Am profitat de sejurul meu vâlcean și pentru a-i vizita pe prietenii de la Teatrul Municipal „Ariel”, al căror profil repertorial e mereu ingenios. De curând, micul teatru din Zăvoi s-a „îmbogățit” cu o sală nouă și elegantă, a Cinematografului Ostroveni, unde am văzut două producții proaspete.
Alexandru Lăpușneanul este încă o propunere „cu schepsis” a Doinei Migleczi, regizor și director al „Ariel”, care folosește de această dată un scenariu după Macarie, Azarie, Ureche și Negruzzi, cu scene de Dan Micu, dând dramei negruzziene, oarecum prăfuită de montările ideologic-istoriciste, o anvergură shakespeariană.
Faimoasa istorie a crudului domn Lăpușneanu, ucigaș de boieri, un soi de „haiduc feudal”, capătă o cu totul altă dimensiune prin integrarea în intrigă a Nebunului, un bufon adică, raisonneur ludic și grav al eroului, care potențează trauma umană a acestuia. Personajele evoluează într-un decor simplu,
Citeste tot pe
Revista Tribuna - pg.33
