regizor caut piesa

Piese de Chuck Palahniuk

adauga piesa

Diary

Diary takes the form of a "coma diary" telling the story of Misty Marie Wilmot as her husband lies senseless in a hospital after a suicide attempt. Once she was an art student dreaming of creativity and freedom, but now, after marrying her husband Peter while they were both still at school and then giving birth to their daughter shortly after, she is eventually brought back to Waytansea Island, a place that was once-quaint but is now tourist-overrun. Misty has been reduced to the lowly condition of a mere waitress within a common resort hotel. Peter, before falling into his coma, was building hidden rooms within the houses he was remodeling and scrawling vile messages all over the walls; this is an old habit of builders but it's been dramatically overdone in Peter's case. Angry homeowners are suing Misty left and right and her dreams of artistic greatness have been ruined. But then, as if she was possessed by the spirit of the fabled Waytansea artist Maura Kincaid, Misty begins painting again, excessively and compulsively.

Zdrente

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Chuck Palahniuk 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Chuck Palahniuk

• La Green Hours sint la moda milionarii in “Zdrente” de sursa: Cotidianul
  Miercuri seara a avut loc la Green Hours premiera piesei “Zdrente”, o adaptare dupa Chuck Palahniuk, in regia lui David Schwartz.
  Stencilurile trucoaz aparute nu de multa vreme prin Bucuresti, reprezentind un individ care-si arunca la cosul de gunoi casa, masina, telefonul mobil, povestesc pe scurt, prin teasing, despre ultimul lux imaginat de Chuck Palahniuk (foto) in “Bintuitii” si rediscutat, de aceasta data, pe scena, in piesa “Zdrente”, in regia lui David Schwartz.
  Miercuri seara, la Green Hours, patru personaje – interpretate de Ionut Grama, Diana Cavallioti, Raluca Tudorache si Alexandru Potocean, cunoscut mai ales din “4, 3, 2” al lui Mungiu, dar si pentru excelentul rol din piesa “Monged” a Verei Ion – din high-class-ul american, satui de zerourile din conturi si de plictiseala costisitoare a mondenitatii, incearca ultima voluptate: saracia.
  Editorul-sef de la “Vogue”, cea care decide cum va arata frumusetea in noul sezon, si iubitul sau,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Zdrenţe de Cristina Rusiecki sursa: TimeOut
  Vă înduioşează profund soarta milionarilor americani care, sătui de bogăţie şi de ipocrizia balurilor de binefacere, au ales să-şi ducă veacul printre homeless-i, cu toate riscurile, doar aşa, for fun? Să simtă şi ei că trăiesc? Strigă în dv. nevoia de un spectacol puternic militant (deşi nu se înţelege prea bine pentru ce), care ştie ca nici un altul să vă bage mesajul cu degetul în ochi? Dacă da, atunci mergeţi la spectacolul de la Green Hours, “Zdrenţe”.
  Dacă relaţiile între personaje vi se par anoste, un concept ultradepăşit, dacă găsiţi că replicile scurte care se întretaie ca oamenii să-şi răspundă unul altuia sunt o categorie fumată iar personajelor le-ar sta mult mai bine să vorbească metaforic şi patetic – oricum cu mult lirism --, spectacolul “Zdrenţe” e precis genul dv. Dacă sunteţi nostalgici şi aţi ales ora recuperărilor istorice prin arta performance-ului (deşi acolo artiştii se sforţează pentru o
  Citeste tot pe TimeOut
• Testul inteligibilității de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Dincolo de orice fel de considerații referitoare la valoarea intrinsecă a spectacolului Sufocare (Jurnalul unui sinucigaș) montat la Teatrul „Regina Maria” din Oradea de regizorul Ovidiu Caiță, spectacol având la bază o adaptare proprie după relativ celebrul roman al scriitorului american Chuck Palahniuk, mi se pare nu lipsit de importanță să revin asupra a două probleme de ordin general.
  Prima este aceea referitoare la structura repertoriului unui Teatru. Adică la programul lui artistic. Este de domeniul evidenței că repertoriul înseamnă mult mai mult decât o alăturare de titluri ori de nume de regizori, oricât de importante sau de respectabile ar fi acestea. Ideea de repertoriu presupune o anume diversitate a ofertei. Indiferent de nivelul la care se situează respectiva diversitate. Epoci și spații dramaturgice diferite, nume de autori de literatură dramatică, modalități stilistice divergente sau complementare și, nu în cele din urmă, teme.
  Or,
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie