regizor caut piesa

Piese de Elise Wilk

adauga piesa

Agenţia matrimonială

Autostop

Avioane de hârtie

Despre destinele unor copii și adolescenți ai căror părinți i-au lăsat pe la rude și au plecat să muncească în străinătate.

Camera 701

Un bărbat între două vârste apelează la serviciile unui stripper profesionist pentru a-şi recuceri soţia. Un cuplu proaspăt căsătorit se confruntă cu o problemă delicată în noaptea nunţii. O secretară de multinaţională ajunge, prin circumstanţe ciudate, în camera de hotel a şefei ei. O cameristă depresivă şi un fotograf de tabloid se întâlnesc întâmplător în noaptea de revelion. Patru poveşti care se întâmplă în aceeaşi cameră de hotel, în patru seri diferite. Patru poveşti despre oameni obişnuiţi care trăiesc momente neobişnuite. Patru poveşti de dragoste atipice.

Crocodil

Personajul central, David, trece printr-o succesiune de crize care nu ţin doar de zbaterile specifice adolescenţei ori a ceea ce poate însemna familia monoparentală, ci şi de a admite, a înţelege, de a te împăca cu tine în clipa în care îţi dai seama că, şi din punctul de vedere al orientării sexuale, eşti puţin altfel, adică gay.

Durata medie de viaţă a maşinilor de spălat

O dramă despre şomaj cu oameni mereu supăraţi, speriaţi de propriile utopii de care nu se pot despărţi și cu o adolescentă nebunatică. Relaţiile proaste dintre părinţi şi copii sunt şi aici la mare putere. Mama dictează, tata execută, pentru că e un leneş aberant care decupează poze din ziare, iar fata e supărată pe lume, pentru că mama o terorizează şi îi interzice să iasă cu minijupă. Tata trimite scrisori Madonei, de care e îndrăgostit încă din 1990.

Exploziv

Tulburarea psihică numărul unu a societății este inadaptabilitatea emoţională, care tinde să accentueze un conflict interior aflat între egoism (rivalitate, competiţie acerbă, agresivitate) şi umanitarism. Reechilibrarea emoţională începe prin a conştientiza faptul că a trăi într-un timp supus competiţiei incită în fiecare om rivalitatea. - Monica Andrei

Feminin

O piesă despre condiția femeii în societatea contemporană. Acesteia i se clamează pe mai departe egalitatea cu bărbatul, însă continuă să fie supusă unor agresiuni din ce în ce mai sofisticat puse în practică.

iHamlet

Piesa exploatează percepția asupra problemelor adolescenților și a modului prin care ei ar putea fi atrași la teatru și s-ar putea regăsi în H, în Y sau Z și este un experiment care vizează limbajul atât scenic, cât și dramaturgic prin care am putea cuceri acest segment de public.

Pisica verde

Piesa vorbeşte despre 6 adolescenţi ce trăiesc într-un mic oraş muncitoresc, a căror viaţă se duce între şcoală, casă şi clubul în care îşi petrec nopţile. Este evidențiată drama adolescenților români de azi proveniţi fie din medii sărace, cu părinţi căpşunari, fie din familii monoparentale, fie din familii de bani gata. Droguri, alcool, amoruri neîmpărtăşite şi lipsa oricărui orizont. Peste toate acestea pluteşte un soi de speranţă iluzorie ce a prins formă într-o ideală pisică verde.

S-a întâmplat într-o joi

O piesă despre oameni singuri care ne invită să ne oprim să privim oamenii. Vecini, trecători, rude, colegi... Ar trebui să ne uităm chiar la noi, la viața noastră ca la o poveste desenată de un copil cu creta pe asfalt.

Semnale disperate către planeta Pluto

Trei persoane de genul feminin – o adolescentă, o femeie tânără având un partener de viață și o femeie matură, o mamă care și-a crescut singură copilul, se confesează. Vorbesc, încercând să-și compenseze, să-și aline astfel disperarea condamnării la singurătate. Nimeni apropiat nu le răspunde. Cele trei nu mai primesc feed-back-­uri nici măcar de la planeta Pluto, de la care parcă până mai adineaori mai recepționau semnale.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Elise Wilk 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Elise Wilk

• Umor de foarte bună calitate - Durata medie de viaţă a maşinilor de spălat de Oana Bodea sursa: Agenda LiterNet
  Am ajuns la Teatrul I.D. Sîrbu din Petroşani din curiozitate să văd cum arată trupa unui teatru din România care a reuşit performanţa să angajeze în aceste vremuri de criză 10 proaspăt absolvenţi, şi am fost plăcut surprinsă să descopăr un text în premieră şi o frumoasă nebunie. Demult nu am mai râs atât de savuros şi nu m-am mai simţit atât de bine ca la această reprezentaţie caracterizată prin prospeţime actoricească, ingeniozitate regizorală şi emoţie.
  Pe scurt, Durata medie de viată a maşinilor de spălat de Elise Wilk este povestea simplă a unei familii "de bloc" din România, o familie obişnuită - Mama, Tata şi Fiica, fiecare cu lumea lui, fiecare cu visurile lui. Mama, interpretată de Anca Maria Ghiţă, are o slăbiciune obsesivă dusă până în boală, pentru reclamele TV gen Teleshoping. Tata - Nicolae Vicol, nutreşte o pasiune bolnavă pentru Madonna, cu care crede că are o relaţie de iubire şi cu care e sigur că se va
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Fațete ale conștiinței. Capriciile lui Goya de Mircea Ghițulescu sursa: Revista Clipa
  S-a încheiat concursul de comedii contemporane patronat de Teatrul de Comedie prin directorul său, actorul George Mihăiţă, premiat, în sfârşit, de UNITER. Lumea nu prea are umor, dar, din peste cincizeci de piese, găseşti câteva bune.
  ....................................................................................................................................................
  Un nume complet necunoscut, Elise Wilk, semnează piesa Durata medie de viaţă a maşinilor de spălat. O dramă lipsită de comedie, despre şomaj. Poate despre Gaieşti, unde se produceau maşini de spălat Alba Lux. O piesă cu o adolescentă nebună, ca în piesele isterice ale ultimilor ani. Relaţiile proaste dintre părinţi şi copii sunt şi aici la mare putere. Mama dictează, tata execută, pentru că e un leneş aberant care decupează poze din ziare, iar fata e supărată pe lume, pentru că mama o terorizează şi îi interzice să iasă cu minijupă. Tata trimite scrisori
  Citeste tot pe Revista Clipa
• Festivalul comediei românești– Ediția a IX-a de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Intențiile acestui spectacol ar fi fost de teatru absurd sau oniric, dar rezultatul era lipsit de orice idee coerentă, pornind de la textul lui Elise Wilk, scriitoare din Brașov, la regia lui Eugen Făt. La Teatrul Odeon, regizorul a realizat un spectacol onest – “Natură moartă cu nepot obez”. De astă dată, Eugen Făt … s-a dezlănțuit ca regizor capabil de cât mai multe artificii teatrale cu efecte stridente din dorința de ilustrare șocantă, absurdă a unui text modest, mediocru și ... absurd. Povestea unei familii – tată, mamă și fiică -, fiecare personaj fiind parcă atins de debilitate psihică, nu comunica nimic credibil. Tatăl visa să devină amantul … Madonnei, mama era obsedată de reclame și cheltuia banii pe produse oferite de teleshoping – de unde îi procura, nu se specifica, iar fiica … prindea muște pentru comerțul iubitului său!! Mai intervenea și personajul … Bufnița!! Regizorul, parcă aflat la prima experiență scenică,
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Tinerii din teatrul contemporan - Pisica verde de Sabina Bălan sursa: Agenda LiterNet
  Imaginaţi-vă un spectacol cu o pisică verde... care apare şi reapare în mintea cuiva fix atunci când lumea lui stă să se prăbuşească şi care îi distrage atenţia de la haosul din jur, un Cheshire ceva mai autohton. Ca o pisică normală, cu blană moale, care toarce, doar că verde. Un spectacol în care joacă tineri studenţi de la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, în care se râde, se plânge, doar că vine vorba şi despre o pisică verde. Trebuie să fie interesant.
  Textul (publicat de LiterNet aici) îi aparţine unei tinere dramaturge contemporane din România, Elise Wilk, şi e despre nişte puşti de vreo 16 ani dintr-un orăşel, care nu e capitală, care nu oferă decât minimum de distracţie. Şcoală, un parc, un combinat vechi şi părăsit, blocuri gri şi un amărât de club - President - în care puştimea îşi dă întâlnire în fiecare sâmbătă seară, pentru a bea ca descreieraţii. Ei bine, în peisajul ăsta
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Pe cine denunţăm? de Oana Bogzaru sursa: Agenda LiterNet
  Majoritatea aţi mai văzut acest spectacol pentru că se joacă de mult timp şi pentru că are o distribuţie bună şi pentru că a avut succes şi pentru că... e despre o pisică verde. Timp de o oră şi încă ceva aştepţi să înţelegi ce e cu pisica asta, de ce e verde, de ce un adolescent, Dani, e obsedat de ea şi unde duce obsesia, imaginaţia, schizofrenia?! Personajul este, de la sine înţeles, pisica. În jurul acestei închipuiri-prieten imaginar se ţes conflicte şi se curmă vieţi.
  Biografia personajului: pisica verde este creată de Dani, un adolescent care trăieşte o dramă, îşi întreţine tatăl alcoolic. Inexistenţa comunicării, singurătatea, depresia îi provoacă imaginaţia şi dorinţa de a avea un refugiu şi o speranţă, astfel că îşi închipuie o pisică ca toate celelalte, doar că verde. Se ştie că pisicile absorb energia negativă, te relaxează, însă Dani are nevoie de ceva mai mult, de vindecare. Or, pisica verde e un paliativ
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Acesta nu e (totuşi) un animal colorat de Andrei Vornicu sursa: Agenda LiterNet
  Spectacolul Pisica verde stă sub semnul riscului şi al experimentului. Piesa a fost scrisă de tînăra autoare dramatică romîncă Elise Wilk în cadrul proiectului "Practică teatrală în regiunile Centru şi Nord Vest" din Tg. Mureş, realizat de Teatru-74, în 2012 (textul a fost publicat de LiterNet şi se poate descărca aici). Spectacolul realizat atunci, pe baza textului, în regia actorului Rareş Budileanu, a obţinut premiul I în cadrul proiectului şi a participat ulterior la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu 2012 şi la festivaluri din Iaşi şi Satu-Mare. Piesa a fost remarcată apoi de regizorul Cristi Juncu, care s-a decis să o monteze la UNATC, în cadrul examenului de licenţă la specializarea Actorie. Acesta a făcut un casting şi a ales 10 studenţi pentru o distribuţie dublă. Deşi piesa este ofertantă şi, implicit, solicitantă la nivel de actorie, regizorul a lucrat intens cu tinerii actori pentru a-i integra şi a le finisa
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Acesta nu e (totuşi) un animal colorat de Andrei Vornicu sursa: Agenda Liternet
  Spectacolul Pisica verde stă sub semnul riscului şi al experimentului. Piesa a fost scrisă de tînăra autoare dramatică romîncă Elise Wilk în cadrul proiectului "Practică teatrală în regiunile Centru şi Nord Vest" din Tg. Mureş, realizat de Teatru-74, în 2012 (textul a fost publicat de LiterNet şi se poate descărca aici). Spectacolul realizat atunci, pe baza textului, în regia actorului Rareş Budileanu, a obţinut premiul I în cadrul proiectului şi a participat ulterior la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu 2012 şi la festivaluri din Iaşi şi Satu-Mare. Piesa a fost remarcată apoi de regizorul Cristi Juncu, care s-a decis să o monteze la UNATC, în cadrul examenului de licenţă la specializarea Actorie. Acesta a făcut un casting şi a ales 10 studenţi pentru o distribuţie dublă. Deşi piesa este ofertantă şi, implicit, solicitantă la nivel de actorie, regizorul a lucrat intens cu tinerii actori pentru a-i integra şi a le finisa
  Citeste tot pe Agenda Liternet
• Pisica verde la radio - o nouă provocare de Sandra Ducuţă sursa: Agenda LiterNet
  «Trăim într-o lume în care adolescenţii doresc să evadeze din viaţa de zi cu zi» sau «Avem o generaţie care a luat-o razna» - probabil astea ar fi variantele pe care le-am auzi dacă am întreba mai mulţi oameni ce părere au despre tinerii din ziua de astăzi. E drept că se zice «Fiecare cu dreptatea lui», dar eu sunt de părere că toate lucrurile au un motiv şi sunt rezultatul anumitor factori.
  Cam asta îţi poate trece prin minte atunci când asculţi piesa Pisica verde cu care noi, cei din trupa de teatru AS a Colegiului Naţional "Gheorghe Lazăr", participăm la proiectul-concurs Radio Fiction Desk.
  Chiar dacă am avut plăcerea să mai colaborez cu Radio România, am fost foarte bucuroasă să aud că liceul nostru va participa la acest proiect, deoarece consider că apropierea tinerilor liceeni de teatrul radiofonic este o idee foarte bună. Mie mi se pare o oportunitate pe care nu oricine o poate avea şi pe care mulţi probabil şi-o doresc,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Teatru pentru adolescenţi de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Redescoperit în ultima vreme în România, teatrul pentru adolescenţi a fost ignorat mult timp chiar de instituţiile care ar fi trebuit să-l producă. Deşi unele teatre sînt destinate din titulatură „copiilor şi tineretului“, publicul vizat de strategiile repertoriale a fost, cu puţine excepţii, cel sub 8 ani. Vina se împarte între managerii instituţiilor respective (pentru lipsa de viziune) şi finanţator (Primăria locală) pentru care spectatorul „teatrului de copii“ are pînă în 8-10 ani (relaţia instituţiilor de cultură cu finanţatorul, de regulă nespecialist în cultură, dar „atoateştiutor“, a fost subiectul multor articole de presă, mai ales în ultimul an, cînd ciocnirile între cele două părţi au luat forma unor scandaluri naţionale). Rezultatul este pierderea unui public care a depăşit vîrsta spectacolelor cu Cei trei purceluşi şi care nu se regăseşte nici în oferta teatrului pentru adulţi. Adolescenţii reprezintă un public
  Citeste tot pe Dilema veche
• Silent disco de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  În ciuda sonorităţilor ce pot crea oarecare confuzii, în spatele numelui Elise Wilk nu se ascunde defel un dramaturg născut în pe alte meleaguri. Nici vorbă.
  Elise Wilk a văzut lumina zilei la Braşov, e ceea ce se cheamă un „tânăr scriitor de literatură dramatică”, iar, din felul în care scrie, e cum nu se poate mai limpede că a urmat şi absolvit cu folos cursuri de creative writing. A deprins tehnici, reţete, strategii, ceea ce e foarte bine, dar încă şi mai bine e că nu a rămas la stadiul dobândirii unui set de abilităţi tehnice, ci a căpătat şi o personalitate a scriiturii.
  În 2010, atunci când Elise Wilk înscria una dintre piesele sale, cea intitulată Durata medie de viaţă a maşinilor de spălat, în concursul de dramaturgie organizat de Teatrul de Comedie din Bucureşti, numele acesta, care te duce cu gândul la o scriitoare de azi, de origine germană sau nordică, ale cărei producţii ar trebui să fie cu siguranţă pe placul lui
