regizor caut piesa

Piese de Bogdan Georgescu

adauga piesa

#minor

Un proiect de artă activă care se constituie din scene alternative. la baza spectacoluluistau două situaţii din actualitate: cazul Bodnariu, familia formată dintr-un cetăţean român şi unul norvegian, acuzată de abuz asupra minorilor, ai cărei copii au fost mutaţi într-un centru de plasament din Norvegia şi scandalul de la Opera Română („Afară cu străinii din ţară!”).

Antisocial

Elevii unui liceu creează un grup secret pe un site de socializare. Profesorii află, se infiltrează și îi demască.

Casa poporului

O garsoniera de 30 de metri pătrați în Antwerpen, Belgia. Gașca lui Scarface face haiducie în vest – „dacă au, trebuie să dea și la cei care n-au. Așa e legea firii. Aici, în Casa Poporului, pentru că nenorocita asta de garsonieră e adevărata casă a poporului, primim pe oricine vrea să-și reconstruiască viața, să scape din sărăcia aia chioară din România. Noi îi cazăm aici, îi aranjăm. Bine, lucrează pentru noi o vreme, și-și refac viața în timpul ăsta.” Însă, Scarface a pierdut mulți oameni în ultima și așteaptă întăriri din România, pentru a da lovitura la cel mai important magazin de bijuterii din oraș. Doar că cei pe care îi așteaptă atât de mult îi dau complet planurile peste cap, încât Casa Poporului va fi abandonată. Piesa CASA POPORULUI a fost construită pe baza documentării realizate în cadrul proiectului de artă activă pentru reintegrare socială derulat în penitenciarul de Maxima Siguranță Craiova și dezvoltată împreună cu actorii implicați în proiect.

D.W.

D.W. - este povestea unui puşti dintr-o familie cu acel tip de probleme care trebuie ascunse comunităţii, indrăgostit de o colegă, şi fascinat de jocurile pe calculator. Prietnul său Raţă îi aduce un nou joc, Dream War, pe care nu reuşise nimeni să-l termine până acum. Astfel, prioritatea numărul 1 devine acest joc. Doar că evenimentele din jur îl bulversează, şi, la un moment dat, realităţile încep să se confunde, să se întrepătrundă, făcându-l să transforme realitatea în propriul său joc.

Fără sprijin

ForTheWin

Raluca e conectată la telefoane, lucrează la mai multe proiecte concomitent și vrea să se mute la Luxemburg, în ipotetica posibilitate a unei vieți mai bune. Andreea e șefa ei, e cea care și-a găsit echilibrul prin asumarea pînă la ultimele consecințe a „condiției de succes“ – și necesitatea impunerii ei asupra celorlalți. E preoteasa-șefă a unei secte dedicate îngropării în munca bine plătită devenită scop în sine, sub faldurile „implicării etice“ în salvarea peșterilor și a categoriilor sociale defavorizate. Andrei e factorul perturbator, „convertitul“, cel ajuns în punctul dezvrăjirii, pe cale să părăsească secta, personajul antagonic, încercînd s-o smulgă și pe Raluca din această spirală destinată dezastrului.

Hic sunt Leonesse

Despre realitatea româncelor plecate în Italia pe post de îngrijitoare. Totul este împachetat sub forma unor emisiuni de televiziune, deoarece show-urile italiene erau cele mai urmărite de către românii anilor '90, dar şi din perspectiva unor astfel de femei, fiind bazat pe o documentare solidă.

I am special

I AM SPECIAL este povestea unei femei de serviciu dintr-un sat din România, care prin concurs a câștigat jumătate de normă ca suplinitor necalificat de limba engleză la aceeași școală unde lucra și ca femei de serviciu. Însă, cealaltă femeie de serviciu, pentru a obține postul întreg de femeie de serviciu, cheamă presa și transformă povestea acestei femei într-un scandal public. I AM SPECIAL este povestea unui om care și-a dorit să facă ceva, redus la tăcere cu brutalitate. Piesa I AM SPECIAL a fost construită pe baza documentării realizate pe povestea reală și dezvoltată împreună cu actorii Andreea Eșanu, Sînziana Nicola, Sever Andrei și Alice Monica Marinescu, ca parte a proiectului Turneu la Țară – proiect de artă activă pentru educație împreună, realizat de Ofensiva Generozității.

Ketchup

Lalele, lalele

Un queer feminist din spectrul feminin, un bărbat trans hetero-sapio-romantic și pansexual, un homosexual fericit, o lesbiano-pancurioasă feminist-marxistă, un androgin pansexual de gen fluid, un heterosexual pasiv, un vagabond homolău vesel uneori, un bihomo ludens, un desfundător de minți, o omnisexuală cu aspirații poliamoroase, o femeie trans în viață.

Mal/Praxis

Sauvage – salon-coafor-masaj dintr-un oraș de provincie, România 2017. Șapte perspective, șapte scene, șapte performeri. Fiecare performer preia toate cele șapte roluri/perspective. Discuțiile alunecă de la cum arată chiloții care nu lasă urmă prin rochie, la ce înseamnă o relație deschisă sau mărimea ideală pentru penis, în timp ce, în altă parte, are loc un eveniment care le va modifica viața pentru totdeauna. O comunitate aflată sub presiunea fricii, cauzată de raporturi de putere, corupție și presupuse forțe supranaturale, devine incapabilă de acțiune. Malpraxis-ul este colectiv și consecințele sunt, evident, catastrofale.

Pentru că meriți

Despre conditia femeii din Romania, abuzurile si presiunile la care este supusa, mai ales acelea legate de puterea de decizie asupra propriului corp.

Punct triplu

Piesa analizează, prin speculaţie şi prin documentare, contextul în care un tată decide să-şi pună capăt zilelor, împreună cu doi dintre copiii săi, care sunt factorii determinanţi şi consecinţele imediate.

Rape

”Parc. Noaptea târziu. El se apropie de Ea.” Și începe negocierea condițiilor unui viol în care autorul se vrea pedepsit, dar pe care victima îl acceptă cu plăcere.

ROGVAIV

Piesa inventariază imaginea publică a discriminării în Republica Moldova – homosexualitatea fiind doar un caz, într-un set întreg de pretexte de discriminare. Este mărturisită o poveste de dragoste hmosexuală neîmplinită, cazul sinuciderii unui tînăr şantajat de poliţie pentru a fi fost legitimat într-un loc de întîlnire pentru homosexuali.

Romania! Te pup.

Trei români adevăraţi, vor să părăsească România cât de curând posibil, cât mai departe posibil. Nu sunt încă împăcaţi cu decizia lor, în schimb sunt gata de a oferi sfaturi altora, chiar dacă nimeni nu le cere. Un şomer alcoolic, cu o dantură extrem de proastă, părăsit de soţie, care a plecat să lucreze în Italia, o bătrână care îşi terorizează rudele din Germania cu vizite dese şi neanunţate şi o tânără imatură, al cărei tată i-a dat nume de băiat pentru că întotdeauna a dorit să aibă un fiu care să-i ducă numele mai departe. Cei trei se întâlnesc într-un compartiment de tren şi îşi dau unii altora toate argumentele de care aveau nevoie pentru a urâ cu adevărat România. Orchesta oferă un concert de imagini, de mirosuri şi sunete, ce punctează acţiunile ce se desfăşoară pe scenă, orchestrându-le ura şi ipocrizia, lipsa de educaţie şi de toleranţă şi energia generată de visul lor de a părăsi acest loc damnat.

XXXCartoons

participative theatre experiment in a virtual set, together with Maria Draghici (Desant Theatre 2006, with Alina Grigore, Cristi Balint, Edgar Nistor and Irina Gadiuta)

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Bogdan Georgescu 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Bogdan Georgescu

