Printre prejudecatile - deloc putine - care complica inutil viata scenei romanesti se numara si aceea ca teatrul "nou", adica teatrul facut de companiile si artistii independenti, cu texte provocatoare, cu decor si costume sumare, cu bani putini si cu multa abnegatie, trebuie sa fie neaparat sumbru si incruntat, daca nu mizerabilist. Deoarece vorbeste, de regula, despre subiecte "fierbinti" (ba chiar hot) sub raport social, se crede ca, pentru a fi cool, tonul discursului acestui tip de teatru are obligatia de a ingrozi si deprima auditoriul.
Ceea ce este, fara indoiala, nu doar fals, ci si stupid. Ca intotdeauna, insa, ideile primite de-a gata au viata mult mai lunga (si mai comoda...) decat gandirea de bun-simt, asa incat cine merge astazi la noi la un spectacol "independent", "alternativ", "underground" etc. rareori va izbuti sa rateze subiecte precum drogurile si urmarile lor devastatoare, familia traditionala in chip nu atat de celula a societatii cat de carcera a membrilor (mai
Citeste tot pe
Ziarul de duminică