Tudor, într-un spectacol de actori-regizori şi regizori-actori, în „Taxi”-ul lor de lux, lansat în ovaţii la public cu avanpremiera de la Teatrul „Tudor Vianu” Giurgiu, accelerat la Nottara şi ajuns la turaţie maximă, săptămâna trecută, în premiera din Crângul Buzăului...
  Citeste tot pe Cronica de teatru - Revista Taifasuri
• “Taxi Blues”, un spectacol intens intr-o montare moderna la Teatrul Nottara de Mirela Danciu sursa: CORECTArts
  “Taxi Blues”, un spectacol intens intr-o montare moderna la Teatrul Nottara
  
  "Taxi Blues" aduce pe scena povestea regelui Lear intr-un context cu totul inedit; un mare actor roman este exilat in Germania la volanul unui taxi. Blues-ul este balansul pe care acesta il face intre " a Juca Lear in Romania si a Fi Lear in Germania".
  
  Aparitia neasteptata a unui personaj autohton in statia de taxi din Hamburg face ca povestea sa devina extrem de amuzanta.
  
  Modul in care cele doua personaje interactioneaza va face, desigur deliciul publicului.
  
  “Taxi Blues” a fost scris de Ana-Maria Bamberger si se bucura de prestatia spectaculoasa a lui Marius Bodochi si Dan Tudor, acesta din urma fiind si regizorul spectacolului.
  Citeste tot pe CORECTArts
• Marius Bodochi, vedeta noii premiere de Cristian Ionescu sursa: OPINIA Buzau
  O nouă premieră, o nouă vedetă la teatrul din Buzău. Aşa cum şi-a obişnuit spectatorii, conducerea Teatrului „G. Ciprian” a început stagiunea cu o producţie care are în prim plan un actor cu notorietate. Este vorba despre spectacolul „Taxi Blues”, cu Marius Bodochi şi Dan Tudor. Subiectul piesei şi interpretarea actorilor au făcut ca spectatorii buzoieni să se amuze copios odată cu prima reprezentaţie. „Taxi Blues” este povestea unui actor român, care este nevoit să se stabilească în Germania, unde fiica sa s-a căsătorit. Chiar dacă nu se împacă cu viaţa în străinătate, personajul lui Bodochi acceptă să lucreze ca taximetrist, în loc să meargă în România să joace în rolul Regelui Lear, aşa cum i se propune. Lucrurile capătă însă o nouă întorsătură odată cu apariţia personajului interpretat de amuzantul Dan Tudor, un băiat de la ţară venit să lucreze în construcţii şi care în timpul liber cântă la colţ de stradă
  Citeste tot pe OPINIA Buzau
• Teatrul "George Ciprian" revine cu o premiera de exceptie! de Crisitna Gioroc sursa: Gazeta Buzoiana
  „Taxi – Blues" este povestea Regelui Lear într-un alt context. Piesa prezintă un mare actor român exilat în Germania la volanul unui taxi. Pentru el blues-ul este balansul pe care îl face pentru a juca Lear în România şi a fi Lear în Germania. Apariţia neaşteptată a unui personaj în staţia de taxi din Hamburg face povestea şi mai amuzantă.
  Citeste tot pe Gazeta Buzoiana
• Marius Bodochi, un Rege Lear... de Cultura Buzoiana sursa: Cultura Buzoiana
  Cunoscutul actor a făcut echipă cu Dan Tudor în spectacolul „Taxi Blues” după o piesă scrisă de Ana Maria Bamberger, ea însăși prezentă la premieră. Foarte bine primită de public, producția vorbește despre un mare actor român care ajunge să trăiască în Germania acolo unde își câștigă existența ca șofer de taxi. Frustrat și chinuit de regrete, personajul interpretat de Bodochi este tentat de un vechi prieten din țară să joace Regele Lear pe scena din România însă simte că nu poate să își părăsească fata în Germania, acolo unde aceasta s-a căsătorit și are un copil. Frământările actorului devin însă și mai mari odată ce se împrietenește cu un român care lucrează pe șantier și se pregătește să plece în țară.
  Succesul spectacolului este dat atât de subiectul cu mare priză la public – soarta românilor plecați în străinătate, cât și de farmecul personajului interpretat de Dan Tudor care dovedește că este unul
  Citeste tot pe Cultura Buzoiana
• Taxi Blues de Ana Maria Bamberger de J. Negut sursa: ePitesti.ro
  Taxi Blues este o piesă minimalistă scrisă cu nerv şi talent de o tânără scriitoare româncă, medic de meserie în Germania.
  Un prim rezumat al piesei ar fi: "puşca şi cureaua lată/ ce voinic eram odată", combinată cu inadecvarea emigrantului. Nu ştiu cât este experienţă personală, câtă imaginaţie, drama în desfăşurare a actorului principal al piesei este excelent surprinsă. Spectacolul este foarte reuşit şi datorită replicii excelente pe care personajul principal Şerban, interpretat de Marius Bodochi o primeşte de la Nelu, interpretat de Dan Tudor, care este şi regizorul piesei.
  Actorul Şerban Ion Vasilescu a venit în Germania la fiica lui, măritată cu un neamţ cu care are doi băieţi şi pe cale să vină şi al treilea. Vasilescu este un celebru actor shakespearean şi visul său neîmplinit este Lear. A ajuns în schimb şofer de taxi. Rătăcit undeva el îşi aşteaptă ginerele. Apare în schimb un necunoscut pe care Şerban vrea să-l
  Citeste tot pe ePitesti.ro
• Un nou premiu pentru Teatrul „G. Ciprian”, obţinut cu „Taxi Blues” de Cristian Ionescu sursa: Opinia Buzau
  Dincolo de marele succes de care se bucură la public, spectacolul Teatrului „G. Ciprian”, „Taxi Blues” reuşeşte să adune premii după premii de la mai toate festivalurile la care participă. Producţia care în care evoluează Marius Bodochi şi Dan Tudor, regizată de acelaşi Dan Tudor, a obţinut recent două noi distincţii în cadrul Festivalului de Teatru de la Piteşti. Este vorba despre „Premiul pentru Regie”: Dan Tudor şi „Premiul pentru cel mai bun actor”: Marius Bodochi.
  Acelaşi spectacol a câştigat în luna octombrie la Festivalul de Comedie din Galaţi acelaşi două premii, diferenţa fiind că atunci premiul pentru cel mai bun actor a fost împărţit între cei doi actori. Producţia buzoiană a făcut apoi senzaţie în cadrul turneului desfăşurat de Teatrul „G. Ciprian” în Germania, unde s-a jucat pentru reprezentanţii comunităţii de români de acolo.
  „Taxi Blues” aduce pe scenă povestea regelui Lear
  Citeste tot pe Opinia Buzau
• Avanpremieră "Taxi Blues" şi "Poveste din Bucovina" de Magdalena Popa Buluc sursa: Cotidianul
  Teatrul “Mignon” vă invită sâmbătă, 27 iulie, şi duminică, 28 iulie, la ora 20.30, la avanpremiera spectacolului "Taxi Blues", de Ana-Maria Bamberger, cu Marius Bodochi şi Dan Tudor! Regia spectacolului este semnată de Dan Tudor, iar scenografia, de Doru Zanfir.
  “Taxi Blues” aduce pe scenă povestea regelui Lear într-un context cu totul inedit: un mare actor român este exilat în Germania la volanul unui taxi. Blues-ul este balansul pe care acesta îl face între "a juca Lear în România" şi "a fi Lear în Germania". Apariţia neaşteptată a unui personaj în staţia de taxi din Hamburg face ca povestea să devină extrem de amuzantă. Modul în care cele două personaje interacţionează va fi, desigur, deliciul publicului.
  Vă veţi putea bucura de un spectacol cu trăiri extreme, interpreţii celor două roluri fiind ei înşişi doi artişti diferiţi ca structură, dar compatibili cu ideea spectacolului.
  Spectacolul "Taxi Blues" a obţinut “Premiul
  Citeste tot pe Cotidianul
• Taxi Blues - Théâtre de Nesle, Paris de Dear Conjunction Paris sursa: Dear Conjunction Paris, Magus Theatre Productions
  Taxi Blues in Paris
  
  Taxi Blues
  
  Author: Ana-Maria Bamberger
  
  Théâtre de Nesle, 8.6.2017, Staged Reading
  
  Cast: Leslie Clack, Robert Dauney
  
  Director: Patricia Kessler
  
  Producer: Dear Conjunction Paris, Magus Theatre Productions
  
  He is a famous british stage actor and "Lear" would be his part on stage back home, in London - in New York it is his reality, living with his married daughter, working as a taxi driver. A few days before Christmas, he meets a fellow from; a surpsising dialogue starts between the two unequal partners, leading to an unexpected turn.
  
  Superbly interpreted by british actors Leslie Clack & Robert Dauney, and subtly directed by Patricia Kessler this is the first English production of the acclaimed play TAXI BLUES by Ana-Maria Bamberger, which has been succesful on stages in Romania, Germany, Austria, Belgium, Canada.
  
  "Combining comedy and drama... superbly interpreted" (romaniapress.ro)
  Citeste tot pe Dear Conjunction Paris, Magus Theatre Productions
• De vazut! O piesa minunata de Michael Mentzel sursa: Themen der Zeit
  Theater Paderborn
  
  De vazut! O piesa minunata
  la Sala Studio a Teatrului Paderborn
  de Michael Mentzel
  
  Hingehen! Ein wunderbares Stück
  im Studio des Theater Paderborn.
  von Michael Mentzel
  
  
  Da liegt ein Stein. So groß, dass er die Ausfahrt versperrt. Und ausgerechnet heute muss Filialleiter Fritz Habermann zu einem Meeting, bei dem es um viel geht: seine Zukunft, die Karriere, Reputation. Kurz um alles, was mit diesen Begriffen zusammenhängt. Auch um Iris geht es, die Frau, die ihn verlassen hat, ausgerechnet für den, der ihn bei diesem Meeting auseinandernehmen, ihn bloßstellen und zusammenfalten wird, den Vorgesetzten mit dem schönen Namen Wullbrandt.
  Da liegt ein Stein. Weder die Feuerwehr noch die Kollegen oder gar die klugen Ratschläge der Mutter können hier helfen. An ein Taxi ist nicht zu denken und von jetzt auf gleich bricht für Fritz Habermann eine Welt zusammen, die sich im weiteren Verlauf der Geschichte zu einer furiosen Abrechnung - insbesondere mit
  Citeste tot pe Themen der Zeit
• Deodata e un pietroi in drum! (Plötzlich liegt ein Stein im Weg) de Manfred Stienecke sursa: Westafeln Blatt
  "Der Stein" in Paderborn (WB). Als letzte Produktion der Ära Steinhardt-Unseld an den Paderborner Kammerspielen gibt es noch einmal eine echte Uraufführung zu erleben.
  
  Das Schauspiel aus der Feder des Ehepaars Ana-Maria und Christoph Bamberger wird von Christian Onciu inszeniert, der selbst auch die einzige Rolle in dem Ein-Personen-Stück übernimmt. Der lange als Schauspieler im Paderborner Ensemble tätige Regisseur und Mime, der heute in Hamburg tätig ist, hat die Autoren in seiner neuen Wahlheimat kennen gelernt.
  
  »Ich bin im Hamburger Fährhaus-Theater auf die aus Rumänien stammende Autorin aufmerksam gemacht worden«, erzählt Onciu, der selbst in den neunziger Jahren aus Rumänien ausgewandert ist. »Vor einem Jahr haben wir uns dann zum ersten Mal getroffen und waren uns sofort sympathisch.«
  
  Aus der beruflichen Zuneigung der beiden gebürtigen Südosteuropäer ist längst eine Freundschaft unter Theatermachern geworden. Ehrensache, dass Onciu das neueste Stück
  Citeste tot pe Westafeln Blatt
• Le Rocher de artistikrezo sursa: www.artistikrezo.com
  Sept heures du matin, alors que Frédéric Haberman, directeur d’une agence bancaire, doit se rendre à une réunion de haute importance, un rocher bloque sa porte.
  
  
  Il ne le sait pas encore mais cet obstacle va changer le cours de sa vie. Une pièce tragi-comique sur les obstacles réels ou imaginaires et nos tentatives plus ou moins fructueuses de les surmonter.
  
  La pièce Le Rocher (Der Stein), véritable succès en Allemagne sera également jouée en Angleterre en 2014.
  
  Nous nous sommes tous retrouvés face à un obstacle. Celui-ci nous semble souvent apparaitre au mauvais moment et au mauvais endroit. Et pourtant…
  
  Le Rocher présente une réponse et met en avant la solitude d'un homme contraint à faire le point, le bilan sur sa vie, ses objectifs, ses relations ou encore sur la place que la société lui propose alors que le temps lui est compté.
  
  Mon désir est de montrer l'obstacle autrement, celui-ci n'est pas forcément une fatalité, et d'utiliser
  Citeste tot pe www.artistikrezo.com
• LE ROCHER - création à Paris au Théâtre du Petit Hébertot de Chatelin Bruno sursa: www.filmfestivals.com, France
  Super bien joué par Florent Aumaitre, bravo, un beau spectacle intelligent!
  
