regizor caut piesa

Piese de George Tabori

adauga piesa

Canibalii (Die Kannibalen)

"Într-una din barăcile lagărului de la Auschwitz, într-o seară, unul dintre prizonieri a fost mâncat de ceilalţi deţinuţi, aceştia nemaiputându-şi stăpâni foamea. Toţi prizonierii evrei, români, englezi, polonezi sau ţigani, au fost, în cele din urmă, gazaţi. Acum nepoţii prizonierilor se vor întâlni pentru a înţelege exact ce s-a petrecut atunci..." (Alin Bratu- "Transilvania Jurnal")

Mein Kampf

Un exorcism, un uriaş hohot de râs, un cântec de libertate în care autorul, victimă a terorii naziste, tratează oroarea într-o manieră neaşteptată. Shlomo Herzl, un evreu bătrân vânzător de cărţi, primeşte în azilul său de noapte un tânăr lipsit de talent, sosit la Viena pentru a studia la Academia de Arte Frumoase. Tânărul este numit Hitler, personaj egocentric şi frust, paranoic şi vanitos, un nazist în devenire. Shlomo ar fi putut să perceapă pericolul care se apropia, dar el nu vede în tânărul Hitler decât un obişnuit semen al lui.

Recviem pentru un spion (Requiem für einen Spion)

Murdoch, Zucker şi Maggie nu sunt numai foşti spioni care se revăd peste ani, care deapănă ba inocent, ba tandru, ba ironic, ba cu împunsături amintiri, motiv pentru care, din când în când, vreunul dintre ei devine îmbufnat ori chiar se supără „pe bune”. Care se fac că se împuşcă cu pistoale de jucărie, dar care chiar au de reglat conturi serioase, operaţiune ce se termină cu sânge.

Variațiunile Goldberg

Pe de o parte o farsă teatrală, iar pe de altă parte o piesă moralistă evreiască. Povestea se petrece în timpul repetițiilor pentru un spectacol de teatru cu subiect biblic și reflectă gândurile, dilemele și pretențiile regizorului și ale actorilor implicați în spectacol. O pledoarie pentru libertatea de expresie religioasă.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie George Tabori 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de George Tabori

• Canibali de toată stima de Cristina Rusiecki sursa: Observator Cultural
  S-a spus, nu de putine ori, ca cel mai indraznet alternativ dintre regizorii nostri alternativi, ca cel mai hotarit experimentalist, mult mai antrenat in domeniu decit toti posibilii sai concurenti, ar fi Alexander Hausvater. Spectacolul Canibalii, dupa un text de George Tabori, de la Teatrul „Radu Stanca“ din Sibiu constituie o proba substantiala pentru afirmatia de mai sus.
  Global privit, spectacolul lui Hausvater despre infanticid, xenocid, antropofagie si incrincenarea de a supravietui arata ca o celebrare cultica a energiei. Pentru ca inainte de a i se pune pe tapet jocul teatral cu conceptele, discutia despre culpabilitate, victimizare, canibalism ca gest identitar sau stimul de responsabilitate, publicului i se transmite in primul rind o energie frenetica. Retete teatrale vechi stau, in Canibalii, bine-merçi alaturi de formule mai noi, in combinatii surprinzatoare. Nu actori detasati, nu actori care sa joace exact ca in filme, deloc exagerat, ci genul de actorie care
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Alchimia râsului de Adrian Țion sursa: Agenda LiterNet
  Abordările scenice de tip iconoclast ale lui Alexandru Dabija prind cheag umoristic exploziv în Mein Kampf-ul clujean, premiera din octombrie 2014 a Teatrului Naţional. Se râde mult şi sănătos (deşi e un râs negru) la această montare a piesei lui George Tabori, el însuşi un demolator de tabuuri. Dramaturgul, ce a trăit şi a fost traumatizat de ororile războiului, obligat să emigreze din Germania din cauza terorii naziste, îndeamnă la o şfichiuitoare terapie prin râs. Îndrăzneala lui primeşte o motivaţie în plus. O motivaţie dureroasă, zguduitoare: tatăl său a pierit la Auschwitz. Cu toate acestea, el nu ezită să ia în răspăr ideologia nazismului cu dezastruoasele ei consecinţe. În ciuda tragediei familiale, el consideră că "sunt tabuuri ce trebuie încălcate ca să nu fim sufocaţi de ele". Aşadar aplică o exorcizare personalizată, tratată în strictă gamă parodică, acolo unde şi-a făcut loc până acum doar tragicul. În această idee a
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Portretul lui Hitler în tinereţe de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Michel Winock defineşte într-o celebră carte secolul al XX lea ca fiind unul al intelectualilor. Ceea ce ar însemna că acesta s-ar fi plasat sub semnul gândirii şi al echilibrului. Din păcate, nu a fost deloc aşa. Alţi eseişti sunt ceva mai sceptici şi socotesc, precum Tzvetan Todorov, trecutul veac drept unul ce a oscilat între rău şi bine. Care a fost, deopotrivă, marcat de tentaţia binelui, dar şi de memoria răului.
  Cred că Todorov e ceva mai aproape de adevăr deoarece nu trebuie să fii chiar expert în istorie ca să ştii că secolul al XX lea a fost răvăşit de două mari conflagraţii mondiale, că prima dintre ele a creat condiţiile pentru ca doar, câţiva ani mai târziu de la încheierea sa, alte două mari rele, nazismul şi comunismul fie să se înfrăţească, fie să se se situeze pe poziţii antagonice. Fără doar şi poate, nu ne este îngăduit nici să nu vorbim, nici să uităm comunismul, nazismul, Gulagul şi Holocaustul.
  Citeste tot pe Adevărul
• Și dacă Hitler se făcea pictor, Auschwitz mai exista? de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Trebuie să treacă mulți ani pentru a putea privi cu ochi destins și cu ironie plină de umor chipul unui dictator. Și trebuie o doză mare de cinism pentru a pune în scenă, cu detașare, o poveste comică despre tinerețea lui Adolf Hitler, despre perioada când Adolf se pregătea să devină Hitler.
  A trebuit să se așeze aproape jumătate de secol între momentul când George Tabori, dramaturg și regizor de teatru, cu origini evreiești zdravene, fugea din Germania de prigoana nazistă, iar tatăl lui murea la Auschwitz, și momentul când a putut să scrie textul „Mein Kampf”, la sfârșitul anilor ’80, într-o altă lume, în care rănile se cicatrizaseră. Ceea ce și-a dorit George Tabori, care a scris acest text pentru Broadway, a fost să provoace un uriaș hohot de râs despre nazism. Să scrie o poveste despre tinerețea lui Hitler, candidat pe vremea aia la Academia de Arte Frumoase de la Viena, visând să devină pictor și să picteze, întâmplător sau
  Citeste tot pe Yorick
• Mein Kampf, sau despre răzbunarea prin râs a istoriei de Călin Ciobotari sursa: Jurnalvirtual.ro
  După ce, în primăvara aceasta, la Iaşi, urmăream excelentul spectacol despre memorie al lui Alexandru Dabija (Variaţiuni pe modelul lui Kraepelin), îl regăsesc la Festivalul Internaţional de Teatru Sibiu cu un alt spectacol despre memorie, însă dintr-o cu totul altă perspectivă – Mein Kampf, de George Tabori, o producţie a Teatrului Naţional Cluj-Napoca. O satiră despre tinereţea lui Hitler, menită nu neapărat a relaxa raporturile omului de azi cu istoria şi nicidecum de a bagateliza răul, ci, mai degrabă, concepută ca o formă de răzbunare a tragicului prin comic. Este un păcat a râde de diavol? E o întrebare la care nu cunosc răspunsurile teologale… Cunosc doar o tradiţie terapeutică în care binele şi-a râs de rău. E o tradiţie pe care şi ludicul Dabija o cunoaşte la perfecţie, exersând-o frecvent în spectacolele sale ironice, revendicate (şi) din acea interesantă filozofie a hazului de necaz.
  Desigur, o montare după piesa din 1987 a
  Citeste tot pe Jurnalvirtual.ro
• De ce ţi-e frică de aia nu scapi - Mein Kampf la FNT, 2015 de Ioana Brăilescu sursa: Agenda LiterNet
  Evoluţia spectacolului Mein Kampf se aseamănă, din multe puncte de vedere, cu domnia unui dictator: seduce cu promisiunea unei lumi încântătoare (în cazul de faţă, decorul impresionant, care, deşi permite multe, nu este exploatat, iar acţiunea se limitează la primele două niveluri), a unor feţe zâmbitoare (cei cinci locuitori simpatici ai subsolului care, în loc să se dezvolte ca personaje diferite şi cât de cât complexe, se aplatizează pe măsură ce acţiunea avansează) şi cu ajutorul unor imnuri alerte, compuse de Ada Milea şi Anca Hancu, în stilul lor tipic, care nu poate să displacă nici celor mai morocănoşi spectatori, dar care se vor repeta cu precizie sâcâitoare la sfârşitul fiecărei scene.
  Din păcate, magia durează mai puţin de trei sferturi de oră, în timp ce spectacolul continuă încă două ore, iar promisiunea că de data asta ar putea fi altceva se transformă rapid în certitudinea că va fi din ce în ce mai rău.
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Mein Führer - Mein Kampf la FNT, 2015 de Mihai Brezeanu sursa: Agenda LiterNet
  Mare parte din familia dramaturgului maghiar George Tabori a dispărut la Auschwitz. La peste 40 de ani distanţă, în 1987, Tabori a scris Mein Kampf, text satiric reluând titlul cărţii de căpătâi a regimului politic care a făcut posibil Auschwitz-ul. În 2014, la Cluj, Alexandru Dabija a montat piesa pornind de la traducerea lui Alexandru Şahighian, adusă la zi de Cătălin Ştefănescu. Un an şi o lună mai târziu, spectacolul clujean a deschis al 25-lea Festival Naţional de Teatru într-o Sală Mare a Naţionalului bucureştean în care publicul a ocupat toate spaţiile convenţionale şi ne-convenţionale de unde se putea privi scena.
  La pauză, parte din spectatori au ales drumul spre garderobă şi spre atracţiile non-FNT-istice ale oraşului. Pentru că, chiar şi vândut ca o comedie, chiar şi împănat cu numeroase poante excelente, unele preluate din libretul original, altele adăugate de Ştefănescu şi / sau de actori, chiar şi asezonat cu delicioase
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Parodia tragediei din spatele comediei de Dana Țabrea sursa: Revista Timpul
  Nu am râs la Mein Kampf-ul lui Alexandru Dabija, un spectacol al dedublării/multiplicării artistice, plecând de la personaje (Lobkowitz, Drinkovitz, Doamna-cu-coasa și suita ei, secretara și șoferul, Zweizl, Dreizl, Gretchen, Handchen, Fretchen etc.) și culminând cu atmosfera ce pendulează polemic între parodie și melancolie. Prin detalii fine, melancolia încearcă să se insereze (Hitler/Sorin Leoveanu adoarme cu o floare în mâna rezemată de peretele decorat strident, simulând o gresie cu motiv floral tradițional; la schimbarea decorului, o umbră se plimbă continuu dintr-o parte în cealaltă și de sus în jos, în biblioteca de proporții, proiectată, căutând cartea nescrisă a lui Herzl, regăsind cartea scrisă ulterior de Hitler și trecutul prefigurat în prezent). Însă melancolia eșuează în a-și face loc în spectacol, iar parodia învinge. Totul nu-i decât parodie, grotesc și satiră.
  Până și interpretarea e mai mult decât dublă.
  Citeste tot pe Revista Timpul
• Mein Kampf de Marius Oliviu sursa: teatru.info
  O socoteală
  Textul dramei „Mein Kampf”, scrisă de George Tabori acum 30 de ani, mută la Viena scrierea primului volum (partea autobiografică, numită și Eine Abrechnung – O socoteală) al cărții care l-a făcut celebru pe micul dictator. Acest volum a fost scris de fapt în 1925 pe când Adolf se afla în închisoarea Landsberg, închis după eşecul „Puciului de la berărie” – tentativa sa de lovitură de stat. Această devansare literară este o socoteală a lui Tabori, motivată de schița ironică a portretului unui Hitler adolescentin, care ar fi venit la Viena să se înscrie la Academia de Arte Frumoase, idee preluată și în filmul cu același nume din 2009 în regia lui Urs Odermatt – una din cele mai reușite comedii despre Hitler, alături de Downfall / Der Untergang (2004) și mai recenta Er ist wieder da (2015).
  Avem parte din start așadar de o farsă teatrală, care nu-și propune să reconstituie perioada vieneză a odiosului personaj (deși
  Citeste tot pe teatru.info
• Un spectacol de tip matrioşkă de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  La un moment dat, pe la mijlocul spectacolului cu piesa „Recviem pentru un spion“ de George Tabori, montată de Mihai Măniuţiu la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj, interpreta lui Maggie, Györgyjakab Enikö, iese din rol.
  Nu mai e femeia, agentul secret din vremea celui de-al Doilea Război Mondial, care profită de ciudata şi intens teatralizata întâlnire peste ani cu foştii ei colegi de intelligence spre a afla cine a trădat-o. Maggie nu mai e Maggie. E pur şi simplu Györgyjakab Enikö, actriţa-actriţă care ne anunţă că ne va cânta ceva. Aceasta pentru ca noi, spectatorii, să nu ne plictisim până ce colegii ei, Dimény Áron şi Bogdán Zsolt, asemenea ei actori la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, vor fi pregătiţi pentru următoarea secvenţă din spectacol. De ce argument, de ce dovadă în plus am avea nevoie spre a spune că Recviem pentru bun spion, concentrat de spectacole în trei acte, fiecare act cu nume cu iz comic, făcut cunoscut
  Citeste tot pe Adevărul
• Teme şi variaţiuni de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Titlul ales de George Tabori pentru piesa scrisă în 1991, a cărei primă punere în scenă a fost regizată chiar de el - Variaţiunile Goldberg - a fost, cred, încă o expresie a felului specific, în egală măsură serios şi jucăuş, în care binecunoscutul dramaturg englez de origine evreiască şi-a conceput majoritatea creaţiei.
  Creaţie a cărei temă majoră o reprezintă tragedia poporului evreu, Holocaustul, abordată într-un chip neconvenţional, în nici un caz şi nu în chip obligatoriu în stilul oratoriului solemn. Câteodată aparent, însă - atenţie! - doar aparent, ironic, comic, în cheia farsei groteşti dacă nu cumva chiar mimând răspărul. Deşi trebuie să spunem că există substanţiale diferenţe de ton şide abordare între, de pildă, pe de-o parte Canibalii şi, pe de alta, Mein Kampf.
  Variaţiunile Goldberg ar putea fi un titlu generator de dezamăgiri pentru acel gen de spectatori care au mers la teatru cu speranţa că le va fi dat să
  Citeste tot pe Adevărul
• ELI, ELI, LAMA SABACTANI? de Nicoleta Munteanu sursa: alecart.ro
  Imaginați-vă o disecție pe viu: o rană supurândă, fără anestezie, percepția lentă, tot mai lentă, în ciuda ritmului constant, sacadat al mișcărilor ce se succed. Măriți imaginea. Amplificați percepția. De zece, de o sută, de „n” ori. Sunteți în același timp „pacientul” și mâna care acționează, ochiul care vede, nervul care tresare, cadavrul viu și privitorul. Înăuntru și-n afară. O conștiință.
  Nu, nu e o secvență de film, nici o imagine întipărită pe retină după un coșmar, nu e un fragment de roman și nici o mărturie a vreunei victime a uneia dintre ororile de acum sau din trecut. E o stare. Senzația cu care pleci după spectacolul lui Mihai Măniuțiu, Goldberg show. Facerea lumii și alte întâmplări (după Variațiunile Goldberg de George Tabori). Impresia că ești dezmembrat, pulverizat, pus la zid, obligat să te trezești. Obligat să privești, să te interoghezi, să înțelegi, să-ți asumi, să supraviețuiești
  Citeste tot pe alecart.ro
• Goldberg Show: Pe muchia dintre farsă și inefabil de Dana Țabrea sursa: dyntabu.blogspot.ro
  Mihai Măniuțiu este unul dintre cei mai actuali creatori de spectacol din teatrul românesc; pe cât de spectaculos în montări, pe atât de profund conceptual. De această dată, cu Goldberg Show, și-a găsit un partener pe măsură: George Tabori. Spectacolul este viu, alert, cursiv, dens, atent lucrat în ceea ce privește conlucrarea dintre regizoral, scenografic și coregrafic, tehnic ireproșabil.
  Ca o repetiție de teatru în teatru, Variațiunile Goldberg (1991) reiterează, mai întâi ca farsă și apoi efectiv, momente semnificative din Vechiul și Noul Testament (crearea lumii, scena Paradisului, Cain și Abel, dansul în jurul Vițelului de Aur, Moise și Aaron, răstignirea), cu inserții metateatrale (pauzele dintre scenele repetate, polemici regizor-asistent, regizor-actori, conflicte amoroase între regizor și actrița din rolul Evei). Adaptarea preia și face mai evidentă latura metateatrală (scenografa, regizorul tehnic etc.).
  Tabori inversează metafora
  Citeste tot pe dyntabu.blogspot.ro
• Goldberg Show de sursa: AltIași
  Prezenta pe scena ieseana a actorului Marcel Iures, o incontestabila valoare a teatrului si cinematografiei internationale, ramane o experienta memorabila pentru intreaga echipa a Nationalului.
  Marcel Iures, detinator al rolului principal, impreuna cu actorii Teatrului iesean si intreaga echipa artistica, provoaca publicul sa reactioneze in fata unui spectacol insolit, care starneste rasete spontane, cutremura deopotriva si trezeste constiinte.
  Un spectacol care nu trebuie ratat si o intalnire emotionanta, dupa 17 ani, pe scena, dintre Mihai Maniutiu, renumit regizor, scenarist, scriitor, profesor, director de teatru si Marcel Iures.
  Ca stapan al teatrului, un anume Mr. Jay, regizor, e totodata Dumnezeu, stapanul si regizorul lumii (Jay = Iehova). Si pe deasupra, evident, mai e si autorul (al textului ca si al lumii). „Locul actiunii“? Un teatru din Ierusalim, unde Mr. Jay, asistat de Goldberg (supravietuitor al unui lagar de concentrare), repeta cu o trupa de teatru cele mai
  Citeste tot pe AltIași
• Arta poetica teatrala cu Iisus in rolul principal de Ioana Petcu sursa: AltIași
  Nu stim daca povestea este chiar asa cum o consemneaza muzicologul J. N. Forkel, totusi e un adevar ca Bach a compus Variatiuni Goldberg pentru Contele de Saxonia, cel care suferea de insomnii si pentru care aria si variatiunile aveau efect terapeutic. Organistul Johann Goldberg a fost primul care le-a interpretat la clavir, in anticamera Contelui... In rest, atmosfera, ordinea evenimentelor din relatarea lui Forkel pot fi rafinate insertii scriitoricesti. Create pentru placerea (lecturii) textului.
  Piesa lui George Tabori nu este despre vindecare, dar poate ca este si despre asta. Despre vindecarea prin ras, de rigorile religioase sau artistice pe care singuri le fabricam. Despre vindecarea prin recunoasterea adevarului, prin asumarea greselii. Cu efigia postmodernismului grefata cu evidenta, Variatiuni Goldberg imaginate de Tabori se dezvolta ca o ampla Improvizatie de la Versailles, ca o ampla scena a mesterilor din Visul unei nopti de vara ale caror teme sunt principalele momente
  Citeste tot pe AltIași
• Goldberg Show, straniu și complicat… de Călin Ciobotari sursa: Jurnalvirtual.ro
  Straniu și complicat acest cel mai recent spectacol făcut la Iași de regizorul Mihai Măniuțiu, Goldberg Show. Facerea lumii și alte întâmplări, după Variațiunile Goldberg, de George Tabori. Cum altfel când optezi pentru Tabori, acest dramaturg ale cărui texte sunt inepuizabile surse de disconfort, de zgândărire a subiectelor tabu, de problematizare seducător-metaforică, dar, uneori, cinică până la brutalitate?! După Mein Kampf-ul de la Naționalul clujean (regia Alexandru Dabija), unde dramaturgul evreu vizează ceea ce s-ar putea numi „exorcizare prin râs” (a fi evreu și a râde de Hitler!), spațiul teatral românesc cunoaște o nouă secvență a acestei dramaturgii: Variațiunile Goldberg, text de la începutul anilor 90, montat în România mai întâi la Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu, regia Charles Muller, și, acum, transpus la Iași de Mihai Măniuțiu.
  Aparent o amplă farsă, în fapt o meditație profundă asupra omului în raport cu
  Citeste tot pe Jurnalvirtual.ro
• Goldberg Show: Pe muchia dintre farsă şi inefabil de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Comutând registrul, din nou dinspre teatru înspre lume, Mihai Măniuţiu vine cu o ipoteză regizorală explozivă, în cheie parodică: şi dacă lumea nu se mai află în stăpânirea lui Dumnezeu? Dacă regizorul lumii nu e Dumnezeu, ci Lucifer? Iar creatorul (autorul) acesteia e ”mort”?
  Mihai Măniuţiu este unul dintre cei mai actuali creatori de spectacol din teatrul românesc; pe cât de spectaculos în montări, pe atât de profund conceptual. De această dată, cu Goldberg Show, şi-a găsit un partener pe măsură: George Tabori. Spectacolul este viu, alert, cursiv, dens, atent lucrat în ceea ce priveşte conlucrarea dintre regizoral, scenografic şi coregrafic, tehnic ireproşabil.
  Ca o repetiţie de teatru în teatru, Variaţiunile Goldberg (1991) reiterează, mai întâi ca farsă şi apoi efectiv, momente semnificative din Vechiul şi Noul Testament (crearea lumii, scena Paradisului, Cain şi Abel, dansul în jurul Viţelului de Aur, Moise şi Aaron,
  Citeste tot pe Ziarul de Iași

Discutii:

propune tema de discutie