Piese de Calderon de la Barca

Casa cu două uși (Casa con dos puertas)
The play introduces us a heroine whose brother has brought a male guest to the hous, but who, aut of concern for his honor, insit that she keep herself hiden away from his guest in a concelead room. This stimulates the curiosity of the girl.
Doi îndrăgostiți în rai: Chrysanthus și Daria Text disponibil online
Primarul din Zalamea” (El alcalde de Zalamea)
Set in the town of Zalamea de la Serena, in Extremadura, the story is about a rich farmer, Pedro Crespo, who discovers that an aristocrat, the captain of the infantry regiment under the general Don Lope de Figueroa, has raped his daughter.
El Mágico prodigioso Text disponibil online
Doamna nevăzută (La Dama duende)
One of Calderón’s most accomplished comedies, the strength of this play is due to the wilful Doña Angela, whose clever manipulations of the men who seek to control her allows her to be as free as her imagination. She exploits a moving panel in the wall of her brothers’ house, creating a passage between her lover’s room and a private, fantastical ‘palace’ (in fact her own quarters) which she uses to convince her lover he has entered another world.
Viața este vis (La vida es sueño) Text disponibil online
Povestea lui Segismundo, încarcerat de la naştere de propriul lui tată, Regele Basilio, rege fictiv al Poloniei. Drama piesei de teatru are două surse, “Viaţa lui Budha” şi istoria reală a lui Don Carlos, prinţul diform din naştere, închis şi ucis de propriul lui tată, regele Filip al II-lea al Spaniei. Segismundo este o paradigmă a fiinţei umane închise în jocul iluzoriu al existenţei.
Purgatoriul Sfântului Patrick Text disponibil online

Optiuni vizualizare

Biografie Calderon de la Barca 

+4 4voturi

Calderon de la Barca

Calderon de la Barca s-a nascut la data de 17 ianuarie 1600 in Madrid, Spania.

(1601-1681)
Don Pedro Calderon de la Barca s-a născut la Madrid, în 1601. Tatăl său a fost, Don Diego, descendent al unei familii de nobili. Se pare că numele lui de familie vine de la unul dintre strămoşii săi, ce părea să se fi născut mort, apoi conform obiceiului vremurilor, a fost pus în apă fierbinte, pentru a verifica dacă este cu adevărat fără viață, apoi la contactul cu apa cu temperatură ridicată, a izbucnit în primul lui scâncet.
În 1625 s- a înrolat sub steagul Ducelui de Alba, mergând în Flandra şi în Italia, în primul rând, în Flandra trebuie să-i fi fost plăcută şederea, pentru ca multe personaje din dramele sale sunt flamande și de asemenea, datorită nobilei sale mame, dona Ana Maria Henao, care era de origine flamandă.
Din păcate campaniile militare la care a luat parte nu au fost glorioase și de aceea nu sunt menționate de Don Pedro în niciuna din operele sale.
În schimb, în viaţa sa academică a fost mai mult decât genial: tatăl său, ministru la curtea lui Philip al II-lea şi al III-lea l-a dat la nouă ani la colegiul iezuit, apoi și-a continuat studiile la Salamanca, unde a fost un student sclipitor, în special în matematică şi filozofie.
La 13 ani a scris prima sa comedie, Transportul din Rai, poveste fantastică care avea loc între cer şi pământ, iar la nouăsprezece ani avusese deja trei sau patru spectacole de teatru de mare succes.
Viaţa lui a fost liniştită și plină de reușite, dar se pare că s-a stins în 1681 când a primit o lovitură de cuţit în tumultul mulțimii ce venise la premiera uneia din operele sale.


Calderón de la Barca a fost obligat indirect de către părinții săi să devină preot, ei condiționând moștenirea sa de exersarea oficiului de preot. Astfel, Calderón a studiat în cadrul Colegiului Imperial de iezuiți din Madrid. A continuat în universitățile din Alcalá și Salamanca, dar în 1620 abandonează studiile religioase și optează pentru cariera militară, spre supărarea tatălui său. Este posibil ca acest eveniment să fi fost reflectat mai târziu în operele dramatice ale lui Calderón, în care se regăsesc conflicte edipice între tați și fii.

Trei ani mai târziu a debutat ca dramaturg cu o comedie intitulată „Amor, honor y poder” („Dragoste, onoare și putere”). Ca toți tinerii cu educație din vremea sa, Calderón a călătorit în Italia și Flandra, iar, începând cu 1625, a contribuit la Curtea regală cu un repertoriu dramatic apreciat de regele Filip al IV-lea al Spaniei. De altfel, în 1635 a compus „El mayor encanto, el amor” („Cea mai mare încântare, dragostea”) cu ocazia inaugurării teatrului din cadrul Palatului Bunei Retrageri (Palacio del Buen Retiro), fiind de asemenea organizatorul a multe și rafinate spectacole dramatice, pentru care a contat cu colaborarea unor scenografi italieni precum Cosme Lotti sau Baccio del Bianco, precum și cu muzicieni excelenți.

A fost numit de către rege Cavaler al Ordinului Santiago și s-a remarcat ca soldat în serviciul Ducelui de Infantado, în timpul asediului de la Fuenterrabía (1638) și a războiului civil din Catalonia (1640). Hitoronisit preot în 1661, la puțin timp a fost numit capelan la Reyes Nuevos de Toledo. Pe atunci era deja dramaturgul cel mai apreciat la Curte, iar în 1663 regele l-a desemnat capelanul său onorific, ceea ce îl obligă pe Calderón să-și mute reședința la Madrid, unde va muri în 1681, fiind considerat unul din cei mai mari dramaturgi ai epocii sale.
Opera

Creațiile dramatice ale lui Calderón de la Barca reprezintă culminarea modelului teatral baroc creat spre sfârșitul secolului XVI de către Lope de Vega.

Conform calculelor sale din anul morții, Calderón este autorul a cincisute optzeci de acte sacramentale, intermedii și alte opere minore precum poemul „Psale et sile” sau alte piese ocazionale. Deși mai puțin prolific decât modelul său, genialul Lope de Vega, Calderón se arată superior acestuia din punct de vedere tehnic, ducând la perfecțiune formula dramatică a lui Lope prin reducerea numărului de scene și eliminarea elementelor lirice nefuncționale. Operele devin astfel un spectacol baroc complet, care acordă importanță scenografiei și muzicii, elemente puțin importante pentru Lope de Vega.

Calderón de la Barca utilizează în mod frecvent piese anterioare, din care elimină scene inutile; reduce din numărul de personaje și din bogăția polimetrică a teatrului lopesc. De asemenea, sistematizează exuberanța creativă a modelului său și construiește opera în jurul unui singur protagonist. Calderón caută de multe ori efectul teatral, în detrimentul celui liric. A. Valbuena Briones a semnalat ca în stilul lui Calderón se pot distinge două registre.
Primul registru

În prima parte a operei sale, Calderón reordonează, condensează și reelaborează ceea ce în opera lui Lope era difuz și haotic, stilizând realismul costumbrist și apropiindu-l astfel de stilul curtezan. În ele sunt prezente multe personaje reprezentative pentru epoca sa și condiția sa socială, toate având în comun cele trei teme ale teatrului baroc spaniol : dragostea, religia și onoarea.

Onoarea este în mod special o temă mulțumită căreia Calderón s-a făcut remarcat, cu opere precum „El alcalde de Zalamea” („Primarul din Zalamea”), în care are loc un conflict între onoarea individuală (demnitatea umană) a unui țăran înstărit, Pedro Crespo, a cărui fiică a fost violată de un căpitan de orgine nobilă, și onoarea corporativă (esprit de corps) a căpitanului. Onoarea, ca patrimoniu al spiritului înfruntat cu justiția, cazul Primarului din Zalamea, sau pasiunea amoroasă ce orbește sufletul, cazul operei „El mayor monstruo” („Cel mai mare monstru”) sau gelozia în „El médico de su honra” („Doctorul onoarei sale”).
Al doilea registru

În cea dea doua parte a operei sale, dramaturgul inventează, depășind repertoriul cavaleresc, o formă poetico-simbolică necunoscută până la el și care va configura un teatru esențialmente liric, ale cărui personaje tind către simbolic și spiritual. Este cazul unor drame filozofice și teologice, acte sacramentale și comedii mitologice sau palatine.

Calderón este cunoscut pentru crearea acestor personaje de tip baroc, dezechilibrate în interiorul lor datorită unei pasiuni tragice, așa cum apar în „El príncipe constante”, „El mágico prodigioso” sau în „La devoción de la cruz”. Personajul său cel mai cunoscut este teribilul Sigismund de Polonia din „La vida es sueño” („Viața este vis”) considerată capodopera teatrului calderonian. Această operă, paradigma comediilor sale filozofice, reunește și dramatizează problemele transcendentale ale epocii sale : libertatea sau puterea voinței în fața destinului, scepticismul în fața aparențelor sensitive, precarietatea existenței, considerată un simplu vis și, în sfârșit, idea consolatoare că, inclusiv în vise, se poate totuși realiza binele. Această operă are mai multe variante. Pe plan secund apare și tema educației, cultivată mai apoi de scriitorii secolului al XVIII-lea.

Tot în acest al doilea registru duce la perfecțiune așa-numitul „auto sacramental”, piese alegorice de un singur act, reprezentând tema euharistiei. Pentru a da câteva exemple, se pot menționa „El gran teatro del mundo” („Marele teatru al lumii”) sau „La cena del rey Baltasar” („Cina regelui Baltazar”).


Cronici ale spectacolelor dupa texte de Calderon de la Barca

Discutii:

propune tema de discutie

  Aminteste-ti datele mele