  Sept heures du matin, alors que Frédéric Haberman, directeur d’une agence bancaire, doit se rendre à une réunion de haute importance, un rocher l’empêche de partir de chez lui. Il ne le sait pas encore mais cet obstacle va changer le cours de sa vie.
  
  Une pièce tragi-comique sur les obstacles réels ou imaginaires et nos tentatives plus ou moins fructueuses de les surmonter.
  Nous nous sommes tous retrouvés face à un obstacle. Celui-ci nous semble souvent apparaitre au mauvais moment et au mauvais endroit. Et pourtant…
  "Le Rocher" présente une réponse et met en avant la solitude d'un homme contraint à faire le point, le bilan sur sa vie, ses objectifs, ses relations ou encore sur la place que la société lui propose alors que le temps lui est compté.
  Mon désir est de montrer l'obstacle autrement, celui-ci n'est pas forcément une fatalité, et d'utiliser l'urgence de la situation
  Citeste tot pe www.filmfestivals.com, France
• Coup de coeur- Le Rocher Théâtre du Petit Hebertot de Yves Chevalier sursa: Théâtre Sans Frontières, Paris - Radio FPP 106.3 FM
  "Coup de coeur- Le Rocher Théâtre du Petit Hebertot"
  
  "Un duo, un comédien et un metteur en scène.
  Il y a quelques mois dans ce théâtre , j’avais
  découvert leur travail, Florent Aumaître jouait
  Le Horla de Guy de Maupassant, il était parfait,
  une mise en scène de Slimane Kacioui, sobre et
  efficace, ce spectacle fut l’ une des pépites de
  l’année 2013 .
  2014, nous découvrons leur dernière création,
  Le Rocher, une pièce de Ana-Maria Bamberger et
  Christoph M. Bamberger, deux auteurs allemands,
  un régal, une comédie des années 2014.
  Quel est le thème ?
  Une pièce tragi-comique sur les obstacles réels
  ou imaginaires.
  Sommes–nous libres ?
  Avons - nous réellement envie de changer de vie ?
  Une pièce également en prise directe avec notre
  époque, la crise financière, les rivalités dans les
  entreprises et une histoire d'amour, une gourmandise
  culturelle à partager avec votre entourage."
  
  Yves Chevalier, radio FPP 106.3 FM, Théâtre Sans Frontières
• Le Rocher de Pierre Durrande sursa: L'Homme Nouveau, Culture
  In centrul compozitiei acestei piese se afla un magistral pietroi situat in inima scenei, pornind de la care se articuleaza jocul actorului. Pietroiul – grecii ar fi spus “problema” - adica stanca, obstacolul redutabil care trebuie depasit, aproape de netrecut, pe care va trebui sa ne sprijinim.
  Ne aflam in fata unei imagini-simbol. Cum un obstacol exterior neastetpt poate schimba cursul unei vieti, induce treptat o rasturnare interioara, crize de constiinta si o noua directie a parcursului existential. Cu justa progresivitate, Florent Aumaitre ne face sa traim transformarea interioara a managerului de sucursala bancara a carui iesire e blocata intr-o zi de un pietroi misterios, tocmai cand ar trebui sa ajunga la o sedinta importanta la lucru. Un univers ingheata – un altul apare. Obstacolele sant bune!
  
  L'unite de composition de cette piece tourne autour d'un magistral rocher situe en plein coeur de la scene a partit duquel le jeu du comedien va s'articuler. Rocher,
  Citeste tot pe L'Homme Nouveau, Culture
• Le Rocher - Les vraies questions de Jeanne Rolland sursa: Artistik Rezo - Critique Theatre
  Ana-Maria Bamberger, dramaturg roman, ne prezinta o piesa noua, alternan intre umor si drama, interpretata de un actor excelent.
  Precum Berenger, eroul lui Ionesco din Rinocerii, Frederic se regaseste singur in centrul unei scene unde singurul si ultimul recurs este cel la limbaj.
  In aceasta societate in care piatra se arunca asa de usor, teama de privirea celorlalti, de judecata lor, apasa greu pe umerii lui. Spectrul unui linsaj il ameninta. Dar - prin magia cuvintelor, pe parcursul monologului sau, dupa ce se ambaleaza si se disperseaza, apel dupa apel, revine putin cate putin in centrul platoului, in centrul atentiei. Se elibereaza de o furie suprimata prea indelungat.
  El care gravitase in jurul obiectului ca un satelit se concentreaza, se recentreaza asupra lui insusi. Subiectul detroneaza obiectul. Lumea exterioara reincepe sa se invarteasca in jurul lui.
  Pietroiul, a carui prezenta linistita marcheaza un contrast interesant cu agitatia frenetica a eroului,
  Citeste tot pe Artistik Rezo - Critique Theatre
• Le Rocher (Paris) - Une pièce tragi-comique sur les obstacles à surmonter! de Mary Landi sursa: KourandArt
  Le Rocher
  De Ana-Maria Bamberger et Christophe M. Bamberger
  Mise en scène par Slimane Kacioui
  Avec Florent Aumaître
  
  Une pièce tragi-comique sur les obstacles à surmonter!
  
  Nous sommes souvent confrontés à des obstacles réels ou imaginaires qui nous semblent démesurés. Et pourtant, nous avons en nous la capacité de les surmonter. Sorte de parabole moderne, Le Rocher évoque tout cela avec humanisme et humour.
  
  Cette pièce a été écrite en pleine crise financière. Beaucoup y ont perdu argent, emploi et la pression venue d’en haut (dirigeants) et d’en bas (clients) a pris en tenaille le simple salarié. Les auteurs, médecins passionnés de théâtre, usent d’une approche humaniste, scientifique et psychologique dans cette pièce afin de dénoncer cette tension actuelle du rendement que vivent beaucoup de salariés en entreprise.
  
  Sept heures du matin, Frédéric Haberman, directeur d’une agence bancaire, doit se rendre à une réunion de haute
  Citeste tot pe KourandArt
• Le Rocher, ou le mythe de Sisyphe revisité de Le Nouvel Observateur Paris sursa: Le Nouvel Observateur
  Le Rocher, ou le mythe de Sisyphe revisité
  
  Que feriez-vous si vous étiez à sa place ? Un directeur de banque se lève un beau matin et trouve un rocher devant la porte du garage qui l’empêche d’aller travailler. Donc la pièce n’a rien à voir avec le rocher des Grimaldi, mais plutôt avec celui qui enquiquinait Sisyphe. Et « Sisyphe, c’est l’homme », a dit Albert Camus. Pas étonnant après tout que les spectateurs se retrouvent autant dans le personnage de cette pièce jouée en ce moment au Petit Hébertot (Paris XVIIe). Les deux auteurs allemands, Ana-Maria Bamberger et Christoph M. Bamberger, ont rencontré Florent Aumaître qui jouait Le Horla à Avignon et lui ont proposé de reprendre cette pièce en français. Le Rocher fait alors le tour du monde et rencontre un vif succès. Florent Aumaître a tout naturellement demandé à Slimane Kacioui qui avait fait la mise en scène du Horla de le mettre encore une fois en scène. Une affaire d’amitié et de
  Citeste tot pe Le Nouvel Observateur
• Le Rocher, Théâtre du Petit Hébertot de Patrick Ottaviani sursa: Encres Vagabondes (Paris)
  Ana-Maria Bamberger & Christoph M. Bamberger
  Le rocher
  Avec
  Florent Aumaître
  
  Décor on ne peut plus minimaliste ; au centre de la scène, un rocher.
  Et un homme, pour une histoire.
  Frédéric Haberman, directeur d'une agence bancaire, ne peut pas se rendre à une réunion urgente : "Il y a un rocher dans mon jardin, juste devant mon garage, tout simplement", téléphone-t-il énervé à des pompiers incrédules à qui il demande de l'aide.
  Que faire alors ?
  S'asseoir sur le bloc pierreux. Jeter sa veste. Retrousser les manches. S'arc-bouter et bander ses muscles pour le déplacer. L'invectiver de toute son aversion. Sortir un sandwich de son attaché-case et découvrir en mâchonnant, que l'on perçoit les trilles des oiseaux.
  Dès lors, l'intrusion du bloc change la face des choses.
  Après avoir longtemps tonitrué de toutes les façons possibles, Frédéric Haberman finit par aimer ce rocher. "Comment je dois t'appeler ? Pierre, Stone ou plutôt Pietro.
  Citeste tot pe Encres Vagabondes (Paris)
• Pietroiul: Taina întâmplării: Felix şi Pietro – Such a perfect day de Razvana Nita sursa: Revista Teatrala Radio
  Pietroiul de Ana-Maria Bamberger şi Christoph M. Bamberger, regia: Cezarina Udrescu, premieră, 4 noiembrie 2014
  
  Istoria umanităţii e o enciclopedie a faptelor diverse. Întâmplarea, ceasul rău, pisica neagră sau poate tocmai ajungerea într-un punct culminant al crizei de sine, l-au făcut pe Felix să devină prizonierul unui pietroi. Un obstacol de netrecut şi pe deasupra apărut şi inexplicabil îl împiedică să meargă mai departe şi anume la o şedinţă a conducerii băncii în care lucrează, unde i se hotărăşte soarta. Experimentând acest teribil moment de tensiune (disperare, nervi, neputinţă, resemnare, autoironie), Felix se recalibrează în propria viaţă, în propria minte, reevaluează lucrurile cu calm, dezvoltă o terapie de şoc care îl vindecă de obsesii dar şi de furie (despărţirea de soţie, succesul fratelui ajuns la Boston, o seamă întreagă de frustrări sinonime cu spaima de ratare) şi îi redă entuziasmul de a face planuri,
  Citeste tot pe Revista Teatrala Radio
• Pietroiul: Dialog cu un bolovan de Crenguta Manea sursa: Revista Teatrala Radio
  Montarea, o monodramă în cheie comică, prezintă situația-limită în care se găsește un bărbat confruntat cu un stupid accident, blocarea traseului de un pietroi, apărut într-o dimineață, în fața garajului, fără vreo vreo explicație logică. Este o situație dramatică pe care autorii o propun spre introspecția trecutului personajului, Felix Hăbălău (!), ca și interogarea propriei lui identități; decurg de aici întrebări legate şi de viața prezentă a eroului, și de familia lui, și de lumea în care acesta trăiește.
  Pe măsură ce complicațiile se multiplică – plecarea la birou, către „jungla” cotidiană, nu mai poate avea loc, serviciile publice de urgență se dovedesc ineficiente, precum și apelul disperat la intervenția maternă; prezența la ședința de destituire organizată de șeful direct (seducătorul soției, în ordinea vieții personale), chiar în acea dimineață, devine imposibilă; totul e în cădere liberă… –
  Citeste tot pe Revista Teatrala Radio
• Le Rocher de Ana-Maria Bamberger & Christoph Bamberger au Théâtre Essaion Paris de Alain Leroy sursa: L'Œil du spectacle
  Cet obstacle va changer sa vie ! Sept heures du matin, alors que Frédéric Haberman, directeur d’une agence bancaire, doit se rendre à une réunion de haute importance, un rocher l’empêche de partir de chezlui. Il ne le sait pas encore mais cet obstacle va changer le cours de sa vie.
  
  Une pièce tragi-comique sur les obstacles réels ou imaginaires et nos tentatives plus ou moins fructueuses de les surmonter.
  
