regizor caut piesa

Piese de Aurel Baranga

adauga piesa

Fii cuminte, Cristofor!

Cuprins de un acces de tinereţe la vârsta părului cărunt şi a burţii proeminente, Cristofor Bellea încearcă să se lanseze într-o aventură amoroasă cu o prietenă a familiei, Anca. Aceasta pune însă la cale o farsă, în înţelegere cu soţia lui Cristofor, dându-i acestuia o lecţie usturătoare.

Opinia publică

Primind ordin să reducă personalul, redactorul-șef al unui ziar comunist vrea să-l dea afară pe Chitlaru, dar în urma unei farse a prietenului acestuia, care se dă drept ministrul presei, îl face redactor-șef adjunct. Chitlaru ia treaba în serios, își pune colegii la muncă, ceea ce îi distruge popularitatea și atrage tot felul de calomnii la adresa lui. Redactorul-șef organizează o ”ședință de demascare”, aranjând dinainte cine și ce să spună și având grijă să vorbească numai cine trebuie. Arta de a conduce o ședință în așa fel încât să se întâmple în ea exact ce vrei s-a păstrat până în zilele noastre și a rămas înfloritoare.

Siciliana

Căsătoria de convenință dintre doi tineri proaspăt absolvenți de facultate care au primit repartiții la țară are rolul de a-i ajuta să ajungă mai repede înapoi în București. Dar, împreună, vor descoperi și lucrurile care fac viața frumoasă și în mediul rural.

Travesti

Alexandra Dan este o actriță reputată și directoare de teatru care joacă foarte mult, este copleșită de pobleme administrative și, fiind foarte ocupată, uită de cei apropiați și chiar de ea, nu sesizează cât este de singură.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Aurel Baranga 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Aurel Baranga