• Reality Hacking - România! Te pup de Constantin Vică sursa: Observator Cultural
  Am fost un "spectator privilegiat" la premiera piesei România! Te pup, în regia lui David Schwartz, pe un text-scenariu scris şi adaptat succesiv de Bogdan Georgescu - o producţie a Teatrului Naţional din Iaşi şi tangaProject. Participînd la o parte din repetiţiile generale şi urmărind ethosul întregii situaţii, am putut observa cum s-a construit unul dintre cele mai bune spectacole de teatru postdramatic din România. Este un spectacol de frontieră, care dinamitează nu numai o mare parte dintre convenţiile scenei româneşti, dar şi clasicul sistem de producţie a unui spectacol, punînd echipa, nu tocmai pregătită, a Naţionalului ieşean în faţa unor provocări noi. Pornind de la faptul că regizorul a preferat un model colaborativ - înlocuindu-l pe cel al regizorului tiran - şi de la faptul că întreaga construcţie a fost rodul unui atelier de lucru contextual, un aici şi acum performativ, în care textul urma situaţia, iar situaţia se construia în
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Romania, te pup! - Teatru pe DVD (II) de Cristina Modreanu sursa: Ziarul de duminică
  Am vazut pe DVD tot felul de spectacole, iar de unele incerc – fara mari succese – sa uit. Ma bantuie, de exemplu, o montare cu „ Baltagul" dupa Mihail Sadoveanu pe care am vazut-o de la cap la coada, fascinata de senzatia de intoarcere in timp pe care ti-o crea. Desi ratiunea imi spunea "inchide, scoate dvd-ul, treci mai departe", pur si simplu nu-mi puteam lua ochii de la decorul coborat parca din Muzeul Satului – cu sobita de lut si lemnele aferente, cu masutele si scaunelele de lemn, cu portul popular al interpretei principale (o actrita foarte frumoasa care tot incerca sa/si ascunda pletele vopsite roscat sub o broboada neagra, de femeie suparata fiindca nu-i mai vine barbatul acasa cu oile!). Sa nu ma intrebati de ce ar vrea un regizor tanar – cum am inteles ca este autorul spectacolului, Bogdan Tudor – sa insceneze Baltagul, fiindca n-o sa stiu sa va raspund. Poate ca a fost montat pentru elevii din Rm. Valcea (de acolo e spectacolul) care altfel n-ar fi pus mana pe
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• Romania! Te pup! de sursa: findingmarypoppins.blogspot
  Wow! Am tot vrut sa scriu despre spectacol de cand m-am intors de la iasi. Pana sa apuc insa, am vazut filmuletul de pe veioza-arte si mi s-a parut mult mai misto decat orice incercare a mea de a reda ceva din vibe-ul Romania! Te pup!
  Ce pot sa spun e ca, eu m-am simtit bestial; mi se pare un spectacol foarte tare, foarte autentic si tot ce traiam in sala ca spectator imi dadea o senzatie de deja vu, mirosurile, situatiile, atitudinea si atmosfera, sooo romanian, polemicile sa plec? sa raman?, romania vs. strainatatea, 'vreau sa plec din romania acum!' sau 'e o arta sa traiesti aici!' ?
  E un univers in care am crescut, e lumea mea, pe care am urat-o de-atatea ori, dar care ma costa, e lumea de care apartin, cu care ma identific cel mai bine... si cred ca e foarte important, ca spectator, sa te poti identifica, sau cel putin pentru mine e... Si cum ironia inseamna acceptare, textul si spectacolul sunt pline de ironii, si desi m-am hlizit non stop, totodata, pe undeva spectacolul m-a
  Citeste tot pe findingmarypoppins.blogspot
• Premiera nationala la Iasi: Romania te pup! de Gina Popa sursa: Evenimentul regional al Moldovei
  Initial, a fost o piesa de zece minute, scrisa de Bogdan Georgescu, in cadrul workshop-ului Cum sa scrii ceva nou, desfasurat la Bistrita si Cobilita in 2004 si coordonat de regizorul american Roberta Levitow. "Romania! Te pup" a fost publicata pentru prima data in antologia bilingva "6 piese de 10 minute", la Editura Charmides si prezentata, in premiera, in lectura publica in cadrul Festivalului Dramaturgiei Romanesti din Timisoara, in 2004. In 2006, a fost prezentata in lectura publica la Martin Segal Theatre, din New York, in cadrul proiectului After the Fall: Reality and the New Romanian Theatre, realizat de catre Immigrants Theatre, Roberta Levitow si ICR New York. Prima reprezentaţie "Romania! Te pup" a avut loc in acelasi an, la 59E59 Theatre New York, in regia lui Kaipo Schwab.
  Premiera nationala va avea loc la Iasi, sambata, de la ora 19.30. "Sala Uzina cu Teatru este in primul rind destinata unor astfel de proiecte, forme teatrale daca nu noi, cu siguranţa mai aplicate la
  Citeste tot pe Evenimentul regional al Moldovei
• "România! Te pup." a făcut furori la FNT de Gina Popa sursa: Evenoimentul regional al Moldovei
  "România! Te pup." a fost iniţial o piesă de zece minute scrisă în cadrul workshop-ului Cum să scrii ceva nou, care a avut loc în Bistriţa si Colibiţa în 2004, workshop coordonat de regizorul american Roberta Levitow şi profesorul Nicolae Mandea, producător Societatea de Concerte Bistriţa. Prima reprezentaţie a piesei a avut loc în noiembrie 2006 la 59E59 Theatre în New York în regia lui Kaipo Schwab, spectacolul fiind produs de Play Company New York. În 2009, regizorul David Schwartz a propus piesa Teatrului Naţional din Iaşi, iar în această toamnă a intrat în selecţia celei de-a XIX-a ediţii a Festivalului Naţional de Teatru (FNT) 2009, desfăşurat în prima parte a lunii noiembrie, la Bucureşti, la secţiunea "Debut în FNT". În urma succesului de care s-a bucurat, spectacolul a fost invitat în mai multe oraşe din ţară.
  Spectatorul nu ştie, înainte ca piesa să înceapă, dacă formula din titlu este una de salut, de reverenţă "cool" sau doar
  Citeste tot pe Evenoimentul regional al Moldovei
• Tren de placere de Robert Bălan sursa: România Liberă
  Cu mezeluri, ceapa, bere, slanina afumata si alte minuni "frumos-mirositoare", David Schwartz si echipa sa reproduc fidel "placerea" de a calatori cu unele trenuri din Romania.
  "Romania! Te pup" este o piesa de 10 minute, scrisa de Bogdan Georgescu la un workshop de dramaturgie. In tara, ea a fost prezentata doar intr-un spectacol-lectura. Premiera a avut-o la "59E59 Theatre" din New York, intr-un spectacol produs de Play Company, in care erau incluse cinci alte texte scrise de autori tineri din Romania si Republica Moldova: Vera Ion, Ioana Moldovan, Cristian Panaite, Nicoleta Esinencu.
  Spectacolul Teatrului din Iasi, regizat de David Schwartz, colegul din "tanga project" al autorului, dureaza aproape o ora si jumatate. Dar scurtul text este dezvoltat de regizor impreuna cu dramaturgul, actorii si compozitorul si dus intr-o zona cu totul noua pentru ceea ce se prezinta de obicei pe scenele autohtone. Spectacolul lui Schwartz este alcatuit, de fapt, din doua spectacole.
  Citeste tot pe România Liberă
• Cioburi de debut de Grid Modorcea sursa: Tricolorul
  La capătul Festivalului Naţional de Teatru ne-am întîlnim şi cu debutanţii, cu cei despre care Nimfa UNITERoristă (Cristina Modreanu) spunea că vor face din cartierul Rahova un "Soho al Bucureştiului", Soho fiind cartierul londonez al artiştilor, cu extindere şi în boema din Manhattan. Spectacolul România, te pup!, scris şi România! Te pup este opera a doi debutanţi, Bogdan Georgescu, textul, David Schwartz, regia. Spectacolul a fost realizat la Iaşi, unde şi echipa de actanţi este tînără, cu excepţia a doi veterani, Georgeta Burdujan, în Miss Renata, şi Teodor Corban, în Domnul Neagoe, actor cunoscut din filmele Noului Val, în special din A fost sau n-a fost? de Corneliu Porumboiu. Într-o prezentare din programul FNT, aflăm că tînărul regizor David Schwartz (n. 1985) a colaborat la cîteva spectacole-experiment cu Mihaela Michailov, fapt care ne miră foarte mult, în sensul că spectacolul Cum traversează Barbie criza mondială infirmă această
  Citeste tot pe Tricolorul
• Dramaturgii romani au miscat New York-ul de Cătălina George sursa: Cotidianul
  Dupa Andrei Serban, Liviu Ciulei si Lucian Pintilie, trei tineri dramaturgi romani atrag atentia jurnalistilor americani.
  Cotidianul american "The New York Times" vorbeste, in articolul "De la Bucuresti la New York, realitatea cucereste scena", publicat ieri, despre preferinta tinerilor romani pentru teatrul "politic". Printr-un proiect al Immigrants Theater din New York, trei dramaturgi au fost invitati in SUA sa lucreze la spectacole lectura dupa textele lor. Piesele "Stop the Tempo", de Gianina Carbunariu, "RedBull", de Vera Ion, si "Romania, te pup", de Bogdan Georgescu, au ajuns la Centrul Martin Segal al Universitatii din New York.
  Profesorul de la UNATC, Nicolae Mandea, care i-a insotit pe cei trei, povesteste ca newyorkezii i-au primit cu reactii pozitive: "Faptul ca sint atit de tineri i-a surprins pe americani, pentru ca Gianina, Vera si Bogdan au fiecare o viziune personala, plina de umor si originalitate". Initiativa pentru acest sejur a apartinut regizoarei Roberta
  Citeste tot pe Cotidianul
• România sună rău de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  România sună rău în urechile tinerilor autori români. Cel puțin, în ale celor care palpează realitățile sociale în limbaj dramatic, ca Bogdan Georgescu („România! Te pup") sau Theo Herghelegiu („Zidul"). În prima piesă amintită, toate cele trei personaje - alese din fiecare generație -, vor să părăsească țara. Nimic nou pentru români. Statisticile arată în fiecare an că două milioane de tineri vor - în grade mai mici sau mai mari de realizare -, să părăsească România. Cînd nu provin din clasa noilor îmbogățiți, studenții noștri visează să trăiască oriunde altundeva. Undeva unde, spre deosebire de România, munca și competența sînt suficiente ca să le valideze un loc în societate. Dacă ar fi să-i credem pe dramaturgi, principalul motiv al visului generalizat de ducă nu constă în sărăcie - e adevărat că încă nu s-au jucat piese cu căpșunari sau menjere, ci doar cu trafic de carne vie (vezi „mady.babu.edu" de Gianina
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Miros enorm şi aud monstruos de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  România? Miroase urît. O țară de mitocani, indiferent de sex. Oamenii vorbesc tare și se împing. „Nesimțita aia", „prostul ăla"... Celălat e desconsiderat apriori. O nație cu agresivitatea dată la maxim chiar cînd tace. Fără mize importante, principalul scop al locuitorilor e să se sape veșnic unii pe alții. Cei mai mulți sînt săraci, needucați și ineficienți. În emigrație, fac treburile cele mai murdare. Ne-am consacrat ca menajere și căpșunari. Rămași aici, șansa să-și achite datoriile e de găsit doar în trafic: de droguri, de carne vie etc. („Hai, că românul se descurcă!"). Toată România, cu mic cu mare, îmbîcsită de fasonul imuabil agresiv al concetățenilor, vrea să plece: „I had enough. România! Te pup"...
  Nu vă speriați! În noua premieră de la Teatrul Național din Iași, „România! Te pup", de Bogdan Georgescu, în regia lui David Schwartz, lucrurile nu se spun explicit. Chiar așa, cu toate ingredientele unei piese
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Romania, te pup! - Teatru pe DVD (II) de Cristina Modreanu sursa: Ziarul Financiar
  Am vazut pe DVD tot felul de spectacole, iar de unele incerc – fara mari succese – sa uit. Ma bantuie, de exemplu, o montare cu „Baltagul" dupa Mihail Sadoveanu pe care am vazut-o de la cap la coada, fascinata de senzatia de intoarcere in timp pe care ti-o crea.
  Desi ratiunea imi spunea "inchide, scoate dvd-ul, treci mai departe", pur si simplu nu-mi puteam lua ochii de la decorul coborat parca din Muzeul Satului – cu sobita de lut si lemnele aferente, cu masutele si scaunelele de lemn, cu portul popular al interpretei principale (o actrita foarte frumoasa care tot incerca sa/si ascunda pletele vopsite roscat sub o broboada neagra, de femeie suparata fiindca nu-i mai vine barbatul acasa cu oile!). Sa nu ma intrebati de ce ar vrea un regizor tanar – cum am inteles ca este autorul spectacolului, Bogdan Tudor – sa insceneze Baltagul, fiindca n-o sa stiu sa va raspund. Poate ca a fost montat pentru elevii din Rm. Valcea (de acolo e spectacolul) care altfel n-ar fi pus mana
  Citeste tot pe Ziarul Financiar
• Casa Poporului, garsonieră pentru deţinuţi de Mihaela Michailov sursa: România Liberă
  Spectacolul „Casa Poporului", în regia lui Bogdan Georgescu, prezentat în cadrul Festivalului de Teatru al Deţinuţilor EXIT (8-11noiembrie), a fost o mostră de personalizare a unor comunităţi în mărcile ei distinctive.
  A face teatru într-o comunitate presupune o intervenţie susţinută, de durată şi aplicată la nevoile comunităţii respective. Presupune etape de relaţionare cu un grup de indivizi care se definesc prin anumite particularităţi comune, printr-un spaţiu de apartenenţă la o ideologie comunitară. Artiştii comunitari îşi pun - sau ar trebui să-şi pună - mai puţin problema nivelului artistic al creaţiei pe care o realizează împreună cu o comunitate. O creaţie de acest gen este relevantă atâta timp cât devine vocea unei colectivităţi care se poate transmite prin ea. Rolul de intermediator este esenţial. Cel mai important este să auzi comunitatea, nu veleităţile artistului care stă în spatele ei. Practic, artiştii comunitari fac
  Citeste tot pe România Liberă
• Casa Poporului garsoniera pentru detinuti de Mihaela Michailov sursa: Romania Libera
  Spectacolul „Casa Poporului", în regia lui Bogdan Georgescu, prezentat în cadrul Festivalului de Teatru al Deţinuţilor EXIT (8-11noiembrie), a fost o mostră de personalizare a unor comunităţi în mărcile ei distinctive.
  
  A face teatru într-o comunitate presupune o intervenţie susţinută, de durată şi aplicată la nevoile comunităţii respective. Presupune etape de relaţionare cu un grup de indivizi care se definesc prin anumite particularităţi comune, printr-un spaţiu de apartenenţă la o ideologie comunitară. Artiştii comunitari îşi pun - sau ar trebui să-şi pună - mai puţin problema nivelului artistic al creaţiei pe care o realizează împreună cu o comunitate. O creaţie de acest gen este relevantă atâta timp cât devine vocea unei colectivităţi care se poate transmite prin ea. Rolul de intermediator este esenţial. Cel mai important este să auzi comunitatea, nu veleităţile artistului care stă în spatele ei. Practic, artiştii comunitari
  Citeste tot pe Romania Libera
• La ţară la Caragiale de Cristina Modreanu sursa: Teatrul de azi
  Fosta comună Haimanale, locul în care s-a născut dramaturgul Ion Luca Caragiale, poartă acum numele „marelui om”, dar asta e singura sa legătură cu teatrul. proiectul "I am special" a mai schimbat cate ceva.
  Pe vremuri, funcţiona şi aici, ca în orice comună care se respecta în regimul comunist, un Cămin Cultural. Activitatea de bază era discoteca, serile se mai proiecta câte un film, iar o „formaţie de muzică” făcea repetiţiile în incintă. Acum, pe uşa Căminului Cultural atârnă lacătul. Într-una dintre camerele acestuia se află Biblioteca, însă de câteva luni nu mai are cine să împrumute cărţile, fiindcă ultima bibliotecară a găsit un serviciu mai bun, iar salariul pe care îl oferă consiliul comunal nu motivează pe nimeni.
  Totuşi, în ultimele zile de vară, ceva s-a întâmplat şi a adus puţină animaţie în acest loc pe care oamenii ajunseseră să-l ocolească. Curtea mare din faţa Căminului Cultural, unde a crescut iarba
  Citeste tot pe Teatrul de azi
• Educaţie şi emancipare. Lecţia lui Rancière, în turneu la ţară de Iulia Popovici sursa: Observator cultural
  "Problema lui nu era instruirea: instruim recruţii pe care-i înrolăm, subalternii care rebuie să poată înţelege ordinele, poporul pe care vrem să-l guvernăm - în manieră progresistă, adică fără vreun drept divin şi conform grilei unice a capacităţilor. Problema lui era emanciparea: ca orice om să-şi poată recunoaşte demnitatea umană, să capete conştiinţa capacităţii sale intelectuale şi să hotărască în privinţa utilizării ei."
  "El", cel despre care vorbeşte Jacques Rancière în Le Maître ignorant. Cinq leçons sur l'émancipation intelectuelle (1987), se numeşte Joseph Jacotot, revoluţionar francez exilat şi, în 1818, profesor la universitatea din Louvain/Leuven. O bună parte dintre studenţii lui belgieni nu vorbeau, ba chiar habar n-aveau de franceză, iar el, personal, nu ştia boabă de flamandă. Soluţia a fost, pentru Jacotot, să-şi pună studenţii să citească Télémaque, într-o traducere bilingvă, învăţînd originalul
  Citeste tot pe Observator cultural
• Culorile curcubeului de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Introducere. „La cererea expresă a Uniunii Europene“, Guvernul Republicii Moldova (de centru-dreapta, rezultat al unei alianţe a partidelor „democratice“ în opoziţie cu comuniştii) a promovat în această primăvară, în Parlament, o lege antidiscriminare. Care, printre altele (gen, etnie, limbă etc.), condamna discriminarea pe bază de orientare sexuală. Ceea ce a adus în stradă un cocteil de bătrîne bigote, mame de familie, reprezentanţi ai unor ONG-uri conservatoare, militanţi anti-gay, preoţi, acompaniaţi periodic de politicieni din chiar partidele la guvernare, preocupaţi de acoperirea electorală pentru (atunci) apropiatele alegeri locale. Toţi, manifestînd contra expresiei infamante „orientare sexuală“, bănuite a fi un deghizament pentru acceptarea mariajului între persoane de acelaşi sex, coruperea minorilor, prozelitism homosexual, disoluţia familiei tradiţionale, pedofilie, necrofilie şi, în mare, distrugerea valorilor naţionale.
  Citeste tot pe Observator Cultural
• "Rogvaiv", premiat la Timişoara de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  În cadrul Festivalului European al Spectacolului Timişoara – Festivalul Dramaturgiei Româneşti (FEST-FDR), care s-a încheiat duminică, Premiul pentru cel mai bun spectacol a fost acordat producţiei "Rogvaiv" (Teatru-spălătorie) – un "proiect de artă activă împotriva oricărei forme de discriminare", după cum este caracterizat. Decizia a luat-o juriul format din oameni din străinătate: Bonnie Marranca, preşedintele juriului (SUA), Ingrid de Ketelaere (Belgia) şi Andreas Beck (Austria). Argumentele lor au fost puse "pe relevanţa socială a temei, pe interesul faţă de teatru ca rezultat al unui efort colectiv – o tendinţă semnificativă în teatrul european actual, pe relevanţa în descoperirea de noi limbaje dramatice şi a unei noi abordări în arta actorului, pe stilul minimal şi lejer al spectacolului".
  "Rogvaiv" este un spectacol-document despre intoleranţa exprimată public, deschis, fără niciun fel de control, responsabilitate sau ruşine de
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Teatrul vieţii de Mihaela Michailov sursa: Art Act Magazine
  Fără sprijin (prezentat la Teatrul LUNI de la Green Hours) este spectacolul unei dislocări. E teatrul experienţelor care au schimbat radical viaţa unor oameni pentru care stabilitatea este o utopie. Fără sprijin e teatru de confruntare cu toţi cei care impun o perspectivă de anulare a drepturilor fundamentale, fie că se numesc executori, avocaţi, jandarmi, primari, intermediari care încearcă să negocieze totul.
  Spectacolul porneşte de la un eveniment care anulează echilibrul unei comunităţi – evacuarea. În iulie 2011, spaţiului laBomba, creat prin reconversia unei foste discoteci în croitorie şi centru comunitar, spaţiu care a funcţionat în zona Rahova Uranus, a fost evacuat, după cinci ani de activităţi constante.
  Spectacolul Fără sprijin prezintă o unică perspectivă: cea a evacuaţilor, cu toată încărcătura emoţională a rupturii lor de un loc, de un mod de coabitare, de o structură socială – laBomba – devenită spaţiu de unitate
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Teatrul unor mărunțișuri ale vieții de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Trei femei care n-au mai urcat niciodată pe-o scenă stau în fața unor necunoscuți, într-un spațiu străin lor, și vorbesc despre un moment al vieții lor. Un moment într-o succesiune de episoade cu scenariu asemănător, care fac parte din experiența lor cotidiană: evacuările chiriașilor din casele naționalizate și, ulterior, retrocedate din cartierul Rahova-Uranus. „Punctul culminant“ – ceea ce activează conștiința Cristinei (Eremia), a lui Gabi (Dumitru) și a lui Cami (Cornelia Ioniță) ca membre ale unei comunități și nu cu victime individuale (deși nu despre condiția de victimă ar trebui discutat, de vreme ce ea nu e deloc interiorizată) – este evacuarea Centrului Comunitar laBOMBA din vara lui 2011.
  Evacuările în sine au fost tema constantă pe care artiștii implicați în ceea ce mai tîrziu a devenit Inițiativa Ofensiva Generozității au abordat-o din 2006 încoace: Rahova-Uranus este zona cea mai extinsă din București în care
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Aici se vorbește în șoaptă de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Acesta ar putea fi un spectacol despre corporatiști și viața lor (nu neapărat interioară). Unora ar putea să le trezească amintiri despre cazul de acum cîțiva ani, al tinerei moarte de prea multă muncă într-o multinațională. De fapt, ForTheWin e un spectacol despre un anume tip de raportare la propria viață și despre o anume etică. O etică a comunității și comunitarismului, venind din partea unei echipe de artiști care, în ultimii ani, a lucrat preponderent în zona teatrului comunitar și decide acum să se reinventeze artistic.
  Raluca (Sînziana Nicola) e conectată la telefoane, lucrează la mai multe proiecte concomitent și vrea să se mute la Luxemburg, în ipotetica posibilitate a unei vieți mai bune. Andreea (Andreea Eșanu) e șefa ei, e cea care și-a găsit echilibrul prin asumarea pînă la ultimele consecințe a „condiției de succes“ – și necesitatea impunerii ei asupra celorlalți. E preoteasa-șefă a unei secte dedicate îngropării
  Citeste tot pe Observator Cultural
• "ForTheWin”, proiect de artă activă în contextul teatrului comunitar de sursa: Jurnalul Național
  Spectacolul "ForTheWin” - proiect Ative Art -, realizat de Bogdan Georgescu, va putea fi văzut la 18, 19 şi 20 iulie, la Galeria 26 din Strada Dr. Stoicovici nr. 26 (sector 5 Bucureşti). Autorul acestei montări, căruia îi aparţine şi textul şi regia, ne-a spus că în spectacol se vorbeşte despre viaţa angajaţilor într-o corporaţie, despre relaţia angajator – angajat.
  Este o premieră şi montarea poate trezi mare interes în rândul publicului, care are acces liber, dar pe bază de rezervare, la aceste trei reprezentaţii, care încep la ora 21:30. Cu atât mai mult cu cât Bogdan Georgescu este cel care poartă o "etichetă” de succes şi anume "teatrul comunitar”, implicându-se alături de alţi tineri şi talentaţi regizori, dramaturgi, actori în proiecte realizate în zone care nu prea au acces la cultură.
  În "ForTheWin” joacă Andreea Eşanu, Andrei Ioniţă şi Sînziana Nicola. Coordonatorul producţiei este Irina Gădiuţă.
  Cum e viaţa
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Platforma independentă de artele spectacolului de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  O platformă nu e (doar) un showcase – un cadru organizat de prezentare a unor producții spectaculare, alcătuit în beneficiul și destinat unor potențiali „cumpărători“, direcți sau intermediari, de pe piața internațională. O platformă nu e, în mod cert, un festival în sensul clasic al termenului, de întîlnire cu caracter… festiv, care celebrează „cele mai bune producții/realizări“ artistice ale unui moment dat. O platformă e, la fel cum o zice și definiția denotativă a cuvîntului, o rampă – de lansare nu atît obligatoriu a unor artiști, cît a unor idei și, mai ales, a unor practici artistice (ale acestor creatori, ca individualități și membri ai unei comunități – sociale și profesionale). În această accepțiune conceptuală a unei platforme – de artele spectacolului, în cazul dat –, ea este un proiect curatorial care-și asumă să nu facă parte dintr-o cultură a succesului deja stabilit prin cutumă și tradiție,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Cîştigătorul nu ia nimic de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Raluca Stroescu a murit în 2007. La vremea respectivă, moartea ei a fost intens mediatizată, dar, cum e firesc, după un timp a dispărut din atenţia publicului. Nefiresc e că acestei morţi nu i-a urmat nimic. Dezbateri, noi norme de protecţia muncii, Inspecţia Muncii în control la marile companii, sindicate care să pretindă respectarea condiţiilor de muncă etc. Nimic.
  Puţini îşi amintesc, probabil, de Raluca Stroescu. Project manager la Ernst & Young, ea a murit după mai multe săptămîni în care lucrase cîte 100 ore, cu doar 4-5 ore de somn pe noapte. Diagnosticul a fost atunci de fibroză miocardică. Anul trecut, familia a redeschis cazul, acuzînd-o de neglijenţă pe doctoriţa care a consultat-o cu o zi înainte să moară, după ce s-a constatat că Raluca avea valori foarte mari ale glicemiei (diabet netratat). Indiferent care este problema medicală care a dus la moarte, relevant este că sănătatea ei s-a deteriorat din cauza oboselii şi a stresului
  Citeste tot pe Dilema veche
• Un spectacol-tortură de Mircea Morariu sursa: Revista Familia nr.I/2014 - pg.125
  Nu am de unde să știu dacă dramele Parisului pe toate le-a citit, precum Zița din O noapte furtunoasă, dar că Bogdan Georgescu a vrut să cuprindă întrun singur text și între copertele aceluiași spectacol, făcut cu finanțare acordată de AFCN, în virtutea unor atuuri estetice numai de comisie dibuite, cât mai mult din dramele și tragediilebcontrol, când mai năvalnic, mai dureros. Dureros nu doar moral. Dureros fizic. Dureros la propriu. O rememorare în care se amestecă, ușor haotic, nicidecum într-o ordine temporală riguroasă ceea ce el, Gabriel York, știe despre alți Gabriel ori Gabrielle ce l-au precedat, ființe cu nume predestinat pentru ființe puternice, dar care în piesa lui Andrew Bovell s-au dovedit a fi cu totul altfel. Despre Elizabeth și Eliza, despre Peter și Georgia, despre Joe și Georgia. Despre ceea ce ar fi arborele lui genealogic. Poveștile se juxtapun, se amestecă, intră în coliziune, se clarifică ori se întunecă pe neașteptate.
  Citeste tot pe Revista Familia nr.I/2014 - pg.125
• Punctul triplu al naturii umane de Mircea Sorin Rusu sursa: Agenda LiterNet
  "[...] când apa... apa... în anumite condiţii de presiune şi temperatură există în acelaşi moment în stare solidă, lichidă şi gazoasă.
  Exact în acel moment
  Acel moment de echilibru perfect...
  triplu...
  triunghiul...
  minte...
  suflet...
  trup...
  împreună
  natura...
  punct triplu... [...]"
  (Bogdan Georgescu - Punct triplu)
  Sufletul uman, natura şi legile fizicii sunt coordonatele pe care se construieşte spectacolul lui Bogdan Georgescu, realizat pe propriul text, împreună cu Olga Macrinici (asistent de regie), Irina Gâdiuţă (scenografie), Sever Bârzan şi Jancso Levente II (sound design) şi Kászoni Attila (light design) (alături de asistentul de documentare Simina Corlat şi consultantul Daniel Oltean).
  Întregul material este organizat pe osatura teatrului documentar, cu partea sa de ficţionalizare a unui eveniment real (în cazul de faţă sinuciderea unui clujean, într-o iarnă, în Lacul Tarniţa, împreună cu doi dintre copii).
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Antisocial, bone filipineze și o moarte de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Comunitatea în disoluţie
  Antisocial porneşte de la cazul recent al elevilor de la un „prestigios liceu din Cluj“ care distribuiau meme-uri (fotografii „comentate“) despre profesorii lor într-un grup închis pe Facebook şi care, după infiltrarea unui profesor în grup, s-au trezit sancţionaţi de conducerea liceului, în unele cazuri, chiar cu transferul la alte unităţi de învăţămînt, pentru lipsă de respect şi întinarea imaginii şcolii. Acelaşi grup de şapte performeri (coautori ai textului, împreună cu Bogdan Georgescu) „reconstituie“, în acelaşi decor (o masă cu scaunele aferente), cu treceri marcate exclusiv prin lumină şi minime reajustări de recuzită, seturi distincte de întîlniri între cele trei categorii de „actori“ ai poveştii: corpul profesoral, părinţii elevilor vizaţi şi elevii înşişi. Ghilimele care însoţesc termenul de „reconstituire“ sînt menite să marcheze caracterul în mare parte ficţional al
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Falimentul educaţiei în trei paşi de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Încă din studenţie, Bogdan Georgescu are un traseu personal bine conturat. Regizor preocupat de teatrul comunităţilor şi de modul în care arta ar putea schimba, dacă nu lumea în ansamblul ei, măcar o parte din ea, Georgescu a iniţiat proiecte în penitenciare sau în cartierul bucureştean Rahova, acolo unde populaţia săracă a fost evacuată din casele naţionalizate în urma retrocedărilor. În ultimii ani, a realizat spectacole pornind de la cazuri reale pe care le-a contextualizat cu luciditate, reuşind să identifice probleme acute ale societăţii şi să le prezinte dintr-o perspectivă nouă, demonstrînd profunzimea efectelor negative pe care acestea le generează. Munca peste măsură în corporaţii şi cheltuirea aiuritoare a fondurilor europene (ForTheWin), tensiunile interetnice la nivelul familiei şi degradarea cuplului cu consecinţe tragice (Punct triplu), sistemul de învăţămînt distrus şi haosul din educaţie (Antisocial).
  Cel mai recent
  Citeste tot pe Dilema veche
• #libertatedeexprimarenuepentrutoatalumea - Antisocial la FNT, 2015 de Ioana Brăilescu sursa: Agenda LiterNet
  În februarie 2015 a fost descoperit grupul "Şincai memes", un grup secret de Facebook pe care elevii unui liceu din Cluj postau poze, distribuiau glume şi făceau tot ce fac oamenii pe Internet, doar că în legătură cu profesorii şi viaţa din liceu. Acest subiect a atras imediat atenţia mediei, ridicând întrebări legate de folosirea internetului, de limitele libertăţii de exprimare şi, desigur, de hibele sistemului educaţional bazat înainte de toate pe autoritate şi intimidare. Cu toate că este un spectacol care porneşte de la spaţiul virtual, Antisocial este cât se poate de ancorat în realitate. În mai multe realităţi, pentru că fiecare vede problema aşa cum este obişnuit, cum îl duce capul, buzunarul sau puterea, de la caz la caz.
  Dacă ieşeam la bere şi vorbeam despre profesori nu era acelaşi lucru?
  Prima scenă îi prezintă pe inculpaţi într-o situaţie tipică de dilema prizonierului. Şapte liceeni sunt închişi într-o cameră şi trebuie
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Antisocial şi manifestul pentru dialog de Mircea Sorin Rusu sursa: Observator Cultural
  Una dintre intervenţiile de după reprezentaţia cu Antisocial de la Tîrgu-Mureş, în cadrul turneului naţional, a conţinut cuvîntul „ostatic“. El se referea la statutul pe care copilul îl poate avea în cadrul şcolii şi la felul în care părintele se raportează la această instituţie atunci cînd e vorba de situaţii specifice, aplicate. Cuvîntul e dur şi sancţionează foarte aspru atît sistemul, cît şi pe cei din interiorul lui, dar unda de şoc pe care o provoacă însăşi rostirea sa poate fi un punct de plecare pentru viitoare discuţii.
  În timpul mai sus menţionatului turneu al spectacolului Antisocial de Bogdan Georgescu (coproducție a Universității „Lucian Blaga“ Sibiu cu Teatrul Național „Radu Stanca“) a luat naştere „Manifestul pentru dialog“, a cărui formă finală a fost apoi publicată pe pagina oficială de Facebook – reţeaua de socializare de la care a pornit totul şi care acum găzduieşte concluziile dezbaterilor
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Sibiu, Iunie, Teatru (2) - Antigona, durerea mea & Antisocial la FITS, 2016 de Florian-Rareş Tileagă sursa: Agenda LiterNet
  Într-un Sibiu cu ploaie, cu frig şi cu un cer gri de parcă e noiembrie, străzile sunt goale. Chiar şi-n centru. N-ai zice că cineva ar mai avea chef de ieşit. Şi, totuşi, vă asigur că există aglomeraţii şi există cozi, trebuie doar să ştiţi unde să căutaţi. În mod miraculos, pe vremea asta bacoviană de stat în pat, sunt oameni care, as we speak, se împing ca să prindă loc la spectacolele festivalului de teatru, oricare ar fi ele. Nu e vizibil încă puhoiul ăla fantastic (des invocat de organizatori) de 'njde mii de spectatori, dar nici nu putem ignora insulele de înghesuială de la uşile sălilor de teatru, într-un oraş în care parcă doar oamenii cu bilet sau cu ecuson mai umblă în sus şi-n jos.
  Înghesuială am văzut şi la spectacolele de mai jos. Cu toate astea, nu înghesuiala şi cheful de a vedea un spectacol fac, din acel spectacol, un succes. De fapt, cu cât e mai mare efortul de înghesuire la intrare şi cu cât te chinui mai tare să
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Antisocial”, despre prăpastia dintre elevi şi profesori de Lucian Cremeneanu sursa: cremeneanu.com
  În ultima duminică din noiembrie, pe vremea când se scoteau steagurile pentru a fi scuturate de praf de Ziua Naţională, am văzut spectacolul „Antisocial”, aflat în turneu prin 21 de oraşe. Produs de Teatrul Naţional Radu Stanca şi de Departamentul de Artă Teatrală al Universităţii Lucian Blaga din Sibiu, „Antisocial” porneşte de la un caz real.
  Elevi ai unui liceu din Cluj Napoca şi-au făcut un grup secret pe Facebook unde, cu fotografii şi comentarii, făceau mişto de profesori. Unul dintre profesori s-a infiltrat în grup cu un profil fals, i-a demascat şi a pornit urgia: mass-media, scandal public, anchetă internă, exmatriculare.
  În mai puţin de o oră, spectacolul regizat de Bogdan Georgescu a spus povestea din patru unghiuri: al elevilor ca grup, al profesorilor, al părinţilor şi al elevilor în intimitatea lor individuală. Elevi speriaţi sau nepăsători, curioşi să afle „cine a turnat”, profesori juliţi iremediabil la orgoliu,
  Citeste tot pe cremeneanu.com
• Teatru social în Antisocial de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Teatrul social devine din ce în ce mai important în România, având o miză precisă şi adresând probleme stringente. Poate nu e întâmplător nici faptul că regizori ale căror spectacole erau estetice prin excelenţă migrează înspre un teatru la limita dintre artistic şi social.
  Bogdan Georgescu are deja un stil recognoscibil şi se remarcă printr-un teatru de mare forţă astăzi. Atât ca dramaturg, cât şi ca regizor, el este recunoscut prin teatrul de intervenţie socială, de observaţie, ”comunitar” (prefer originalul - community theater) pe care îl practică, prin tehnica de ”artă activă” (un teatru devised) pe care a elaborat-o - scriindu-şi textele împreună cu actorii, cu membrii comunităţilor vizate, în urma documentării ori a folosirii teatrului ca instrument de investigaţie, prin modul în care lucrează cu actorii, apelând la experienţa acestora în crearea rolurilor sociale reprezentate prin roluri actoriceşti, sau prin cel în care
