O lume într-un ou. Aceasta este lumea lui Krum. Iar lumea lui Krum este cartierul lui Krum, de unde nimeni nu iese, nici măcar Krum, pentru că nici măcar Krum nu ştie cum să se scuture de ea. Dar chiar aici, în universul ăsta încremenit al lui Krum (care ar putea fi oriunde şi nicăieri), suficient sieşi, paralizat, e un plămîn uriaş care-l face să clocotească de viaţă: singura mişcare, cea în funcţie de care cartierul lui Krum "respiră", este veşnicul, dar niciodată plictisitorul ciclu "naştere - nuntă - moarte".
Înscrisă în cerc (ca şarpele ce-şi muşcă, pardon, coada), povestea lui Krum, care este, mai degrabă, povestea cartierului lui Krum, se transformă, uşor-uşor, într-o privire dincolo de dogme şi de norme, o privire comică, erotică şi tragică asupra sensului (de mers al) vieţii.
În tot acest provizorat etern, Krum este martorul absolut. Măcar corporal, dacă altfel nu, Krum a putut evada din cartier, aşa că doar Krum poate lua
Citeste tot pe
Agenda LiterNet