  Citeste tot pe Adevărul
• Disco silent și fantasma de grup de Cristina Rusiecki sursa: Observator Cultural
  Zgomot. Decibelii îți pătrund în măduvă. Lumina e slabă. Din cînd în cînd, valuri de fum. În jur, tineri cu căști pe urechi. Țipă. Nu se opresc din dans. Mișcare în toate colțurile. Lumea se agită, se plimbă de colo-colo, își schimbă locul. Din întuneric, în căști, se aud voci care povestesc. Nu știi de unde vin. Te uiți surprins în dreapta, în stînga și, dacă ai noroc, reperezi personajul care vorbește de-abia la ultimele cuvinte. Replicile scurte răsar te miri de unde. Te întorci într-o parte și descoperi un tînăr vorbind chiar în nișa de lîngă tine. Iar TU ești în mijlocul acțiunii. De fapt, al poveștii. În fumul din Clubul Periferia, te mixezi cu tot ce e în jur, cu fantasmele pastilate și inocente ale tinerilor de lîngă tine.
  Nici un strop de patetism
  Clasica relație scenă-sală și distanța între cele două entități bine delimitate au dispărut cu totul. Prezentat în Festivalul Internațional al Teatrului Contemporan
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Teatru pentru adolescenţi de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Redescoperit în ultima vreme în România, teatrul pentru adolescenţi a fost ignorat mult timp chiar de instituţiile care ar fi trebuit să-l producă. Deşi unele teatre sînt destinate din titulatură „copiilor şi tineretului“, publicul vizat de strategiile repertoriale a fost, cu puţine excepţii, cel sub 8 ani. Vina se împarte între managerii instituţiilor respective (pentru lipsa de viziune) şi finanţator (Primăria locală) pentru care spectatorul „teatrului de copii“ are pînă în 8-10 ani (relaţia instituţiilor de cultură cu finanţatorul, de regulă nespecialist în cultură, dar „atoateştiutor“, a fost subiectul multor articole de presă, mai ales în ultimul an, cînd ciocnirile între cele două părţi au luat forma unor scandaluri naţionale). Rezultatul este pierderea unui public care a depăşit vîrsta spectacolelor cu Cei trei purceluşi şi care nu se regăseşte nici în oferta teatrului pentru adulţi. Adolescenţii reprezintă un public
  Citeste tot pe Dilema veche
• Pisica verde de la „Luceafărul” de Călin Ciobotari sursa: Jurnalvirtual.ro
  Punctele portocalii pe care începi să le vezi atunci când închizi ochii şi îi strângi cu putere, puricii din ecranul televizorului atunci când nu se mai prinde nici un canal, senzația pe care o ai atunci când înghiţi un pumn de pastile pisate, ameţeala pe care o simţi atunci când pui o oglindă în faţa altei oglinzi şi priveşti în interior îndelung – toate acestea, şi multe altele, poartă un nume: „pisica verde”, metaforă pentru irealităţile imediate pe care ţi le procuri pentru ca viaţa ta derizorie, banală, să capete o aură specială şi pentru ca tu să contezi în interiorul propriului tău destin; iluzie de care ai nevoie, „minciună a vieţii” (de la Ibsen citire) formulată nu de personaje îngândurate, ci de adolescenţi în care palpită tumultul tinereţii.
  E ceva wedekindian în excelenta piesă a Elisei Wilk, montată de Bobi Pricop la Teatrul „Luceafărul” Iaşi. Un altfel de „deşteptare” a unor primăveri contemporane,
  Citeste tot pe Jurnalvirtual.ro
• Pisica verde pierdută în labirintul adolescenţei - Atelier, Baia Mare, 2016 de Stanca Ioana Ursu sursa: Agenda LiterNet
  Protagoniştii piesei sunt şase adolescenţi bolnavi de plictiseala unui orăşel muncitoresc născut în jurul unui combinat care mai este amintit astăzi doar pentru că se află în apropierea unicului club al oraşului. Şcoala şi clubul sunt cele două scene pe care evoluează aceşti plictisiţi patologici. Cei şase ne povestesc despre dramoletele lor romantice, joaca de-a pastilele şi vodka, evadarea din mizeria cotidiană prin farmece şi superstiţii, pe care le folosesc, aşa cum folosesc drogurile sau alcoolul, uneori în doze letale. Tinerii se amuză cum pot, date fiind posibilităţile locului până într-o seară, când un intrus pătrunde în bula de intrigi călduţe şi o face praf. Adolescenţa plictisitoare se termină cu o tragedie. Pisica aceasta verde, care dă titlul piesei, este refugiul imaginar al unui băiat disperat de viaţa cumplită pe care i-a rezervat-o soarta. Dacă am amintit de soartă, aceasta are un rol important în desfăşurarea
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Noaptea, cînd toate pisicile sînt verzi de Mirela Patureau sursa: Dilema veche
  Adolescenţii despre care ne vorbeşte spectacolul lui Bobi Pricop, realizat în colaborare cu scenografa Irina Moscu, pe un text de Elise Wilk, Pisica verde, mai hălăduiesc încă în Grădina Hesperidelor şi a merelor sale de aur, dar se vor trezi repede cu dinţii strepeziţi şi cu gingiile în sînge. Un spectacol imersiv, unde spectatori şi actori împart acelaşi spaţiu, sunete, ritmuri şi lumini stroboscopice. Procedeul silent disco vine din lumea concertelor de rock sau a discotecilor, unde participanţii sînt izolaţi fiecare cu căştile audio pe urechi, dar prinşi în acelaşi univers sonor. Spectacolul, creat la Iaşi, a fost nominalizat la premiile UNITER de la Oradea şi a tulburat recent liniştea festivalului sibian. Cu căştile lor pe urechi, actorii evoluau ca nişte cosmonauţi într-o lume a lor, de fapt un fel de salt în lumea privilegiată a adolescenţilor. Ideea de planetă stranie e poate intrisecă genului, silent disco, nu demult am văzut şi mai
  Citeste tot pe Dilema veche
• Pisica verde de Elise Wilk in Fest(in) pe Bulevard. de Iulia Alexandra Carnaru sursa: Raftul cu idei
  Pisica verde a venit de la Iasi si si-a facut aparitia in Festinul pe Bulevard, in cadrul sectiunii „crize de familie”.Spectacolul a fost gazduit de Teatrul Odeon, partener al festivalului organizat de Teatrul Nottara.
  In foaierul Salii Studio, inaintea reprezetatiei a avut loc si un eveniment apartinand sectiunii „lansari de carte de teatru”, prezentarea si lansarea lucrarii „Carte cu pisica verde”. Prezentarea cartii a fost realizata de cea care a coordonat si volumul, Oltiţa Cîntec, critic de teatru, președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – România (AICT.RO) impreuna cu Bobi Pricop, regizorul spectacolului „Pisica verde”, dar si personaj in aceasta lucrare de insotire a unui spectacol.
  Pisica verde de Elise Wilk este in cadrul Festin pe Bulevard la a opta selectie si participare intr-un festival, intr-un an de zile, avand premiera în cadrul celei de-a opta ediții a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr
  Citeste tot pe Raftul cu idei
• Pisica verde din curtea părinţilor, ajunsă la adolescenţă de Ramona Iacobute sursa: ceascadecultura.ro
  Exista o fragilitate a adolescentei care te emotioneaza si te sperie, in acelasi timp. Ti-e teama ca aceasta varsta a intrebarilor, a cautarilor, a exceselor sau a interiorizarii acute sa nu se sparga in mii de cioburi pe care sa nu le mai poti lipi la loc, daca te apropii prea mult si incerci sa ii schimbi regulile.
  Te emotioneaza indrazneala, lipsa de limite, idealismul, pofta de a experimenta, intensitatea te iubesc-urilor spuse. Adolescenta incurajeaza si evadarea din lumea reala, daca ea ii este insuficienta sau il nemultumeste pe cel care traieste aceasta varsta.
  Nascuta in iulie 1981, la Brasov, absolventa a Facultatii de Jurnalism de la Universitatea din Cluj-Napoca si a unui masterat de scriere dramatica la Universitatea din Tg. Mures, Elise Wilk a pastruns cu mintea unui dramaturg tanar in aceasta lume plina de contradictii a adolescentei si a scris textul Pisica verde. Cele 6 personaje ale piesei, Dani, Bianca, Boogie, Robert, Roxana, Flori, schitate cu prospetime si
  Citeste tot pe ceascadecultura.ro
• Căşti, lumini, vârtej vrăjitoresc, şoapte şi adolescenţi de Andreea Lupu sursa: teatru.info
  Să te regăseşti în acelaşi spaţiu cu actorii, să te plimbi printre ei în plină desfăşurare a poveştii, să te uiţi direct în ochii lor, să le trăieşti emoţia la doar câţiva centimetri distanţă… Dincolo de crearea senzaţiei de real, credibil, autentic, spectacolul Pisica Verde, realizat pe baza textului Elisei Wilk şi regizat de Bobi Pricop la Teatrul pentru Copii şi Tineret Luceafărul Iaşi, îţi oferă o oportunitate foarte specială: aceea de a-ţi lăsa mult mai puternic amprenta asupra modului în care percepi o poveste închegată pe scenă. Vorbim despre un spectacol dinamic, aşezat într-un format atractiv, incitant, care e “altceva”.
  pisica verde foto liviu chiricaCăştile – iată unul dintre ingredientele de bază. Prin sistemul “silent disco” (utilizat în premieră naţională ) şi scenografia Irinei Moscu, pătrundem într-un spaţiu comun, un spaţiu guvernat de muzica tehno pulsând în căşti, lumini halucinante, fum,
  Citeste tot pe teatru.info
• Moartea în liceu - Pisica verde la Festivalul Okaua, 2019 de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Şase liceeni. Trei fete. Trei băieţi. O noapte. Dispariţia uneia dintre fete. Orice comparaţie a Pisicii verzi (text publicat de braşoveanca Elise Wilk în 2012, la editura LiterNet, disponibil gratuit aici) cu Twin Peaks e profund justificată. Dar şi cu Wolfgang-ul lui Radu Afrim de la Piatra-Neamţ.
  Moartea la vârstă când viaţa, de fapt, ar trebui să înceapă. La vârsta iubirilor imposibile, iubirilor neîmpărtăşite, relaţiilor superficiale, viselor, iluziilor, idealurilor. Dar şi la vârsta când frustrările acumulate de-a lungul copilăriei schilodite de absenţa, alcoolul ori palma părinţilor dau în clocot.
  Mix-ul de explozie orbitoare a întunericului eliberat din sufletul unui adolescent, carnalitate a pubertăţii, abundenţă a dorinţelor şi infinită bogăţie a imaginaţiei stimulate prin produse sintetic / naturale mai mult sau mai puţin legale poate duce când spre extaz, când spre tragedie. Lege veche a firii omeneşti, doar mijloacele,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Spectacol de viaţă lungă de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Consecventă demersului său de a promova şi stimula noua literatură dramatică, scrierea dar şi reprezentarea de texte datorate unor dramaturgi tineri, unii aflaţi încă în formare, conducerea Companiei „Liviu Rebreanu“, în colaborare cu managerul general al Teatrului Naţional din Târgu Mureş, a organizat la sfârşitul lunii noiembrie o manifestare de cultură teatrală intitulată „Connect2Act“.
  Avem la dispoziţie şi un subtitlu ceva mai lămuritor ˗ Texte şi dramaturgi europeni în jurul temei The Dangerous Opportunity, care ne convinge că manifestarea târgumureşeană e, într-un anume fel parte, a programului internaţional Fabula Mundi. Convingere parafată şi contrasemnată de atelierele, prezentările scenice şi montările în lege care alcătuiesc programul manifestării. Spectacolul care a deschis festivalul dar şi atelierul de creaţie târgumureşean, cel cu piesa Camera 701 de Elise Wilk, e intim legat de Fabula Mundi, textul fiind apreciat,