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Despre natura corectă a lucrurilor de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  În 2012, apare o propunere legislativă privind înfiinţarea, funcţionarea şi organizarea cabinetelor de consiliere pentru criza de sarcină. Actul normativ prevedea informarea femeilor în legătură cu riscurile şi consecinţele avortului şi consilierea lor psihologică (dat fiind faptul că avortul este o traumă). La o privire atentă, prevederile legii restricţionau dreptul femeii asupra propriului corp (prin obligativitatea consilierii, care includea un timp de reflecţie şi un aviz din partea consilierului, ceea ce condiţiona nejustificat o decizie personală şi întîrzia actul medical, putînd chiar să îl facă inadecvat) şi utilizau mijloace de „informare“ manipulative (prezentarea filmelor şi fotografiilor embrionului sau obligativitatea semnării unui act prin care femeia declară că hotărîrea ei „înseamnă încetarea unei vieţi“, ambele menite să pună pacienta într-o situaţie traumatizantă emoţional). Dezbaterile în presă şi revolta
  Citeste tot pe Dilema veche
• Corpul femeii ca teren de ocupaţie de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  În 2012, un grup de parlamentari de dreapta (PDL) propuneau spre dezbatere publică o lege care condiţiona accesul femeilor la întreruperea voluntară de sarcină de participarea la o sesiune de consiliere psihologică (această consiliere fiind deja disponibilă, la cerere, prin legea privind drepturile pacienţilor). „Împachetată“ ca o iniţiativă născută din grija pentru femei şi demografie, propunerea legislativă cuprindea, în nota de fundamentare, afirmaţii despre „dreptul la viaţă“ al embrionului, iar certificatul de consiliere care urma să fie semnat de femeia însărcinată cuprindea formularea: „Am fost informată că avortul înseamnă încetarea unei vieţi, deoarece fătul este o fiinţă umană vie chiar din momentul concepţiei“. Altfel spus, viitoarea lege (susţinută de o pleiadă de organizaţii antiavort, de la Alianţa Familiilor din România la Fundaţia „Arsenie Boca“) pleca de la premisa că embrionul în sine este o
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Malpraxis: In somebody else’s shoes de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Uneori, o persoană poate deţine suficiente titluri şi funcţii într-un domeniu astfel încât să ajungă să controleze respectivul domeniu.
  Aşa s-a întâmplat cu medicul ortoped pediatru Gheorghe Burnei care a experimentat intervenţii chirurgicale şi implanturi nerecomandate pentru afecţiunile pacienţilor săi. În decembrie 2016, a fost arestat la domiciliu, iar în august 2017 i s-a retras dreptul de a opera în spitalele de stat din România. Luiza Vasiliu a realizat ample investigaţii despre cazurile de malpraxis şi modul în care medicul a încălcat deontologia profesională şi a publicat rezultatele investigaţiilor sub forma unor articole pe site-ul casajurnalistului.ro.
  În spectacolul lui Bogdan Georgescu se face aluzie la cazul Amirei, o fetiţă operată de 11 ori, deoarece prima dată s-a intervenit chirurgical abuziv pentru a-i corecta luxaţia congenitală de şold, ajungând la vârsta adolescenţei să nu se mai poată ridica din pat.
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Atât de aproape… de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Spectacolul #minor vine în continuarea mult dezbătutului Antisocial, ambele făcând parte, împreună cu Mal/praxis, din trilogia sugestiv intitulată „Cât de departe suntem de peşterile din care am ieşit?”.
  Sunt proiecte de artă activă (având ca punct de plecare observaţia şi urmărind să activeze categorii de public care iau contact cu o anumită situaţie, problemă sau subiect, lăsându-se „contaminaţi” şi căutând soluţii împreună cu echipa care a realizat spectacolul), având la bază o activitate de documentare şi cercetare asupra unor subiecte actuale, mediatizate, îmbinând teatrul documentar, social şi politic.
  Ca şi Antisocial, #minor se constituie din scene alternative, numai că de data aceasta două situaţii din actualitate (iar nu doar una) stau la baza spectacolului: cazul Bodnariu, familia formată dintr-un cetăţean român şi unul norvegian, acuzată de abuz asupra minorilor, ai cărei copii au fost mutaţi într-un centru de
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Lalele, lalele de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Lalele, lalele (să le reamintim celor care vor fi uitat: titlul e cel al unei vechi melodii cîntate de Luigi Ionescu) a lui Bogdan Georgescu e, de fapt, un performance. O experiență imersivă, în care intri, ca spectator, lăsîndu-ți încălțările la intrare (această metaforă a „călcării în picioare“ nu e singura, ceea ce accentuează caracterul performativ al demersului) și-n care nimeni nu vorbește. Mai exact, nimeni nu vorbește cu voce tare: un bărbat transgender le „recită“ spectatorilor la ureche dintr-un șlagăr contemporan românesc, altminteri sexist și îngrozitor de primitiv, iar o femeie transgender își scrie pe o tabletă, în zece puncte, propria istorie, de la „a fi distribuit“ (ca bărbat) într-un rol imposibil de asumat la desprinderea de presiunile sociale și asumarea noii identități. Spațiul e o „cutie aurie“ – pereții sînt acoperiți cu o folie aurită –, cu mochetă neagră pufoasă pe jos, un podium-catwalk în
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Papucii lui Procust de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Corpuri şi identităţi care nu-şi corespund. Corpuri şi identităţi atipice. Corpuri şi identităţi fluide, care refuză să fie prizoniere în tiparele acceptabile social, fragilizate de judecata publică, mute într-o lume care îşi afirmă zgomotos modelele restrictive de reprezentare.
  Într-un demers performativ de incluziune socială (la nivelul mentalului colectiv) a identităţilor de gen anormative, Bogdan Georgescu şi zece performeri (în egală măsură coautori ai spectacolului) propun un exerciţiu de solidaritate prin experimentarea, de către spectatori, a unor posturi sociale stigmatizate. Mizele în jurul cărora este construit show-ul Lalele, lalele ţin de lărgirea cunoaşterii publicului, atît la nivel informal – în percepţia publică, variatele identităţi de gen sînt cuprinse generic în noţiunea de „gay“ –, cît şi al înţelegerii problemelor cu care anormativii se confruntă, de la atenţia negativă (stigmatizare etc.) la ignorare.
  Citeste tot pe Dilema veche
• Sono una leonessa rumena - Hic sunt Leonesse la Focus Drama, Satu Mare, 2018 de Răzvan Rocaş sursa: Agenda LiterNet
  Cel de-al doilea text din cadrul Focus Drama 2018 îi aparţine lui Bogdan Georgescu şi vorbeşte despre realitatea româncelor plecate în Italia pe post de îngrijitoare. Totul este împachetat sub forma unor emisiuni de televiziune, deoarece show-urile italiene erau cele mai urmărite de către românii anilor '90, dar şi din perspectiva unor astfel de femei, fiind bazat pe o documentare solidă. Aşa cum chiar autorul îşi defineşte textul, Hic sunt Leonesse este o mostră de Artă Activă, prezentând procesul creativ de transformare a vieţii cotidiene într-o operă de artă colectivă. Mai mult de-atât, textul lui Bogdan Georgescu este şi o frescă grăitoare a situaţiei în care a ajuns România, din care pleacă mii şi mii de mame pentru a le oferi copiilor o situaţie mai bună, adaptându-se unei alte culturi, pe care în final ajung s-o adopte şi să se înstrăineze de propria patrie. Vorbim despre tragedia unei ţări într-o continuă depopulare.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet

Discutii:

propune tema de discutie