  La pièce "Le Rocher" (Der Stein) véritable succès en Allemagne est jouée et traduite dans plusieurs pays (France, Angleterre et Roumanie). Elle est créée en France par le comédien et le metteur en scène du "Horla" de Maupassant, joué plus de 200 fois depuis 2 ans dans toute la France. Après avoir été créé au théâtre du Petit Hebertot (Paris) en 2014, Le Rocher reprend en 2015 au théâtre l’Essaion (Paris) et au Théâtre des corps saints pour son premier festival d’Avignon.
  Citeste tot pe L'Œil du spectacle
• LE ROCHER (Pietroiul) - Avignon de AVI City News sursa: AVIGNON City News
  LE ROCHER
  THEATRE DES CORPS SAINTS Avignon
  LE ROCHER Ou l’histoire du grain de sable qui vient enrayer la machine
  Fred Haberman est directeur d’une agence banquaire, il en a le costume, l’attaché case, la maison de lotissement et bien sûr la voiture bien à l’abri dans le garage. Fred Haberman a une réunion extrêmement importante aujourd’hui, seulement voilà, il n’ira pas, le sort en a décidé autrement. Quand il découvre un mystérieux rocher au milieu de son chemin, c’est toute sa vie qui bascule.
  Fred Haberman est remarquablement interprêté par Florent Aumaître. Ce personnage un peu arrogant, beaucoup trop nerveux, extrêmement irrascible, dont on sent bien qu’il ne faudrait pas grand-chose pour qu’il explose, nous le connaissons tous, nous l’avons forcément croisé dans notre propre entreprise, à la banque ou ailleurs. Un tiers de la population active en France est, ou pourrait être, rapidement en situation de burn out (c’est écrit dans
  Citeste tot pe AVIGNON City News
• LE ROCHER (Pietroiul) - Avignon de Catherine Robert sursa: Journal La Terasse Avignon
  LE ROCHER
  Slimane Kacioui confie à Florent Aumaître le rôle de Frédéric Haberman, empêché un beau matin de sortir de chez lui à cause d’un rocher… Une tragi-comédie sur les obstacles existentiels et l’art de les surmonter.
  Créée en Allemagne où elle a connu un franc succès, la pièce d’Ana-Maria et Christoph Bamberger évoque, de manière métaphorique, les obstacles réels ou imaginaires que les hommes doivent franchir pour réaliser leurs aspirations. La timidité, la lâcheté, la crainte, la paresse empêchent souvent de trouver la force d’affronter les rochers placés sur notre route : l’histoire de Frédéric Haberman en constitue une plaisante parabole. Le banquier est attendu à une importante réunion, mais l’obstruction intempestive de sa porte va le forcer à l’introspection et le contraindre à la pause. En se retrouvant face au rocher, Frédéric Haberman est obligé de s’y confronter, et doit faire le point sur sa vie.
  Citeste tot pe Journal La Terasse Avignon
• Parler avec toi (Să vorbesc cu tine) de Yves-Alexandre JULIEN sursa: La Théâtroteque (Paris)
  PARLER AVEC TOI (Sa vorbesc cu tine) este un titlu care, chiar fara sa fi vazut piesa, indica o complexitate a limbajului si a comunicarii. (...) Descoperim pe scena un spectacol cu adevarat viu, insufletit de talentul a doi actori excelenti - anume Codrina Pricopoaia si Geoffroy Vernin. (...) Acest teatru, in acelasi timp comic si dramatic, are si un adevarat caracter experimental - multi ar trebui sa-l vada pentru a solutiona intr-o singura seara ceea ce n-au reusit sa rezolve ani intregi de psihanaliza.
  
  « Parler avec toi » est un titre qui sans même avoir vu la pièce laisse planer la complexité du langage et de la communication. L’affiche présentant un cœur en cage vient finir de compléter les possibles en ouvrant le thème de la pièce tout bonnement à la difficulté du discours amoureux.
  
  On découvre là sur scène un vrai spectacle vivant animé du talent de deux brillants comédiens à savoir Codrina Pricopoaia et Geoffroy Vernin .
  
  Nina et Patrick
  Citeste tot pe La Théâtroteque (Paris)
• Parler avec toi d’Ana-Maria Bamberger de Gilles Costaz sursa: WebThéâtre
  Textul Anei-Maria Bamberger, foarte inteligent, navighează între mai multe genuri: comedia clasică (cu reprezentarea unui tip: gelosul, ființa umană devenită impotentă prin dubla postură), comedia de situație cu personaje de tineri și o scriere mai secretă, cu tonuri psihanalitice.
  
  Montarea Codrinei Pricopaia, într-o atmosferă de abstractizare ludica (pereți de culoarea noaptii traversați de săgeți colorate), arata foarte bine decalajul care separă personajele și conexiunile făcute brusc.
  
  Geoffroy Vernin interpretează excelent iubitul nefericit care aduce nefericire: într-un ritm precipitat, subtil, neurotic, cu o dictatie încă clară, el accelerează impulsul cuvintelor de dragoste și de dezamăgire. El rămâne mereu în postura suferinței discrete, ceea ce îl face atât de adevărat, atât de universal și de amuzant.
  
  În rolul femeii iubite și ne-iubite, cu mai puțin text și multă tăcere, Codrina creează foarte atent o atitudine și un
  Citeste tot pe WebThéâtre
• Infractorii de Ana-Maria Bamberger: Poanta, ca un praf de copt de RĂZVANA NIȚĂ sursa: Revista Teatrala Radio
  ”Infractorii” de Ana Maria Bamberger, regia: Dan Tudor, Teatrul Dramaturgilor Români, Bucureşti
  
  ”Infractorii” este un demers artistic onest, prietenos, energizant şi hrănitor pentru toţi cei care au poftă de teatru, drag de artişti şi chef de glumă.
  
  Gândul răzbunării aduce un brutar ghinionist în casa unei şefe de agenţie bancară. Şi tot ispita răzbunării (înşelatei în amor Victoria) îi transformă pe cei doi eroi într-un cuplu de spărgători cu eficienţă maximă: restabilesc dreptatea şi devin putred de bogaţi.
  
  Pornind de la inspiratoarea formulă ”oameni obişnuiţi în situaţii neobişnuite”, Ana Maria Bamberger construieşte cu farmec şi fler o succesiune de situaţii comice uşor absurde, cu garantată priză la public.
  
  Demonstrând şi de această dată un remarcabil simţ al măsurii, Dan Tudor izbuteşte o poveste scenică bine închegată în care se regăsesc şi umorul spumos dar şi o aproape înduioşătoare candoare.
  Citeste tot pe Revista Teatrala Radio
• Criminals! (Infractorii)- Highly Recommended Show de Strat Mastoris sursa: Fringe review UK
  Criminals! Camden Fringe 2018 HIGHLY RECOMMENDED SHOW
  
  (...) For me, that’s the power of this production. Ana-Maria Bamberger’s writing makes us question the assumptions that we constantly make about what constitutes crime, and guilt. For it soon turns out that beneath the mask is Igor Davidoff, a Russian blini-chef whose business has collapsed, and who’s in dire straits financially. He – “normally doesn’t do this kind of thing”, but he’s desperate, and he’s hoping that he can persuade Victoria to get him a bank loan to bail him out.
  
  ‘Criminals!’ is very much a play of its time. We’re still reeling from the effects of the financial crash a decade ago, although of course the bankers themselves (and their lawyers) wear suits and so it’s seen as ‘white-collar crime’. As Victoria says – “Working in finance you can’t avoid blurring the lines between what’s strictly legal, and what’s not. That line doesn’t really exist at all”.
  Citeste tot pe Fringe review UK
• Cambriolage - Une comédie mais pas que. Un texte superbe et intéressant de Frédéric Perez sursa: Spectatif
  L’autrice Ana-Maria Bamberger dépeint avec une finesse intrusive des personnages qui nous ressemblent et décrit avec une adresse efficace les situations toutes improbables soient-elles mais si vraies car si proches. Le texte est saillant et drôle, certaines répliques font mouche. Il décide de nous faire prendre le chemin d’un rire salvateur qui vient titiller notre rapport au réel par petites touches délicates, sans cynisme, toujours complices.
  Une comédie mais pas que. Un texte superbe et intéressant. Une interprétation qui dépote. Un spectacle que je recommande.
  Citeste tot pe Spectatif
• Cambriolaj - Autoarea Ana-Maria Bamberger portretizează cu finețe intrusivă personaje care ne seamănă și descrie cu adresă eficace de Frédéric Perez sursa: Spectatif (Paris)
  Autoarea Ana-Maria Bamberger portretizează cu finețe intrusivă personaje care ne seamănă și descrie cu adresă eficace situații care, oricât de improbabile ar fi, sânt adevărate pentru că ne sunt atât de aproape.
  Textul este inteligent și amuzant, cu replici spumoase.
  El decide să ne facă să luăm calea unui râs salvator, care vine să gâdile relația noastră cu realul prin mici tușe deliberate, fără cinism, întodeauna complice.
  O comedie dar nu numai. Un text superb și interesant.
  Citeste tot pe Spectatif (Paris)
• ”Cvadratura cercului” de Ana-Maria Bamberger, în premieră absolută de Magda Dutu sursa: Leviathan
  Teatrul Național Radiofonic prezintă în premieră absolută, joi, 21 noiembrie 2019, de la ora 19.00, la Radio România Cultural Cvadratura cercului de Ana-Maria Bamberger. Adaptarea radiofonică: Magda Duţu. Regia artistică: Maria Agnesa Puşcaşu.
  
  În distribuție: Mihai Bica, Gabriela Popescu, Adrian Păduraru, Oana Maria Mărgineanu. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Patricia Prundea. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor: Ion-Costin Manoliu. Coordonator de proiect: Magda Duțu.
  
  Spectacolul este realizat și prezentat în cadrul proiectului Dramaturgi români contemporani.
  
  Născută la București, absolventă a Facultății de Medicină și stabilită în Germania, la Hamburg, unde este doctor în științe medicale, cu o strălucită carieră academică, Ana-Maria Bamberger – autoarea piesei – s-a remarcat, începând cu anul 2003, și ca dramaturg,
  Citeste tot pe Leviathan

Discutii:

propune tema de discutie