regizor caut piesa

Piese de Antoine de Saint Exupery

adauga piesa

Micul Prinț (Le Petit Prince)

Micul prinț pleacă de pe asteroidul unde trăia cu o floare dragă și pornește într-o călătorie stelară care-i va releva importante valori ale vieții. Cu candoare, va împărtăși aceste lecții de viață unui pilot rămas cu avionul în pană în Sahara, lecții profunde pe care acesta reușește să le asimileze cu adevărat numai în măsura în care păstrează încă în sufletul său inocența copilărească, inocență pe care, viața de adult o ucide de obicei.

Zbor de noapte (Vol de nuit)

Fabien este pilot pe un avion de poștă la Patagonia Mail. El trebuie să distribuie poșta în Argentina în timpul unei furtuni la indicațiile șefului său – Rivière. Situația devine periculoasă și soția sa se teme că soțul ei va muri, la fel ca și Riviere care devine sigur că accidental e inevitabil.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Antoine de Saint Exupery 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Antoine de Saint Exupery

• Micul Prinţ, un pariu cu o poveste de Monica Andronescu sursa: Yorick
  E, cu siguranţă, un act de curaj să pui în scenă „Micul Prinţ” al lui Antoine de Saint-Exupery. Întâi, pentru că şi la prima, şi la a doua vedere textul pare nedramatizabil. Şi apoi, pentru că e una din acele poveşti care ne-au marcat copilăria şi e uşor să dai greş cu astfel de mituri… După spectacolul de la TNB cu o altă poveste nu tocmai uşor de dramatizat, „Privighetoarea şi trandafirul”, Carmen Vidu încearcă acum la noua sală a Teatrului Odeon o montare cu „Micul Prinţ”, avându-l în rolul principal pe băieţelul Alexandru China Birta, de altfel singura prezenţă „live” în scenă.
  Desigur, curajul în sine şi ideea sunt minunate, povestea lui Saint-Exupery are aceeaşi magie la orice vârstă ar fi (re)citită şi în orice condiţii, copilul care-l interpretează pe Micul Prinţ are farmec, scenografia lui Constantin Ciubotariu, extrem de simplă, are efect, dar… dincolo de toate, spectacolul de la Odeon, aşa cum este gândit
  Citeste tot pe Yorick
• Adevărul picură din nori de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  O mînă de nori albi și de stele (de fapt becuri) care clipesc din cînd în cînd. Acesta e tot decorul (Constantin Ciubotariu) din Sala 2 a Teatrului Odeon la montarea Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry, în regia lui Carmen Lidia Vidu. Pe măsură ce spectacolul avansează și proiecțiile se diversifică, norișorii se colorează în diferite tonuri și modele. Întîi se aude aviatorul care povestește exact ca la teatrul radiofonic. Florin Zamfirescu vorbește cu voce caldă, modulată și cu tehnică imbatabilă. Desenele „povestite” de el sînt proiectate pe norul central. Cel mai adesea secvențele se vor desfășura în semi-întuneric. Pe scenă apare Alexandru China Birta, un copil de unsprezece ani, îmbrăcat în negru, cu păr blonziu. De o frumusețe asemănătoare celui din „Moartea la Veneția”, lungește și leagănă cuvintele. Parabola despre singurătate imaginată de Carmen Vidu pe baza celebrului text poate să înceapă. Băiatul,
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Ca un audiobook - "Micul prinţ" la Teatrul Odeon de Robert Bălan sursa: România Liberă
  Odeonul a „scos" în noua sală Studio un nou spectacol: „Micul prinţ". Este, desigur, o variantă scenică după cartea lui Antoine de Saint-Exupery, o carte care a marcat generaţii de copii şi adulţi.
  Singura surpriză la noul spectacol al lui Carmen Vidu este că nu există nici o surpriză. Cel puţin pentru cine a văzut „video-poemul" de la Teatrul Naţional, „Privighetoarea şi trandafirul" după povestirea omonimă a lui Oscar Wilde sau spectacolul independent „O staţie". S-ar putea chiar spune că regizoarea şi-a creat un stil propriu. Şi e un stil care i-a adus şi ceva fani.
  Carmen Vidu preferă să nu dramatizeze poveştile. Ea le ilustrează. În montările sale nu avem parte de personaje şi conflicte în sensul clasic. Personajul povestitorului, căruia în dramatizările pentru copii i se limitează rolul sau este chiar eliminat, în spectacolele lui Vidu este mai mult decât prezent. Ea nu intervine în textul literar, nu transformă în acţiune
  Citeste tot pe România Liberă
• Un boa a mîncat un elefant de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Regizoarea Carmen Lidia Vidu spune că, dacă e un loc în Bucureşti unde să faci un spectacol elegant, acel loc e Odeonul. Iar un spectacol despre un mic prinţ ar trebui să fie, mai ales, elegant.
  Micul Prinţ de la Odeon nu e un spectacol pentru copii mici – cel mai potrivit ar fi ca ei să ştie deja să citească, să poată urmări o desfăşurare narativă, dar să creadă în continuare în prinţul care vorbeşte cu fiinţe întrupate de oameni pe ecrane bidimensionale. Scena e ca şi goală – e un peisaj celest, cu stele (e adevărat, pîlpîie cam obositor) şi nori pe care se proiectează imagini şi text. Iar în scenă intră Micul Prinţ, îmbrăcat într-o salopetă neagră, de aviator. Alexandru China-Birta, la cei 11 ani ai lui, stă singur în faţa spectatorilor, timp de o oră întreagă, cu zîmbetul lui sfios, pentru a spune istoria unicului locuitor al unei mici planete, călător în Univers şi extraterestru pe pămînt. În afară de el,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• “Ce vrei să spui?“ de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Întrebarea din titlu aparține personajului, Micul Prinț, adersată celor cu care se întâlnește în peripulu său, dar se potrivește și cu spectacolul prezentat la Teatrul Odeon de Carmen Lidia Vidu DUPĂ “Micul Prinț” de Antoine de Saint – Exupery, întrebare căreia regizoarea nu reușește să-i dea un răspuns teatral convingător. “Micul Prinț” este povestea pe care copiii, dar și adulții, o citesc și recitesc fascinanți, descoperind întodeauna lucruri noi. A fost publicată în 1943, iar autorul său, Antoine de Saint – Exupery, pilot și diplomat, a dispărut în 1944 într-un accident aviatic. În timp, scrierea francezului a înregistrat un record de traduceri în diferite limbi, peste o sută ! Este o “lecție” de viață, sensibil relatată, întâlnirea într-un deșert a unui pilot care a suferit un eșec de zbor cu avionul său, cu Micul Prinț, un copil, venit să cunoască lumea noastră de pe asteroidul B 612. Scrierea despre cunoaștere,
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Becuri pe sârmă şi proiecţii pe nori de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  Una din cele mai frumoase scrieri ale literaturii universale, pentru mulţi dintre noi cel mai de preţ simbol al copilăriei, vede acum luminile rampei, nu la Teatrul de Animaţie Ţăndărică, aşa cum poate v-aţi aştepta, ci la Sala Studio a Teatrului Odeon. Regia este semnată de Carmen Lidia Vidu, un creator special, adepta declarată a teatrului multimedia, ceea ce s-ar traduce prin mesaje transmise şi cu ajutorul altor suporturi de comunicare decât simplul cuvânt rostit pe scenă. După moda teatrului-dans, asistăm la o deschidere a spectacolului de teatru către alte modalităţi de expresie, întru transmiterea emoţiei. Ceea ce până la urmă nu face decât să demonstreze caracterul sincretic al acestei arte ca şi vocaţia ei de a fi în pas cu timpul.
  Despre povestea lui Antoine de Saint-Exupery s-au spus multe, s-au emis păreri, încercări de decodificare a unui mesaj bogat, copleşitor prin candoare şi simplitate. Iar întrebarea cea mai încuietoare dintre
  Citeste tot pe Port.ro
• Micul Prinţ: mic, mic de tot de Ana-Maria Nistor sursa: Revista Luceafărul
  Când montezi un spectacol, e de preferat să ai clare măcar câteva probleme: de ce alegi textul, ce vrei să spui cu el şi cui te adresezi. Asta, din pornire. Apoi, mai vin alte nuanţe şi fineţuri care uneori ajută, altădată complică ecuaţia, după caz. Nu vreau să ţin aici un curs de regie şi mă opresc la timp, înainte să devin didactică. Însă, câteodată, aşa simt nevoia să întreb de ce şi pentru ce...
  Dar de unde intrigarea mea? Nimic mai simplu: de la o oră petrecută în Sala Studio a Teatrului Odeon la spectacolul Micul Prinţ, după Antoine de Saint-Exupery, în regia lui Carmen Lida Vidu. Gata. Am spus-o dintr-o răsuflare, ca să fie totul clar dintru-nceput. Am asistat alături de o mână de spectatori – copii şi oameni mari – la un soi de spectacol care se dorea a fi multimedial. După ce aceeaşi regizoare şi-a mai încercat o dată norocul cu un alt melanj de actorie şi proiecţii la Teatrul Naţional cu Privighetoarea şi trandafirul,
  Citeste tot pe Revista Luceafărul
• Despre marile visuri...cu Micul prinţ de Delia Marinescu sursa: Art Act Magazine
  O să vă pun câteva întrebări, fără să aştept un răspuns de la voi. Cugetaţi puţin şi apoi răspundeţi-vă singuri! Aţi renunţat vreodată la un vis pentru că aţi fost descurajaţi? V-aţi schimbat alegerile pentru că alţii considerau altceva potrivit pentru voi? Mai ţineţi minte ce vis(uri) aveaţi la şase ani?
  Oricât de oameni mari sunteţi acum, sper că mai păstraţi loc pentru copilul din voi. Mai sper că nu aţi uitat de visurile pe care nu le-aţi împlinit, pentru că... poate veţi vrea să vă întoarceţi la ele!
  Sper asta după ce am văzut un spectacol aparte, montat de curând la Teatrul Odeon din Bucureşti. Graţie regizoarei Carmen Lidia Vidu, povestea filosofică a lui Antoine de Saint-Exupery, Micul prinţ, a fost transformată într-un spectacol de video-teatru, pe cât de pueril, pe atât de profund.
  Distribuţia abundă în nume mari, precum Florin Zamfirescu, Rodica Mandache sau Mircea Constantinescu, însă pe scenă este prezent
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Prinţi, păpuşi de lemn şi crăiese la Târgu-Mureş, la Naţional de Mircea Sorin Rusu sursa: Agenda LiterNet
  De ceva vreme se pare că Teatrul Naţional din Târgu-Mureş s-a specializat în spectacole pentru copii. Pe de o parte, este normal ca acestea să existe pe afiş, Naţionalul fiind un teatru de repertoriu, care trebuie să aibă ofertă pentru toate categoriile de spectatori. Aşa că în acest moment se joacă trei poveşti: Micul Prinţ de Antoine de Saint Exupery, Burattino de Alexei Tolstoi şi Crăiasa Zăpezii de Hans Christian Andersen. În primele două cazuri este vorba de spectacole "de echipă", adică: dramatizarea aparţine Marinelei Popescu, regia artistică lui Cornel Popescu, ambii actori ai Naţionalului, scenografia Ioanei Popescu, iar muzica originală este compusă în ambele cazuri de către Ada Milea. În al treilea caz, regia artistică aparţine lui Aurel Ştefănescu, actor care a mai montat cu câteva stagiuni în urmă Soacra cu trei nurori.
  În ceea ce priveşte Micul Prinţ avem de a face cu o lume specială, creată cu bun gust şi cu atenţie pentru
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Micul Prinţ tîrgumureşean, primit cu entuziasm la Strasbourg de Ştefan Ceteraş sursa: Agenda LiterNet
  Sfîrşitul primului an al mileniului trei a însemnat pentru actorii Teatrului Naţional din Tg. Mureş un succes de prestigiu, înregistrat cu prilejul unui turneu de opt spectacole cu piesa Micul Prinţ de Antoine de Saint-Exupéry, în Franţa, la Strasbourg, la invitaţia ACAR (Association Culturelle et Amicale Roumaine), al cărei preşedinte este domnul Gabriel Penciu. Turneul s-a bucurat de un real succes. Piesa s-a jucat la Teatrul Le Scala, al doilea ca mărime din Strasbourg, după Teatrul Naţional, în fiecare seară, în faţa unei săli arhipline, realmente rămînînd spectatori care nu au mai putut intra. Piesa în regia lui Cornel Popescu a fost jucată în franceză şi în limba română cu foarte mult talent, apreciată şi de critici în cel mai citit ziar din Alsacia, Derrieres Nouvelles d'Alsace (DNA).
  Semnatarul articolului Magique Petit Prince scrie că "regia lui Cornel Popescu a ştiut să pună în valoare întreaga poezie a textului, fantoma, marionetele,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• „De-a Micul Prinț” și smells like „#Teenspirit” de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Când aterizezi pe asteroidul B612, universul copilăriei numără doar câteva cutii multifațetate pe ale căror laturi și-au găsit casa câțiva vulcani și o floare ascunsă între propriile frunze. Aici te poți juca de-a Micul Prinț, da, acela din povestea celebră a lui Antoine de Saint-Exupéry. Fiecare cutie deschide o lume posibilă a jocului, a unei forme geografice, a unei amintiri, iar împreună alcătuiesc scena tipurilor de oameni pe care un posibil prinț îi va întâlni de-a lungul călătoriei sale.
  Spectacolul „De-a Micul Prinț” realizat la Teatrul „Ion Creangă” este o încercare reușită de apropiere sinceră față de acel segment de public despre care se zvonește că este pretențios, greu de mulțumit și a cărui atenție poate fi câștigată relativ ușor, dar tot la fel poate fi pierdută pe vecie. Copilul este viitorul spectator, iar experiența sa din sala de teatru contează chiar dacă are câteva luni sau zece ani. Proiectul european
  Citeste tot pe Yorick
• Încercare de vizualizare forțată de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Teatrul German de Stat din Timișoara înscrie în repertoriu o “poveste” încântătoare pentru cei mici, dar și pentru cei mari – “Micul prinț” de Antoine de Saint Exupery. În prezent mai mulți regizori au fost atrași de celebra poveste cu tâlc în care un mic “prinț” venit din altă lume pune întrebări aparent simple în urma întâlnirii cu o serie de personaje malefice; mai multe teatre pentru copii și chiar pentru adulți, înscriu în repertoriu acest text, adaptat sau nu.
  Regizorul Peter Kerek rezumă simplist povestea în câteva replici (dramaturgia Patricia Pandek) și lasă loc tratării scenice fanteziei imaginii. Întâlnim din nou, o personalitate a scenografiei, pe Iuliana Vîlsan care propune prin decor și costume, un spațiu de joc fantastic, cu intenția de a se relata prin imagini, istoria micului prinț. Decorul cu tavanul plin de flori, amintea de scenografia Iulianei Vîlsan pentru un alt spectacol de la Teatrul “Bulandra”.
  Citeste tot pe Spectator
• Cei ce văd elefantul și oaia de Doru Mareș sursa: Yorick
  Fie vorba-ntre noi, nu zice nimeni c-ar fi dintre cărțile (2, 3, 10, ceva de genul) de luat pe o insulă pustie, de trimis în Alfa să vadă și Centaurii cum e pe-a treia planetă de la un soare obscur dintr-o margine de galaxie unde, vorba proprietarului (după nume) al asteroidului 9495, „ne succedem generații și ne credem minunați”. Sigur, dacă zici „Antoine de…”, sau și mai bine „Micul Pr…”, răspunsul vine prompt (dacă e să vină…): „A, bun, Saint-Exupéry… da… Micul Prinț… cum de nu m-am…?” Păi cum să te gândești dacă nu are măcar 300, dacă nu 3.000 de pagini, îndrăgostiți care mor, oțel care se călește, versete ori surate, amenințătoare republici platonice, porunci, bolgii sau Borgii, fantome paterne, crime materne, rivuluții ori constituții, bref: chestii serioase, ce’ș copil? Cine să mai aibă timp de un elefant pierdut prin măruntaie de șarpe boa sau de o oaie mică, plecată la cutie pe asteroidul B 612?
  Citeste tot pe Yorick
• Exhibiție… teatrală de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  “Micul prinț” de Antoine de Saint-Exupery, scrisă în 1943 devine una din cărțile cele mai cunoscute în lume care a atras și teatrul și filmul, înregistrând numeroase dramatizări și ecranizări. Atracția se datorează faptului că această carte captivează atât copiii, cât și adulții în egală măsură. Acțiunea este inspirată de biografia personală a lui Antoine de Saint-Exupery (1900 – 1944), aviator, dar și eseist, romancier și reporter, căzut pe frontul antifascist. “Micul prinț”, scrisă într-un stil cu totul special, ca o fină alegorie încărcată de metafore, propune ca temă judecarea unor reguli existențiale aparent simple. Are la bază dialogul dintre un om matur – Aviatorul și un copil – Micul prinț. Candid copilul pune întrebări despre lume care răscolesc maturul, îi întorc gândurile la copilărie când curiozitatea nu primea întodeauna răspunsuri la nedumeririle sale. Prin tematica subtil sugerată metaforic,
  Citeste tot pe Spectator
• Micul prinţ de Dabija își caută drumulCitiți în Ziarul Metropolis http://www.ziarulmetropolis.ro/micul-print-de-dabija-isi-cauta- de Corina Dima sursa: Ziarul Metropolis
  Montarea aduce pe scenă personajele din basm, fiecare cu şarmul, poveţele sau învăţămintele lui: monarhul absolut care poate comanda un apus de soare (dacă condiţiile sunt favorabile) şi ştie că ‘’Cel mai greu este să te judeci pe tine decât pe alţii’’, înfumuratul care are nevoie de aplauze şi de admiratori (vrea să fie primul, chiar dacă este singurul!), afaceristul care nu mai pridideşte să numere stelele chiar dacă nu îi aduc niciun folos (şi nu poate să piardă timpul, să stea la baliverne, că doar este ‘’om serios‘’), lampagiul care bea ca să uite că bea, geograful care crede în exploratori, şarpele singuratic atoateştiutor (‘’Poţi fi singur şi printre oameni’’) şi prietenii – pilotul şi vulpea.
  Toată lumea este într-o permanentă goană şi într-o acută lipsă de timp: fiecare este preocupat de propria-i persoană, are un viciu sau dă pe afară de atâta aroganţă; şi nimeni nu găseşte un răgaz (cu
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Micul Prinț Mare de Silvia Dumitrache sursa: Observator Cultural
  Cea mai recentă premieră a lui Alexandru Dabija a readus pe scenă unul dintre cele mai iubite personaje: Micul Prinț din romanul omonim de Antoine de Saint-Exupéry. Povestea bine-cunoscută este acum adaptată la Teatrul de Comedie din București, într-o montare ce îl scoate pe Micul Prinț din zona basmului, a reprezentărilor „frumoase“, și îl duce într-o estetică nu neapărat a urîtului, dar a unei viziuni a contrastelor, a supradimensionatului (ca Autopor­tretul în oglindă convexă a lui Parmigianino), a sumbrului pe alocuri. Micul Prinț nu mai este un personaj candid, care insuflă inocen­ță și spirit ludic, ci un înțelept care pare că a înțeles sensul existenței și că a atins acel stadiu de detașare la care oamenilor le este atît de greu să ajungă.
  Într-un decor postmodern, marca Mircea Cantor, cu videoproiecții care reproduc mediul urban, agitat, haotic, într-o stație de tren, în care oamenii se grăbesc în toate direcțiile,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Egolatrie scenografică de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  În urmă cu un an, cam tot pe vremea asta, vedeam la Teatrul German de Stat din Timişoara un spectacol regizat de Peter Kerek care dorea să aducă pe scenă unul dintre cele mai frumoase şi mai pline de miez texte literare ale umanităţii.
  Microromanul Micul Prinţ al lui Antoine de Saint-Exupéry. Un text care şi astăzi, la mai bine de 70 de ani de la prima lui apariţie, rămâne unul dintre cele mai adevărate, mai necontestabile best-selleruri ale tuturor timpurile. Precum autorul său, pilot de meserie, mort într-o misiune de război în 1944, şi cartea, nu neapărat cea mai bună, dar fără doar şi poate şi cea mai iubită, şi cea mai celebră a lui Antoine de Saint-Exupéry, a avut un destin pas comme les autres. A apărut în 1943 mai întâi în limba engleză, în Statele Unite, iar, câteva zile mai târziu, aceeaşi editură a publicat şi versiunea originală în limba franceză. Doar în 1946 Micul Prinţ avea să apară şi în Franţa, acolo unde avea
  Citeste tot pe Adevărul

Discutii:

propune tema de discutie