regizor caut piesa

Piese de Frank Wedekind

adauga piesa

Cutia Pandorei (Die Büchse der Pandora)

Spiritul pământului (Erdgeist)

Desteptarea primaverii (Frühlings Erwachen)

Textul explorează dramele produse de conflictul dintre "buna educaţie" şi pornirile instinctuale accentuate de necunoaştere în cadrul unui grup de adolescenţi care descoperă misterele vieţii. Acest conflict ne poartă printre speranţele şi disperările lor, printre bucuriile şi tristeţile lor, prinn încercările lor de a găsi soluții care să îi elibereze de tensiuni.

Lulu

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Frank Wedekind 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Frank Wedekind

• Lulu – un studiu de caz de Liviu Ornea sursa: Observator Cultural
  Nu mai văzusem o montare cu Lulu din 1995, de la spectacolul lui Dragoş Galgoţiu de la Odeon. Era timpul pentru o nouă privire asupra acestui text frumos (două, de fapt: Spiritul pămîntului şi Cutia Pandorei), misterios, din care un regizor cu har poate scoate foarte mult. Silviu Purcărete a construit un spectacol rece, mai rece decît mi-aş fi dorit, cu prea puţină emoţie, dar, cu siguranţă, tot ce a făcut este justificabil prin text. Demonstraţia lui Purcărete – căci asta este, o demonstraţie – e organizată ca un fel de studiu de caz clinic în care spectatorilor-studenţi, aşezaţi în amfiteatrul special construit într-o hală industrială dezafectată, le sînt prezentate, în tablouri succesive, contigue, dar nu neapărat organic legate (cel puţin în prima parte), diferite faţete ale erotismului, ale sexualităţii şi ale patimii – mai ales feminine, dar nu numai. Păstrînd prologul în care dresorul o prezintă pe Lulu ca pe un şarpe ciudat,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Purcărete, Ofelia şi Lulu, la Sibiu de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Silviu Purcărete a început repetiţiile la spectacolul “Lulu” de Frank Wedekind – o producţie a Teatrului Naţional “Radu Stanca”din Sibiu. Rolul titular îl va interpreta tânăra actriţă Ofelia Popii, nominalizată la Premiile UNITER pentru performanţa sa artistică din montarea “Faust”, a aceluiaşi regizor.
  Silviu Purcărete a început repetiţiile la spectacolul “Lulu” de Frank Wedekind – o producţie a Teatrului Naţional “Radu Stanca”din Sibiu. Rolul titular îl va interpreta tânăra actriţă Ofelia Popii, nominalizată la Premiile UNITER pentru performanţa sa artistică din montarea “Faust”, a aceluiaşi regizor.
  Va fi a cincea creaţie marca Silviu Purcărete, în doar şapte ani, pe scena sibiană, după “Pilafuri şi parfum de măgar”, “Cumnata lui Pantagruel”, “Aşteptându-l pe Godot” şi “Faust”. Pentru realizarea scenică a spectacolului “Lulu” vor fi folosite textele “Duhul pământului” şi “Cutia
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Lulu.O tragedie monstruoasă de Cristiana Gavrilă sursa: Time Out Bucureşti
  Silviu Purcărete ne cheamă la teatru să o judecăm pe Lulu dacă... avem curaj. Ochiului nostru virulent şi moralist i s-a pregătit un loc special în amfiteatrul construit de Helmut Sturmer, unde întâm­plările se văd mai bine şi mai de aproape şi simţi răsuflarea perso­najelor lângă ureche. De unde îţi dai seama mai uşor că Lulu, ca şi Doamna Bovary, sunt ceilalţi. Iar în acest fel, spectatorul devine martorul unui proces “nejudecat” al proiectării dorin­ţe­lor, al sexuali­tăţii patologice, al feminităţii, al naivităţii, al nedrep­tă­ţilor şi ne­buniei lumii. Pentru că Lulu este ceea ce, pe rând, şi-au dorit ceilalţi să devină pentru ei. Regizorul Silviu Purcărete adap­tează piesa lui Frank Wedekind într-un scenariu psiha­nalitic după norme freudiene.
  
  Nevoia de iubire se transformă în exacerbarea monstruoasă a sexualităţii care se hrăneşte cu victi­me. Femeia fatală, inocentă, întruchi­parea ispitei de care nu
  Citeste tot pe Time Out Bucureşti
• Sushi şi Purcărete, meniul zilei la Sibiu de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Cea de-a cincisprezecea ediţie a festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu a început în trombă.
  Încă din prima zi, turiştii culturali, “nărăviţi” de oferta anului trecut, au primit la Sibiu artă pe alese, distracţii populare, cu discursul relaxat al unui primar sigur pe victoria în alegeri, cu focuri de artificii şi ritmuri de Zdob şI zdub în stradă, Purcărete şi Eugenio Barba la teatru, asezonate din plin cu kabuki.
  Sărbătoarea japoneză a început încă de la căderea serii, cînd ambasadorul Japoniei, Kanji Tsushima, şi-a primit oaspeţii în subsolurile sălii Thalia cu un ritual pentru prieteni constînd din baterea cu maiul, cot la cot, a unui terci de orez transformat apoi de către m-inile ambasadorului şi ale colaboratorilor săi în prăjituri şi în sushi.
  Orezul a fost bătut temeinic şi de către ministrul Culturii acompaniat de Constantin Chiriac, artizanul festivalului de la Sibiu.
  Constantin Chiriac a lepădat apoi hainele
  Citeste tot pe Cotidianul
• Lulu: „s-o jupuim și s-o facem…drapel”? de Miruna Runcan sursa: Man.In.Fest
  Acum o lună, ieşind din sala de spectacol, în plin FITS dedicat „Energiilor”, eram aproape convinsă că vor curge cronicile, pro şi contra. Atunci cînd am văzut-o eu, reprezentaţia (a doua) cu Lulu de Wedekind era onorată de o mulţime de critici, artişti, jurnalişti…în fine, public de festival, dar şi de premieră la vîrf. Acum, o simplă căutare pe Google îţi oferă o mulţime de comunicate de presă retransmise şi republicate (cu mici înflorituri), trei fragmente scurte despre spectacol în articole de sinteză (cel mai amplu e al Oanei Stoica, în jurnalul său de festival de pe LiterNet, cel mai economicos al Doinei Papp, cel mai concis nimicitor al lui Mircea Morariu). Şi….NICI O CRONICĂ! Oare ce să se fi întîmplat? Rămîne, deci, să medităm împreună asupra acestei tăceri…
  Alegerea piesei – mai bine zis pieselor, fiindcă sunt de fapt două, Spritul pămîntului, din 1895, şi Cutia Pandorei, din 1904, ambele reunite sub numele Lulu –
  Citeste tot pe Man.In.Fest
• Psihologie abisală de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Silviu Purcărete face parte din categoria aceea extrem de restrânsă de regizori care izbuteşte să surprindă cu fiecare nou spectacol. Şi face aceasta nu contrazicându-se, ci dimpotrivă, dovedindu-şi consecvenţa faţă de sine şi faţă de propriul său program estetic, riguros formulat şi concretizat ca atare. Programul acesta nu se limitează, cred, la o listă de titluri de piese şi nume de dramaturgi,
  ci, fapt mult mai grăitor şi, evident, mai complex, implică o anume concepţie despre arta spectacolului. Spectacol care e la Purcărete o sărbătoare fastuoasă, întru rostuirea căreia directorul de scenă, în chip de maestru de ceremonii, nu e nicidecum dispus să facă economii de culori, nuanţe şi lumini, să sacrifice expresivitatea luxuriantă, gândită însă nu ca scop în sine, ci într-o intimă
  relaţie cu conţinutul. E în specificul „stilului Purcărete” să şocheze prin imagini grandioase, care cheamă la decodări deloc uşoare,
  Citeste tot pe Revista Familia
• Lulu. Femeia-obsesie de Cristiana Gavrila sursa: Yorick
  Pentru a o judeca pe Lulu, Silviu Purcărete a pregătit ochiului nostru virulent şi moralist un loc special în amfiteatrul construit de Helmut Sturmer, unde întâmplările se văd mai de aproape şi mai bine pentru că simţi răsuflarea personajelor lângă ureche. De unde îţi dai seama mai uşor că Lulu, ca şi Doamna Bovary, sunt ceilalţi. Iar în acest fel, spectatorul devine martorul unui proces nejudecat al proiectării dorinţelor, sexualităţii, naivităţii, nedreptăţilor şi nebuniei lumii. Pentru că Lulu este ceea ce, pe rând, şi-au dorit ceilalţi să devină pentru ei.
  Regizorul Silviu Purcărete adaptează piesa lui Frank Wedekind într-un scenariu psihanalitic după norme freudiene. Nevoia de iubire se transformă în exacerbarea monstruoasă a sexualităţii care face victime. Femeia fatală, inocentă, întruchiparea ispitei de care nu ai cum să scapi, cadoul şi pedeapsa, cum scrie Helmut Sturmer în caietul program al spectacolului,
  Citeste tot pe Yorick
• O echipă admirabilă de Ileana Lucaciu sursa: România Liberă
  "Desteptarea primaverii" lanseaza un regizor si tineri actori ce promit evolutii spectaculoase
  
  Cum Studioul "Casandra" al UNATC din centrul vechi al Capitalei nu mai functioneaza, spectacolele de licenta ale tinerilor absolventi sunt gazduite de diverse teatre din Capitala. Teatrul Mic, generos, a oferit sala sa pentru "Desteptarea primaverii" de Frank Wedekind, intrarea fiind gratuita, conform traditiei spectacolelor de la UNATC. Tanarul regizor Eugen Gyemant, student, anul IV, clasa prof.
  univ. dr. Alexa Visarion isi prezinta aici examenul sau de licenta, alaturi de colegii actori de la clasa prof. univ. dr. Florin Zamfirescu, surprinzatoare fiind si participarea extraordinara a unor nume consacrate.
  "Desteptarea primaverii" lanseaza, in domeniul fragil al regiei noastre, un nume nou, ce promite a fi o personalitate in aceasta controversata profesie. Eugen Gyemant a ales pentru examenul de licenta piesa lui Frank Wedekind, scrisa la sfarsit de secol XIX pe o tema vesnic
  Citeste tot pe România Liberă
• Deşteptarea primăverii de Ana-Maria Nistor sursa: Time Out
  Aş fi vrut să scriu aici, precum cronicarul desuet, “un debut furtunos!”
  Nu pot face asta pentru că, deşi “Deşteptarea..” e un spectacol bun, nu este un eveniment. Debutul studentului regizor Eugen Gyemant are toate ingredientele unui succes şi totuşi... Mai întâi, distribuţia, e făcută destul de corect de regizor: cei mai mulţi sunt studenţi aflaţi şi ei la debut, din ultimul an de facultate, care joacă împreună cu actori cu experienţă, precum Rodica Negrea, Manuela Ciucur, Florin Grigoraş. Un alt ingredient important, textul: povestea tinerilor de 15 ani care se descoperă pe sine în timp ce se ciocnesc, dramatic, de convenţiile sociale rigide (o “tragedie a copiilor”) e foarte frumoasă, aşa cum emoţionantă este trecerea de la inocenţă la maturizarea forţată sau la suicid ca unică soluţie de răspuns la constrângere. Traducerea, însă, ar trebui actualizată (aviz editurilor!) O formulare greoaie a frazei ori expresii învechite fac
  Citeste tot pe Time Out
• Tragedie cu adolescenti pe bune de Gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  "Desteptarea primaverii", cea mai recenta montare a regizorului Victor Ioan Frunza, aduce pe scena Teatrului "Maria Filotti" din Braila talentele actoricesti ale unor elevi.
  Piesa lui Frank Wedekind, contemporanul lui Freud, vorbeste despre morala mic-burgheza pe altarul careia au fost sacrificate generatii intregi de adolescenti. Parintii, profesorii si biserica le socotesc gindurile locul de joaca al raului, astfel ca primele trairi hormonale le dau adolescentilor de ambele sexe sentimente teribile de vinovatie.
  Fetelor li se spune in continuare basmul cu venirea berzei sau li se dau tot soiul de explicatii vagi gen "copiii se nasc atunci cind esti casatorita si-l iubesti pe sotul tau". In lipsa unei educatii minime, Wendla ramine insarcinata la 14 ani fara ca macar sa stie cum s-a petrecut acest lucru: "Pai bine, mama, eu nu sint casatorita si nu te-am iubit decit pe tine. Cum e posibil atunci sa am un copil?". In numele bine cunoscutului principiu "ce va spune lumea?",
  Citeste tot pe Cotidianul
• Deşteptarea primăverii de Doina Papp sursa: Bucureștiul cultural
  Opţiunea lui Victor Ioan Frunză, care, în plină "revoluţie sexuală" ne aduce aminte că despre problemele adolescenţilor şi explozia hormonilor s-au scris cândva capodopere, pare retro. Una dintre aceste capodopere este piesa Deşteptarea primăverii, pagină expresionistă a germanului Frank Wedekind, contemporan cu Freud. La vremea când Wedekind a scris despre dramele produse de conflictul dintre "buna educaţie" şi pornirile instinctuale accentuate de necunoaştere, psihanaliza nu-şi spusese însă cuvântul, de unde şi tensiunea tulburătoare din piesă, în căutarea unor soluţii viabile.
  Teatrul, ca şi ştiinţa, se angaja pe atunci în explicaţii necesare comportamentului uman, dincolo de vizibil, de realism, sacrificând adesea personaje, idei, credinţe bătătorite. Era zguduită încrederea în părinţi, în profesori, în biserică şi autori ca Wedekind îndemnau la a fi ascultat glasul simţurilor. Nu neapărat al inimii, fiindcă Wendla şi Melchior
  Citeste tot pe Bucureștiul cultural
• Despre sex şi sentimente la Brăila - Deşteptarea primăverii de Magdalena Boiangiu sursa: Adevărul
  Sigur, nu se mai vorbeşte astăzi despre erotismul adolescenţilor aşa cum se vorbea la sfârşitul secolului XIX, când Frank Wedekind a scris piesa Deşteptarea primăverii. Lumea s-a emancipat, tabu-urile au fost spulberate în aşa fel, încât adolescenţii de azi nici nu mai ştiu care au fost limitele, viaţa lor sentimentală şi instinctuală este percepută cu simpatie, analizată cu comprehensiune; ei îşi trăiesc problemele în cunoştinţă de cauză, şi dacă pe vremea lui Wedekind riscul pentru cedarea în faţa instinctelor era o sarcină nedorită, acum primejdiile s-au diversificat şi chiar dacă obligaţiile cetăţeneşti încep, cam peste tot în lume, la 18 ani, vârsta asumării de responsabilităţi a scăzut considerabil.
  Spectacolul lui Victor Ioan Frunză se înscrie în dezbaterea atît de dramatic expusă în dramaturgia contemporană a revoltei adolescenţilor faţă de lumea adulţilor, a cunoaşterii pe cont propriu şi a sacrificiului pe care
  Citeste tot pe Adevărul
• O tragedie a copiilor de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Dificil de spus care sunt motivele pentru care piesele lui Frank Wedekind apar atât de rar pe afişele teatrelor din România. Autorul lor e un nume cu rezonanţă în literatura dramatică europeană, poate cel mai autentic precursor al expresionismului. Alice Voinescu, de departe cea mai receptivă şi mai rafinată comentatoare din România a scrierilor lui Wedekind în perioada interbelică, nu ezita să îl plaseze pe dramaturgul german în vecinătatea unor nume de primă mărime, precum G.B. Shaw, Luigi Pirandello sau Paul Claudel, adică în categoria celor ce au definit fizionomia literaturii dramatice din secolul al XX lea. Piesa de debut a lui Frank Wedekind, Deşteptarea primăverii, scrisă în 1891 şi reprezentată în premieră absolută la 20 noiembrie 1906 la Teatrul „Berliner Kamerspiele”, în regia lui Max Reinhardt, a cunoscut după aceea numeroase versiuni scenice. Ea anunţa ceea ce a fost denumit drept „un autor dramatic incomod”, din filiaţia Lenz,
  Citeste tot pe Revista Familia
• Desteptarea primaverii de Doina Papp sursa: Revista 22
  Retro pare si optiunea lui Victor Ioan Frunza, care in plina "revolutie sexuala" ne aduce aminte ca despre problemele adolescentilor si explozia hormonilor s-au scris candva capodopere. Una dintre ele este piesa Desteptarea primaverii, pagina expresionista a germanului Frank Wedekind, contemporan cu Freud. La vremea cand Wedekind a scris despre dramele produse de conflictul dintre "buna educatie" si pornirile instinctuale accentuate de necunoastere, psihanaliza nu-si spusese insa cuvantul, de unde si tensiunea tulburatoare din piesa, in cautarea unor solutii viabile. Teatrul, ca si stiinta, se angaja pe atunci in explicatii necesare comportamentului uman, dincolo de vizibil, de realism, sacrificand adesea personaje, idei, credinte batatorite. Era zguduita increderea in parinti, in profesori, in biserica si autori ca Wedekind indemnau la a fi ascultat glasul simturilor. Nu neaparat al inimii, fiindca Wendla si Melchior nici macar nu se iubesc. Impreunarea lor e un accident.
  Citeste tot pe Revista 22
• Viaţa e o chestiune de gust de Răzvan Zlăvog sursa: Port.ro
  Dacă pleci de la premisa că totul poate fi redus la firea lucrurilor, la firea umană, la nevoile rasei, care nu ţin cont de Bine şi Rău sau de Moral-Imoral, ajungi în inima marelui scriitor Wedekind şi a piesei sale "Deşteptarea primăverii".
  Ceea ce e interesant în cazul montării lui Victor Frunză este tocmai procesul, construcţia unui sistem de gândire atât de bine susţinut încât e probabil să se distrugă pe sine, precum într-o implozie.
  Mai exact, obsesia continuă de a pune la îndoială Tot duce, firesc (dar extrem de interesant) la situaţia paradoxală în care se pune la îndoială însă procesul de a pune la îndoială. Ca o capcană în care te prinzi mai tare încercând să scapi.
  Tradus în imagine scenică, acest amplu peripluu gnoseologic şi ontologic, existenţial, lasă senzaţia de strigăt. Lasă ecou. Ecoul revelaţiei că o dată ce conştientizezi că eşti viu (vine primăvara) începi traseul către nefiinţă.
  Aparenţa cu care
  Citeste tot pe Port.ro
• Scenografia de la "Desteptarea primaverii", nominalizata la premiile UNITER de Cristina Dosuleanu sursa: Obiectiv - Vocea Brăilei
  In urma cu citeva zile, Uniunea Teatrala din Romania (UNITER) a anuntat nominalizarile pentru distinctiile ce vor fi acordate in 2008, in cadrul celei de-a XVI-a editii a Galei Premiilor UNITER, pe 14 aprilie. Juriul care a realizat selectia nominalizarilor a fost format din criticii: Magdalena Boiangiu, Ion Cocora si Doru Mares. La sectiunea "Cea mai buna scenografie" au fost nominalizati: Carmencita Brojboiu pentru scenografia spectacolului "Unchiul Vania", la Teatrul Maghiar de Stat, Cluj Napoca, Adriana Grand pentru scenografia spectacolului "Desteptarea primaverii", la Teatrul "Maria Filotti", Braila si Helmut Sturmer pentru decorul spectacolului "Faust", la Teatrul National "Radu Stanca", Sibiu.
  "Cred ca nominalizarea inseamna mai mult pentru teatrul care a produs spectacolul. Nu cred ca un component dintr-un spectacol, care se vrea, nu-i asa, un intreg, poate fi “decupat” si valorizat separat de contextul in care functioneaza. In spectacol sint citeva creatii actoricesti
  Citeste tot pe Obiectiv - Vocea Brăilei

Discutii:

propune tema de discutie