• "Fii cuminte Cristofor!"- Teatrul "George Ciprian" din Buzau pe scena Tea de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  Un examen onest
  (...) daca a vorbi despre tandrete, incredere, iubire devine din ce in ce mai desuet si ridicol (...) ma intreb si as vrea sa va intreb si pe dumneavoastra: De ce? (...)" Diana Lupescu, regizor
  Cunoscuta actrita de teatru si film de la Teatrul "Nottara", Diana Lupescu si-a finalizat studiile
  de regie de la UNATC cu o productie a Teatrului "George Ciprian" din Buzau in care a reunit nume apreciate ale Teatrului National "I.L. Caragiale", si a reusit un spectacol onest.
  Optand pentru Aurel Baranga si piesa sa, "Fii cuminte, Cristofor!", Diana Lupescu a dorit sa se alature proiectului de readucere in memoria publicului a dramaturgilor uitati. Inainte de ’89, Aurel Baranga, pe numele sau adevarat Aurel Leibovici, era unul din cei mai jucati dramaturgi. Comediile sale, majoritatea scrise in stilul teatrului bulevardier, nu ridicau probleme cenzurii pentru ca satirizau aspecte ale vietii conjugale, cu fina ironie. Una din piesele sale de succes este si "Fii cuminte,
  Citeste tot pe România Liberă
• BARANGA, DIN NOU PE SCENĂ / “Opinia publică” postdecembristă de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Regizorul Theodor Cristian Popescu şi-a propus să pună în scenă o piesă care a aparţinut unui trecut nu atât de îndepărtat: “Opinia publică” de Aurel Baranga. Ideea proiectului vine de la prezicerea lui Silviu Brucan, şi anume că vom avea nevoie de 20 de ani ca să deprindem democraţia. Piesa a fost montată pe scenele teatrelor de vreo 20 de ori în perioada comunistă.
  Va fi o coproducţie între Teatrul Naţional “Radu Stanca” din Sibiu şi compania “Teatru-74” din Târgu-Mureş, avanpremiera urmând să aibă loc în luna iulie, iar premiera în octombrie. Regizorul, împreună cu echipa, a început să lucreze la proiect, dar repetiţiile vor demara în iunie. Spaţiile de joc au fost alese nu întâmplător: Casa de Cultură a Tineretului din Târgu-Mureş şi Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu – acestea ţinând “la cald” cultura în “glorioşii ani”. La toamnă, spectacolul va fi itinerat prin alte case de cultură din mai multe
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Despre comunism şi demonii lui… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  A fost – şi încă nu s-a sfârşit – o modă în cinematografia românească a anilor din urmă să spună poveşti despre perioada comunistă, într-un alt fel… Încrâncenarea şi durerea din filmele despre comunism din primii ani de după Revoluţie începea să se stingă şi se aşeza nostalgia. Un fel de dulceaţă a la „Adio, Lenin!” se strecura şi în producţiile româneşti, semn că se aşternuse iertarea, şi devenea, printre altele, unul dintre aşii din mânecă la festivalurile internaţionale.
  În teatru, moda n-a prea prins. Au existat încercări doar. Iar proiectul lui Theodor Cristian Popescu, acela de a pune în scenă un text din dramaturgia comunistă, aşa cum s-a concretizat pe scena Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, este poate cel mai important pe această linie. Aurel Baranga şi teatrul lui comic au avut la momentul respectiv un mare succes în teatrul românesc. Şi textele lui, deşi construite pe filonul comediei clasice, au,
  Citeste tot pe Yorick
• Comunismul în ritm de doo-wop de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Dramaturgul Aurel Baranga pare, privit din perspectiva zilei de azi, unul dintre personajele sale: debutând pe vremea lui Arghezi în revista acestuia, ”Bilete de papagal”, schimbându-și numele din Leibovici în Baranga, a ajuns din poet dramaturg și a scris cu zel piese de propagandă, montate cu succes în mai toate teatrele din țară. A devenit, prin aderarea fără rezerve la sistemul comunist, unul dintre stâlpii de susținere ai regimului comunist, alături de alți cunoscuți colegi de generație, nu lipsiți de talent. Piesele scrise de el au subiecte moralizatoare, menite să-i învețe pe ”tovarășii de la orașe și sate” cum să se poarte ca să fie buni comuniști. La o primă privire, oare ce-ar mai putea ele să spună publicului din 2010?
  Premiera cu piesa lui Baranga Opinia publică, produsă de Teatrul Național ”Radu Stanca” din Sibiu dovedește totuși că sunt multe motive pentru care textul vorbește publicului de azi. Scrisă în 1967,
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Tovarăşi, mi s-a terminat timpul de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  În octombrie 2010, la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu avea loc o premieră cu adevărat surprinzătoare: prima punere în scenă, în ultimele decenii, a unei piese-etalon a epocii comuniste. Cînd e să-şi explice neaşteptata alegere, regizorul Theodor Cristian Popescu face trimitere la împlinirea celor 20 de ani de care vorbea Silviu Brucan şi la nevoia confruntării cu trecutul comunist, confruntare a cărei absenţă lasă în urmă o „memorie ciuntită“. Ceea ce rezultă nu e o reconstrucţie, ci o reevaluare, o repunere în discuţie nu a unei anume dramaturgii acum uitate, ci a umanităţii despre care aceasta vorbeşte, şi una dintre cele mai bine jucate producţii româneşti ale anului.
  Opinia publică îi e dedicată de Aurel Baranga lui Radu Beligan (care a şi jucat rolul principal într-una dintre montări). Datată iunie 1966-mai 1967, piesa a fost vedeta stagiunii ’67-’68 (dar steaua i-a apus în anii ’70, iar după 1984 nu a mai fost
  Citeste tot pe Observator Cultural
• "...şi ultima picătură de pe fundul sticlei de lapte" de Andreea Dumitru sursa: Teatrul azi
  Printr-o coincidenţă, în zilele premergătoare premierei sibiene cu piesa lui Aurel Baranga, au fost anunţate în presă rezultatele unui sondaj de... opinie publică comandat de IICCMER (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc). Potrivit acestui barometru intitulat „Atitudini şi opinii despre regimul comunist din România”, aproape jumătate dintre respondenţi sunt de părere că „înainte de decembrie 1989, în România era mai bine decât în prezent.” Altfel spus, departe de a se stinge de la sine ori de a fi compromisă, nostalgia „traiului sigur” din timpul regimului ceauşist, manifestată la începutul anilor 2000 mai mult ca o ciudăţenie a naturii noastre amnezice, a devenit un trend psihologic din ce în ce mai viguros resimţit în societatea românească. Iar pentru mulţi, acesta n-ar fi decât simptomul convingător al dezastrului economic, social şi moral în care ne cufundăm.
  În drum spre microstagiunea
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Da! Evident! Exclus! de Doina Giurgiu sursa: Agenda LiterNet
  Da! Sibiu, premieră la Teatrul Naţional "Radu Stanca". O premieră aşteptată, dar şi suspectată de nostalgii nevindecate. Aurel Baranga, pentru urechile capetelor născute după '89, nu produce rezonanţe familiare. Iar pentru o parte dintre cele antedecembriste aduce doar vagi sunete cunoscute. Şi totuşi, Aurel (Leibovici) Baranga e trecut în compania de comparaţie a lui I.L. Caragiale. Chiar dacă în felul acesta: "un I. L. Caragiale cuminţit, decolorat şi previzibil [...] diferenţa dintre restaurantul Capşa şi o cantină muncitorească" (Alex. Ştefănescu). Fost redactor-şef al revistei (obligatoriu) umoristice Urzica, înfiinţată din dorinţa-directivă de partid ca poporul să râdă de profitori, Baranga a îndeplinit norma de spectatori a teatrelor cu vârf şi îndesat.
  Evident! Opinia publică a fost scrisă de domnul Baranga în virtutea propriei Fabule psihanalitice: "Ca să confirme o / Morală pesimistă, / De extracţie freudistă:/ Visează fiecare
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Teatrul Național “Radu Stanca” din Sibiu - Opinia publicî de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Poate din lipsa unor piese actuale de interes, Teatrul Național “Radu Stanca” a inclus în repertoriu, neinspirat însă, o piesă de Aurel Baranga, scrisă în 1967. În “epoca de aur”, Aurel Baranga era o personalitate, un dramaturg care producea pe bandă rulantă texte. Întrebuința formula dramaturgiei clasice bulevardiere cu dibăcie pentru a demonstra că există “tovarăși” demni de toată stima, dar și unii “tovarăși” căzuți în păcatul imposturii care se pot corecta totuși, în fața omului nou al societății multilateral dezvoltate. Textele sale nu aveau necazuri cu cenzura timpului de tristă amintire și invadau repertoriile teatrelor. În același timp, Tudor Popescu, Dumitru Solomon, Iosif Naghiu sau Teodor Mazilu, construiau piese cu mult tâlc în raport cu realitatea socialistă, cu greu jucate. Pe nedrept acești dramaturgi sunt astăzi, trecuți în uitare. Naționalul din Sibiu s-a oprit însă, la “Opinia publică”,
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Presa în comunism de Simona Chiţan sursa: Adevărul literar și artistic
  O piesă scrisă de Aurel Baranga în 1967 a fost revitalizată de Theodor Cristian Popescu, îndemnându-ne să ne reconsiderăm poziţia faţă de dramaturgia vremii. Ni se pune în faţă, cu umor, o oglindă actuală a vieţii de redacţie, cu micile şi marile compromisuri pe care le fac jurnaliştii, în numele unui „adevăr" direcţionat.
  Regizorul Theodor Cristian Popescu, apreciat pentru „Trilogie belgrădeană", „Copiii unui Dumnezeu mai mic" sau „Îngeri în America", spectacole de dinainte de 2000, dar şi pentru „Femeia din trecut", realizat după întoarcerea sa din Canada, ne oferă pe scena Teatrului Naţional „Radu Stanca" din Sibiu una dintre cele mai bune producţii ale sale.
  Dramaturgul Aurel Baranga i-a dedicat satira scrisă în două acte, „Opinia publică", actorului Radu Beligan, care a şi jucat rolurile principale (Chitlaru şi prezentatorul), la premiera de pe 19 aprilie 1967 de la Teatrul de Comedie din Bucureşti. Spectacolul de la Sibiu
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• A şasea zi de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Singurătatea actorului pe scenă în one man show-uri mă sperie. Trebuie să fie tare greu să stai în faţa publicului, tu şi personajul, să-ţi desfaci sufletul în bucăţi şi să nu te simţi dezgolit. desdeMONA, un one woman show al Jolantei Juszkiewicz de la Kropka Theatre din Polonia, reface tragedia lui Shakespeare din punctul de vedere al victimei. Desdemona poloneză nu este însă o victimă a intrigilor, ci una prejudecăţilor, a ciocnirii culturilor occidentale şi orientale (musulmane), a misoginismului instituit drept cutumă. Problema show-ului este însă monotonia, deşi actriţa are energie, nu reuşeşte să capteze atenţia (poate că şi limba engleză vorbită cu accent polonez a obosit audienţa). Remarcabil este însă modul în care a fost folosit costumul, o fustă lungă, înfăşurată pe corp, un sutien din acelaşi material şi o capă ce a devenit şi rochie de mireasă, şi mantie regală, şi pînza în care sunt împachetate mumiile.
  Citeste tot pe Dilema veche

Discutii:

propune tema de discutie