regizor caut piesa

Piese de Dale Wasserman

adauga piesa

Man of La Mancha

It tells the story of the "mad" knight, Don Quixote, as a play within a play, performed by Cervantes and his fellow prisoners as he awaits a hearing with the Spanish Inquisition.

Zbor deasupra unui cuib de cuci (One Flew Over the Cuckoo's Nest)

Randle Patrick McMurphy, un criminal recidivist ce are de ispășit o pedeapsă scurtă în închisoare, este transferat într-un spital de boli mintale. El speră, astfel,să-și petreacă restul pedepsei într-un mediu mult mai prielnic. Este cunoscut ca un tip cu multe antecedente și certuri cu oamenii legii însă nu dă nici un semn de vreo boală mintală.McMurphy are de-a face cu asistenta șefă Ratched, o persoană aparent calmă și binevoitoare ce se dovedește a fi un adevărat tiran. Aceasta își supune pacienții la nenumărate umilințe. McMurphy se împrietenește cu pacienții Billy Bibbit , "Căpetenia" Bromden, Charles Cheswick, Martini și Dale Harding. Crezut de toți pacienții și membrii spitalului ca fiind surdo-mut, Căpetenia este ignorată de toată lumea, însă este respectata datorită staturii sale impresionante.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Dale Wasserman 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Dale Wasserman

• Don Quijote: Din La Mancha la Sala Palatului de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Tudor Gheorghe a primit “botezul” din partea publicului pentru noul său rol din musicalul “Omul din La Mancha”, o coproducţie a Teatrului Naţional “Marin Sorescu” şi Teatrul Liric “Elena Teodorini” din Craiova, prezentată joi seară la Sala Palatului.
  Dacă pe scena Teatrului din Bănie, care l-a consacrat cu mulţi ani în urmă, artistul a jucat roluri remarcabile rămase în memoria publicului şi a criticii, spaţiul strict teatral bucureştean l-a avut doar cu prilejul unor festivaluri şi turnee ale spectacolelor Naţionalului craiovean. A fost însă un rege al oricărei scene, în special al celei de la Sala Palatului, atunci când versul ales de el inundat de o muzică divină i se revărsa din suflet prin vocea-i inconfundabilă, plină de har.
  Cavalerul tristei figuri
  La maturitatea artistică pe care o trăieşte de ani buni atât de intens, Tudor Gheorghe îl aduce pe Don Quijote pe meleagurile mioritice în variantă teatrală cântată.
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Tudor Gheorghe se întoarce la teatru de Doina Papp sursa: Bucureștiul cultural
  Nu prea mai ştim exact câtă vreme a trecut de când celebrul menestrel a dispărut din spectacolele de teatru, consacrîndu-se exclusiv unui gen special, pe care l-a inventat în virtutea talentului său muzical şi a dragostei pentru poezie. Nu vreau să cred că revenirea la scenă se datorează vârstei, cum ne face să credem declarând: "nu o să mai cînt multă vreme, fiziologic vorbind, teatru voi putea juca", ci mai degrabă convingerii că experienţa lui de prim plan din muzică poate şi trebuie să fie valorificată. Aşa se şi întîmplă în Omul din La Mancha, recenta premieră a Teatrului Naţional din Craiova pus în repertoriu de Mircea Cornişteanu, directorul instituţiei, special pentru Tudor Gheorghe. Cunoscutul music-hall american scris de Dale Wasserman (celebru şi el mai ales ca autor al piesei Zbor deasupra unui cuib de cuci), cu muzică de Mitch Leigh şi versuri de Joe Darion, este printre cele mai reuşite partituri de gen. Nu doar pentru că se
  Citeste tot pe Bucureștiul cultural
• Loisir „national“ de Doru Mareș sursa: Observator Cultural
  Scurt plugusor
  M-am dedicat, de sarbatori, premierelor Teatrului National din Bucuresti, cu speranta ca, pentru a nu mai ramine sub praf si de Craciunul acesta, Mam’mare, Mamita si Tanti Mita (pentru cunoscatori, personajele detin interpretii in consecinta de vreo opt ani incoace), au readus pupilul institutional in Bucuresti, din urbea provinciala (la figurat, ma-ntelegi!) care-l inghitise-„ncet cu ale“ ei „tacute strade, cu oameni prosti, dar cumsecade“ care gindesc incet, incet…
  Atita ca, o spun inca o data, in pofida unor spectacole remarcabile precum Richard II, O scrisoare pierduta ori Macbeth, „blestemul“ lui Andrei Serban nu iarta teatrul pe care, in definitiv, marele regizor l-a reinfiintat, in ’90. Pentru industria de spectacol a acestei institutii, cu trei sali si posibilitati speciale, unul-doua spectacole sclipitoare pe an aproape ca nu conteaza. Poate ca e si un blestem al Bucurestiului care da semne tot mai evidente ca va ramine doar capitala
  Citeste tot pe Observator Cultural
• „Omule din La Mancha”, aşteptăm revanşa! de Lucian Cremeneanu sursa: cremeneanu.com
  Noua provocare pentru actorii trupei Iosif Vulcan, „Omul din La Mancha”, este un muzical greu ce pare uşor. E asemenea unui om pe care, la prima vedere, îl consideri zgomotos şi superficial, pentru ca după un timp să îi descoperi înţelesurile şi sensibilităţile. E bazat pe vârful de lance al operei lui Miguel de Cervantes, „Don Quijote”, şi are muzica semnată de un compozitor pentru care „Omul din La Mancha” a fost lucrarea de căpătâi (Mitch Leigh).
  Muzicalul, care a rulat pe Broadway până ce au pierit toţi actorii din distribuţia iniţială, a lansat un hit ce sună familiar de la primele note. „The Impossible Dream” a fost cântat de Andy Williams, Elvis Presley, Tom Jones, Frank Sinatra şi mulţi alţii. În ecuaţie mai intră un regizor consacrat, Korcsmáros György, autorul celebrului „Scripcarul pe acoperiş”, o traducere armonioasă şi inspirată a Ioanei Ştef, plus 23 de actori de la Teatrul Regina Maria care adună împreună
  Citeste tot pe cremeneanu.com
• Oameni fără aripi de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna nr.232 - pg. 33
  În ultimii ani dinainte de 1989, Zbor deasupra unui cuib de cuci era filmul-cult al românilor, urmărit cu nesaț, nopți la rând, pe video, cu sentimentul încălcării unei interdicții. Scenariul lui Dale Wasserman după romanul lui Ken Kesey cunoscuse și o variantă scenică autohtonă, la București, în 1983. O nouă montare, de o uimitoare longevitate a reprezentării, a realizat regizorul Marius Oltean la Teatrul Național din Cluj în 1998, spectacolul jucându-se, cu diverse modificări de distribuție, și astăzi.
  Același regizor a creat o altă versiune de scenă cu Zbor deasupra unui cuib de cuci anul acesta, la Teatrul Regina Maria din Oradea, premiera având loc în 31 martie. Nu avem de-a face cu o ”clonă”, ci cu un spectacol original, pentru că, deși textul impune o anume constrângere regizorului, prin felul în care este construit, tensiunea dramatică și nodurile de semnificație se relevă din interacțiunea personajelor, din detaliile care le
  Citeste tot pe Revista Tribuna nr.232 - pg. 33
• Mașinăria de Mircea Morariu sursa: Revista Familia nr.6/2012 - pg.124
  A fost mai întâi romanul lui Ken Kessey (1962), căruia Dale Wasserman i-a modificat în 1974 croiul spre a se putea supune regulilor scenei. Spectacolul, cu marele Kirk Douglas în rolul principal, a înregistrat un fulminant succes pe Broadway, fiind parte a strategiilor star sistem-ului american ce le impune actorilor de film de mâna întâi să apară și pe scenă din când în când. Un an mai târziu, Milos Forman lansa filmul cu Jack Nicholson și Louise Fletcher, film devenit peste noapte celebru, recompensat cu numeroase premii Oscar (cel mai bun film, cea mai bună regie, cel mai bun actor și cea mai bună actriță în rolurile principale dar și cel mai bun scenariu). Critica americană (J. J. Dawson) a observat de îndată că filmul poate fi citit în mai multe feluri: „Un erou de proporții supraomenești încearcă să reintroducă respectul de sine și simțul individualității într-un grup de dezmoșteniți înfrânți și lipsiți de personalitate;
  Citeste tot pe Revista Familia nr.6/2012 - pg.124
• Richard Balint, nu mai muri! de Lucian Cremeneanu sursa: Blog de spectator
  Mă plângeam că mi-e dor de o dramă pe scena teatrului din Oradea. De la premieră încoace, am ratat din toate poziţiile piesa asta. În sfârşit, am văzut-o astăzi (mulţumesc, Mirona), într-o sală plină de adolescenţi, dintre care 70% erau fete venite să-l vadă pe Richard Balint.
  “Zbor deasupra unui cuib de cuci” a ajuns pe scena de la Oradea pe complicatul traseu carte – adaptare pentru Broadway – scenariu pentru Hollywood, ceea ce e şi bine, şi rău. Bine pentru că e încărcat din start cu notorietate, nu mai există emoţii legate de script, iar rău din cauză că obligă la comparaţii. Am fost prevăzător şi mi-am şters din memorie temporar (aşa cred eu, cel puţin) filmul lui Milos Forman din 1975.
  Cu mintea liberă de comparaţii am savurat echilibrul foarte bun între momentele de comedie şi dramă. Ştiţi bine, pentru a-ţi creşte vulnerabilitatea şi a te face să laşi garda jos, dramele te pregătesc strategic cu câteva momente de
  Citeste tot pe Blog de spectator
• Curaj: Zbor deasupra unui cuib de cuci, TN Cluj de Roxi Nastor sursa: Studentpress.ro
  „Să vă ia dracu pe toți!” este exclamația care se aude pe neașteptate din colțul din dreapta al scenei și sparge monotonia albului orbitor al decorului. E spusă de un personaj aparte. Ruckley (Silvius Iorga), stă mereu deoparte, singur, într-un scaun cu rotile. El este produsul lumii prezentate în spitalul de boli mintale din SUA anilor ’60. O lume statică, fără zâmbete și atent controlată de infirmiera șefă Miss Ratched (Cristina Pardanschi), până în momentul în care un nou pacient cu antecedente penale se bucură prea mult de viitorul său loc de cazare. McMurphy (Ionuţ Caras) este personajul principal și curajosul care vrea să schimbe regulile „cuibului” în care intră.
  Spectacolul Zbor deasupra unui cuib de cuci este regizat de Marius Oltean, inspirat de adaptarea regizorală a americanului Dale Wasserman, după romanul omonim al lui Ken Kesey, de mare succes, apărut în anul 1962. „Pot numai să spun că nu este nicio urgență să
  Citeste tot pe Studentpress.ro
• Teatrul din inima închisorii Rahova de Corina Zorzor sursa: Adevărul
  Tinerei regizoare Ingrid Anamaria Bonţa nu i-a fost frică să meargă doi ani la rând în mijlocul deţinuţilor din Penitenciarul Rahova, să-i înveţe actorie şi să-i aducă pe scena Teatrului Nottara din Bucureşti.
  Timp de 90 de minute, 14 deţinuţi de la Penitenciarul Rahova din Bucureşti au animat, miercuri seară, scena Teatrului Nottara. Spectacolul „Zbor deasupra unui cuib de cuci”, în regia lui Ingrid Anamaria Bonţa şi Iulian Gliţă, a umplut sala până la refuz şi a stârnit râsete şi ropote de aplauze sincere din partea spectatorilor.
  Prinşi în alte două proiecte, tinerii regizori Ingrid Anamaria Bonţa (28 de ani) şi Iulian Gliţă ( 31 de ani) spun că şi-au făcut timp printre picături pentru repetiţiile cu băieţii în haine vărgate de la Penitenciarul Rahova. Însă chiar şi în lipsă de timp, spectacolul „Zbor deasupra unui cuib de cuci“, jucat miercuri seară, la Sala Mare a Teatrului Nottara, a ieşit fără cusur.
  Citeste tot pe Adevărul
• Despre nebunie și libertate sau zbor frânt… deasupra unui cuib de cuci de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Cât de fragile sunt limitele dintre normalitate și anormalitate? Până unde merge dictatura regulilor societății? Până unde merge dictatura „normalității”? Într-o lume în care dictaturile de orice fel se întrec în a-și afirma virtuțile „toleranței”, într-o lume în care totul „trebuie” și totul e închis în mici compartimente bine etichetate, ale căror limite nu trebuie să le încalci, și în care, cu cât se afirmă mai mult libertatea, cu atât simți că libertatea e confiscată de anumite grupuri, Victor Ioan Frunză montează la Teatrul Metropolis din București „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Un text celebru al lui Ken Kesey, o poveste pe care toată lumea o știe din filmul lui Milos Forman, iar pentru alții, cei care au apucat să-l vadă la Teatrul Național din București, în perioada comunistă, spectacolul după acest text a rămas o mică legendă.
  Ei bine, montarea lui Victor Ioan Frunză nu seamănă deloc cu filmul celebru al
  Citeste tot pe Yorick
• Azilul visurilor noastre - (alte) Note despre Zbor deasupra unui cuib de cuci de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Discuţie post-Zbor deasupra unui cuib de cuci by Victor Ioan Frunză.
  - De fapt, toţi voiau să fie acolo, nici unul nu era adus cu forţa. McMurphy ca să scape puşcărie, pacienţii ca să scape de libertate, asistenta-şefă Ratched ca să le arate calea cea dreaptă celor s-au a abătut de la portretul omului-standard imaginat de societate.
  Cum a ajuns spitalul de boli mintale refugiul omenirii?
  *
  Suntem la petrecerea de final. Toţi ochii sunt aţintiţi spre Billy, spre Randy, spre McMurphy. Undeva, pe latura dreaptă a scenei, Mancini (George Costin) îi cântă ceva Sandrei (Nicoleta Hâncu sau, într-o altă versiune de distribuţie, Corina Moise). E un blues ultra-lent, desprins de orice indicaţie a autorului textului.
  O re-întâlnire a celor doi actori încântători pe umerii cărora s-au construit bună parte din marile spectacole ale trupei lui Frunză din ultimii ani. La Zbor, principalul rol masculin îi aparţine lui Andrei Huţuleac, iar Nicoleta Hâncu are
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• The taste of freedom, the sound of silence de Răzvana Niţă sursa: Acta est fabula
  Nu am apucat să văd varianta lui Alexandru Finţi la Naţionalul bucureştean, cea devenită reper în spectacologia românească – , nici – oricât ar suna de scandalos – filmul cu Jack Nicholson. Deci nu sunt contaminată, ceea ce nu se contabilizează nici la „de bine”, nici la „de rău”. Victor Ioan Frunză este acum singurul meu reper privind acest univers dramatic.
  Decorul minunatei Adriana Grand nu reconstituie un spital de boli nervoase, ci propune un valoros amestec de spaţiu carceral, concentraţionar (gratii, cabina de supraveghere, muzica obligatorie, aparatul tv închis în cuşcă) cu o înăbuşită dorinţă de evadare (un perete de ferestre dincolo de care ni se relevă o halucinată frumuseţe a naturii, simbol al vieţii şi al libertăţii). Ne aflăm întru spaţiu în care se anihilează personalităţi, convingeri, ego-uri. Aici nu încape vindecare. Asistenta şefă Ratched încurajează delaţiunea, autoflagelarea publică, disciplina
  Citeste tot pe Acta est fabula
• Despre nebunie și libertate sau zbor frânt… deasupra unui cuib de cuci de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Cât de fragile sunt limitele dintre normalitate și anormalitate? Până unde merge dictatura regulilor societății? Până unde merge dictatura „normalității”? Într-o lume în care dictaturile de orice fel se întrec în a-și afirma virtuțile „toleranței”, într-o lume în care totul „trebuie” și totul e închis în mici compartimente bine etichetate, ale căror limite nu trebuie să le încalci, și în care, cu cât se afirmă mai mult libertatea, cu atât simți că libertatea e confiscată de anumite grupuri, Victor Ioan Frunză montează la Teatrul Metropolis din București „Zbor deasupra unui cuib de cuci”. Un text celebru al lui Ken Kesey, o poveste pe care toată lumea o știe din filmul lui Milos Forman, iar pentru alții, cei care au apucat să-l vadă la Teatrul Național din București, în perioada comunistă, spectacolul după acest text a rămas o mică legendă.
  Ei bine, montarea lui Victor Ioan Frunză nu seamănă deloc cu filmul celebru al
  Citeste tot pe Yorick
• În acest spectacol, se fumează! de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Şi se aruncă cu fulgi. De pernă. Care se lipesc pe haine. Pe sacouri şi pantaloni.
  Şi cu mingi. De ping-pong. Care lovesc spectatori.
  Şi cu avioane. De hârtie. Care zboară pe rute aleatoare.
  Se fumează mult. Ţigări "clasice", rulate industrial, ţigări de "casă", rulate manual. Ultimele sugerează mai mult decât tutun.
  Se şi bea. Lichide colorate ce simulează doftorii felurite sau alcooluri tari.
  Nu ştiu să spun câte texte merită adjectivul de genial, dar romanul One Flew Over the Cuckoo's Nest al lui Ken Kesey se numără sigur printre ele. România anului 2018 ne-a propus două înscenări ale versiunii sale dramaturgice: Zborul de la Metropolis şi Zborul de la Teatrul Andrei Mureşanu (TAM) din Sfântu Gheorghe.
  Zborul lui Victor Ioan Frunză şi Zborul lui Eugen Gyemant. McMurphy al lui Andrei Huţuleac şi McMurphy al lui Sebastian Marina. Ratched a Corinei Moise (sau Nicoletei Hâncu) şi Ratched a Alexandrinei I. Costea. Billy al lui Voicu Aaniţei
  Citeste tot pe Agenda LiterNet

Discutii:

propune tema de discutie