După ce stagiunea trecută Secţia română (Trupa „Iosif Vulcan”) a Teatrului de Stat din Oradea şi-a suprasolicitat forţele punându-se la întrecere cu marele repertoriu, cu rezultate de care e preferabil să nu îmi mai amintesc, se pare că în noul sezon teatral ambiţiile sunt ceva mai mici, oricum mai conforme posibilităţilor colectivului actoricesc şi mai concordante cu ceea ce oferă spaţiul nu tocmai confortabil sau prietenos al Casei de Cultură a Sindicatelor, unde se va juca şi în acest an, în aşteptarea încheierii lucrărilor de renovare a clădirii-mamă. Sigur că un spectacol (promis) cu O noapte furtunoasă impune anumite standarde, dar la fel de sigur e că încercarea e ab initio mai puţin dificilă decât cea presupusă de montări ale Scrisorii pierdute ori ale extrem de capricioase piese D’ale carnavalului. Vom trăi, vom vedea şi... vom comenta.
Aşa că deschiderea stasgiunii a fost făcută prin prezentarea în premieră pe ţară a unei
Citeste tot pe
Revista Familia