regizor caut piesa

Piese de George Mihail Zamfirescu

adauga piesa

Cuminecătura

O dramatizare, în linii încă mai sumbre, a episodului ospăţului din nuvela Alexandru Lăpuşneanul de C. Negruzzi. Piesa ilustrează interesul scriitorului pentru conflicte tragice acute ce animă personaje pline de voinţă şi hotărâre.

Domnişoara Nastasia

Crescută în mahala, Nastasia visează să plece de acolo, îi disprețuiește pe cei din jur și nu vrea decât să se mărite și să trăiască liniștită departe de oamenii mahalalei. Felul ei de a fi îi face pe Vulpașin, șeful unei bande de tâlhari s-o dorească, dar Nastasia îl respinge pentru că el reprezintă tot ceea ce ea disprețuiește. Iubirea pătimaşă şi gelozia lui Vulpașin ucid visul de dragoste frumoasă şi pură al Nastasiei, care se sinucide.

Idolul şi Ion Anapoda

Piesa tratează tema funcționarului interbelic mărunt și neînsemnat, cu o inteligență peste medie care visează să se însoare cu o fată frumoasă și să devină bogat și să fie fericit. La un moment dat își dă seama că el de fapt nu vrea atât de tare lucrurile acestea, a crezut doar că și le dorea pentru că toți ceilalți la asta visau. Revelația lui este simplă: nu poți fi fericit visând visele altora oricât de mărețe ar fi acestea. Ion nu își dorește decât o viață liniștită alături de o femeie care să îl înțeleagă și cu care să asculte plăci de patefon.

Maidanul cu dragoste

O incursiune în lumea periferică şi mediocră a capitalei unde se împletesc tragediile unor oameni învinşi de viață.

Sam, poveste cu mine, cu tine, cu el

Propunându-şi să urmărească un destin ce implică general-umanul, vehiculând numeroase personaje-idee, arhetipale, hărăzindu-i protagonistului iluminări, dramaturgul îl poartă printr-o serie de încercări, care înseamnă şi un periplu în diverse spaţii geografice. Personajul principal al piesei caută certitudini absolute. Trecând prin experiențe importante ca iubirea, războiul şi revoluţia, el percepe distanţa dintre construcţiile imaginative, dintre ideal şi lume.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie George Mihail Zamfirescu 

editeaza

• 1
• 2

Cronici ale spectacolelor dupa texte de George Mihail Zamfirescu

• Pino, fa-te ca lucrezi! de Magdalena Boiangiu sursa: Cotidianul
  Inca o premiera la Nationalul bucurestean: "Idolul si Ion Anapoda" de G.M. Zamfirescu, un spectacol placut, onorabil, fara sa spuna nimic nici despre trecutul, nici despre viitorul unui spatiu artistic de la care asteptam mai mult.
  Prezenta unui teatru in viata artistica a unui oras � prin teatru se intelege in acest context un nucleu creator, nu o cladire cu luminile aprinse seara - nu se poate modifica peste noapte. O noua conducere mosteneste o serie de spectacole in rulaj, un numar de spectacole in repetitie cu fonduri deja angajate si un numar de promisiuni traduse in sperantele artistilor.
  Teatrele nu sint (sau nu ar trebui sa fie) conduse de vatafi, ci de artisti care stiu ca succesul tine de puterea de a coagula dorintele de realizare ale tuturor intr-un proiect comun. De aceea nu m-am grabit sa strimb din nas privind saptamina dupa saptamina oferta Teatrului National din Bucuresti, oferta alcatuita din fostele proiecte megalomanice si realizarile modeste ale trecutului,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Idolii batranelor doamne de Iulia Popovici sursa: Ziua
  Exista artisti in teatru, fie regizori, fie actori, in fata creatiei carora, desi iti dai perfect seama ca nu spun mare lucru, nu te plictisesti niciodata. Sau doar spiritul intelectual-critic iti spune ca ar trebui sa te plictisesti, cumva tocmai invers de cum ti se intampla la unele spectacole revolutionare, cand simtul frondei iti zice sa rezisti, desi altminteri ai casca pana ti-ar trosni falcile.
  O astfel de montare, ce nu zice nimic din ce n-ai stiut inainte sa intri in sala, dar iti ofera, in contrapartida, aproape doua ore de teatralitate comoda si divertisment cu staif, e "Idolul si Ion Anapoda" de George Mihail Zamfirescu, in regia lui Ion Cojar, a carui premiera a avut loc recent la Sala Atelier a Nationalului bucurestean.
  Praful de pe aceasta piesa (din "repertoriul de aur" al dramaturgiei romanesti interbelice) e la fel de gros precum fumul depus pe peretii casei cu pretentii a vaduvei doamne Stavar (rol pe care Ileana Stana Ionescu l-a jucat si-n spectacolul facut tot
  Citeste tot pe Ziua
• Dan Puric, un om anapoda, la Teatrul Naţional de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  În sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti, regizorul Ion Cojar a montat un spectacol sensibil, despre fragilitatea iubirii, punând în valoare un text mai puţin cunoscut, al lui G.M.
  În sala Atelier a Teatrului Naţional din Bucureşti, regizorul Ion Cojar a montat un spectacol sensibil, despre fragilitatea iubirii, punând în valoare un text mai puţin cunoscut, al lui G.M. Zamfirescu. "Idolul şi Ion Anapoda" declanşează o dublă întâlnire: între Dan Puric şi Ion Cojar, despre care actorul spune că "este cel mai mare teoretician de teatru şi un mare regizor", şi o întâlnire a publicului cu un text interbelic, de o poezie rară, care dezvăluie România normală. "Este un fel de Pygmalion al lui George Bernard Shaw, în dimensiune românească. Este teatru, în cel mai frumos sens clasic, care strânge în sine armonie, echilibru şi face bine publicului", spune Dan Puric.
  Piesa este o comedie amară despre căutarea fericirii, în care eroul,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Întâlniri amicale pe scena Teatrului Național de Doina Papp sursa: Revista 22
  Istoria teatrului romanesc e presarata cu momente tandre, bune sa întretina o anume solidaritate cu destinul unor piese în peisaj autohton. Un asemenea episod consemneaza acum Teatrul National, initiind montarea comediei amare Idolul si Ion Anapoda de G.M. Zamfirescu. Cu motivatii multiple. Pe de o parte, apartenenta regizorului la familia autorului, pe de alta, intentia reditariirii succesului de acum mai multi ani al acestei piese, mizandu-se pe înrudirea, prin farmec si bonomie, cu personajul principal a actorului Dan Puric. Prin urmare, reluand spectacolul din care mai e prezenta în distributie doar Ileana Stana Ionescu, epatanta ca de obicei, realizatorii nu si-au refuzat caracterul sentimental al întamplarii, chemand în sala la premiera mai vechi interpreti si martori ai premierei de odinioara, evocandu-i pe cei disparuti, între care admirabila Coca Andronescu, declarand indirect atasament dramaturgiei nationale atat de controversata în opinia critica.
  Culoarea de
  Citeste tot pe Revista 22
• Un spectacol din alte timpuri de Cristina Modreanu sursa: Gândul
  Piesa lui G.M. Zamfirescu, pusa in scena de regizorul Ion Cojar, este alibiul perfect pentru o placuta intoarcere in timp, intr-o vreme populata de vaduve de generali care "tineau" pensiuni. Cei indragostiti de perioada interbelica, cei care isi doresc o scurta evadare din prezentul stresant intr-o epoca in care armonia era inca posibila, iar relatiile dintre oameni aveau un farmec special, au sansa de a gasi cate ceva din ceea ce cauta la Teatrul National, gratie spectacolului Idolul si Ion Anapoda. Piesa lui G.M. Zamfirescu, pusa in scena de regizorul Ion Cojar, este alibiul perfect pentru o placuta intoarcere in timp, intr-o vreme populata de vaduve de generali care "tineau" pensiuni, de functionari de banca ce nu aveau griji mai mari decat sa se bata intre ei pentru inima vreunei midinete, o vreme in care mai existau slujnice, a caror transformare in domnisoare dezirabile putea fi un sambure dramatic suficient pentru construirea unei piese de succes.
  Numai ca Idolul si Ion
  Citeste tot pe Gândul
• “Idolul şi Ion Anapoda” de Magdalena Popa Buluc sursa: Cotidianul
  O comedie amară despre căutarea fericirii, scrisă de unul dintre cei mai importanţi dramaturgi interbelici, G.M. Zamfirescu . Eroul piesei, un subtil raţionalist, ne arată cum se poate răzbi, cu delicateţe, dar şi cu o anume fermitate venită dintr-o încredere neclintită în puritatea valorilor morale, într-o lume pestriţă, ca a noastră.
  O mătuşă care n-a renunţat încă la viaţă, o nepoată frumoasă şi proastă, un băiat deştept, un musafir nepoftit, o haimana inteligentă şi servitoarea care se preschimbă, ca-n poveste, în idolul din vis alcătuiesc micul univers al unui om... anapoda. Anapoda pentru cei croiţi fără alte idealuri decât cele materiale. La final, o neaşteptată poveste de iubire, care ne redă speranţa în victoria unor valori tot mai rare, cum ar fi nobleţea de caracter şi forţa magică a iubirii.
  “Duceţi-vă să vedeţi acest cuceritor spectacol! Veţi pleca încântaţi de ritmul şi umorul special pe care Ion Cojar îl
  Citeste tot pe Cotidianul
• “Idolul și Ion Anapoda” , Despre căutarea sufletului pereche și despre valori de Ileana Andrei sursa: ileanaandrei.ro
  Firească sau anapoda, iubirea vine când te aştepţi mai puţin şi îţi reaminteşte că, de fapt, doar când iubeşti simţi cu adevărat că trăieşti. Stângăcii, romantism, poveşti inedite, iubirea vine cu toate la pachet, ca o superofertă pe care nu o poţi refuza.
  Despre iubire şi trăirile sufleteşti cu care aceasta ne umple sufletul, despre generozitate, despre căutarea fericirii şi a sufletului pereche, într-o lume în care oamenii care mai trăiesc respectând anumite valori sunt anapoda, ne vorbeşte spectacolul tinerilor regizori Mariana Cămărășan și Toma Dănilă, “Idolul si Ion Anapoda”.
  Piesa, o scriitură veselă presărată cu accente dramatice, este o comedie romantică pentru a cărei punere în scenă regizorii mizează foarte mult pe distribuţie, atribuind fiecărui actor câte o partitură pe măsură.
  Oana Pellea este Stăvăroaia – o doamnă plină de viaţă, ghicitoare în cafea şi dornică de îmbogăţire rapidă.
  Citeste tot pe ileanaandrei.ro
• Eternul interbelic de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  1. În cheie bufă, Comedia romantică Idolul şi Ion Anapoda, scrisă de George Mihail Zamfirescu în anul 1935, este montată de Mariana Cămărăşan şi de Toma Dănilă pe scena de la ArCub într-un asemenea chip încât nimeni nu ar putea spune vreodată că a fost invitat să vadă un spectacol din „alte vremi”.
  Fireşte, interbelicul rămâne pe mai departe interbelic, Mariana Cămărăşan şi Toma Dănilă având inteligenţa şi buna ştiinţă de a nu-şi fi propus forţarea ieşirii piesei dintr-un timp şi dintr-un cadru din care, altminteri, nici nu prea poate fi scoasă fără a-i provoca vătămări mortale. Tentativele anterioare ale unor regizori de a muta texte din aceleaşi timpuri în vremuri ceva mai apropiate de ale noastre nefiind, cu mici excepţii, decât toate eşecuri patentate. Drept pentru care Ion, excelent jucat de Richard Bovnoczki, rămâne pe mai departe Dânsul, este Anapoda şi e tot altfel. Altfel decât lumea care-l înconjoară,
  Citeste tot pe Adevărul
• Goana după himere: “Idolul si Ion Anapoda” de Cristina Mitrea sursa: 4arte.ro
  Premiera oficiala a spectacolului “Idolul si Ion Anapoda” dupa G.M. Zamfirescu, in adaptarea regizoarei Mariana Camarasan, a avut loc pe 28 si 29 septembrie la ARCUB Gabroveni. Din distributia comediei romantice au facut parte Oana Pellea, Richard Bovnoczki, Florina Gleznea, Cristina Casian si Istvan Teglas.
  Richard Bovnoczki a fost cel care i-a dat viata lui Ion cel anapoda, un individ sters, umil, la locul lui, care face gafa dupa gafa spre nemultumirea madamei Stavaroaia, proprietareasa vaduva a cladirii in care acesta locuieste cu chirie. Ion este indragostit de Mioara, nepoata Stavaroaiei, insa fata nu are ochi pentru colegul ei de munca, fiind atrasa oarecum de Valter, un alt coleg al celor doi precum si de ideea maritisului cu subdirectorul de la banca, seful lor, pe care toata lumea il numeste in secret “Moartea Obosita”.
  Faptul ca Mioara e tanara si frumoasa si cam prostuta si amandoi sunt indragostiti de ea ii uneste pe Ion si pe Valter intr-un parteneriat pentru a
  Citeste tot pe 4arte.ro
• Dincolo de barieră de Mircea Moraiu sursa: Adevărul
  Teatrul „Ioan Slavici“ din Arad îşi reconfirmă periodic marca de identificare reclamată de emblema de teatru clasic, prin revenirea la texte din fondul verificat, de aur, oricum de succes garantat a literaturii dramatice româneşti interbelice.
  O face acum printr-un spectacol clar, limpede, aşezat, construit fără inutile exaltări şi autoadmiraţii ale egoului regizoral cu Domnişoara Nastasia, binecunoscuta piesă a lui George Mihail Zamfirescu. Laurian Oniga a plănuit un spectacol care nu şochează prin cine ştie ce focuri de artificii menite să certifice ori să omagieze gratuite ori fals-noi modalităţi de lectură.
  Asistăm, aşadar, la o montare ce respectă textul, care nu îl agresează, care nu translatează gratuit scene din actul al treilea în actul întâi, aşa cum s-a mai întâmplat în alte cazuri, în care există o coincidenţă aproape perfectă între fabulă şi subiect.
  Aşa încât Domnişoara Nastasia la Teatrul Clasic „Ioan Slavici“
  Citeste tot pe Adevărul
• Demonstrația de la Arad de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna nr.269 - pg. 31
  Cu doar câteva zile înainte de startul unei noi ediții a Festivalului de Teatru Clasic – adică între 9 și 11 octombrie – Teatrul ”Ioan Slavici” din Arad a organizat un show-case cu șase din cele mai recente producții proprii. Un bun prilej de a mă ”pune la curent”, ca să vorbesc administrativ, cu repertoriul uneia din cele mai dinamice, dar uneori și cam... discrete, instituții teatrale din spațiul transilvan.
  O să comentez spectacolele – de facturi diverse – în ordinea lor cronologică, lăsându-l deoparte pe primul jucat în show-case, Minotaurul, în regia lui Ștefan Iordănescu, analizat la începutul acestui an, la premiera sa oficială.
  Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu a încheiat show-case-ul arădean. Cunoscutul text clasic a fost înscenat de Laurian Oniga în cheie realistpsihologică, ușor pedagogică chiar, dar cu meșteșug artistic, astfel că, deși are mici stridențe ori tezisme, spectacolul are totuși cursivitate și
  Citeste tot pe Revista Tribuna nr.269 - pg. 31
• Nastasia - o cercetare de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  George Mihail Zamfirescu a scris Domnişoara Nastasia în anul 1926. Avea la vremea aceea doar 28 ani, aşa că se poate cu îndreptăţire spune că tânărul scriitor sfida, într-o oarecare măsură, prejudecăţile în conformitate cu care în literatura dramatică se debutează la o vârstă ceva mai împlinită
  Dramaturgul şi-a citit piesa la una dintre şedinţele cenaclului Sburătorul şi a primit binecuvântarea conducătorului acestuia, criticul E. Lovinescu. Care a apreciat îndeosebi ceea ce el a numit „pictura de mediu”. Adică felul în care Gemi Zamfirescu surprindea în scrierea sa lumea din spatele barierei. Lumea care le părea tuturor personajelor din piesă atât de îndepărtată de cea din Popa Nan încât nici nu cutezau să viseze la ea. În care doar unii sperau să ajungă odată şi odată, aşa cum era cazul Nastasiei şi a celui ce ar fi trebuit să îi devină soţ, Luca. O lume pe care ceilalţi doar o imitau în cel mai trist-grotesc mod cu
  Citeste tot pe Adevărul
• ”Casa cu nebuni” a domnului Mălaimare de Vlad Lungu sursa: Revista Teatrală Radio
  Sâmbătă, 2 decembrie 2017, am pătruns pentru prima dată pe tărâmul poveştilor tălmăcite în limbaj nonverbal, localizat în incinta Teatrului Masca, imperiu artistic creat de domnul Mihai Mălaimare în urmă cu 27 de ani. De obicei urmăresc cu interes inovatoarele producţii ale acestei instituţii, organizate în aer liber, în cadrul unor evenimente desfăşurate în Bucureşti sau în alte oraşe din ţară, cum ar fi Festivalul Internaţional de Teatru de Stradă Bucureşti (ediţia a IX-a, 1–30 iulie 2017) şi Festivalul Sinaia Forever (ediţia a XXIII-a, 6–8 octombrie 2017).
  Încă de la intrare îţi dai seama cu uşurinţă că este un loc cu totul aparte, sugerat şi prin deviza ”Un altfel de teatru”, în care bannere de dimensiuni impresionante anunţă o nouă premieră a stagiunii de interior (4 noiembrie 2017): ”Casa cu nebuni”, bazată pe scrierile lui George-Mihail Zamfirescu (în principal pe romanul ”Maidanul cu dragoste”,
  Citeste tot pe Revista Teatrală Radio

Discutii:

propune tema de discutie