Fausto Paravidino

Piese de Fausto Paravidino

Boala familiei M: O familie care se resimte după traumatismul unei mame moarte, probabil în urma unei sinucideri. Povestea e spusă de Doctorul povestitor. Bătrânul tată Luigi a rămas cu trei copii: Marta, fata care deţine locul mamei în casă, gătind şi îngrijind de familie; Maria, cea cu doi iubiţi, cre a ales frivolitatea ca mod de viață; și Gianni,frate mai mic, aflat la graniţa dintre adolescenţă şi tinereţe, cu probleme de vârstă. Fabrizio şi Fulvio sunt doi prieteni care o iubesc, fiecare în felul său, pe Maria. Toate personaje au în comun boala, de mai multe feluri, descrisă direct sau indirect.
2 frati (Due Fratelli): "Due fratelli" ritrae una situazione triangolare, in cui i due giovani protagonisti ruotano attorno a una ragazza che vive insieme a loro.
Genova 01: La répression qui s'est abattue sur les manifestants alter-mondialistes lors du sommet du G8 à Gênes au printemps 2001. Répression illustrée par la mort du jeune Carlo Giuliani, tué par un carabinier.Gênes 01 est structuré par les voix de personnages qui commententent les événements, se les rappellent, et mènent l'enquête. Ces voix construisent un espace de discussion sur la scène.
Natura morta in un fosso: Ils sont six à questionner ou témoigner. Jamais ils ne se rencontrent. Tous habitent une bourgade de la périphérie milanaise. Un événement les lie : l'assassinat d'une jeune femme. Indice après indice, comme dans une bonne partie de Cluedo, l'inspecteur Salti mène l'enquête dans ce thriller passionnant où chacun risque d'être pris au piège de ses propres monstres. Impossible désormais de dormir en paix…
Noccioline: Peanuts n’a pas pour objet précis le sommet du G8. Mais la pièce traite davantage les problèmes soulevés par ces événements, les facteurs qui les ont permis. Elle se concentre sur une bande de copains, en amont et en aval du sommet. Elle est écrite en courtes scènes, comme les planches de la bande dessinée Peanuts, dont les personnages sont des avatars. La recette est surprenante, mais le résultat est remarquable: les répliques incisives, les jeux d’écho et de contrepoint entre les scènes des deux parties, l’humour côtoyant toujours l’horreur quotidienne ou policière. À la fin, il y a des méchants et des victimes – mais où sont les bons, où sont les justes? On peut après tout refuser de cautionner une répression policière, mais ensuite?

vezi toate stirile despre Fausto Paravidino

Biografie Fausto Paravidino

+1 1vot

Fausto Paravidino s-a nascut la data de zi luna 1976 in oras, Italia.

Fausto Paravidino este actor, scenarist şi dramaturg şi s-a remarcat in Italia pentru dimensiunea poetică din arta sa. In piesele sale, tratează umanul in combinaţie cu protestul şi rebeliunea. A lucrat alături de compania lui Jurij Ferrini, punand in scenă texte de Shakespeare şi Pinter.

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Fausto Paravidino

Portret de familie cu moarte de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul.ro
Depăşindu-şi “faza nordică”, el a ales să monteze la Teatrul Naţional “Mihai Eminescu” din Timişoara, textul unui tânăr dramaturg, actor şi regizor italian, Fausto Paravidino, “Boala famileie M”.

Întorcând definitiv, după cum a declarat, spatele textelor clasice, Afrim scormoneşte neîncetat dup texte contemporane, inedite.

Ajutat de “mafia” prietenilor lui care scotocesc lumea după scriituri ce s-ar potrivi teatrului “afrimian”, el a dat de această piesă pe care Paravidino a scris-o pe când avea 24 de ani.

Ca orice familie care se respectă, de la Adam şi Eva, cu fiii lor, Cain şi Abel şi până la ,,The Osbornes’’, familia M este una disfuncţională.

Povestea familiei este de fapt suma singurătăţilor membrilor săi. Cele două surori, Marta şi Maria, sunt precum surorile lui Lazăr ce poartă aceleaşi nume. Marta (Claudia Ieremia) a ales de bună voie să le slujească tuturor, pentru a nu se gândi la propriile nevoi,
Citeste tot pe Cotidianul.ro
Maladia de a trăi de Doru Mareș sursa: Observator Cultural
„Boala familiei M: închisoare fluidă, închisoare-cocon, protejînd de durere, de lume, de viaţă. Simplu exerciţiu de stil. Sau de exil.“ O spune Codruţa Popov, secretar literar al Teatrului Naţional din Timişoara, autoarea caietului de sală pentru cea mai nouă premieră a lui Radu Afrim, după piesa tînărului italian de succes Fausto Paravidino.
De la sosirea ei la direcţia scenei timişorene, regizoarea Ada Lupu a pus pe roate o mulţime de proiecte, de la redescoperirea actorilor trupei – demonstrînd vizibil că aceştia există – la apelul la regizori de cotă maximă şi de la revitalizarea/descoperirea de noi spaţii de joc. Desigur, cel puţin din punctul meu de vedere, nu e de datoria textului de dramaturg impunerea unui punct de vedere filozofic ori tehnic directorului de scenă, însă receptarea în tandem face posibilă o grilă coerentă, rudă de gradul unu, ca să zic aşa, cu demonstraţia de pe scîndură. Înarmaţi astfel, spectatorii
Citeste tot pe Observator Cultural
Stagiune pariziană la Odeon de Georgeta Petrovici sursa: Evenimentul Zilei
Teatrul Naţional din Timişoara începe săptămâna aceasta prima sa stagiune franceză, prezentând pe scena Théâtre de l’Odéon din Paris piesa regizată de Radu Afrim, „Boala familiei M”.

Théâtre de l’Odéon Paris reuneşte cele mai proeminente nume ale teatrului european. Acestora li se alătură, acum, Teatrul Naţional Timişoara, care, între 11 şi 21 iunie va juca spectacolul de Fausto Paravidino, în regia lui Radu Afrim, în cadrul a 10 reprezentaţii. Timişorenii au ajuns aici în urma unei invitaţii lansate în timpul ultimei ediţii a Festivalului Dramaturgiei Româneşti, care a inaugurat stagiunea 2008 – 2009 a instituţiei timişorene.

Mai mult, pe 2 mai Teatrul Naţional Timişoara şi regizorul Radu Afrim au primit Premiul Cultural Europa, acordat de KulturForum Europa. Cu acest prilej, Dieter Topp, preşedintele KulturForum Europa, a subliniat importanţa prezenţei Teatrului Naţional Timişoara la Teatrul Odéon, cu spectacolul „Boala
Citeste tot pe Evenimentul Zilei
Radu Afrim si Nationalul timisorean - Premiul Cultural Europa de Cristina Modreanu sursa: Ziarul Financiar
Radu Afrim va fi prezent in stagiunea europeana din iunie a Odeon Theatre de L’Europe din Paris alaturi de Ostermeier si Nekrosius.
Teatrul National din Timisoara pare decis sa intre in prim-planul scenei europene: dupa ce a fost invitat sa sustina un turneu de aproape o luna cu productia sa "Boala familiei M" de Fausto Paravidino, in regia lui Radu Afrim la Paris, a primit o alta veste buna.
KulturForum Europa va decerna Teatrului National Timisoara si regizorului Radu Afrim o importanta distinctie – Premiul Cultural Europa*.
Presedintele KulturForum Europa, Dieter Topp, a decis sa acorde acest premiu Teatrului National Timisoara, ale carui spectacole le-a urmarit atat la sediu, cu prilejul Festivalului Dramaturgiei Romanesti, cat si la Bucuresti, in cadrul Festivalului National de Teatru "pentru activitatea sa care, prin diversitatea sa repertoriala si dimensiunea calitativa a pieselor - contribuie la dezvoltarea teatrului european". Totodata, premiul i-a fost acordat
Citeste tot pe Ziarul Financiar
Boala familiei, boală perpetuă de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
Spaţiul în care se joacă noul spectacol “Boala familiei M” al Teatrului Naţional din Timişoara e un fost manej imperial şi fostă sală de sport. Va deveni teatru adevărat, pentru că Naţionalul l-a obţinut pentru 49 de ani, dîndu-i numele Sala 2.
Spaţiul în care se joacă noul spectacol “Boala familiei M” al Teatrului Naţional din Timişoara e un fost manej imperial şi fostă sală de sport. Va deveni teatru adevărat, pentru că Naţionalul l-a obţinut pentru 49 de ani, dîndu-i numele Sala 2.
Regizorul Radu Afrim, venind la Timişoara cu piesa tînărului dramaturg italian Fausto Paravidino, “Boala familiei M”, tradusă de Alice Georgescu, a profitat de ocazie, folosind sala pînă la începerea în toamnă, aici, a renovărilor. Locul l-a ajutat să dea creaţiei scenice o altă dimensiune decît ar fi avut-o pe o scenă adevărată. E şi o poezie “citită” altfel.
NATURAL. Jumătate din lumina necesară spectacolului este naturală.
Citeste tot pe Jurnalul Național
„Ai văzut ultimul Afrim?“ de Oltița Cîntec sursa: Observator Cultural
„Ai văzut ultimul Afrim? E genial!“ „Băi, eu pentru ăsta nu m-aş duce nici pînă la Ploieşti!“ Sau: „Am auzit că vine Afrim şi la noi!“ „Du-te, dom’le, de-aici, nu vine ăla la noi!“. „Ştii cu cine mi-ar plăcea să repet? Cu Afrim!“ Sau: „Fugi de-aici! Am auzit că te scoate din minţi!“.
Sînt cîteva dintre reacţiile posibile, reale, declanşate la auzul numelui lui Radu Afrim. Reacţii care arată că unii îl divinizează, că alţii îl detestă, că actorii speră să lucreze cu el, că directorii de teatre (unii) se tem că le va bulversa instituţia, dar că, în final, toată lumea vorbeşte despre. Promotor declarat (şi foarte eficient) al autorilor şi textelor contemporane, Radu Afrim a reuşit ca, în numai cîţiva ani de „galere“ estetice, să sară din categoria rebelilor controversaţi în aceea a brandurilor consacrate. „Galerele“ lui estetice au însemnat răzvrătirea împotriva formulelor tradiţionale,
Citeste tot pe Observator Cultural
Boala familiei M. de Marius Onica sursa: Art Act Magazine
Boala familiei M. sau boala românului care-şi recunoaşte valorile după ce le-au confirmat alţii
Despre Boala familiei M, montarea lui Radu Afrim la Teatrul Naţional din Timişoara, ar trebui să se ştie foarte bine în lumea teatrală de la noi. Un spectacol care a luat premiul UNITER pentru scenografia Velicăi Panduru,ignorat la celelate categorii. Adevărata recunoaştere i-a venit spectacolului realizat de Afrim din partea KulturForum Europa, o organizaţie înfiinţată de Hans- Dietrich Genscher în anul 1992, cu scopul de a promova o mentalitate culturală europeană comună bazată pe toleranţă, acceptarea celuilalt şi respect pentru valorile adevărate.
Domnul Dieter Topp, preşedintele KulturForum Europa, a venit anul trecut la Timişoara, a vizionat piesa şi, întors în Germania, a anunţat nominalizarea Teatrului Naţional din Timişoara şi a lui Radu Afrim la Premiul Cultural Europa pentru promovarea unor probleme de ordin social în spectacolele lor.
Citeste tot pe Art Act Magazine
Boala familiei M de Cristina Rusiecki sursa: Time Out
Nu pierdeţi sub niciun chip, “Boala Familiei M”, de Fausto Paravidino, tânăr dramaturg italian. La această montare, fanii Afrim îşi vor aduce aminte de ce s-au îndrăgostit de regizor. Toate ingredientele sale la cote de top: blânda ironie care îmbălsămează aerul din jur aruncând orice problemă sub dulci anestezice; izul absurd, estompat, alunecând peste tot ce respiră; atmosfera de o stranietate moale, rafinată, în care s-a spălat mai vechiul său grotesc agresiv. Şi, nu în ultimul rând, opoziţiile afrimiene: responsabilitate-iresponsabilitate, maturitate-imaturitate.
În “Boala Familiei M”, regizorul-fetiş al noului teatru românesc imaginează un spectacol cu articulaţii laxe într-o sală-pădure imensă (scenografia, Velica Panduru) în care personajele, pur şi simplu, se topesc. Ca şi casa lor, ale cărei interioare s-au expandat neobstrucţionate de nicio graniţă peste tot spaţiul imens. Cada cu siluetă mondenă din mijlocul pădurii se
Citeste tot pe Time Out
Boala familiei m de Cristina Rusiecki sursa: cristinarusiecki.blogspot.com
Despre cum un singur om plin de exuberanță poate Invia un teatru, despre cum directoarea Adriana Maria Hausvater a transformat Teatrul Național din Timișoara Intr-un spațiu unde creativitatea se simte la ea acasă, despre un eșafodaj repertorial inteligent, despre o revistă a teatrului cu profil incitant și bine defnit, despre faptul că Festivalul de dramaturgie Rominească a devenit, din loc de Intilnire al veleitarilor, un eveniment cu program estetic solid, unde tinăra dramaturgie Iși găsește locul meritat a mai fost vorba In revista noastră. Ca și despre ablitățile manageriale ale directoarei. Iată că acum Adriana Maria Hausvater a obținut pentru următorii 49 de ani ultima parte rămasă din fosta Cazarmă a Transilvaniei, un manej pe care teatrul Il va transforma, pină In 2009, In sală modernă, modulară, dotată european, cu echipament pe măsură.
Dar pină In octombrie, cind vor Incepe lucrările de amenajare, aici se va juca ultima premieră a
Citeste tot pe cristinarusiecki.blogspot.com
Lucid, poetic, ambiguu de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
Începând cu cea de-a doua parte a lunii mai a anului 2008, Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara dispune de o a doua sală de spectacole, denumită de toţi localnicii „Sala de sport numărul 2”. E, de fapt, aşa după cum aflăm dintr-un scurt articol datorat istoricului Ioan Haţegan, publicat în nr.10 al revistei atent , ceea ce a mai rămas din fosta cazarmă, construită între 1719 şi 1739, considerată în epocă drept cea mai lungă clădire cu un atare rost din Europa. După ce şi-a încheiat misiunea cu caracter militar, sălii i-a fost acordată o altă destinaţie, iar de acum încolo, vreme de cel puţin 49 de ani, ea va adăposti spectacole de teatru, aşa cum a mai făcut-o o singură dată, căci aici a avut loc reprezentaţia Danaidelor lui Silviu Purcărete.
O seamă de alţi participanţi la ancheta Ce spun fantomele Sălii de sport nr. 2 despre viitorul teatral al acesteia, anchetă iniţiată de Ciprian Marinescu, realizatorul merituos al
Citeste tot pe Revista Familia
Astmul existenţial - Boala familiei M la Timişoara de Oana Stoica sursa: Agenda LiterNet
De ceva vreme, Radu Afrim se mută regulat la graniţa cu metafizica de unde revine să ne ia peste picior cu kinky-urile lui. Printre spectacolele regizorului îşi fac loc nişte poeme angoasante despre trăiri în vecinătatea morţii, zona vag cunoscută a melancoliei cronice.
În Inimi cicatrizate, boala expulza iubirea la marginea morţii pe malul mării. În Vis. Toamna viaţa se consuma exact în punctul final în care ar fi trebuit să ajungă, într-un cimitir ireal, împânzit cu iederă îmbrăţişată de o stranie lumină albastră. În E doar sfârşitul lumii, amintirile postmortem ale lui Louis sunt susţinute de proiecţia unei păduri de un verde tare, decupată parcă dintr-un videoclip.
Pe măsură ce boala existenţială se amplifică, vegetaţia devine luxuriantă. În Boala familiei M, spectacol montat la Naţionalul timişorean şi prezentat în Festivalul Naţional de Teatru, toate sentimentele incandescente ale membrilor unei familii explodează într-o
Citeste tot pe Agenda LiterNet
Întoarcerea lui Radu Afrim de Daniela Raţiu sursa: Evenimentul Zilei
Ultima premieră teatrală a regizorului, de la Timişoara, marchează o viziune clasică a artistului nonconformist şi neconvenţional, cunoscut pentru montările cu conotaţii sexuale.
După ce a montat anul trecut „Krum”, regizorul Radu Afrim revine pe scena timişoreană cu o nouă montare – „Boala familiei M”, de Fausto Paravidino. Premiera a avut loc sâmbătă, 17 mai, în noua Sală Studio A Teatrului Naţional Timişoara, sală amenajată într-o fostă Şcoală de Manej în timpul ocupaţiei austrice. Deşi textul poartă semnătura unui autor contemporan în mare vogă pe scenele europene, Afrim a conceput şi realizat din „Boala Familiei M” un spectacol în cheie clasică, cu accente de Cine-verite, cu o scenografie de inspiraţie Art Nouveau (semnată de Velica Panduru), Light Design – Lucian Moga.
Între Cehov şi suprarealism
O familie de condiţie modestă în care tatăl Luigi M. (Ion Rizea) este senil, lipsit de autoritate, mai degrabă un copil,
Citeste tot pe Evenimentul Zilei
Cu Naţionalul la cazarmă de Doina Papp sursa: Bucureştiul cultural
Maria Adriana Hausvater, energica directoare a Teatrului Naţional din Timişoara, a obţinut pentru instituţia pe care o conduce un nou sediu cesionat pe 49 de ani. S-au rezolvat astfel o parte dintre problemele de spaţiu, ştiut fiind că Teatrul şi Opera îşi dispută aici aceeaşi, unică sală de spectacole. Nu e vorba însă doar de o chestiune administrativă, ci şi de o nouă provocare artistică, dat fiind că locaţia în discuţie este o fostă sală de sport amplasată pe locul străvechii cazarme a Transilvaniei construite între anii 1719-1729, cea mai veche din Europa. Un spaţiu neconvenţional de o superbă expresivitate arhitecturală, cu cărămida roasă la vedere, ce va suferi bineînţeles şi unele amenajări, în privinţa dotării, şi care, iată, a inspirat unei echipe de creatori un spectacol sui generis.
Cu regizorul Radu Afrim şi scenografa Velica Panduru în frunte, un pluton de îndrăzneţi însufleţeşte locul cu zidurile lui ponosite,
Citeste tot pe Bucureştiul cultural
Carapace sparte de Daniela Boboiciov Magiaru sursa: Revista Orizont - pg.27
REALITATEA STACOJIE
Subiectul piesei Boala familiei M de Fausto Paravidino e liniar și înfățișează viața monotonă a familiei M - tatăl Luigi (Ion Rizea), fiicele Maria (Mălina Manovici), Marta (Claudia Ieremia), fiul Giani (Eugen Jebeleanu) - și a celor doi logodnici ai Mariei, Fulvio (Victor Manovici) și Fabrizio (Colin Buzoianu). Spectacolul creat de Radu Afrim beneficiază de un spațiu nou, extrem de generos ca expresivitate - Sala 2. Te întâmpină un decor aproape ireal, cu nuanțe de stacojiu (scenografia distinsă a Velicăi Panduru) - o pădure statică, încremenită, ce impune nemișcarea personajelor care o locuiesc. Acestea sunt parte a peisajului (peisaj uman, peisaj terestru), uneori la propriu: de exemplu, în câteva scene costumele personajelor feminine păcălesc ochiul și se contopesc în culorile pădurii. Absența culiselor lasă totul la vedere, dar impune ascunderi și relevări succesive. De altfel, acestea constituie osatura spectacolului.
Citeste tot pe Revista Orizont - pg.27
Ceci n'est pas un paon de Alina Mazilu sursa: Agenda LiterNet
"Boala este modul în care moartea iubeşte viaţa, iar individul teatrul acestei slăbiciuni." (Cioran)Family buzz

Mergeţi să vedeţi boala familiei m în regia lui Radu Afrim. E un spectacol "fără cocoloaşe" în cel mai poetic sens (veţi vedea imediat de ce).
Nu în textul lui Fausto Paravidino rezidă forţa şi farmecul acestui spectacol. Piesa tânărului dramaturg italian este o poveste simplă de familie, aşa cum sugerează şi titlul. E rutina spectaculoasă a familiei M: Luigi M e bolnav, şi alături de el, experienţa bolii este "gustată", mai mult sau mai puţin, de cei trei copii ai săi: fiicele, Marta şi Maria şi băiatul, Gianni. Cu boala cochetează de asemenea Fulvio şi Fabrizio, cei doi logodnici ai Mariei care dau târcoale familiei, altfel destul de izolate de restul lumii. Un alt personaj e doctorul Cristofolini, medicul de ţară responsabil cu (supra)vegherea, comentator al personajelor şi al evenimentelor. De fapt, eroina textului e boala,
Citeste tot pe Agenda LiterNet
Boala Familiei M. Familie în copaci de Philippe Chevilley sursa: Art Act Magazine
Un text frumos, deranjant regizat în mod strălucit de noul star din România.
Se simte imediat în aer. În muzica şi luminile obsedante care invadează marele platou al atelierelor Berthier. În decorul poetic de pădure, cu copacii dezgoliţi şi cu stratul de frunze roşii presărate pe sol. În privirea strălucitoare şi mişcările fluide ale celor şase actori, cere sunt prezenţi pe scenă înainte de începerea spectacolului. « Boala familiei M », a italianului Fausto Paravidino, regizată de noul star din România, va fi o minunată seară la teatru. La început, ne deranjează subtitrarea defectuoasă. Dar actorii joacă în mod virtuoz, cu intensitate şi textul îşi reia locul cuvenit. Un text neobişnuit, între cronică socială nebună şi vodevil punk, care alternează fraze sardonice şi crude - când este vorba de boală şi sex - şi mari momente de tandreţe.
De ce boală suferă familia M ? Tatăl Luigi suferă de bătrâneţe, dar ceilalţi au mai
Citeste tot pe Art Act Magazine
Ursul din pădurea jocurilor amorțite de Mihaela Michailov sursa: Suplimentul de cultură
Am fost in padure. M-a dus Afrim. O padure aramie-aurie care mi-a agatat privirea in crengi. O padure in care fisii de traume si singuratati – tata Luigi-sora, Marta-sora Maria, fratele Giani – se depun pe rumegusul anormalitatii. Cel mai recent spectacol regizat de Radu Afrim la Teatrul National "Mihai Eminescu" din Timisoara se joaca intr-un spatiu pe care s-a batut toata Timisoara. Un spatiu fosta sala de sport, exploatat excelent de vizionarismul lui Afrim.
Una dintre cele mai tari senzatii create de lumea vegetala poetica si stranie conceputa de Afrim si de scenografa Velica Panduru este ca nu pasesti intr-o locatie teatrala, ci intr-un cadru halucinant pe care ajungi sa-l resimti epidermic, sa-l duci in tine, sa-l developezi continuu ca pe un film decantat afectiv. Sint extrem de rare spectacolele, cel putin in Romania, care au o dimensiune spatiala adincita in traseul psiho-fizic al fiecarui personaj, care deschid un cimp senzorial in spectatori.
Padurea creata de Velica
Citeste tot pe Suplimentul de cultură
Cînd plictiseala devine dramatica - 2 frati de Iulian Tanase sursa: Academia Catavencu
Un îndreptar pentru menţinerea plictiselii în perfectă stare de funcţionare nu s-a mai scris pînă acum, şi poate că ar cam fi cazul. Căci şi plictiseala - plictiseala aceea care te face să vrei să te ridici cît mai urgent de pe scaun şi să o rupi la fugă - trebuie cumva sistematizată.

Îndreptarul ar putea începe chiar cu textul piesei despre care, teoretic, este vorba în această cronică. Plictiseala dramatică îi va rămîne veşnic îndatorată lui Fausto Pravidinio, a cărui dramă de bucătărie, intitulată 2 fraţi, este tot ce îmi doream mai puţin. Doi fraţi banali, de o impecabilă mediocritate, trăiesc în acelaşi apartament cu o fufă, care este amanta unuia dintre ei. Amanta asta nu prea îşi spală farfuriile după ea, şi fratele amantului fufei - ale cărui valori morale ar putea fi sublimate într-o singură propoziţie (Nu e bine să minţi!) - este nevoit să facă un regulament penibil.

Plictiseala de ansamblu ar fi avut mult de
Citeste tot pe Academia Catavencu