regizor caut piesa

Piese de David Schwartz

adauga piesa

Moldova independentă. Erată

O istorie subiectivă a Republicii Moldova, care completează și corectează istoria oficială. Este istoria nescrisă și nespusă la școală, despre perspectivele oamenilor obișnuiți asupra schimbărilor economico-politice.

Nu ne-am născut în locul potrivit

piesă construită în jurul problematicii minorităţilor din România. În baza unei documentări de trei ani la o casă pentru refugiaţi şi solicitanţi de azil din București, la un cămin evreiesc de bătrâni și la o tabără de refugiaţi afgani în Tadjikistan sunt descriși oameni de naționalități diferite. Trei femei și doi bărbați între 26 şi 74 de ani își relatează poveștile. Respectivele orizonturi culturale și religii specifice sunt problematizate de-a lungul poveștilor individuale. Astfel, lumea invizibilă a apatrizilor și a destinelor refugiaților prinde chip în toată complexitatea pe care o are în istoria contemporană.

’90

Amintirile țin de fiecare familie în parte, dar toate laolaltă constituie, cu umor și ironie amară, o fotografie incredibil de clară a societății românești din celebra perioadă de tranziție.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie David Schwartz 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de David Schwartz

• În contra manipulării politice - Moldova independentă. Erată la Temps d'Images, 2014 de Ion Indolean sursa: Agenda LiterNet
  Într-o sală neîncăpătoare şi pe fondul unei agitaţii de nedescris, consumată înaintea începerii spectacolului, s-a jucat Moldova independentă. Erată. Lumea a stat în picioare, pe jos, pe perne, înghesuită cât de mult pe scaune, pentru a lua parte la cel mai recent act teatral regizat de David Schwartz.
  Moldova independentă. Erată e născut la Teatrul Spălătorie din Chişinău şi are dimensiunea temporală a unui spectacol epic. Acoperă ultimii douăzeci şi cinci de ani din istoria micului stat de la est de România. Stat care, după ruperea de URSS, s-a luptat cu o dualitate artificială, lingvist-cultural-istorică, şi cu un trecut incert, constituit într-un mod aproape fantomatic. Sunt chestiuni care propun un viitor neclar, tocmai din lipsa unei istorii limpezi, ci trunchiate după vrerea politică. Schwartz şi echipa lui încearcă să ofere o istorie subiectivă a Republicii Moldova, care să o completeze şi să o corecteze pe cea oficială,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Pâinea noastră cea de azi pe mâine de Alexandra Dima sursa: Eliberart.ro
  Cât de rebeli am fi fost (sau ne-am fi crezut) în adolescența noastră, aproape toți am înghițit, la un moment dat, pe nemestecate, istorii patriotarde și certitudini de manual. Poate că le respingem acum, din poziția adultului deschis la minte și imun la manipulări politice sau naționaliste, dar le-am reprodus, cândva, școlărește, cu aceeași acribie cu care batem în lemn când evaluăm potențialitatea unui necaz. Ființe conștiincioase și adaptabile ce suntem, ne-am învățat repede cu greața cauzată de proasta digestie a informației; și trăim totuși cu ea, chit că, din când în când, ne mai dezicem de câte o convingere prefabricată.
  Moldova independentă. Erată provoacă, însă, la o schimbare mai radicală de perspectivă. Demitizând și aruncând în aer discursuri cu ambiții de canon, regizorul David Schwartz îți lasă o satisfacție ușor amară, ca atunci când o statuie caraghioasă și inestetică se răstoarnă, în sfârșit,
  Citeste tot pe Eliberart.ro
• Istorie şi istorii de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Toamna teatrală bucureşteană se dovedeşte tumultuoasă şi extrem de interesantă, mai ales din perspectiva unor festivaluri de artă politică, organizate în bună parte de entităţi independente de sistemul public. Poate este din cauza efervescenţei campaniei electorale care atrage nevoia de investigare a trecutului recent, pentru a înţelege mai bine prezentul, poate este vorba despre apariţia acelui moment de clarificare a identităţii naţionale care începe cu recuperarea istoriei, dar, indiferent care este motivul, teatrul devine din ce în ce mai mult vocea unei conştiinţe publice active. S-au derulat deja Stagiunea de teatru politic – Teatrul Istoriilor Recente, Platforma de teatru educaţional, Festivalul „Vieţi paralele“ şi urmează Platforma Internaţională de Teatru Bucureşti. Toate aceste evenimente conţin un teatru trezit din picoteala metaforelor autosuficiente, scormonitor şi dubitativ, pregătit să descopere, să înţeleagă,
  Citeste tot pe Dilema veche
• „Un strugure de poamă pe harta Uniunii“ de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  Prima dată cînd trebuia să văd Moldova independentă. Erată, am ajuns la jumătatea spectacolului – un fel de efectul grănicerilor moldo-români asupra teatrului independent. N-a fost bine – mi s-a mai întîmplat să văd spectacole pornind de undeva, de pe traseu (nuuu, n-am scris despre ele…), dar Moldova independentă… nu funcţionează aşa. După cum s-a dovedit la a doua vizionare (la Festivalul Temps d’Images de la Cluj), aceasta e o producţie care-şi prezintă premisele şi-şi instalează dispozitivul de funcţionare în primele scene şi nu revine pe drum asupra lor. Iar premisa e simplă: o istorie „paralelă“, a micilor participanţi la Marea Istorie (declararea independenţei, războiul din Transnistria, „apropierea de UE“ şi privatizările în serie, relaţia cu România şi redobîndirile de cetăţenie etc.) a Republicii Moldova post-1991, ale cărei tribulaţii politice sînt întrupate de eterna reinventare de sine a poetului,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Fabuloșii ani '90 de Cătălina Miciu sursa: scena9
  Am văzut mai toate spectacolele regizate sau coordonate de David Schwartz în ultimii ani, dar cu siguranță ’90 e preferatul meu. Și mai e și unul dintre cele mai mișto și vii spectacole la care am râs și m-am emoționat teribil anul ăsta. M-a uimit textul, m-au fascinat actorii, m-a bucurat muzica, știu, sunt extrem de cheesy și poate ușor impresionabilă, dar jur că e musai să îl vedeți.
  David și echipa de actori s-au jucat prin amintirile lor personale din spumoșii, frumoșii, frauduloșii ani ’90, și-au inversat poveștile, au mai schimbat pe ici-pe colo, cât să nu bată la ochi pentru personajele reale, reușind să creeze unele dintre cele mai reprezentative bucăți de istorie ro. Desigur, amintirile țin de fiecare familie în parte, dar toate laolaltă constituie, cu umor și ironie amară, o fotografie incredibil de clară a societății românești din celebra perioadă de tranziție.
  Mama ta e la Re vo lu ți e, a fost acolo în Piață,
  Citeste tot pe scena9
• Priveşte înapoi cu tristeţe de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Rhett Butler zicea că averea se face cînd se prăbuşeşte o lume. Mi-am amintit de asta imediat după Revoluţie şi ceva mai tîrziu, cînd au început să apară primele scandaluri de corupţie, semn că unii, chiar dacă nu or fi citit-o pe Margaret Mitchell, au intuit bine cum se obţine profitul în haosul postrevoluţionar. Ce nu spune personajul din Pe aripile vîntului este că tot atunci, cînd se schimbă lumile, se şi pierd averile, nu numai cele mari, ci şi cele mici, alcătuite doar din lucrurile care asigură un trai decent: serviciu, casă, demnitate.
  Creat la Macaz – care a împlinit un an de existenţă, timp în care şi-a creat şi fidelizat publicul şi a devenit, ca şi Centrul Replika, unul dintre spaţiile performative vii din capitală –, spectacolul lui David Schwartz, ’90, pune în discuţie confuzia generală de după Revoluţie şi modul în care aceasta a afectat viaţa cotidiană şi nivelul de trai. Entuziasmul efervescent postcomunist s-a
  Citeste tot pe Dilema veche
• Povești post-revoluționare de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Scenariul, creație colectivă, de care se servește spectacolul intitulat ’90, produs de O2G și Macaz Teatru Coop, nu strălucește prin originalitate.
  Totul pornește de la povestea unui copil, pe nume Alexandru și a mamei sale. Aceasta din urmă, de profesie educatoare, a luat parte activă la Revoluție, a înțeles relativ repede că aceasta a fost confiscată, iar mai apoi trage ponoasele interminabilei și complicatei noastre tranziții. Parazitată de tot felul de neocomuniști, de securiști, adică de lupi travestiți în oi, de politicieni care una promit în campanii electorale și cu totul alta fac atunci când ajung la guvernare, de așa-ziși investitori din străinătate.
  Povestea lui Alexandru și a mamei sale reprezintă coperțile spectacolului. În dramaturgia căruia mai intervin povești despre felul haotic, de factură stalinistă, în care, în primele zile de după Revoluție s-a făcut așa-zisa epurare a cadrelor compromise din Universități,
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie