Notorietatea unor opere artistice e planeta în jurul căreia se învârt sateliţi de diferite forme şi mărimi. Notorietatea impune şi dezarmează totodată. Fascinează şi inhibă. Ba mai mult, descumpăneşte şi denaturează uneori gustul public atunci când se marşează exclusiv pe reeditarea succeselor iniţiale. Indiferent de natura creaţiei. Glisarea între carte-film-spectacol (ordinea poate fi modificată) cunoaşte un reviriment cel puţin suspect în repertoriul ultimelor stagiuni ale teatrelor profesioniste din Cluj. Au fost America după Kafka şi Fii bun până la moarte după Móricz Zsigmond la Teatrul Maghiar. Au fost La răscruce de vânturi după Emily Brontȅ şi Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război după Camil Petrescu şi urmează să vedem Procesul după Kafka. Încet, încet vom avea o bibliotecă întreagă pentru uzul elevilor leneşi pe scenele celor două teatre clujene. Impresia pregnantă e că se înmulţesc cu repeziciune
Citeste tot pe
Agenda LiterNet
