regizor caut piesa

Piese de Elzbieta Chowaniec

adauga piesa

Gardenia

O poveste de familie, despre patru femei poloneze din patru generații, cea mai în vârstă născută în 1920, iar cea mai tânără în 1982. De-a lungul secolului XX, în conviețuirea lor cu armonia și războiul, sărăcia și bogăția, ies la iveală relațiile complicate, dar totuși atât de simple între mamă-fiică-bunică-străbunică. Sunt înfometate, doritoare, se bat, se spurcă, se îmbrățișează, urlă, plâng, dansează vals, sunt patru femei. Spectacolul are o construcție simplă, însă cu o linie dramatică inovativă. Peste monologul celor patru femei, se suprapune un dialog între două, apoi trei și în final patru protagoniste. Fiecare femeie este, pe rând, tânără în monolog iar în partea de dialog, fiecare se îndreaptă spre vârsta reală.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Elzbieta Chowaniec 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Elzbieta Chowaniec

• Femei în cușca vieții. de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna nr.250 - pg.32
  Patru femei. Patru mărturii cutremurătoare, felii crude de viață. Patru generații, aceeași poveste. Patru vieți ratate, abia a patra ieșită de sub blestemul eșecului. Aceasta ar fi cea mai sintetică prezentare a spectacolului Gardenia de Elzbieta Chowaniec, montat de Koltai M. Gábor la Teatrul Maghiar din Timișoara. Piesa tinerei autoare poloneze nu are nimic din elementele teatrului social atât de la modă la noi, dimpotrivă, fiecare confesiune poartă amprenta personalizării; și totuși, fiecare eroină se află în umbra Istoriei. Gardenia e o dovadă de talent dramaturgic, dublată de bun-simț regizoral, un ingenios minimalism plastic și virtuozitate actoricească. Rezultatul? Un spectacol emoționant, puternic, agreabil și profund totodată, o oglindă a vieții în care adesea refuzăm să ne oglindim. Gardenia redă patru povești de viață a patru generații de femei, de la cea care, rămasă cu un copil în toiul celui de-al Doilea Război,
  Citeste tot pe Revista Tribuna nr.250 - pg.32
• Iluzii - Gardenia de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Secolul XX, începutul secolului XXI, Polonia. O femeie naşte o femeie care naşte o femeie care naşte o femeie care va naşte o femeie. Patru generaţii, o felie de Europa, un fir al istoriei, un duh al nefericirii, încăpăţânarea de a merge înainte.
  O fată frumoasă, un ofiţer de armată, o nuntă grăbită, războiul, lupta pentru supravieţuire, rezistenţa anti-fascistă, distanţa, aşteptarea, familia făcută ţăndări. Fata frumoasă preferă alcoolul şi îşi abandonează fiica. Dar fiică se încăpăţânează să trăiască, munceşte pe rupte, se căsătoreşte, îşi recuperează oarecum mama şi îi prezintă nepoata. Nepoata reînnoadă firul ratării pe bază de vodcă. Din aburii tari, se desprind, totuşi, un bărbat, o nuntă şi o fiică. Strănepoata. Ordonată şi serioasă precum bunica, contemporana noastră încearcă să spună stop. Stop căsătoriei, stop vieţii doar de dragul supravieţuirii, stop nefericirii. Va reuşi?
  Cele patru actriţe
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Un spectacol superficial, dar cu pretenții de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Selectat la secțiunea “Actorii, în prim-plan”, spectacolul “Gardenia” a deziluzionat, atât ca tratare a tematicii prin “adaptare”, cât și prin superficialitatea regiei. Dramaturgul polonez contemporan Elzbieta Chowaniec încearcă să surprindă aspecte din etapele existenței în mai mult de jumătate de secol de istorie a destinelor a patru femei din Cracovia. Se pornește demonstrația din vremea celui de al doilea război mondial cu prima femeie. Aceasta are o fiică, și la rândul său naște o fiică, iar ea va deveni mama unei fete, care anunță în final că este însărcinată. Aceste femei trec prin anii istoriei și povestesc fiecare prin monologuri și puține relații între ele, dramele personale. Prima femeie va deveni alcoolică, iar meteahna ei se va transmite la nepoată. În final se vor întâlni toate cele patru femei și mamă, bunică, străbunică o vor dăscăli pe tânăra ce trăiește timpul prezent. Textul pare ofertant pentru
  Citeste tot pe Spectator
• Carré de aşi de Mircea Morariu sursa: Teatrul azi
  Mereu surprinzătoare, întotdeauna prilejuind descoperirea unor nume noi (care nu numai că posedă tehnica, meşteşugul de a scrie pentru scenă, ci şi arta de crea texte cu adevărat valoroase, impresionante prin idee, stil, emoţie), literatura dramatică poloneză de azi e din nou prezentă pe afişul unui Teatru din România. E vorba, de astă dată, despre Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely“ din Timişoara, care, graţie spectacolului cu piesa Gardenia, ne prilejuieşte întâlnirea cu felul de a scrie al Elžbietei Chovanek. Scriitoarea şi piesa se slujesc de metafora unei plante sensibile – o floare cu miros de iasomie, extrem de delicată, cum nu se poate mai specială şi mai greu de îngrijit –, spre a ne vorbi despre cât de uşor poţi eşua în viaţă. O singură eroare, şi vulnerabila plantă se ascunde în sine, refuzând să înflorească a doua oară. O singură eroare, şi o viaţă de om ajunge să fie irosită.
  Asemenea gardeniei se manifestă
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Deloc la prima mână de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Spectacolul cu piesa Gardenia a scriitoarei poloneze Elžbieta Chovanek a fost realizat în cursul stagiunii 2012/2013. A fost, fără doar şi poate, un remarcabil succes. Consemnat ca atare de critica de specialitate, recunoscut şi prin invitarea montării în cauză în selecţia oficială a Festivalului Naţional de Teatru, ediţia 2013. Am scris despre spectacol în nr. 3-4/2013 al revistei Teatrul azi, iar cronica este antologată în cartea mea Teatru şi hărţi- 2013 Un an teatral aşa cum l-am văzut, apărută în 2014 la Editura Universităţii din Oradea. Succesul a avut mai multe cauze. A contat, fireşte, în primul rând textul. Unul foarte bine scris. Elžbieta Chovanek se slujeşte de metafora gardeniei, o floare cu miros de iasomie, extrem de delicată, ce înfloreşte o singură dată şi care se ofileşte pe vecie de îndată ce cineva sau ceva îi face vreodată vreun rău. Asemenea gardeniei sunt şi cele patru protagoniste ale piesei- străbunică, bunică,
  Citeste tot pe Adevărul
• Trei generaţii... plus încă una de Bogdan Burileanu sursa: Agenda LiterNet
  Când vine cu ceva zestre de acasă, mireasa pare mai frumoasă... decât e ea în realitate. Ca să înţelegi cum şi de ce a apărut acest text în repertoriul Teatrului Odeon, ar trebui pornit, poate, de la contextul politic, economic, administrativ: spectacolul este produs în cadrul Proiectului european Fabulamundi. Playwriting Europe, ajuns la a treia ediţie, co-finanţat prin programul Europa Creativă al Uniunii Europene 2017-2020.
  Dincolo de europenism şi diversificare culturală, mi se pare că accentul cade, în cazul de faţă, pe "co-finanţare". Adică, piesa polonezei Elżbieta Chowaniec, cu care autoarea debutase în anul 2007, la vârsta de 25 ani, a fost promovată / susţinută nu doar sub aspect cultural, ci şi financiar. Iar faptul că, din cariera unei tinere "dezvoltatoare dramaturgice" care a continuat să producă piese pentru copii şi adulţi, scrierea de debut rămâne - după zece ani - cea mai reprezentativă, spune ceva; dacă nu mult,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Acele mame risipitoare şi fiicele lor de Răzvana Niţă sursa: razvananita.wordpress.com
  Să fie ceva genetic? Sau la mijloc e mentalitatea care, pe parcursul unui secol, nu se schimbă fundamental? Un anumit tip de implacabil, de tuşă a destinului, de dincolo de puterea noastră de a ne gestiona propria viaţă? Sau dorinţa irepresibilă de a fi parte din viitorul copiilor noştri? De a fi – astfel – contemporani cu posteritatea noastră?
  Patru destine marcate de personalitatea Mamei. Patru femei, patru supravieţuitoare şi în egală măsură patru victime în căutarea evadării, ajunse mai apoi o sursă de traumă pentru generaţia următoare. Repetabila povară a luptei pentru ieşirea din paradigma ratării. Alcool, lipsă de afecţiune, blazare, rutină, abandon, egoism, rătăcire şi o dureroasă şi imposibilă senzaţie a irecuperabilului. O lume care nu îşi asumă până la capăt martirajul şi care – poate tocmai de aceea – nu se poate mântui.
  Textul Elżbietei Chowaniec e concis, tăios, frust, asemenea unui rechizitoriu sau – şi mai
  Citeste tot pe razvananita.wordpress.com
• Drame şi formalisme de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Noua producţie a Teatrului Odeon, Gardenia, îl readuce în România pe regizorul Zoltán Balázs. Născut la Cluj, Balázs trăieşte la Budapesta, unde are o companie independentă de teatru, Maladype, cu care a venit în România de mai multe ori. În spectacolele lui, corpul şi textul funcţionează simbiotic, unul prin altul, împreună, nu doar alături. De la biomecanica lui Meyerhold la teatrul-dans al Pinei Bausch, Zoltán Balázs experimentează tot felul de formule prin care corpul activează dramaturgia, verbală sau nonverbală. Textul scriitoarei poloneze Elzbieta Chowaniec – montat a doua oară în România, după spectacolul din 2012 al Teatrului Maghiar „Csiki Gergely“ din Timişoara, regia Koltai M. Gábor – îi oferă regizorului un suport bun pentru asemenea explorări deoarece este construit pe baza unui model repetitiv: o situaţie narativă se reia, cu mici diferenţe, în patru variante.
  Gardenia este un studiu dramaturgic despre modelul
  Citeste tot pe Dilema veche
• Capcana unui experiment sofisticat de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  Proiectul “Fabulamundi. Playwriting Europe” co-finanțat prin programul “Europa Creativă” al Uniunii Europene (2017 – 2020) are drept scop principal promovarea dramaturgiei țărilor membre. Teatrul Odeon preocupat intens de producții și relații internaționale, s-a adaptat acestui generos proiect și a realizat până acum, opt spectacole lectură din dramaturgia europeană și producția “Kepler – 438b” de Guillem Clua, spectacol comentat pe acest blog. Cu spectacolul “Gardenia”, teatrul continuă afilierea la proiectul european, textul fiind piesa de debut în 2007 al polonezei Elizbieta Chowaniec, în regia lui Zsoltan Balazs la Teatru Odeon, născut la Cluj și stabilit la Budapesta unde conduce un teatru independent.
  Titlul piesei “Gardenia” poate stârni confuzii celor care nu cunosc definiția “gardeniei” o plantă, cu flori delicate care solicită o îngrijire atentă. Dramaturgul a ales acest titlu cu un scop precis ca sens metaforic;
  Citeste tot pe Spectator
• O gardenie în glastra Odeonului de Claudiu Sfirschi-Lăudat sursa: b-critic.ro
  Repertoriul Teatrului Odeon s-a îmbogățit cu încă un spectacol. Și nu e un spectacol ca oricare altul, ci este o demonstrație că teatrul se poate face și altfel decât vedem îndeobște pe scenele din București. Evitând realismul și sentimentalismul, textul și spectacolul ne povestesc istoria a patru femei, una născută din cealaltă, fiecare cu viața ei, dar plasată într-o constelație familială ce are drept nucleu figura mamei. Străbătând vremurile și marcate diferit de acestea, cele patru femei – fiice, apoi mame, apoi bunici, apoi străbunici – reiau de fiecare dată un tipar care pare să fie la fel de vechi de când e femeia femeie, esențializând comportamente, sentimente și situații într-o poveste care transcende mica lor istorie. Deși spectacolul are un cadru istoric, nu acesta este important. Mai presus de el sunt nervurile unor relații problematice perpetuate de la o generație la alta.
  Textul este foarte bine scris, e sec,
  Citeste tot pe b-critic.ro
• Formalismul ca scop în sine de Mircea Morariu sursa: Yorick
  O notiță din caietul-program al spectacolului cu piesa Gardenia de Elžbieta Chowanieck, de puțină vreme intrat în repertoriul Teatrului Odeon (o mențiune aparte merită semnatara caietului cu pricina, Tamara Susoi) ne înștiințează că montarea a fost produsă în cadrul proiectului european Fabula Mundi. Playwriting Europe. Care a ajuns la a treia ediție și datorită co-finanțării sale prin programul Europa Creativă al Uniunii Europene.
  Dincolo de aceste date cu caracter tehnic, mi se pare important de spus încă un lucru. Și anume că spectacolul bucureștean prilejuiește două întâlniri mai mult decât agreabile. Prima este aceea cu piesa scriitoarei poloneze Elžbieta Chowanieck, piesă pe care o știam încă din anul 2012, datorită excelentului spectacol montat la Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara de regizorul Koltai M. Gábor, în superba, delicata scenografie a Iulianei Vîlsan. Cea de-a doua constă în reîntâlnirea cu
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie