Un spectacol cum n-am văzut de mult. Excelent la toate nivelurile: actorie (Ofelia Popii joacă minunat, dar şi ceilalţi actori, mai puţin cunoscuţi, însă talentaţi), regie (Radu Nica), coregrafie (Florin Fieroiu), scenografie, light design, concepţie şi realizare multimedia (Andu Dumitrescu), text (Fritz Kater).
Vremea dragostei, vremea morţii spune o poveste din timpul comunismului est-german, despre viaţa tinerilor de-atunci, întîi liceeni, apoi (aproape) adulţi, despre problemele lor, huliganismele cu care-i provoacă pe profi, despre nevoia lor de libertate, despre plecări şi reveniri.
Inteligibil chiar şi pentru cei care n-au trăit efectiv în comunism - care, de altfel, e doar un cadru temporal-social pentru povestea adolescenţilor şi tinerilor - emoţionant şi plin de surprize, Vremea dragostei, vremea morţii are multe atu-uri faţă de tona de spectacole comerciale care prind la public, de multe ori din lipsa unui termen de comparaţie.
Citeste tot pe
Blogul Andei Cadariu