regizor caut piesa

Piese de Dumitru Crudu

adauga piesa

Alegerea lui Alexandru Sutto

O parabolă politică, parodică, ce urmărește eforturile apropiaților domnitorului Alexandru Sutto de a ascunde moartea acestuia, înaintea și în timpul alegerilor.

Câinii

Piesa trateaza un conflict dintre tată si fiu, atunci când tata descoperă că fiul este un admirator al echipei de fotbal rivale.

Check In

Paul, un român plecat de mulți ani în America, se reîntoarce în țară pentru a-și împlini visul din tinerețe, acela de a fi actor, de a putea juca pe o scenă adevărată, în fața unor spectatori adevărați, de a retrăi alături de prietenii de altădată tot ceea ce nu s-a putut împlini. Se reîntâlnește cu George, prietenul din tinerețe, acum poet și actor ratat, ajuns boschetar și care viețuiește din mila și în disprețul celorlalți, cu Lori – fosta sa iubită - ajunsă chelneriță și ducând o viață sordidă… Plecând, el a ratat ”prezentul” celorlalți, lumea de atunci a dispărut...

Crima sângeroasă din Staţiunea Violetelor

Piesă de factură poliţistă. Istan este un alter ego al autorului pe care îl idealizează în ipostaza triplă de martir al societăţii şi al adulterului dar şi de profet literar. Este persecutat politic, soţ înşelat sistematic dar incorigibil îndrăgostit de soţie şi urăşte de moarte precursorii cu ochi albaştri ca Druţă şi Vieru. Omenirea trăieşte ascunzând cum poate ura atavică şi tendinţa criminală în modul cel mai freudist cu putinţă. Istan nu face excepţie fiind asemănător celor doi poliţişti, un excepţional tandem comic în descendenţa lui Bobcinski-Dobcinski din Gogol sau Farfuridi-Brânzovenescu din Caragiale.

Duelul

Piesa pornește de la meciul nejucat dintre Leonard Doroftei și Miguel Callist, de la pierderea titlului mondial... la cântar. În piesă acest meci are loc atât în ring, dar și pe diferite planuri și scene sociale și propune o sumă de ipoteze contrariante asupra acestui eveniment, accentuând situația legată de contactele care guvernează sportul de performanţă.

Oameni ai nimănui

Poveștile de viață ale unor oameni care, împinși de dăznădejde, își părăsesc locurile natale și se îndreaptă spre Italia în căutarea unui loc de muncă cu speranța că se vor întoarce acasă, ceea ce nu adeseori nu mai reușesc să facă. Piesă despre exodul moldovenilor în alte țări, despre ceea ce găsesc odată ajunși acolo.

Steaua fara... Mihail Sebastian

Piesa îl prezintă pe Mihail Sebastian altfel decât îl știm. Dat afară din toate redacţiile, refuzat de toate teatrele, privit sceptic de prieteni şi încurajat numai de Leni Caler, el scrie Steaua fără nume sperând într-o rapidă redresare financiară. El își oferă textul oricui ar fi dispus să-l semneze în locul său. Toate acestea, din pricina cumplitelor şi inumanelor edicte antisemite ale regimului Antonescu. Manuscrisul şi gloria vor fi preluate de un amic, Victor Mincu, iar adevăratului autor nu-i va rămâne nici măcar şansa de a asista la premiera propriei piese. El e alungat din antreu, din tramvai, din piesă şi din realitate. - Cosmin Ciotloş

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Dumitru Crudu 

editeaza

• 1
• 2

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Dumitru Crudu

• Duelul - cronica unui meci nejucat de Adrian Țion sursa: Revista Tribuna
  Subiect extras din viaþa lui Leonard Doroftei. Mai exact, episodul amar cu pierderea titlului mondial... la cîntar. Dramaturg basarabean premiat: Dumitru Crudu. Spațiul scenei studioului Euphorion al Naționalului clujean transformat în ring de box. Actori deveniți boxeri veritabili. Fotoreporteri activi, aproape isterizați la apariția celor patru membri ai familiei Doroftei, introduși în salã de Claudiu Groza. Într-un colț al ringului – Cãtãlin Herlo; în colțul opus – Ruslan Bârlea. Pregãtiri în vederea confruntãrii. Meciul care nu a avut loc în realitate, dintre românul Leonard Doroftei și panamezul Miguel Callist, poate începe. Gong. Pugiliștii se reped unul spre altul și încep sã-și care la pumni fãrã milã. Reality show. Minutele curg nemiloase și ele. Fãrã replici la început, dar cu urme pe pielea bãtucitã a boxerilor. Pumni adevãrați. Mãnuși de box adevãrate. Directã adevãratã. Croșeu adevãrat. Arbitru lipsã la apelul nominal. Asta înseamnã luptã haoticã. Așa sã fie? Viața este luatã în propriile mâini. Replicile se desprind din încleștarea pugilisticã precum jeturi de luminã în noaptea conștiințelor anemiate de fardul
  succesului. Afirmarea și renunțarea sunt cele douã extreme mereu luate în considerare ultimativã. Ele
  sondeazã nemilos în psihicul celor doi jucãtori care-și pun pielea la bãtaie. La propriu. Reprize fragmentate. Transpirație abundentã. Scenã cu încetinitorul. Duel susþinut cu lovituri pe bune sub centurã sau sub aparența sportivitãții. Instigare la luptã ca în Reconstituirea lui Pintilie la bãtaie: “-- Hai, mã! Dã, mã! – Cum sã dau în tine, prietenul meu!” Vuicã și Ripu atunci. Callist și Doroftei acum. Tot un fel de a se raporta la un sistem. Socio-politic atunci, profesionist-sportiv acum. Duelul dintre român și panamez se extinde. Pentru personajul Doroftei “Canada e un ring de box” cu legi infernale și,
  punând o barierã între el și sistemul de valori promovat, alege întoarcerea în România. Regizorul spectacolului, m.chris.nedeea, reușește sã evidențieze dimensiunile acestui conflict, când exterior, când interior, între aspirații și respectarea contractului, între România și Canada, între libertate și acceptare, între prioritãțile individului și cele ale sistemului în care acesta s-a lãsat angrenat. Sensul dezvoltãrii scenice date textului este de a glisa de la formula teatrului ca metaforã spre structura unui reality show focalizat pe analiza boxerilor emigranți. Calitãțile pugilistico-actoricești ale protagoniștilor
  Cãtãlin Herlo și Ruslan Bârlea sunt puse la grea încercare. Rezultatul interpretãrii e cât se poate de convingãtor și emoționant. Dupã cum e conceput, spectacolul pune în luminã simultan atât viața publicã a sportivilor, cât și cea din culise, oferind o sumedenie de reflecții pe seama vedetismului și a consecințelor lui. Meciul nejucat dintre Doroftei și Callist are loc mereu pe diferite ringuri, planuri și scene sociale. Pumnii dați și primiți atrag atenția asupra duritãții jocului de a rãzbate. Viața are legi
  drastice. Lui Hemingway i-a plãcut boxul. Pentru aceastã simbolisticã a cruzimii netrucate?
• Un carusel al iluziilor de Nicoleta Munteanu sursa: Art Act Magazine
  Piesa a cărei premieră a avut loc săptămâna trecută la Ateneul Tătărași lasă o impresie puternică. După o primă parte în care mă gândeam că singurul merit al spectacolului e că aduce pe scenă niște actori în devenire, se modifică brusc liniile de tensiune, semnificația se cristalizează și o covârșitoare tristețe ajunge să se răsfrângă în gesturile banale ale personajelor. Această impresie se configurează în partea a doua a spectacolului, odată cu intrarea în scenă a ”străinului”, ”americanul” Paul (Ionuț Cornilă), reîntors în țară după cinci ani pentru a-și împlini visul din tinerețe.
  Visul e acela de a fi actor, de a putea juca pe o scenă adevărată, în fața unor spectatori adevărați și nu în subsoluri sordide, de a retrăi alături de prietenii de altădată tot ceea ce nu s-a putut împlini (pentru că dorința de a juca nu e suficientă pentru niște tineri absolvenți de teatru, chiar dacă ei cred cu tărie în
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• A visa, a nu mai visa... la teatru de Ioana Petcu sursa: Revista Cronica nr.5 - pg.5
  Check-in, dublu semnat de Dumitru Crudu ca dramaturg si de Radu Ghilas în calitate de regizor, e un spectacol din care reies cu mare vizibilitate cele doua „baghete”, caci pe de o parte se simt subiectele sensibile abordate de scriitorul moldovean, pe de alta parte, lectia de actorie si pasul sigur pe pojghita subtire dintre comic si dramatic îi fac recognoscibila „mâna” lui Ghilas. Cu un text care se întoarce din nou spre fata societatii românesti actuale, spectacolul de la Ateneul Tatarasi ofera publicului un moment de analiza a ceea ce vede nu doar pe scena, ci si în preajma, si chiar un moment de autoanaliza. Check-in este o montare-metafora a zborului, ideea frumos multifatetata de regizor. De pe linia realista, a unei povesti banale cu oameni care muncesc într-un bar pe aeroport, se aluneca încet într-o irealitate ce sondeaza interiorul acestor oameni obisnuiti, descoperindu-i sa cum ei nu se arata în afara. Pe scurt, Paul (Ionut Cornila) se întoarce din
  Citeste tot pe Revista Cronica nr.5 - pg.5

Discutii:

propune tema de discutie