regizor caut piesa

Piese de Edmond Rostand

adauga piesa

Chantecler

The play is notable in that all the characters are farmyard animals including the main protagonist, a chanticleer, or rooster. The play centers on the theme of idealism and spiritual sincerity, as contrasted with cynicism and artificiality. Much of the play satirizes modernist artistic doctrines from Rostand's romanticist perspective.

Cyrano de Bergerac

Roxanne este o tânără fermecătoare iubită de Christian de Neuvillette și dorită de contele De Guiche care vrea să și-o facă amantă. Cyrano de Bergerac este vărul fetei, și el îndrăgostit în secret de ea, intervine salvând-o de manevrele care voiau s-o seducă și ajutându-l pe cel care o iubea cu adevărat in a-i compune declarații de dragoste minunate.

L'Aiglon

Based on the life of Napoleon II, who was the son of Emperor Napoleon I and his second wife, Empress Marie Louise. The title of the play comes from a nickname for Napoleon II, the French word for "eaglet" (a young eagle).

Romanțioșii

Doi tineri se iubesc și se întâlnesc zilnic în parcul despărțit de un zid înălțat de părinții lor care se urăsc. Ei, Percinet și Sylvette, după cum se va afla curând, își hrănesc iubirea tocmai din ura părinților, sunt pierduți în lecturi romantice care îi fac să vrea să trăiască exact ca-n romane, să se ridice deasupra oricărei banalități, să trăiască aventuri. Numai că realitatea din teren e departe de cea din mintea lor, de unde rezultă că nu oricine e născut pentru nebunii romantice… Iar ceea ce urmează este o superbă serie de „aventuri” care va demonstra în final că romantismul de-acasă nu se potrivește cu cel din târg. Pe scurt, toată povestea cu zidul e doar un truc al părinților care au inventat ura și tot restul exact pentru că bănuiau că ai lor copii ar fi refuzat să se căsătorească în condiții banale, tot ei sunt cei care pun la cale o falsă răpire și o falsă salvare contra cost… făcute de un actor și trupa lui, iar romantismul le vine pe tavă celor doi tineri care se bucură să trăiască în plin roman.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Edmond Rostand 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Edmond Rostand

• Cu energie proaspătă şi vervă spirituală de Carmen Mihalache sursa: Teatrul azi
  A fost întâi încântătorul spectacol semnat de Vlad Massaci, în 1998, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, apoi alte două producţii studenţeşti de la UNATC „I.L. Caragiale“ din Bucureşti, ambele fermecătoare. Am văzut‑o pe cea din urmă, în regia lui Alexandru Dumitru Mâzgăreanu, la Gala Vedetelor 2009 de la Buzău, unde comedia Romanţioşii a fost prezentată în concurs, la secţiunea „Vedeta de mâine“. Aşa cum era reprezentat, cu o prospeţime plină de savoare, textul părea că beneficiase de o intensă terapie anti‑aging, cea mai recentă promisiune în materie de elixir al tinereţii, nelipsită din toate campaniile publicitare ale firmelor de cosmetice şi clinicilor de chirurgie estetică de pe întreg mapamondul.
  Reprezentaţia avea loc într‑un club, la Pub T’essence, printre spectatori cam de‑o vârstă cu interpreţii, dar şi cu unii mai copticei, cu toţii lăsându‑se totalmente seduşi de verva spirituală a punerii în
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Feţele iubirii de Marina Constantinescu sursa: România literară
  Am descoperit un regizor. Un puşti. De douzeci şi un pic de ani. Alexandru Dumitru Măzgăreanu. O mînă de om. Cu un univers deja conturat, cu un simţ al scenei limpede definit, cu o intuiţie matură a actorului. Ce mi s-a părut interesant pentru vîrsta lui a fost exact gîndirea serioasă, axată pe descoperirea textului, a relaţiilor, a actorilor. Filosofia lui este simplă şi profundă. Dacă pentru cei mai mulţi, şi nu doar pentru cei tineri, ţinta este succesul, cu orice preţ, vîlva devenind un scop în sine, pentru Alexandru Măzgăreanu povestea aceasta este secundară. Deşi la început, pare să simtă că drumul e lung, dificil, plin de obstacole de tot felul, de şansă, de mizerii, de invidii, dar şi de subilm. Dacă rezişti. Atitudinea asupra meseriei pare şi ea, în contextul degradat şi degradabil al realităţii, una atipică. Este riscant să dai verdicte, să pariezi pe cineva atît de crud. Şi poate mai periculos este cu actorii tineri decît cu
  Citeste tot pe România literară
• Teatrul Nottara a preluat doua spectacole studentesti de sursa: Cronica română
  Teatrul Nottara a preluat de la Studioul Casandra al Universitatii Nationale de Arta Teatrala si Cinematografica “I.L.Caragiale” (UNATC) doua spectacole realizate cu studenti ai anului IV Actorie, “Romantiosii” de Edmond Rostand si “Cu usile inchise” de Jean-Paul Sartre, care se vor juca pe parcursul acestei stagiuni si in timpul verii. Noua colaborare a Teatrului Nottara cu UNATC a fost relevata intr-o conferinta de presa organizata luni, la “Nottara”, si la care directorul acestei institutii si-a motivat selectia celor doua montari studentesti incluse acum in repertoriul scenei de pe bulevard.
  “Am avut revelatia sa vad anul acesta spectacole adevarate la Studioul Casandra, stagiunea curenta de acolo fiind peste repertoriul unor teatre bucurestene”, a spus Mircea Diaconu, subliniind ca a dorit sa dea o sansa studentilor din ultimul an sa joace pe o scena profesionista. Aici ei au alte posibilitati de a se manifesta, de a fi vazuti de publicul larg.
  Citeste tot pe Cronica română
• Când viața nu e chiar ca în romane… și bine că nu e! de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Vlad Cristache e unul dintre regizorii din „noul val” care refuză cu hotărâre să se înregimenteze într-un stil anume, ușor de confundat cu manierismul în cazul multora dintre colegii lui de generație, și care experimentează liber în diverse zone, de la textele alese la stiluri de interpretare, de-ar fi să dau un singur exemplu din creațiile lui din acest an: teatru SF explorat în „R.U.R.” la Teatrul din Sibiu și duioasa ironizare a romantismului în „Romanțioșii” lui Edmond Rostand, care a avut de curând premiera la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești.
  Spectacolul „Romanțioșii” al lui Vlad Cristache de altfel a închis ediția din acest an a Festivalului Internațional al Teatrului de Studio și al Formelor Noi de la Pitești. Cu un superb decor semnat de Mădălina Niculae și Andreea Tecla, rame de tablou uriașe, care se pierd una într-alta, creând impresia de „teatru în teatru”, creând imagini accentuat și asumat calofile,
  Citeste tot pe Yorick
• Rafinamentul romanţioşilor de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Premiera absolută a Romanţioşilor a avut loc la data de 21 mai 1894 pe scena Comediei Francezei. Era prima piesă de teatru scrisă de Edmond Rostand care, până la acea dată, se ilustrase în calitate de poet. Indubitabil a fost vorba despre un succes, consemnat ca atare de critică. Iată, de pildă, Jules Lemaître observa că ideea lui Rostand nu e nouă, însă execuţia e superioară, subliniind deopotrivă subtilul aliaj dintre comic şi liric. Mai toţi comentatorii au observat că piesa aminteşte de cele ale lui Régnard, Théodore de Banville şi, îndeosebi, de A quoi pensent les jeunes fiiles a lui Alfred de Musset. Scrierea lui Rostand revine periodic, foarte adesea cu succes, în repertoriile contemporane.
  Mai toată lumea îşi aminteşte de superbul spectacol realizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ de Vlad Massaci, aflat pe atunci la ora debutului, şi cred că avem destule indicii să spunem că, peste ani, tot la fel vor sta lucrurile cu montarea
  Citeste tot pe Adevărul
• Romanţioşii. Ce frumos v-aţi îmbrăcat! Ce frumos! Ce frumos!… de Mihaela Nicolae sursa: BookHub
  O montare rafinată, extrem de ingenioasă, cum este cea a regizorului Vlad Cristache, ne permite să vedem în povestea Romanţioşilor un elogiu adus sensibilităţii, visării cu ochii deschişi şi rătăcirii, la ceas de rugăciune, printr-o grădină plină de levănţică. Urcați pe un zid (care nu este un zid, este o aglomerare de fotolii îmbrăcate în pluş roşu), doi tineri încearcă să-şi păstreze echilibrul, ca şi cum ar merge pe sârmă, suspendaţi deasupra unui gol. Simbolic, zidul reprezintă acea distanţă necesară, care lasă loc seducţiei, tainei, dorului. Cei doi tineri, Sylvette şi Parcinet, îşi declară, înflăcăraţi, iubirea, crezând că îşi hotărăsc singuri destinul. Sunt decişi să aibă o viaţă plină de aventură, ca în romane sau ca în povestea seducătoare a lui Romeo şi a Julietei.
  Decorul este spectaculos, plin de culoare şi de forme, gândit atent, în aşa fel încât să permită sugestia unui spectacol care se
  Citeste tot pe BookHub

Discutii:

propune tema de discutie