regizor caut piesa

Piese de Antonio Tabares

adauga piesa

Cuarteto para el fin del tiempo

Quatuor pour la fin du temps (Quartet for the End of Time) by Olivier Messiaen is one of the great chamber compositions of the 20th century. It was premiered at the prisoner-of-war camp in Görlitz, in Silesia, during the Second World War. Based on the tale told by its protagonists, Cuarteto para el fin del tiempo freely recreates the process and circumstances that surrounded the composition of this piece, in which we come to glimpse the immense liberating power of that intangible and mysterious phenomenon that we call music.

Vârful aisbergului (La punta del iceberg)

La Madrid, acolo unde se află sediul central al unei nedenumite multinaţionale, se înregistrează veşti îngrijorătoare despre trei sinucideri succesive consumate în cadrul aceleiaşi sucursale. Fapt ce numai bun nu e îndeosebi pentru reputaţia companiei cu pricina. Sofia Cuevas, membră a managementului superior al firmei, e trimisă să ancheteze situaţia şi să găsească soluţii. Mandatul ei este unul subînţeles limitat fiindcă în nici un fel planul de măsuri ce va fi elaborat de aceasta, la finalul anchetei, nu trebuie să ducă la diminuarea performanţelor respectivului centru.

Una hora en la vida de Stefan Zweig

On 22 February 1942, in exile in Brazil, Austrian writer Stefan Zweig took his own life together with his second wife and secretary, Lotte Altmann, 25 years his junior. This work recreates, in a fictional key, the final moments of the author of Carta de una desconocida. While the Zweigs prepare their suicide meticulously, an exiled Jew, a new arrival from Europe, turns up at the house. Who is this strange and inopportune visitor? What is his secret?

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Antonio Tabares 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Antonio Tabares

