regizor caut piesa

Piese de Ioan Sapdaru

adauga piesa

Ceasul

Dănilă Prepeleac

Trăim într-o ţară a Dănilă Prepelecilor care îşi dau cu stângu-n dreptul şi îşi pun piedică singuri. Ceea ce nu înseamnă că românul e prost. În cazul de faţă, prostia şi deşteptăciunea românului nu se exclud, ci se completează aşa cum şi povestea lui Dănilă Prepeleac continuă în alt registru, după ce e formulată sentinţa: ”dracul mi-a luat minţile!”.

Despărțitorul

„Am insailat o suita de istorii urbane despre un moment destul de interesant pentru dramaturg, dar neplacut pentru un cuplu, momentul despartirii. Eu m-am gandit cum ar putea sa se intample lucrul asta in spatiul nostru levantin, balcanic, pentru ca aici e putin mai altfel. Atunci cand i se aduce aceasta veste groaznica, neplacuta, destul de nasoala, omul reactioneaza ca atare, adica el crede ca despartitorul este amantul sau crede ca de fapt e o afacere si bineinteles ca primul om pe care se razbuna e despartitorul care primeste si suturi, si bataie, si cuvinte injurioase.” - Ioan Sapdaru

Freelancer story

„Piesa este rezultatul unor reflectii de mai mult timp, dar mai ales in urma tragicului sfarsit al unui tanar actor, intamplat acum mai bine de-un an. Ii admir nespus pe acesti tineri actori in blugi gauriti, cu casti in urechi si rucsacuri in spate. Apropo de rucsacuri … Ma intreb mereu ce tin ei in aceste minuscule rucsacuri. Un sandvis, un pachet de tigari, un notebook? Sau o piesa cu un rol pe care viseaza sa-l joace intr-un teatru ?… Fiecare din ei e unic, misterios, trist … Fiecare din ei ascunde o energie, o nostalgie, un univers …” - Ion Sapdaru

Hollywood Mirage

„....fascinaţia pentru Hollywood este, în continuare, vie şi constantă. Suntem tributarii Hollywood-ului vrând- nevrând. Hollywood-ul, acest tărâm al umbrelor pe perete ne incită imaginaţia, ne face să credem că fericirea e atât de aproape, că prinţul cu pantoful pierdut în mână e pe cale să ne bată la uşă, că Marele Vrăjitor va aduce la viaţă prietenul pierdut, că genialul regizor ne va da un rol pentru Oscar, că vom gasi în beciul bunicilor Marele Graal şi foarte curând, poate chiar mâine, omenirea va înţelege în sfârşit că trebuie să trăiască în pace şi înţelegere pe mica noastră planetă... Marea uzină cu poveşti, Hollywood Mirage, îşi continuă drumul său triumfal...” (Ion Sapdaru)

Marcel și-a lăsat barbă

Natură moartă cu nepot obez

Piesa satirizează dragostea egoistă, obsesivă, sufocantă a trei mătuși față de nepotul pe care l-au crescut după dispariția mamei ce le era soră, rezultatul fiind distrugerea vieții nepotului. Pompiliu se îndrăgostește de Lili, prostituata adusă de mătuși pentru a "rezolva" viaţa sexuală a nepotului lor dizgraţios de obez, poate și ca o posibilă scăpare de ”dragostea” exagerată a celor trei femei cu care convețiuește.

Șase despărțiri și-o împăcare

Zgomotarul

Un bătrân contactează un regizor pentru a face un spectacol: ”Zgomotele vieții”. El se dovedește a fin un extraordinar imititator de sunete, dar și un excelent povestitor, depănând amintiri în care sunt implicate mari personalități ale teatrlui cu care, pretinde că a lucrat. Din păcate, deși îl uimește pe regizor cu abilitățile sale, se dovedește a fi un bolnav mintal fugit din ospiciu.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Ioan Sapdaru 

editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Ioan Sapdaru

• de sursa:
  http://regizorcautpiesa.ro/stiri/REVENIRE-ASUPRA-DECIZIEI-DE-JURIZARE-PENTRU-PIESA-ANULUI-2008-478.html
• de sursa:
  Constatand incalcarea regulamentului de inscriere in concurs in cazul a doua piese nominalizate in Selectia finala, Juriul Concursului UNITER "Cea mai buna piesa de teatru romaneasca a anului 2008", compus din Sanda Manu, regizor, Alice Georgescu, critic de teatru, Ion Cocora, critic de teatru, in acord cu conducerea executiva a UNITER, a decis sa revina asupra deciziei sale din data de 31 martie.
  
  Verificand sesizarile primite si constatand intemeiate elementele sesizate, Juriul a decis ca piesele Natura moarta cu nepot obez de Ion Sapdaru si YouTube de Viorel Cojanu sa fie descalificate din concurs, ambele fiind facute publice inainte de inscrierea la concurs, prin publicare si, respectiv, reprezentare. Piesa Natura moarta cu nepot obez a fost publicata in revista Stare de urgenta, in 8 decembrie 2008, format pe hartie si on line (pt. conf. www.staredeurgenta.wordpress.com2008), iar piesa YouTube a fost publicata fragmentar pe internet si reprezentata intr-un spectacol-lectura la
  Citeste tot pe
• Revenire asupra deciziei de jurizare pentru Piesa anului 2008 de D.S. sursa: HotNews.ro
  Constatand incalcarea regulamentului de inscriere in concurs in cazul a doua piese nominalizate in Selectia finala, Juriul Concursului UNITER "Cea mai buna piesa de teatru romaneasca a anului 2008", compus din Sanda Manu, regizor, Alice Georgescu, critic de teatru, Ion Cocora, critic de teatru, in acord cu conducerea executiva a UNITER, a decis sa revina asupra deciziei sale din data de 31 martie.
  
  Verificand sesizarile primite si constatand intemeiate elementele sesizate, Juriul a decis ca piesele Natura moarta cu nepot obez de Ion Sapdaru si YouTube de Viorel Cojanu sa fie descalificate din concurs, ambele fiind facute publice inainte de inscrierea la concurs, prin publicare si, respectiv, reprezentare. Piesa Natura moarta cu nepot obez a fost publicata in revista Stare de urgenta, in 8 decembrie 2008, format pe hartie si on line (pt. conf. www.staredeurgenta.wordpress.com2008), iar piesa YouTube a fost publicata fragmentar pe internet si reprezentata intr-un spectacol-lectura la
  Citeste tot pe HotNews.ro
• Dragoste închiriată de Ruxandra Anton sursa: Agenda LiterNet
  Ion Sapdaru este un artist complet, cu un palmares bogat, mai ales în regia de teatru şi actoria de film.Actor şi regizor de teatru, în ultimii şapte ani a abordat şi actoria de film ajungând să joace în aproape toate filmele importante: A fost sau n-a fost?, O călătorie la oraş (ambele în regia lui Corneliu Porumboiu), Hârtia va fi albastră (în regia lui Radu Muntean), California Dreamin' (nesfârşit) (în regia lui Cristian Nemescu), 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile (în regia lui Cristian Mungiu), etc.
  După multele adaptări pe care le-a făcut după textele unor scriitori importanţi (A. P. Cehov, Mihail Bulgakov, Nichita Danilov, etc.), era şi de aşteptat să scrie şi dramaturgie. Şi nu oricum! Câştigător pentru o zi al concursului de dramaturgie iniţiat de UNITER, când piesa sa Natură moartă cu nepot obez a fost desemnată ca fiind cea mai bună piesă a anului 2008, a fost descalificat deoarece aceeaşi piesă fusese publicată în revista Stare
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Nepot obez, spectacol slab... de Calin Ciobotari sursa: Flacăra Iașului
  Pentru cei care nu stiu ce poate face Ion Sapdaru in postura de regizor, spectacolul recent al Teatrului National "Vasile Alecsandri" Iasi, "Natura moarta cu nepot obez", poate trece drept unul acceptabil, intelegand prin "acceptabil" zona gri si indecisa a mediocrului.
  Pentru cei ce au avut ocazia sa asiste si la altfel de montari sapdariene, reprezentatia in discutie ia forma unei triste dezamagiri, daca nu chiar forma unui esec destul de sonor. Asta daca nu cumva acceptam starea de esec drept una a normalitatii pentru Nationalul iesean.
  Lumea lui Pompiliu
  Declarata in comunicatele de presa ale TNI drept Cea mai buna piesa a anului 2008, uitandu-se de descalificarea de la acea vreme, "Natura moarta..." este, cu adevarat, o piesa abil construita, cu talc si haz, cu cateva personaje bine configurate (pe hartie), o piesa valabila prin atemporalitate si aspatialitate. Dramaturgul Ion Sapdaru are o scriitura onorabila, poseda stiinta dozarii fine a umorului, nuanteaza inspirat
  Citeste tot pe Flacăra Iașului
• Râsul încremenit din „Natura moarta cu nepot obez” de Ioana Petcu sursa: Revista Cultura-pg.5
  În decurs de un an, Nationalul iesean a reusit sa aduca în fata publicului nume cunoscute sau noi din
  dramaturgia contemporana româneasca, dintre care ar putea fi amintiti Matei Visniec, Constantin Popa, Nora Vasilescu, Constantin Cheianu sau Bogdan Georgescu. Astfel ca, vreme de un an, teatrul din Iasi a trecut prin lentila absurdului, a realismului si chiar a unui neonaturalism, toate fiind aplicate, în general, pe specificul românesc. Se poate observa ca platoul scriiturii actuale (si nu ne referim acum doar la domeniul dramaticului) este traversat de forme, tendinte si structuri foarte diverse. Zona sociala si politica ramâne una de mare interes din care se decupeaza subiecte. Moralismul din secolele trecute sa transformat într-o ascutita critica îndreptata spre sectoare diferite. Dincolo de aceasta diversitate, însa, ramâne a fi discutata calitatea si, într-o oarecare masura, redundanta subiectelor prezentate. Numai daca avem în vedere preferinta, uneori excesiva,
  Citeste tot pe Revista Cultura-pg.5
• Cronică de teatru: „Natură moartă cu nepot obez” în regia lui Ion Sapdaru de Nicoleta Munteanu sursa: Iașul Universitar
  Pentru că nu este o piesă de autor (ci de actor, regizor și scenarist care dorește să fie și dramaturg), acțiunea desfășurată în prezentul scenic este redusă la minim, un loc important (și un timp prețios) fiind acordate dialogului sau monologului, ambele pretexte pentru o firavă motivație a situațiilor în care se află protagonistul. Cum acestea însă nu au nimic remarcabil, ițele care leagă cele două planuri, ale trecutului (explicativ), respectiv, ale prezentului sunt firave. Impresia este de însăilare pe o buclă temporală stranie (căci, de la un punct încolo, intervine și dimensiunea onirică - sau a subconștientului sau a nebuniei personajului, regizorul nu ne lasă să ghicim cu exactitate, fapt ce sporește senzația unui melanj nereușit). În esență, piesa regizată de Ion Sapdaru este o comedie ușoară împănată cu elemente de vodevil și dramă, cu situații grotești, unele chiar macabre aș putea spune, cu pasaje în cheie filosofică
  Citeste tot pe Iașul Universitar
• Râsul încremenit din „Natura moarta cu nepot obez” de Ioana Petcu sursa: Revista Cronica
  În decurs de un an, Nationalul iesean a reusit sa aduca în fata publicului nume cunoscute sau noi din
  dramaturgia contemporana româneasca, dintre care ar putea fi amintiti Matei Visniec, Constantin Popa, Nora Vasilescu, Constantin Cheianu sau Bogdan Georgescu. Astfel ca, vreme de un an, teatrul din Iasi a trecut prin lentila absurdului, a realismului si chiar a unui neonaturalism, toate fiind aplicate, în general, pe specificul românesc. Se poate observa ca platoul scriiturii actuale (si nu ne referim acum doar la domeniul dramaticului) este traversat de forme, tendinte si structuri foarte diverse. Zona sociala si politica ramâne una de mare interes din care se decupeaza subiecte. Moralismul din secolele trecute sa transformat într-o ascutita critica îndreptata spre sectoare diferite. Dincolo de aceasta diversitate, însa, ramâne a fi discutata calitatea si, într-o oarecare masura, redundanta subiectelor prezentate. Numai daca avem în vedere preferinta, uneori excesiva,
  Citeste tot pe Revista Cronica
• Natură moartă cu nepot obez, în regia lui Ion Sapdaru de Nicoleta Munteanu sursa: Agenda LiterNet
  Pe site-ul Teatrului Național ”Vasile Alecsandri” din Iași, la rubrica ”Noutăți”, apare următoarea informație despre spectacolul Natură moartă cu nepot obez în regia lui Ion Sapdaru: ”Spectacolul [...] s-a întors de la Festivalul «Aplauzele de aur ale Bucovinei» de la Cernăuți cu trei premii valoroase: Premiul pentru cel mai bun rol feminin – Irina Răduțu Codreanu, Premiul pentru cel mai bun rol masculin – Volin Costin și Premiul pentru cel mai frumos spectacol.”
  Piesa se joacă la Sala Studio din Iași din stagiunea trecută și pentru că nu îmi spusese mai nimic în momentul primei vizionări și nici nu știam mare lucru despre Festivalul (cu nume atât de frumos!) de la Cernăuți, am hotărât că este cazul să mai fac o încercare în a dezlega misterul atâtor premii. Am aflat că este vorba despre un festival de comedie care s-a desfășurat în perioada 21-30 octombrie 2011, pe scena Teatrului Muzical Dramatic Academic „Olga
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Cum se moare din prea multă dragoste de Maria Sarbu sursa: Jurnalul National
  Natură moartă cu nepot obez” este piesa scrisă de actorul şi regizorul Ion Sapdaru, cunoscut publicului în special din filmele tinerilor cineaşti, deşi el a montat multe spectacole pe scenele din ţară, în special la Iaşi, unde trăieşte. Acest text pus acum în scenă la Teatrul Odeon de Eugen Făt a atras, în urmă cu trei ani, atenţia membrilor juriului Concursului UNITER „Piesa anului”, devenind câştigător, dar „descalificat”, la scurt timp, pentru că fusese publicat înainte de acest concurs, ceea ce e interzis de regulament.
  
  Atras de piesa lui Sapdaru, Eugen Făt a montat-o mai întâi ca spectacol radiofonic – proiect al postului Radio România Cultural, avându-i interpreţi pe: Marius Manole, Dorina Lazăr, Rodica Mandache, Valeria Seciu şi Antoaneta Zaharia. Pentru că le-a plăcut ce a ieşit, Dorina Lazăr (directoarea „Odeon”-ului) şi Rodica Mandache şi-au zis că ar fi bine şi frumos ca piesa să se joace la „Odeon”,
  Citeste tot pe Jurnalul National
• Din prea multă dragoste de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  E obez, are trei mătuşi frustrate şi posesive, e guvernat de un singur instict-blestem (foamea), manifestă o pasiune timidă (remixurile), nu-şi abandonează casca de triciclist nici la duş. „Natură moartă cu nepot obez” este istoria unei iubiri complexe eşuate. Şi, evident, să nu vă aşteptaţi la happy-end.
  Ion Sapdaru – actorul pe care cu siguranţă îl ştiţi din filmele Noului Val românesc „A fost sau n-a fost”, „California Dreaming” sau „Amintiri din Epoca de Aur” – se află acum în postura de dramaturg care, de altfel, nu-i vine rău deloc. Are stofă, cum s-ar zice. Textul său are sinceritate, personalitate şi bună aderenţă la schema şi principiile spectacolului de teatru şi, implicit, priză la public, şi aceasta deoarece atât autorul piesei cât şi regizorul Eugen Făt nu s-au aruncat în invenţii artificiale sau pretenţioase.Au fost preocupaţi de autenticul unor caractere, situaţii, de adevărul recognoscibil şi
  Citeste tot pe Port.ro
• Un bulevadier "à la roumaine" de Robert Bălan sursa: România Liberă
  O comedie cu accente sentimentale şi moralizatoare, cu Pavel Bartoş în rol de obez, cu o trupă de „babe" comice (Dorina Lazăr, Rodica Mandache, Oana Ştefănescu) şi o tânără sexy (Nicoleta Lefter), noul spectacol al Odeonului are toate ingredientele pentru a deveni un succes de public. Dar, parcă acest tip de succes nu e chiar ceea ce şi-ar dori Odeonul.
  Cei care au călcat pragul cinematografelor în ultimii ani sau cei care au văzut la TV filmele româneşti ale „noului val" îl ştiu cu siguranţă pe Ion Sapdaru. Din „California Dreamin' ", „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", „A fost sau n-a fost?", „Amintiri din Epoca de Aur" şi multe altele. Cei din Iaşi, Botoşani, Oradea îl ştiu pe Ion Sapdaru şi ca regizor şi/sau actor de teatru. Acum publicul bucureştean îl poate cunoaşte pe Sapdaru şi ca dramaturg.
  „Natură moartă cu nepot obez" e o piesă pe care a montat-o el însuşi, anul trecut, la naţionalul ieşean. Textul a fost şi
  Citeste tot pe România Liberă
• Ce normală obezitate! de Ana-Maria Nistor sursa: Revista Luceafărul
  Mi se pare că cel mai greu e să scrii despre nicicum, despre călduţ. Premiera care tocmai a avut loc la Odeon nu e nici un spectacol prost, nici extraordinar. E ceva care, parcă, n-are nicio legătură cu acest teatru cu stil. Un stil care poate fi contestat uneori, poate să nu placă, dar care de nişte ani încoace există şi nu poate ignorat nici de public, nici de regizorii invitaţi. Probabil că, dacă vedeam undeva, prin provincie, Natură moartă cu nepot obez, eram mai îngăduitoare; aici, însă, e doar o montare enervant de corectă într-un teatru cu ştaif.
  Povestea, scrisă de un actor, este brodată pe canavaua unei „teme de actualitate”, cum se spune prin presă: obezitatea la copii şi apoi la maturi, ca rod al unei iubiri excesive şi greşite din partea familiei. Aici, aceasta e constituită din trei mătuşi – trei surogate materne – care îl văd pe Pompiţă al lor şi la 39 de ani un biet copilaş neajutorat. Dependenţa afectivă e justificată
  Citeste tot pe Revista Luceafărul
• „Natură moartă…”, o tragi-comedie pentru public de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Cea mai recentă dintre premierele Teatrului Odeon, „Natură moartă cu nepot obez”, trădează o nevoie tot mai des resimţintă în ultima perioadă şi care începe să devină aproape o tendinţă. E vorba spectacolul nepretenţios, creat pentru mai toate tipurile de public, în care micile drame se împletesc cu un comic de bună calitate şi în care sensibilităţile şi tristeţile contemporane şi/ sau general umane sunt cu plăcere şi fără eforturi digerate şi asimilate de spectator. Iar montarea de la Odeon este exact ceea ce-şi propune să fie. Atât textul lui Ion Sapdaru, cât şi regia asumat discretă a lui Eugen Făt se supun acestei idei. Să creeze un spectacol care să placă publicului, fără a fi doar comercial. Punct ochit, punct lovit…
  Subiectul ales de Sapdaru, un dramaturg aproape „de ocazie”, care îşi mărturiseşte şi dezamăgirile legate de teatrul actual (şi, mai ales, de textul pentru teatru scris în lumea de azi),
  Citeste tot pe Yorick
• O comedie neagră ... reușită de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Mereu preocupat de propunerea unor spectacole ieșite din matca obișnuitului, Teatrul Odeon lansează o piesă a dramaturgiei actuale – lucru rar în peisajul nostru teatral -, o comedie neagră, originală de Ion Sapdaru. Piesei i-a fost retras în urmă cu un an sau doi, Premiul pentru cea mai bună piesă românească acordat anual de UNITER pentru că încălcase regulamentul de concurs fiind publicată într-o revistă. Ion Sapdaru este actor de teatru și film, regizor, cu o bogată activitate. Practica i-a dat cunoașterea profundă a construcției dramatice și a personajelor. Scrierea sa “Natură moartă cu nepot obez” este un text dramatic cu umor conceput prin personaje abil conturate în funcție de acțiunea dezvoltată, având drept temă majoră – manifestarea dragostei sub diverse forme. Este satirizată dragostea egoistă, obsesivă, sufocantă a trei mătuși față de nepotul pe care l-au crescut prin dispariția mamei ce le era soră, rezultatul fiind
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Cronică: Natură moartă cu nepot obez de Anca Ioniță sursa: Time Out București
  Povestea tragic-comică a lui Grasu' Contrabasu' şi a celor trei mătuşi care îl ucid lent, dar sigur, cu dragostea lor acaparatoare, devine, pentru Pavel Bartoş, un prilej de a exploata latura tragică a personalităţii sale actoriceşti, folosită, până acum, oarecum unilateral, în roluri de comedie.
  Cu personajul Pompiliu-cel-obez, însă, Bartoş se desfăşoară pe linia extrem de subţire ce separă comedia de tragedie, o zonă periculoasă, dar în acelaşi timp extrem de ofertantă pentru un actor, fără să alunece niciun moment, însă, în clişeu sau şarjă. El îi oferă substanţă emoţională acestei victime a abuzului de iubire, pe care încearcă să-l scoată chiar din circumstanţele situaţiei date pentru a-l transforma într-un fel de porte paroles al celor care sunt în căutarea iubirii, a cărei absenţă o simt visceral.
  Textul lui Ion Sapdaru (actor şi regizor cu experienţa atât a teatrului, cât şi a filmului), deşi conţine această
  Citeste tot pe Time Out București
• Natură moartă cu nepot obez. Reflecţii frugale de Vladimir Bulat sursa: Observator Cultural
  „...nu sînt eroi, nu au aptitudini excepţionale, aspiraţii intergalactice, nu duduie de înţelepciune, nu sînt sfinţi, dar nici diavoli, au o singură calitate: sînt oameni. Şi iubesc.“
  Ion Sapdaru
  Trebuie să recunosc că nu aş fi mers niciodată la spectacolul montat după această piesă scrisă de actorul Ion Sapdaru, dacă nu citeam, într-un interviu cu scriitorul Oleg Pamfil, următoarea remarcă: „În piesa lui Ion Sapdaru, Natură moartă cu nepot obez, am savurat cîteva fragmente de proză absolut tulburătoare“. Sentinţa asta, fie şi profund subiectivă, a unui literat pe care-l stimez, m-a pus pe jar; pentru că de mult am o poftă nebună de o porţie zdravănă de proză vorbită. Deci, aceasta trebuia căutată în dramaturgie, şi aici tot Pamfil m-a împins de la spate (într-un interviu inedit acordat lui Vasile Ernu): „Ceea ce am citit la Crudu şi Sapdaru – în opinia mea oarecum exterioară –, dovedeşte că există un început de
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Despărţitorul de la Teatrul Urban de Călin Ciobotari sursa: Jurnalvirtual.ro
  Într-un oraş în care, din punct de vedere teatral, nu se întâmplă mare lucru, orice noutate suscită interes. De fiecare dată când aud de teatru independent, tresar. După doi trei ani în care, la Iaşi, fenomenul părea că se permanentizează, brusc o tăcere aproape definitivă s-a lăsat pe acest capitol. Mai toate proiectele de bar au decedat, iar Teatrul Fix, una din marile noastre speranţe de „independenţă teatrală”, dă semne că nu s-ar simţi prea grozav. O asemenea tresărire am avut toamna aceasta, când am aflat că un grup de actori, majoritatea tineri, coordonaţi de Ion Sapdaru, urmează să se constituie ca trupă distinctă. Îşi spun Teatrul Urban, activează (în prezent) la Casa de Cultură a Studenţilor, şi primul lor spectacol este „Despărţitorul”, pe un text al aceluiaşi Ion Sapdaru.
  Un spectacol pe care l-am văzut recent, într-un frig crâncen, cu un concert alăturat bubuindu-mi în urechi şi cu o acustică de sală ce lasă de
  Citeste tot pe Jurnalvirtual.ro
• Despartitorul: Teatru Urban de Daniel Chirilă sursa: AltIași
  Noua stagiune teatrala ieseana incepe in forta cu aparitia unei noi trupe de teatru independent, Teatru Urban, un proiect initiat si coordonat indeaproape de actorul si regizorul Ion Sapdaru. Teatru Urban isi anunta deschiderea cu spectacolul Despartitorul, un spectacol ce are la baza povesti urbane de Ion Sapdaru. Premiera va avea loc joi, pe 16 octombrie, de la ora 19:00, la Casa de Cultura a Studentilor, Sala Mare.
  Distributia spectacolului este alcatuita din actori tineri cunoscuti publicului iesean, ce au la activ numeroase colaborari cu Teatrul National “Vasile Alecsandri” Iasi sau Ateneul Tatarasi Iasi, dar si alte proiecte teatrale independente proprii. Astfel, ii regasim pe Alina Mindru, Cosmin Panaite, Diana Roman, Erica Moldovan, Alexandra Bandac, Adrian Marele, Ancuta Gutui, Sorin Cimbru, Radu Mihoc, Bogdan Mircea, Sergiu Iulian Flesner, dar si pe actorul Teatrului National Iasi, Daniel Busuioc. Scenografia a fost realizata de Smaranda Virna, coregrafia este semnata
  Citeste tot pe AltIași
• „Freelancer story”, povestea unei generații de actori de sacrificiu de sursa: Yorick
  Un spectacol „scris şi construit scenic de către Ion Sapdaru pe marginea unui vis: dorinţa a doi tineri actori de a juca teatru”, așa cum este prezentat de realizatori, „Freelancer Story” îi are în distribuție pe Alexandra Bandac, Cosmin Maxim, Annemarie Chertic, Livia Iorga. Scenografia este semnată de Alina Dincă Puşcaşu, iar voice-over: Adi Marele, Natalia Mîndru
  „Piesa este rezultatul unor reflecţii de mai mult timp, dar mai ales în urma tragicului sfârşit al unui tânăr actor, întâmplat acum mai bine de-un an”, a explicat Ion Sapdaru, creatorul scenariului și regizorul spectacolului. „Îi admir nespus pe aceşti tineri actori în blugi găuriţi, cu căşti în urechi şi rucsacuri în spate. Apropo de rucsacuri … Mă întreb mereu ce ţin ei în aceste minuscule rucsacuri. Un sandviş, un pachet de ţigări, un notebook ? Sau o piesa cu un rol pe care visează să-l joace într-un teatru ?… Fiecare din ei e unic, misterios,
  Citeste tot pe Yorick
• Cu aripile frânte de Nicoleta Munteanu sursa: alecart.ro
  O poveste de viață cu o puternică încărcătură emoțională spre sfârșit, cu infuziuni realiste și accente melodramatice, din a cărei configurare scenică nu lipsesc inflexiunile parodice, distanțarea, amestecul de stiluri. E o poveste care se spune fragmentar, prin înlănțuirea unor secvențe semnificative din viața a doi tineri actori liber profesioniști care se străduiesc să supraviețuiască într-o lume (aceea a teatrului) marcată de compromisuri și șansă și într-o existență semisordidă. Un El (Cosmin Maxim) și o Ea (Alexandra Bandac) urmăriți pe durata a câțiva ani, suficient pentru a proiecta drumul de la iluzie la realitate, de la dorința de a juca pe scena unui teatru la încercarea de a supraviețui ca statui vivante sau de a monta propria piesă, sfârșind în negarea propriilor visuri prin eșuarea în comunitatea de imigranți români în Italia, dar nerenunțând la ele, până în momentul în care totul se adâncește în moarte și
  Citeste tot pe alecart.ro
• jamsession@dandana.ro de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Dănilă Prepeleac, în regia lui Octavian Jighirgiu, reuşeşte deoarece intenţiile producătorilor nu sunt supralicitate. Se pleacă de la conceperea unui jam session à la Roumanie (un performance ad hoc, când se improvizează şi se cântă fără repetiţii prealabile, aşa ca-n Vama Veche), insistând pe faptul că spectacolul reprezintă un punct de întâlnire pentru tinerii actori, ”exponenţii unei generaţii care-şi caută propriile forme de expresie” (Octavian Jighirgiu).
  Dar ”gem seşănul” nu-i decât un pretext (muzical şi coregrafic se lucrează impecabil, iar prestaţiile muzicale, dar mai ales cele coregrafice, predominante, au presupus multe repetiţii solicitante, necesitând atenţie, concentrare şi efort). Un pretext pentru un show fulminant (efecte speciale, jocuri de lumini, costume ingenioase), prins circular între două coperţi. Spectacolul de deschide şi se închide lejer, simulând o plajă din Vama Veche, evitând senzaţia de show care
  Citeste tot pe Ziarul de Iași

Discutii:

propune tema de discutie