regizor caut piesa

Piese de Ciobanu Nona

adauga piesa

Cel care închide noaptea

Un fost ofiţer nazist şi o fostă deţinută în lagăr, între care a existat o relaţie pornită printr-un abuz sexual, se reîntâlnesc întâmplător, la Viena, după 13 ani de la terminarea războiului.Max şi Hanna, cei doi protagonişti ai spectacolului inspirat de controversatul film, făcut în 1974, de Liliana Cavani, Portarul de noapte, sunt prinşi în cuşca destinului lor întunecat şi în cuşca istoriei. Nu vor, sau nu pot să facă nicio mişcare în afara acestei cuşti. Au nevoie de reconstituirea trecutului lor, în scopul de se a curăţa / înţelege / pedepsi, reciproc, şi pe ei înşişi. Pentru asta trebuie să-şi provoace propria lor natură, propriul destin, unul pe altul. Ei acceptă să vadă lumea unul prin ochii celuilalt, între ei se stabileşte o rela?ie dinamică, dintre victimă şi opresor, în care fiecare participant joacă un rol activ şi în schimbare.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Ciobanu Nona 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Ciobanu Nona

• Aki elzárja az éjszakát / Cel care închide noaptea trezeşte rana vinovăţiei de Adrian Țion sursa: Agenda LiterNet
  După interferenţe numeroase teatru - film, prezentul artistic ne pune în faţă incitante şi spectaculoase translaţii tematice film - teatru. Glisările acestea au devenit realităţi inerente în multe cazuri, iar Teatrul Maghiar din Cluj continuă să avanseze pe această linie, după mult apreciatul Strigăte şi şoapte (Premiul pentru Cel mai bun spectacol, premiul pentru Regie - UNITER, 2011), spectacol construit de Andrei Şerban după filmul lui Ingmar Bergman.
  Premiera din octombrie 2014, inseriată tendinţei semnalate, este tulburătoarea montare a regizoarei Nona Ciobanu după filmul Portarul de noapte, realizat de Liliana Cavani în 1974. Managerii teatrului clujean au avut în vedere apropiata sumbră comemorare a celor 70 de ani de la holocaustul din Al Doilea Război Mondial. Ziua stabilită la nivel mondial a fost 27 ianuarie, întrucât la 27 ianuarie 1945 supravieţuitorii din lagărul de la Auschwitz au fost eliberaţi. Şi a venit ziua de 27 ianuarie 2015.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• O revenire de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Despre Nona Ciobanu, regizoarea în care îmi pusesem atâtea speranţe pe vremea în care era doar studentă şi care mă încântase cu spectacole rafinate de care îmi amintesc şi azi precum „Tinereţe fără bătrâneţe“ sau „Dragostea celor trei portocale“ nu mai ştiam mai nimic.
  Cu toate că am fost invitat la premiera spectacolului Cel care închide noaptea, realizat de Nona Ciobanu în 2014 la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, obligaţii mai terestre m-au împiedicat să fiu atunci în sală. Ghinionul s-a repetat cu ocazia ediţiei din noiembrie-decembrie a excelentului festival Interferenţe, dar s-a spart în februarie când am dat o fugă la Cluj şi, în fine, am văzut montarea. Şi nu mi-a părut rău deloc. Cel care închide noaptea e foarte aproape de ceea ce ar fi un spectacol de autor. Căci Nona Ciobanu a făcut aproape totul. A scris un scenariu dramatic bine articulat, ferm, tuşant, inspirat din filmul omonim al Lilianei Cavani,
  Citeste tot pe Adevărul
• Permanenta ameninţare: totalitarismul de Silvia Dumitrache sursa: Observator Cultural
  O secţiune de tipul „Criza limbajului... limbajul crizei“ în cadrul unui festival, chiar dacă acesta are o direcţie mai accentuată către comedie, aşa cum este FestIn pe Bulevard, al Teatrului Nottara (ajuns la ediţia a III-a, 8-17 octombrie 2015), este o reflectare realistă şi necesară a realităţii atît sociale, cît şi culturale, într-o epocă a reconfigurării modului în care ne raportăm la celălalt, într-o epocă ce pare a pierde tot mai mult din conţinut în favoarea unei forme insuficiente de comunicare.
  Nu întîmplător, un spectacol precum Cel care închide noaptea (regia Nona Ciobanu, Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, cu Györgyjakab Enikö şi Viola Gábor) este inclus în această categorie, căci a readuce în discuţie o tematică precum cea a Holocaustului şi a totalitarismului este un semn al unei crize profunde cu care încă ne confruntăm. Un asemenea eveniment trece de orice reprezentare clasică, de orice formă de limbaj comun,
  Citeste tot pe Observator Cultural

Discutii:

propune tema de discutie