• Despre sinucideri corporatiste, la Teatru de Vasile Zărăndan sursa: arq.ro
  Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad a lansat sâmbătă seara ediţia cu numărul 4 a Festivalului Internaţional de Teatru Nou, un concept aflat sub directa coordonare a selecţionerului Claudiu Groza, care, cu fiecare ediţie, ridică tot mai sus ştacheta FITNului.
  „Vârful aisbergului” („La punta del iceberg” în original, piesă răsplătită cu Premiul Tirso de Molina în anul 2011 şi Premiul Réplica în anul 2012, având premiera iniţială în 2014 la Teatro de la Abadía din Madrid), reprezintă un text contemporan al dramaturgului spaniol Antonio Tabares, prezent în Sala Mare a teatrului arădean la premiera pe România a textului său, urmată de o sesiune Q&A. Tabares este este unul dintre cei mai titrati autori dramatici spanioli de azi iar piesele lui sunt montate în diverse teatre europene şi sud-americane. Personajele sale se declară perplexe în faţa evenimentelor şi sentimentelor ce le covârşesc existenţa, acţionând într-un mod
  Citeste tot pe arq.ro
• În labirint de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Într-un anume fel, nu ştiu dacă şi voluntar, spectacolul cu piesa Vârful aisbergului a dramaturgului spaniol Antonio Tabares funcţionează asemenea unui diez pus anterioarei premiere a Teatrului Clasic „Ioan Slavici” din Arad. Cea cu Bull de Mike Bartlett.â
  Ambele, asemenea multor altora anterioare, demonstrând că instituţia arădeană nu e exclusiv concentrată pe dramaturgia „clasică” şi nici doar pe spectacolul de aceeaşi factură. Dimpotrivă. Modernitatea, post-modernitatea şi post-post-modernitatea se află aici la ele acasă. Coabitând tot mai bine cu „clasicul” din marca de identificare. La ora actuală, Teatrul arădean mi se pare a fi unul dintre cele mai deschise noutăţilor de pe piaţa de literatură dramatică de pretutindeni, dar şi experimentului spectacologic. El producându-se nu doar în spaţiul Sălii „Studio”, ci şi în acela al Sălii Mari. E drept, în spectacole cu publicul pe scenă. Ca şi în Bull, acţiunea se petrece în
  Citeste tot pe Adevărul
• Festivalul de Teatru Nou a început cu „Vârful aisbergului” de Antonio Tabares de Raluca Medeleanu sursa: specialarad.ro
  Creațiile lui Antonio Tabares sunt cunoscute drept un nou punct de reper pentru dramaturgia europeană contemporană. Piesa „Vârful aisbergului”, semnată Tabares, este cea care a deschis ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Teatru Nou, fiind jucată pentru prima dată în România, iar cei care au adus complexele personaje la viață au fost actorii Teatrului Clasic „Ioan Slavici” Arad.
  La premieră a participat atât dramaturgul spaniol Antonio Tabares, cât şi traducătoarea scenariului, Luminiţa Răuţ.
  Scenografia a fost mai mult decât sugestivă pentru tema centrală a piesei: mediul de muncă într-o multinațională – și tot ceea ce derivă din acesta: stres, frustrare, nervi, încordare, teamă, uniformizare, conformare – nimic mai mult decât un labirint transparent, prin a cărui pereți vezi o realitate distorsionată, condusă doar prin filtrul tabelelor, chart-urilor, rapoartelor și a planurilor de producție, într-un cuvânt: al
  Citeste tot pe specialarad.ro
• Captivi într-o lume de plexiglas de Maria Zarnescu sursa: Yorick
  Încă din preistorie, numărul patru semnifică solidul, tangibilul, sensibilul. S-a dovedit că acestea au fost şi caracteristicile celei de-a IV-a ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru Nou, desfăşurat în perioada 7 – 15 mai la Arad. Brand local cu puternice ecouri, „lume de poveşti şi viaţă cu vieţi” sau „seismograf al teatrului românesc de astăzi” – sunt definiţiile date manifestării de către Bogdan Costea, managerul instituţiei organizatoare, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din urbe, şi Claudiu Groza, selecţionerul festivalului. Cerbicia lor, dublată de tenacitatea şi perseverenţa unei echipe mici, dar vrednice, au transformat şi anul acesta Aradul de mai într-un spaţiu cultural de tânără elită. Nu mai puţin de treizeci de evenimente teatral-muzicale s-au aglomerat (în sens bun) pe parcursul celor nouă zile festivaliere, într-un adevărat „scan” al teatrului nou, bucurând deopotrivă publicul şi artiştii invitaţi.
  Citeste tot pe Yorick
• Dogoarea din „Vârful aisbergului” de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Jinduim la vieţi de roman, poveşti de dragoste hollywoodiene şi experienţe desprinse din SF-uri. Ne mirăm cum de nu zburăm deja în rachete între două planete, le invidiem pe eroinele care fac înconjurul lumii în călătorii iniţiatice şi plângem în fotoliu cu o felie de pizza încălzită la microunde pe farfurie atunci când el şi ea se regăsesc pe o plajă exotică. De ce nu „păţim” şi noi aşa ceva? Din lipsă de curaj şi imaginaţie, poate. Sau din comoditatea soră cu moartea. Obişnuinţa cu efect de anestezic pentru simţuri ne scurtează viaţa cu fiecare secundă pe care o trăim în letargia propriului confort al rutinei de zi cu zi. Cesul care sună în fiecare dimineaţa la aceeaşi oră, cafeaua băută în aceeaşi cană, acelaşi drum către job, aceleaşi task-uri la job, aceeaşi oboseală, aceleaşi cumpărpturi de la acelaşi supermarket. Şi avem impresia că trăim. Somnambulici, abulici, ca o armată de zombie ne târâm existenţele de
  Citeste tot pe Yorick
• „Vârful aisbergului” – un thriller din viața corporatistă de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Zilele trecute, Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad și-a propus să aducă pe scenele teatrelor Nottara și Odeon o microstagiune formată din patru spectacole recente. Două dintre ele, „Bull” de Mike Bartlett, în regia lui Bobi Pricop și „Vârful aisbergului” de Antonio Tabares în regia lui Theodor-Cristian Popescu, analizează și pun în discuție așa-zisa cultură corporatistă, cu toate fațetele sale întunecate și cu toate procedurile dure, care uneori duc la consecințe grave. După ce ai văzut „Bull” poți să-ți imaginezi că povestea lui Thomas s-ar putea continua în „Vârful aisbergului” sau, mai bine zis, s-ar putea încheia, deși, cronologic vorbind, cea din urmă piesă a apărut cu puțin înaintea celeilalte. Dacă „Bull” ia forma unui ring în care se poartă o luptă la nivel psihologic, „Vârful aisbergului” se desfășoară asemenea unui thriller, în care sunt investigate mai multe cazuri de sinucidere ale unor
  Citeste tot pe Yorick
• Cu stresul profesional la ….teatru! de sursa: Sanado.ro
  Mi s-a părut excelentă ideea regizorului Antonella Cornici ca după spectacol să aibă loc un dialog între public și psihoterapeut așa că am acceptat bucuroasă și onorată!
  Ca orice formă de artă teatrul poate fi revelator, vindecător.
  Iar când talentul și pasiunea se întâlnesc cu o temă atât de actuală – stresul profesional -piesa de teatru devine trambulina care ne provoacă să ne gândim mai mult la sensul acțiunilor noastre.
  La finalul spectacolului publicul este invitat la un dialog cu dna psihoterapeut Iulia Cruț.
  Tema dialogului: STRESUL PROFESIONAL
  Miercuri, 28 noiembrie 2018, ora 18, la Universitatea de Arte ”George Enescu”, Iași
  Într-o lume în care echilibrul între viața profesională și cea personală pare un mit tot mai greu de atins, stresul profesional e atât de des întâlnit încât cuvintele care îl descriu par să fi devenit seci.
  Și totuși, în spatele cuvintelor stă multă anxietate de performanță, neputință în
  Citeste tot pe Sanado.ro
• Atracţia abisului sau ce ascunde uneori dincolo de faţa poleită succesul profesional de Diana Cuzic sursa: Agenda LiterNet
  Periodic, aflăm de la radio sau televizor că într-o mare companie de aici sau de aiurea s-a mai sinucis un om din cauza stresului. Japonezii au chiar un cuvânt care desemnează persoanele care recurg la acest gest extrem din cauza stresului creat de serviciu - karōjisatsu. De obicei, trecem nepăsători pe lângă o astfel de ştire pentru că lumea în care trăim ne-a anesteziat simţirea şi ne-a redus gradul de empatie. Facem acest lucru până în momentul în care cădem noi înşine victimă a stresului. Target-uri, KPI, eficienţă, productivitate, tăieri de costuri şi restructurări ajung să facă parte din matricea noastră mentală, mereu şi mereu ni se spune că putem mai mult, că putem fi mai buni, că trebuie să ieşim din zona noastră de confort pentru a reuşi cu adevărat. Chiar dacă acest lucru poate însemna, la un moment dat, renunţarea la viaţa personală, la familie şi copii. Când ajungi să te simţi prins în capcană uneori poţi să te
  Citeste tot pe Agenda LiterNet

Discutii:

propune tema de discutie