Mă bucur să văd că Ovidiu Ivan, actor la care ţin şi pe care îl urmăresc de ceva ani, este atât de preocupat în a se reinventa la fiecare rol. Scriu aceste rânduri la scurt timp după ce, la Festivalul Internaţional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru” Bacău, l-am văzut jucând în „Noaptea dinaintea pădurilor”, după B.M. Koltès (producţie independentă, regia Cristi Avram). Un text despre care nu am ştiinţă să se mai fi jucat în România, dramaturgul francez fiind cunoscut la noi mai degrabă prin piesa „Roberto Zucco” (montată, printre alţii, de Alexander Hausvater, la Iaşi, în 1999).
Inteligent, tot mai matur, încercând mereu să aşeze la baza propriilor interpretări explorarea şi cunoaşterea de sine, Ivan şi-a asumat acest text profund, răscolitor şi extrem de dificil, un text pe care auzindu-l n-ai cum să nu te gândeşti la „Însemnările unui nebun”, însă dintr-o cu totul altă perspectivă: fără nici un
Citeste tot pe
Jurnalvirtual.ro
