regizor caut piesa

Piese de Georges Feydeau

adauga piesa

Hortense a dit: "J'm'en fous!"

Domnul Folbraquet, este un dentist care duce o viață liniștită dar, din nefericire, schimbările de dispoziție ale soției sale au efecte distructive asupra clientelei sale. Va reuși să o calmeze după cearta cu menajera Hortense care i-a spus "nu-mi pasă" soției sale, Marcelle, și care a cerut și o mărire de salariu ?!?! Farsă dedicată iadului conjugal…

L'Hôtel du libre échange

Comedie cu elemente suprarealiste a cărei acțiune se petrece în Parisul secolului al XIX-lea și urmărește viața a două fpersoane și a prietenilor lor, pe parcursul a două zile. Situațiile comice derivă din confuzia de identități. Un bărbat și o femeie vor o aventură și se cazează într-un mic hotel și discret hotel parizian unde doresc să petreacă noaptea, dar apar tot felul de complicații și nu reușesc să schimbe mai mult de un sărut.

La Dame de Chez Maxim

Doctorul Petypon, o persoană foarte respectată, își petrece noaptea cu amicul său, Mongicourt. A doua zi se trezește mahmur pe canapea, în timp ce în patul lui se află o tânără dezbrăcată cunoscută la Moulin Rouge, pe nume Môme Crevette. Gabrielle, soția lui Petypon, o fanatică religioasă care crede în apariții, vine în vizită, la fel și un unchi din Algeria care dorește să îi lase o moștenire, și de aici încurcături amuzante.

Fazanul (Le Dindon)

Pontagnac, afemeiat notoriu, o urmărește pe Lucienne acasă la ea și îi face avansuri. Pe neașteptate apare soțulei, Vatelin, un amic de-al său care îl iartă. Apare Maggy, o veche amantă de-a lui Vatelin și Pontagnac profită să îi spună Luciennei de aventura soțului. Dar lucrurile se complică și soția lui Pontagnac decide să divorțeze.

Le Système Ribadier

Eugène Ribadier este al doilea soț al Angèlei, văduva domnului Robineau. Ea este de o gelozie paranoică și îl supraveghează strict. Eugène are puteri hipnotice și o adorme în timpul escapadelor sale. Dezvăluie acest secret lui Aristide Thommereux care o iubește în secret pe Angèle și căreia îi dezvăluie trucul. De aici certuri și încurcături care, în final, se vor sfârși cu reconciliere geneară.

Les Fiancés de Loches

Protagoniştii piesei, fraţii Gévaudan din orăşelul Loches sosesc la Paris cu măreţe planuri de a se căsători cât mai bine. Fără a cunoaşte obiceiurile şi relaţiile din capitală, este de aşteptat însă că vor intra dintr-o încurcătură în alta. Încurcarea agenţiei matrimoniale cu cea de recrutare rezultă într-o serie de confuzii, iar opoziţiile domn-slugă, capitală-provincie duc la conflicte care par să fie irezolvabile. Doctorul şi vânătorul de zestre Saint-Galmier îi internează pe fraţi şi în institutul său de hidroterapie, după care aceştia îşi iau rămas-bun de la capitală.

Monsieur chasse

Léontine este o tânără căsătorită cu Duchotel. Pasionat de vânătoare, acesta o lasă să petreacă timpul cu amicul lui, Moricet care îi declară că o iubește. Aceasta îl refuză și declară că va fi fidelă atâta timp cât și soțul ei va fi la fel. Dar vom descoperi că soțul minte și nu e plecat la vânătoare. Ce face el în acest timp?

Ocupă-te de Amélie (Occupe-toi d'Amélie)

Étienne o întreține pe minunata Amélie d'Avranche. Prietenul său, Marcel Courbois, nu poate intra în posesia moștenirii decât dacă este căsătorit, așa că se pune la cale o căsătorie falsă în care Marcel se va însura cu Amélie. Dar Étienne aranjeă căsătorie să se realizeze cu adevărat.

Croitor de dame (Tailleur pour dames)

Colivia (Un fil à la patte)

Fernand Bois d’Enghien, mare seducător, este amantul unei cântărețe. Fiind sedus deMais séduit Viviane Duverger, el decide să se însoare cu aceasta. Dorind să rupă relația cu cântăreața, el se încurcă în situații supărătoare și complicate în care sunt și implicați valeți, un notar, viitoarea sa soacră și mulți alții...

Puricele în ureche (Une puce à l'oreille)

Acțiunea se petrece la Paris la sfârșitul secolului al XIX-lea. După ani buni, Raymonde Chandebise începe să se îndoiască de fidelitatea soțului ei - Victor Emmanuel – care a devenit inactiv sexual. Se confeseză prietenei ei, Lucienne, și decide să îl testeze, îi trimit o scrisoare de la o femeie misterioasă și îl invită la întâlnire. Dar el nu e interesat și deleagă acțiunea prietenului său, Tournel. Se produc tot felul de încurcături amuzante care sfârșesc cu dezvaluirea adevărului și cu o partidă de sex marital menită să pună capăt suspiciunilor.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Georges Feydeau 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Georges Feydeau

• Doua spectacole bulevardiere de Robert Bălan sursa: România Liberă
  Teatrul Metropolis a prezentat in vara aceasta doua avanpremiere. Sunt doua texte "bulevardiere" in doua piese fara mari pretentii, cu vedete, dar cu prea putine reusite artistice.
  Sa fi fost o miscare de imagine? Sa fi fost dorinta de a se vedea din nou pe scena? Sa fi fost, pur si simplu, rod al unei intamplari? Oricare varianta ar fi adevarata (sau nici una), cert e ca presedinta PIN, Lavinia Sandru, a hotarat sa se apuce din nou de actorie. Sandru este absolventa a sectiei Actorie de la Targu-Mures, in 1997. "Mincinoasa", spectacolul in care joaca acum la Teatrul Metropolis, reprezinta, in fapt, debutul ei ca actrita, pentru ca dupa absolvire Sandru nu a mai urcat pe scena.
  "Mincinoasa" este scrisa de un cuplu de dramaturgi francezi de succes, Jacques Bricaire si Maurice Lasaygues. E o comedioara aparuta in 1998, care copiaza indeaproape tehnicile si temele autorilor bulevardieri de pe la 1900. Acelasi tip de comedie conjugala, povesti cu adultere si "qui pro quo"-uri.
  Citeste tot pe România Liberă
• Între excelent și mediocru de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Şi în cazul acestui spectacol constatăm cât de dificilă poate fi comedia bulevardieră pentru cei mai puţin hărăziţi cu talent sau pentru cei ce o privesc cu superficialitate. S-a optat pentru o piesă de Georges Feydeau (1862 – 1921), nume de frunte al teatrului bulevardier, un “clasic” al genului. Opţiunea repertorială pentru dramaturgul francez este demnă de laudă. Numai că “Doctori, femei şi alta întâmplări” este, să-i zicem, o adaptare după “Tailleur pour dames” de Feydeau, într-un limbaj discutabil sub aspectul pretenţiilor de modernitate. Ca în orice comedie bulevardieră povestea e complicată, bogată în situaţiile comice iscate în jurul doctorului Moulineaux care îşi înşeală prostovana soţie, cum o fac şi alţii din jurul său. De astă dată spectacolul se deteriorează în calitate datorită regiei lui Emanuel Pârvu care se mai şi distribuie pe sine în personajul doctorului. Dânsul şi-a mai experimentat ambiţiile
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Piesă de vară, public de mall de Mihai Buzea sursa: Academia Cațavencu
  Atenție la neatenție: eu am crezut că s-a închis stagiunea teatrală și că toată actorimea e-n Vama Veche, cu cățel, cu purcel. M-am înșelat, se pare că sunt unii care încă mai muncesc, că cineva tot trebuie să scoată țara din criză. Dacă toți ne bericim la Stuf, planul cine-l face?!
  La Teatrul Metropolis, de pildă, se joacă în continuare A fi sau ce va fi…, dar cum la asta n-am ajuns deocamdată, vă povestesc azi o altă piesă* văzută la teatrul lor. E vorba despre clasica Tailleur pour dames a lui Feydeau, montată în românește, sub cel puțin nefericitul titlu, Doctori, femei și alte întâmplări. Habar n-am ce-a fost în capul ăluia de-a schimbat titlul, dar pot să vă spun clar ce-a fost în capul regizorului: a vrut să facă lumea să râdă. Asta i-a reușit din plin, nu contest nici o clipă, că se hăhăie în sală mai ceva ca la Garcea și oltenii, iar publicul pare să fie cam tot ăla. Public de mall, „Hai, fată, la teatru,
  Citeste tot pe Academia Cațavencu
• O șușă! de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Teatrul tv și-a consolidat o carieră prin televiziunea publică până când au fost mătrășite astfel de producții din programele sale. Dezvolta un repertoriu cultural cu piese clasice și autohtone prin regizori specializați profesional pentru acest gen, precum Olimpia Arghir, Eugen Todoran, Cornel Todea, Tudor Mărăscu și lor li s-au alăturat personalități din viața teatrală curentă ca Radu Penciulescu, David Esring ori Alexandru Tocilescu. Teatrul tv mai funcționează și astăzi la postul public TvR 2 prin reluări. Relurile a diverse emisiuni sunt baza programelor televiziunii căreia cetățenii îi plătesc obligatoriu lunar o taxă. Sunt necesare aceste precizări pentru a comenta “evenimentul” de la Antena 1. Teatrul tv s-a impus prin două secțiuni : spectacole special realizate în platouri, dar și preluarea unor spectacole meritorii, filmate la teatrele ce le-au produs, unde cerințele publicului de vizionare expirau după un mare număr de
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Bulevardiera dell arte de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  Titlul original al comediei de faţă este "Puricele în ureche” şi a prilejuit montarea unor spectacole care s-au dovedit în timp uriaşe succese de public. Într-unul dintre ele a jucat ani de zile rolul principal chiar Horaţiu Mălăele, cel care azi ne propune, în calitate de regizor, o nouă viziune asupra acestui text, fundamentată pe o idee curajoasă – plasarea acţiunii acestei bulevardiere în Veneţia, transpusă plastic şi stilistic în comedia dell arte.
  Până în secolul al XIII-lea, expresia "avoir la puce a l'oreille” însemna "a simţi o atracţie puternică faţă de cineva”. Patru veacuri mai târziu, când Franţa a început să se umple de purici, sensul expresiei s-a schimbat în "a fi îngrijorat”. În zilele noastre, învăţăm la şcoală că, de fapt, interpretarea corectă este "a avea suspiciuni la adresa cuiva”. Şi tocmai aşa începe sarabanda de încurcături şi întâmplări din "La Pulce” cu o suspiciune de adulter.
  Citeste tot pe Port.ro
• Cum Dumnezeu? de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Când nu arată o superioară şi suverană respingere totală, critica „serioasă”, dar oricum nu atât de serioasă încât să nu se amuze fie şi cenzurat atunci când ia parte la un spectacol cu o comedie de bulevard bine, profesionist montată, încearcă să îşi „intelectualizeze” discursul aducând argumente în favoarea genului.
  Aşa stau lucrurile îndeosebi în cazul vodevilului despre care foarte multe cronici ne amintesc că este socotit un strămoş, formal sau informal, al teatrului absurdului. Poate că cel mai evident exemplu în sprijinul acestei idei este deja clasicizata Cântăreaţă cheală a lui Ionesco. Alegând să monteze Puricele în ureche, celebrul vodevil din 1907 al lui Georges Feydeau, transpus de două ori, în 1914 şi în 1960, în limbaj cinematografic şi în 1997 într-un telefilm, Horaţiu Mălăele a optat pentru operaţia inversă, explorând originile genului. Făcând o mini-operaţie de arheologie şi antropologie teatrală.
  Citeste tot pe Adevărul
• De la zâmbet plictisit la hohot cu toată gura de Florian-Rareş Tileagă sursa: PasiLiberi.ro
  Având ca sursă o piesă cu titlu similar, din 1907, scrisă de Georges Feydeau, textul scenic gândit de Horațiu Mălăele este exact ceea ce și-a propus să fie: o poveste intenționat „subțire”, nepretențioasă, neîncărcată de profunzimi pe care nu le poate „duce”. O poveste despre moravuri burgheze vechi și noi, coborâte la nivel de grotesc, astfel încât noi, râzând de ele, să ne vedem propriile excese, conform proverbului. Un soț cu probleme de virilitate; o soție care, neștiind asta, crede că e înșelată, inițiind astfel un plan de demascare a soțului „infidel”; un patron de bordel, cu aere de Napoleon; un doctor senil, un servitor aerian, amanți, amante, personaje dereglate și paralele cu realitatea sau, din contră, profund conștiente și profund imorale. Pe scurt, o adunătură de caricaturi.
  Nu știu cât de mult vă plac comediile bulevardiere cu motive burlești și manifestări de comedie molierească; nici eu nu m-am declarat,
  Citeste tot pe PasiLiberi.ro
• Labirinturile dansante de Doru Mareș sursa: Yorick
  Întâmplarea a făcut să văd la mică distanţă, în timp, două comedii de „bulevard” aparţinând celor doi maeştri absoluţi ai genului: Georges Feydeau şi Eugène-Marin Labiche. În această ordine invers cronologică, cel dintâi trăind între 1862 şi 1921, al doilea între 1815 şi 1888. Este vorba despre spectacolele „Fazanul” (după piesa „Le Dindon”) şi, respectiv, „Pălăria florentină” (după „Un chapeau de paille d’Italie”). Cel dintâi montat de Cristian Hadji-Culea la Teatrul „Sică Alexandrescu” din Braşov, al doilea de Silviu Purcărete la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” din Iaşi, unde Hadji-Culea este director. Cum s-ar zice, mai multe puncte comune pentru care, văzând spectacolul de la Iaşi, inevitabil gândul m-a dus şi la cel de la Braşov.
  Evident, având premiera la sfârşitul primăverii trecute, spectacolul propus de Cristian Hadji-Culea este acum mai „aşezat”, descoperindu-şi mai bine gresatele
  Citeste tot pe Yorick
• Fazanul – încurcături amoroase de zile mari de Teodora Gheorghe sursa: Ziarul Metropolis
  „Fazanul” a avut premiera pe 8 mai la Teatrul Nottara. Comedia bulevardieră, în regia tânărului Alexandru Mâzgăreanu, aduce pe scenă savoarea îndrăzneaţă a umorului burlesc. Timp de două ore, ispitele amoroase şi încurcăturile de situaţie se înlănţuie în ritmul alert al unui dans de samba.
  „Fazanul” are la bază piesa lui Georges Feydeau, considerat a fi unul dintre cei mai de seamă dramaturgi ai Franţei. „Sub scânteietoarea suprafaţă a scrierilor lui Feydeau se ascunde o lume care stă să explodeze.” a spus Leonard Pronko despre Feydeau, descriind fidel caracterul înflăcărat al textelor marelui dramaturg.
  Protagoniştii au probleme în amor. Chiar şi cei fericiţi. Mai ales ei. De fapt, aici fericirea şi nefericirea au o relevanţă nesemnificativă în comparaţie cu mecanismele diabolice ale comicului de situaţie care devine un personaj în sine. Eroii poveştii par mai degrabă marionete dirijate de un păpuşar ascuns îndărătul
  Citeste tot pe Ziarul Metropolis
• Punct ochit, punct lovit – Fazanul multicolor de la Teatrul Nottara de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Succesul; măsurat în aplauze la scenă deschisă şi ovaţii la final de spectacol, cuantificat în numărul de reprezentaţii cu casa închisă, certificat de aprecierea breslei şi, mai nou, în numărul de check-in-uri şi postări ale bloggerilor. Succesul este ţinta precisă a fiecărei noi montări aprobate în repertoriul unui teatru. Dar nu există nicio reţetă sigură şi nici calitatea ingredientelor nu garantează reuşita produsului finit. Gustul publicului este atât de imprevizibil, de permeabil şi, totodată, uşor de convins, încât dacă un spectacol nu pretinde a fi mai mult decât este, fără a depăşi, însă, norma, poate fi considerat un succes. Evenimentele stagiunii se pot număra pe degetele de la o mână; vremea marilor spectacole a trecut. Ne bucurăm reţinut pentru fiecare producţie, oricât de cuminte, care nu mizează pe stridenţe aberante şi care se mulţumeşte a fi cinstită.
  Sintagma „bulevardieră cinstită” nu are nimic peiorativ.
  Citeste tot pe Yorick
• Cronică de teatru: „A sosit trăsura domnului” după Georges Feydeau, în regia lui Bogdan Ulmu de Nicoleta Munteanu sursa: Iașul universitar
  Ultimul spectacol pus pe scena Ateneului Tătărași este menit să celebreze aniversarea a 91 de ani de la înființarea instituției, fapt remarcabil, desigur, deși impresia lăsată de piesele pe care (cel puțin în această stagiune) le-am văzut la Ateneu nu este tocmai favorabilă: prea mult diletantism și experiment dramatic, decoruri mai mult încropite, piese ușurele, marcate de frivolitate. Era deci necesar ca momentul aniversării să aducă o premieră viabilă, care să modifice impresia generală. Premiera (a patra, e drept, în ultimul timp!) nu s-a lăsat prea mult așteptată; ea a avut loc vineri, 29 aprilie, aducând în fața spectatorilor o piesă adaptată după un cunoscut dramaturg francez al sfârșitului de secol al XIX-lea și începutului de secol XX, Georges Feydeau. Intitulată A sosit trăsura domnului, reprezentația i-a adus pe scenă pe Erica Moldovan, Emanuel Florentin, Aurelian Bălăiță, Geo Șfaițer, Denisa Pîrțac, Vlad Baba și pe Bogdan
  Citeste tot pe Iașul universitar
• Firmă sigură, marfă garantată de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Din interviul cu Alexandru Dabija realizat de Nόra Balász şi inserat în revista Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, aflăm că regizorul revine la prestigioasa instituţie de spectacole transilvăneană după o absenţă de aproximativ 30 de ani. Revenirea se produce cu un spectacol de comedie, mai exact cu un vodevil.
  De ce a optat Dabija pentru comedie? Nu doar fiindcă ştim bine că e genul lui preferat, că e expert în domeniu, ci şi pentru că, studiind atent oferta repertorială din anul de graţie 2014 a Teatrului, o ofertă dintre cele mai onorabile, artistul a ajuns la concluzia că „se joacă prea puţine comedii”. Zice cât se poate de just mai departe Alexandru Dabija că „Teatrul Maghiar are un repertoriu şi o trupă foarte bună, cu prea puţină explozie comică. Echipa de actori este capabilă de explozie, dar întoarsă prea mult înăuntru, în introspecţie, în piese mult prea serioase.”
  De ce spun că are dreptate regizorul în tot ceea
  Citeste tot pe Adevărul
• Colivia lui Hadji-Culea de Călin Ciobotari sursa: Jurnal virtual
  Nu cunosc raţiunile pentru care Cristian Hadji-Culea, în ipostază de regizor, a ţinut morţiş să monteze vodevilul lui Feydeau. În repertoriul Teatrului Naţional Iaşi, genul este deja reprezentat de excelenta Pălărie florentină a lui Silviu Purcărete, astfel încât o nuanţă inevitabilă de tautologie artistică planează asupra deciziei directorului (de astă dată) Hadji-Culea. În condiţiile în care, conform noilor prevederi legale, dl director-regizor nu-şi mai poate aloca nici onorarii consistente, şi acest motiv încetează să devină unul plauzibil. În plan estetic, spectacolul nu pare a fi fost generat de geniale idei regizorale care să macine subconştientul creator al directorului de scenă, astfel încât, iată, încă un argument justificativ se prăbuşeşte. Tind mai degrabă să cred că intenţia a fost a unui aşa numit spectacol „de serviciu”, în care să fie distribuiţi cât mai mulţi actori, fie şi numai pentru o intrare plus o
  Citeste tot pe Jurnal virtual
• "Colivia", o premieră spumoasă pe scena Teatrului Naţional din Iaşi de Magdalena Popa Buluc sursa: Cotidianul
  Un model exemplar de vodevil
  Colivia (în franceză, Un fil à la patte) a avut premiera în 1894 chiar în regia lui Georges Feydeau, la Palais-Royal, avându-i în distribuţie pe cei mai buni actori ai trupei. Încă de la primele reprezentaţii piesa a înregistrat un succes enorm, iar autorului i se conferea, a doua zi, titlul de Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare.
  De atunci şi până în prezent, piesa a făcut înconjurul teatrelor pariziene (şi nu numai) - de la Odéon la Bouffes du Nord, de la Rennaissance la Vaudeville. În 1961, Jacques Charon o pune în scenă la Comedia Franceză (cu un Bouzin de referinţă interpretat de Robert Hirsch), unde se joacă cu casa închisă vreme de doisprezece ani. Mai aproape de noi sunt de remarcat montările lui Lavaudant la Teatrul Odeon, în 2001 şi cea a lui Jerôme Deschamps la Comedia Franceză, în 2010. Numeroasele adaptări cinematografice şi pentru televiziune sunt dovada succesului acestui model exemplar de vodevil.
  Citeste tot pe Cotidianul

Discutii:

propune tema de discutie