  Citeste tot pe Adevărul
• Anii adolescenţei de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Am înregistrat în primele zile ale lunii martie a anului 2018 o premieră personală. Am ajuns pentru întâia oară la Teatrul „Elvira Godeanu” din Târgu Jiu, Teatru care se pregăteşte să aniverseze 25 de ani de viaţă.
  Am făcut-o la invitaţia noului director, tânărul actor Cosmin Brehuţa. O persoană de maximă civilitate care nu neagă, aşa cum e la modă prin alte locuri, activitatea predecesorului său în funcţie, actorul Marian Negrescu, nu spune cui ar avea timp şi chef să îl asculte că adevărata viaţă a Teatrului a început doar odată cu instalarea lui în funcţie, dar care se dovedeşte interesat şi de dinamizarea activităţii instituţiei, şi de găsirea unor soluţii în vederea reîmprospătării trupei (în acest sens mizează pe capacitarea unor tineri plecaţi de pe meleaguri gorjene să facă studii superioare în domeniul artei teatrului ce ar putea să revină la matcă), şi de mărirea gradului ei de expunere în contextul vieţii
  Citeste tot pe Adevărul
• Adolescenţa, un zbor periculos la bordul unui avion de hârtie de Anda Ionaş sursa: Agenda LiterNet
  Avioane de hârtie de Elise Wilk, în regia lui Eugen Gyemant, este un spectacol cu tineri, despre tineri, distribuţia fiind alcătuită din studenţii Departamentului de Artă Teatrală al Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu. Este o incursiune plină de sensibilitate şi profunzime în vieţile a şase adolescenţi (Lena, Miki, Bobo, Alex, Laura, Andra), pe parcursul unui an şcolar, tineri ce aspiră să se autodescopere şi totodată să descopere lumea în care trăiesc. Este vârsta marilor elanuri, dar şi a numeroaselor îndoieli, a căutărilor înfrigurate, a opţiunilor dificile, a nevoii de acceptare şi de validare. Teme precum bullying-ul, lipsa de înţelegere şi de sprijin din partea familiei, atracţia erotică, refugiul în imaginar, conturează un univers al pornirilor contrastante, al tensiunilor lăuntrice ce se repercutează şi asupra relaţiei cu ceilalţi.
  Mediul social oferă uneori adolescenţilor o experienţă dureroasă, chiar traumatizantă,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• „Exploziv” lent, la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova de Monica Andrei sursa: Ziarul Metropolis
  În recenta premieră a spectacolului cu piesa “Exploziv”, în regia lui Andrei Măjeri, de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, acţiunea se petrece în mare parte într-o şcoală. Proiectul spectacolului este câştigător al ediţiei a V-a a concursului de proiecte regizoral-scenografice, organizat în 2015 de Naţionalul craiovean.
  Tulburarea psihică numărul unu a societății este inadaptabilitatea emoţională, care tinde să accentueze un conflict interior aflat între egoism (rivalitate, competiţie acerbă, agresivitate) şi umanitarism. Reechilibrarea emoţională începe prin a conştientiza faptul că a trăi într-un timp supus competiţiei incită în fiecare om rivalitatea.
  În învăţământ se inovează greu. Peste tot în lume există un învăţământ informaţional. Se transmit cunoştinţe generale şi speciale. Educaţia din şcoli nu include şi aspecte revelatorii, pentru că fenomenul presupune alt tip de cunoaştere.
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Premieră la Teatrul Național din Craiova: „Exploziv“ – la propriu și la figurat de Ion Jianu sursa: Gazeta de Sud
  Din decembrie 2015, în sala „Ion D. Sîrbu“ a Teatrului Național „Marin Sorescu“ din Craiova, au început repetițiile la spectacolul cu piesa „Exploziv“, de Elise Wilk (absolventă a Facultății de Jurnalism – Universitatea „Babeş Bolyai“ Cluj-Napoca), în regia lui Andrei Măjeri și scenografia Alexandrei Panaite. Premiera va avea loc sâmbăta viitoare (16 ianuarie). Proiectul cu spectacolul „Exploziv“ este câștigător al ediției a V-a a Concursului de Proiecte Regizoral-Scenografice, destinat tinerilor regizori și scenografi români, organizat în 2015 de Naţionalul din Bănie. Din distribuție fac parte actorii Natașa Raab-Guțul, Marian Politic, Romanița Ionescu, Raluca Păun, Ioana Manciu, Monica Ardeleanu, Cătălin Miculeasa, Alex Calangiu, Ștefan Cepoi, Andrei Ștefănescu.
  Natașa Raab: „Una dintre cele mai intense provocări din viață!“
  Cunoscuta actriță Natașa Raab a prefațat premiera de sâmbăta viitoare: „Acest
  Citeste tot pe Gazeta de Sud
• Pretenții facile de originalitate de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Textul “Exploziv” aparține lui Elise Wilk, o tânără cu studii la Facultatea de Jurnalism (Universitatea “Babeș - Bolyai” din Cluj Napoca), completate și în alte universități. Acțiunea surprinsă este mai mult decât simplistă și vrea să redea o poveste dintr-un liceu. Fetele sunt îndrăgostite de frumosul clasei, Denis, dar lui îi cade cu tronc Psiholoaga școlii. “Panteu”, fiul neglijat de mama psiholoagă se va sinucide. Acțiunea se petrece în altă țară, printre eleve fiind și o negresă. Un astfel de subiect s-a mai întâlnit sub diverse formule și în scenarii de film și chiar în alte texte teatrale, dar cu conflicte solid construite și personaje concepute caracterial în amănunt. În “Exploziv” acțiunea cuprinde numeroase relatări, conflictul este fragil motivat, iar replica lipsită de substrat. Textul se vrea conceput însă, cu pretenții … șocante. Iată ce mărturisește Elise Wilk : “Când Andrei Măjeri m-a întrebat dacă
  Citeste tot pe Spectator
• Exploziv la Teatrul Național „Marin Sorescu” de Ianolia sursa: funions.ro
  „Când Andrei Măjeri m-a întrebat dacă sunt interesată să scriu o reinterpretare modernă a „Bacantelor” lui Euripide am spus DA. (…) Eram foarte curioasă cum ar arăta propria mea interpretare asupra tragediei antice. În Exploziv e vorba despre relația părinți-copii, relația elev-profesor, prima dragoste, raporturile de putere între colegi de clasă, prietenie, dorința de popularitate, revoltă, spaime, obsesii și vise. Dar în primul rând, Exploziv e despre adolescență cu toate nesiguranțele, visele și temerile acestei vârste. E despre atunci când simți totul la puterea infinit – atât bucuriile, cât și spaimele sau dezamăgirile, despre atunci când ești fragil ca un balon colorat în zbor. (…) N-am vrut să transmit un mesaj anume. Am vrut doar să spun o poveste.” (Elise Wilk)
  Tânărul regizor Andrei Măjeri a absolvit în 2012 secţia Regie Teatru la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
  Citeste tot pe funions.ro
• Dincolo de limite, totul e „Exploziv” de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Copiii sfârșesc prin a plăti pentru greșelile părinților. Ar fi spus Strindberg la sfârșit de secol XIX. Un adevăr general valabil, recunoscut cu jumătate de glas și amărăciune, un fel de hamartia care cere să fie plătită cu stăruință și care atrage după sine și un hybris – cocktail de vinovății în stilul tragediei antice. Răzvrătirea împotriva regulilor, împotriva părinților și a cetății/societății atinge climaxul în pragul adolescenței. Cu adevărat teribilist nu este copilul, ci adolescentul care începe să-și sondeze trecutul, care neagă totul din neputința de a accepta realitatea dureroasă în care e menit să se bucure de prezent și să-și creeze un viitor. „Eu nu vreau să ajung ca părinții mei, nu vreau să fiu ca ei” – dorința cheie cu care ne-am dori să sigilăm pentru totdeauna cutia Pandorei sau obsesia care se reflectă constant în alegeri și în modul în care construim cariere, familii sau creștem copii
  Citeste tot pe Yorick
• O tragedie contemporană de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Prin spectacolul Exploziv, Elise Wilk şi Andrei Măjeri îşi propun o actualizare a Bacantelor de Euripide - o provocare pentru dramaturg, o preocupare mai veche a regizorului care a adaptat această tragedie antică în studenţie.
  Deşi doar unele dintre personaje sunt reasumate în termeni contemporani (Penteu, regele Tebei, devenit şeful clasei şi Agave, fiica lui Cadmos, întemeietorul Tebei, acum psiholoaga şcolii, şi Dionysos, aici Denis, un elev inteligent, dar indisciplinat), putem să completăm puzzle-ul dramaturgico-regizoral: Directorul ar fi Corifeul, iar Femeia de serviciu - profetul Tiresias care a luat conform mitologiei înfăţişare de femeie, în timp ce elevii (băieţi şi fete deopotrivă, distribuiţi simetric, în total opt) sunt menadele. La rigoare, adoratoarele lui Dionysos, bacantele, sunt colegele de clasă ale elevului rebel, transferat disciplinar de la un alt liceu, acestea căutându-i peste tot prezenţa, dar, în egală măsură,
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Eseu despre „iHamlet” de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  „Hamlet” – conceptul etern al „copilului” neînțeles, răzbunător, nerecunoscător; „Hamlet” –imaginea trădărilor, minciunilor și a crimelor în lanț; „Hamlet” – povestea nemuritoare care a nu a intrat în volumele cu același nume pe care le citeam când eram mici, dar care a rămas captivă între pereții teatrelor supraviețuind în toate formele posibile. De la Darwin încoace, cea mai mare calitate a devenit instinctul supraviețuirii, cu cât ești mai abil și mai dibace să te târâi pe suprafața pământului, cu atât mai mult vei fi apreciat. Hamlet e unul dintre acei oameni fictivi care nu și-a încetat existența nicicând. A învățat să călătorească cu trenul, cu avionul și s-a transformat într-un star internațional, ușor-ușor a devenit poliglot și s-a familiarizat cu toate culturile, de la cea a băștinașilor până la cea orientală, se descurcă, și nu ca un simplu bunic, inclusiv în mediul virtual, cu toate
  Citeste tot pe Yorick
• IHAMLET. SAU DESPRE TĂCERILE NEPOTRIVITE de Viviana Gheorghian sursa: alecart.ro
  „Hamlet” – conceptul etern al „copilului” neînțeles, răzbunător, nerecunoscător; „Hamlet” –imaginea trădărilor, minciunilor și a crimelor în lanț; „Hamlet” – povestea nemuritoare care a nu a intrat în volumele cu același nume pe care le citeam când eram mici, dar care a rămas captivă între pereții teatrelor supraviețuind în toate formele posibile. De la Darwin încoace, cea mai mare calitate a devenit instinctul supraviețuirii, cu cât ești mai abil și mai dibace să te târâi pe suprafața pământului, cu atât mai mult vei fi apreciat. Hamlet e unul dintre acei oameni fictivi care nu și-a încetat existența nicicând. A învățat să călătorească cu trenul, cu avionul și s-a transformat într-un star internațional, ușor-ușor a devenit poliglot și s-a familiarizat cu toate culturile, de la cea a băștinașilor până la cea orientală, se descurcă, și nu ca un simplu bunic, inclusiv în mediul virtual, cu toate
  Citeste tot pe alecart.ro
• Lumea şi-a ieşit din ţâţâni de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  iHamlet de la Teatrul Excelsior, rea­lizând şi promovând foarte multe spectacole pentru generaţiile tinere de astăzi, cu scopul de a pune problemele grave ale lumii în care trăim, a ajuns şi la Iaşi, în cadrul unui turneu.
  Apelând la limbajul teatral multimedia cel mai actual cu putinţă, Catinca Drăgănescu ia piesa shakespeariană ca punct de reper şi plecare pentru a conferi un „nou Hamlet“, pe înţeles, „generaţiei în blugi“. Indiferent cât la sută se dovedeşte a fi experiment într-un spectacol (în sensul că ar putea să nu transforme paradigme şi să nu deschidă orizonturile unor noi tradiţii) ori cât de controversat ajunge un spectacol în rândul criticilor canonici, voi aprecia mereu curajul regizoral şi actualizările radicale. Şi nici măcar Shakespeare nu s-ar supăra că a fost folosit ca pretext dacă ar cunoaşte contextul teatral al vremurilor noastre (idealizarea clasicilor, căutarea cu orice preţ a originalităţii,
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• „Feminin” și condiția femeii în societate de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Am toate motivele să cred că spectacolul cu piesa Feminin de Elise Wilk, care tocmai a avut parte de prima ridicare de cortină la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, reprezintă o premieră absolută pentru teatrul românesc.
  Atenție, am spus și scris spectacolul, nu textul. Acesta din urmă este pus pentru întâia oară în scenă de regizorul Eugen Jebeleanu, în scenografia Velicăi Panduru. Feminin înseamnă ceea ce se definește îndeobște prin sintagma „text comisionat”, adică scris la comanda unei anume instituții de spectacole, spre a se răspunde astfel unor necesități artistice, tematice, de producție concrete.
  Mai concret. Lui Elise Wilk (reamintesc, e vorba despre un dramaturg român – nu, nu voi scrie dramaturgă pentru a fi astfel în nota simpaticului ei feminism – care are în palmares câteva succese notabile, ca, de pildă; Avioane de hârtie, Exploziv, Crocodil, iHamlet, Pisica verde) i s-a solicitat de către directorul Teatrului,
  Citeste tot pe Yorick
• Feminin din Piatră de Cristi Gheorghe sursa: Scena.ro
  La sesiunea de Q&A de la avanpremiera spectacolului ”Feminin” de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, proaspăt revitalizat prin viziunea noului director, Gianina Cărbunariu, care a reușit deja să reformeze instituția printr-un management asumat și ajustând cu succes mai multe lipsuri – de la tinerii actori care plecaseră din teatru, inexistența unei direcții generale de repertoriu sau absența unei strategii de aducere a unui public nou la teatru -, una dintre actrițe mărturisea că, după experiența inedită de a juca într-o distribuție exclusiv feminină, și-ar dori să vadă și colegii ei de sex masculin într-o astfel de unire de forțe creative. Afirmație paradoxală, ținând cont de dinamica extrem de inegală a raporturilor de distribuție din teatrul românesc unde bărbații, deși în general sunt mai puțin numeroși la admiterile facultăților de Teatru, beneficiază de mult mai multe roluri, avantajați și de piesele dramaturgilor care
  Citeste tot pe Scena.ro
• Alteritate de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  De câţiva ani buni, în structura Festivalului Internaţional de Teatru care se desfăşoară în fiecare primăvară la Bacău, în principal în organizarea Teatrului Municipal Bacovia din localitate (Festivalul şi-a tot schimbat numele, de la Gala „Star“ a redevenit „Gala Naţională a Recitalurilor Dramatice Valentin Silvestru“, iar la cele mai recente două ediţii a fost numit „Bacău Fest Monodrame“), a apărut şi un concurs de literatură dramatică.
  A cărui intenţie declarată este aceea de a promova scrierea de monodrame. Având drept promotor revista Yorick şi pe creatorul acesteia, dramaturgul Valentin Nicolau. După dispariţia fondatorului, concursul a început să-I poarte, firesc, în semn de omagiu şi de gratitudine, numele.
  Actriţa Eliza Noemi Judeu, actualul director al Teatrului, a decis ca piesa câştigătoare să obţină dreptul la reprezentare scenică. Aşa se face că Crocodil, monodrama deja consacratei Elise Wilk, a fost
  Citeste tot pe Adevărul
• Feminin, altfel de Mircea Morariu sursa: Yorick
  În lipsa unor informații contrarii, risc și îndrăznesc să cred că piesa Semnale disperate către Planeta Pluto înseamnă o nouă scriere a Elisei Wilk pe care a montat-o în premieră absolută Teatrul 3 G din Târgu Mureș. O instituție de spectacole independentă, condusă de actorul și regizorul Ándi Gherghe, în care am putea vedea continuatorul binecunoscutului Teatrul 74 care a funcționat (continuă să funcționeze?) în aceeași urbe transilvană. Dacă îmi aduc bine aminte, chiar în același spațiu din Bastionul Măcelarilor-Cetatea Medievală.
  Spectacolul reprezintă debutul în regie, cu acte în regulă, al actorului Theo Marton, o personalitate artistică a orașului, întors de foarte puțină vreme, și nu oricum, ci cu rezultate mai mult decât notabile (are deja pe fișa de creație două roluri foarte bine realizate în spectacolele Teroare și Navigatorul) pe scena Naționalului din localitate. Spun „cu acte în regulă”, adică cu diplomă de
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie