regizor caut piesa

Piese de Franz Kafka

adauga piesa

Castelul (Das Schloß)

Procesul (Der Prozeß)

Plasat într-un fel de arest la domiciliu, lui Joseph nu i se spune de ce este acuzat și este lăsat să-și consume angoasele așteptării unui proces din care, în final, va afla că este vinovat din oficiu, că fost ales la întâmplare pentru ca mașinăria justiției să aibă ce procesa, nu e decât un reprezentant al maselor de vinovați care pot fi judecați oricând pentru orice vină.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Franz Kafka 

editeaza

• 1
• 2

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Franz Kafka

• De la Kafka la “All That Jazz” într-un show total de gabriela Lupu sursa: Cotidianul
  Cea de-a doua ediţie a întâlnirii teatrale TAMper2 de la Sfântu Gheorghe, care i-a pus faţă în faţă pe regizorii Gianina Cărbunariu din România şi Bodo Viktor din Ungaria, s-a încheiat în acest weekend cu un spectacol de senzaţie, “Mautocatamdispărut”, o adaptare scenică impresionantă a lui Bodo Viktor după “Procesul” de Kafka pentru trupa Teatrului “Katona Jozsef” din Budapesta.
  Dramatizarea textului lui Kafka, dramatizare semnată de Bodo Viktor şi de Vinnai Andras, şi transpunerea sa scenică sunt ca un imn dement adus teatrului absurd într-un spectacol năucitor şi complet. Povestea tânărului Josef K. pus faţă-n faţă cu trei forţe de neînvins, Autoritatea, Birocraţia şi Justiţia, este prezentată de Bodo Viktor parodic, ca într-un film hollywoodian din epoca sa romantică, cu poliţişti şi gangsteri, sex, sclipici, băutură, jazz şi cabaret. Poliţiştii, avocaţii, colegii lui Josef, vecinii şi curvele cu suflet bun ce vor
  Citeste tot pe Cotidianul
• Teatrul, o ecuație sublimă de Cristiana Gavrila sursa: Yorick
  Sunt spectacole care te urmăresc mult timp după ce le-ai văzut. O imagine, un personaj, o replică, un sunet… Cel mai greu este să revii la o senzație cu intesitatea momentului prim, cel al contactului direct și puternic. În urmă cu doi ani am văzut la Sibiu, “Salt” în regia lui Eugenio Barba, un spectacol prezentat de Odin Teatret, o demonstrație de simplitate și profunzime artistică.
  Am admirat doi actori cu adevărat minunați (Roberta Carreri și Ian Ferslev), dar ceea ce s-a fixat într-o amintire și mai puternică este mirosul sării folosită pe scenă. Nici nu contează dacă sarea are sau nu miros, dar praful fin strecurat ca o ploaie albă, parcă într-un ritual de îngropare, acaparase aerul și respirația atât de discret încât începeai să ai nevoie de el.
  Într-o atmosferă de ritual, anul acesta tot la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Eugenio Barba invita spectatorii la două mese lungi, unde aprinsese lumânări.
  Citeste tot pe Yorick
• Binecuvântaţi cei neprihăniţi, căci în ei îşi va face ispita sălaş… de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Dacă e adevărat că fiecare dintre noi dialoghează cu sine însuşi într-o limbă de neînţeles, aşa cum spunea Eugenio Barba la conferinţa susţinută ieri la Habitus Cultural Center în Sibiu în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru, atunci, cu siguranţă spectacolele lui sunt o formă stranie de a transforma în concret acest limbaj ascuns, tainic şi de nepătruns. Cel care a fondat Odin Teatret, cel care a format o adevărată şcoală de teatru, teatrul-laborator, departe de şi altfel decât cele din sistemul instituţionalizat, cel care e unul dintre cei mai importanţi teoreticieni ai secolului 20, vorbea la aceeaşi conferinţă – moderată de George Banu – despre reacţiile spectatorilor săi, la primele montări ale Teatrului Odin. „N-am înţeles mare lucru”, scriau ei pe foile în care li se ceruse să-şi povestească impresiile, „dar nici n-am înţeles de ce am plâns în timpul spectacolului”.
  La ediţia din acest an a Festivalului de la
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie