regizor caut piesa

Piese de Ioana Păun

adauga piesa

135 de secunde

O investigaţie asupra condiţiilor de posibilitate ale schimbării, având în vedere factori istorici, psihologici, social-politici etc.

Lucrător 2.0

O întâlnire inopinată, pe tărâmul unor experimente vizual-auditive cu puternice tente post-industriale, post-moderne, post-traumatice, post-umane dintre cele două tipuri de logică despre care vorbea Noica, cu o glisare fină înspre aderarea ideatică (adevărata miză a spectacolului, dincolo de dimensiunea sa explicativ-socială) la cea interioară, a lui Hermes. – Paul Boca

Zero decibeli

Prin cinci poveşti despre felul în care sunt percepuţi surdo-muţii în România, piesa ne arată încă o latură a societății românești care, obişnuită să respingă vulnerabilii, este crispată în faţa a tot ceea ce este altfel. Situațiile prin care trec eroii sunt văzute printr-o dublă perspectivă, iar concluzia rămâne acceași: societatea nu e pregătită pentru o integrare normală a surdomuților.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Ioana Păun 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Ioana Păun

• ''Zero decibeli'' - O experienţă sonoră de Robert Bălan sursa: România Liberă
  Un spectacol despre surdo-muţi. O interesantă experienţă auditivă. Un spectacol despre cei care au fost învăţaţi că nu au cum să trăiască o viaţă ca a celorlalţi, a „normalilor", dar în care „normalii" au ocazia să audă ceea ce aude un surdo-mut. Cam aşa s-ar putea descrie pe scurt cel mai recent spectacol al Teatrului Foarte Mic, „Zero decibeli".
  Cum procedează un surdo-mut atunci când se trezeşte cu un hoţ casă? Cum reuşeşte să sune la 112 şi cum se înţelege apoi cu poliţiştii? Ce faci dacă eşti surdo-mut, student la Arte, unde există un examen obligatoriu la muzică? Cum şi de ce am ajuns să-i cunoaştem pe surdo-muţi doar ca vânzători de prostioare prin trenuri şi prin baruri. Câteva posibile răspunsuri în „Zero decibeli", noul spectacol al Teatrului Foarte Mic.
  La urma urmelor, cum e să te naşti surdo-mut în România? Ne spun realizatorii spectacolului:„Poţi merge la şcoala specială, unde înveţi limbajul semnelor
  Citeste tot pe România Liberă
• Zgomotul tăcerii de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Era ceva ciudat la ei. I-am văzut pe marginea peronului, aproape de şine. Un grup de patru tineri, o fată şi trei băieţi care gesticulau amplu. Mi-a atras atenţia faptul că se postaseră acolo, în buza gării, exact cînd speakerul anunţa că săgeata albastră urmează să intre în staţie “la linia unu” (sic). Au dispărut din raza mea vizuală, dar peste cîteva minute o văd din nou pe fată, făcînd triumfătoare cu o mînă băieţilor, în timp ce cu cealaltă ţinea strîns la piept cîteva cutii de bere. Zîmbetul i se lăţise pe toată faţa, iar băieţii i-au răspuns la fel. Abia atunci mi-am dat seama care era ciudăţenia. Deşi manifestările lor erau zgomotoase, nu se auzea nici un sunet. Erau surdomuţi.
  Cu spectacolul Zero decibeli, regizoarea Ioana Păun pătrunde în lumea tăcută a celor ce nu aud prin cinci poveşti cu dublă perspectivă. Linişte de o parte, prejudecată şi intoleranţă de partea cealaltă. Societatea românească este
  Citeste tot pe Dilema veche
• Ţuică 2.0: Apocalipsa după privatizări de Paul Boca sursa: Art Act Magazine
  Îşi mai aduce aminte oare cineva de diferenţa aceea superbă pe care o făcea Noica între logica lui Ares şi cea nou-propusă de el, a lui Hermes? Scurt spus, logica lui Ares este, după cum i-o spune şi numele, cea a războiului, cea în care, prin definiţie, sensul individualului şi al interiorităţii lui este sacrificat, singularul funcţionând exclusiv ca un caz statistic al unui întreg stabil. Dincolo de ea, logica lui Hermes este cea a individului care interiorizează întregul, care poartă în sine întreaga încărcătură a unei totalităţi, care face trecerea de la „a fi în” la „a fi întru”. Diferenţa e, dacă vreţi, cea dintre uniformizare şi identificare disociativă în interiorul unui întreg. Perspectiva exterioară asupra unui grup/reţele/fenomen social, având handicapul neputinţei sau dezinteresului (in)uman de a pătrunde în interioritatea individului, stă întotdeauna sub semnul logicii lui Ares şi se manifestă în date statistice:
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Data: 25 Oct 2013 - 19:00 Loc: Uzina cu teatru Bilet: 22.00 274 Adresa: Teatrul National Iasi Website: de Dana Tabre sursa: Alt Iași
  Numele Ioanei Paun nu este strain de proiectele experimentale derularate de-a lungul timpului la sala “Uzina cu teatru” a Teatrului National Iasi. In 2011 regizoarea monta aici TV for dummies. Un spectacol pentru 100 de telecomenzi, simuland implicarea directa a spectatorului in desfasurarea actiunilor scenice si analizand impactul unei culturi a imaginii asupra individului contemporan. De altfel, exista o continuitate a preocuparilor unor tineri artisti axati pe teatru ca instrument de investigatie sociala (David Schwartz, Bogdan Georgescu, Ioana Paun), al caror nume este legat de montari la sala amintita.
  In 2012, Ioana Paun initia proiectul ”Lucrator 2.0” la Cluj-Napoca, impreuna cu o echipa care ii include pe Florin Caracala si Dora Mircea-Radu, adresat publicului tanar si spatiului neconventional (Fabrica de pensule). Proiectul cu acelasi nume, o continuare a celui initial, avand performance-ul de premiera pe 6 octombrie la Farmec, Fabrica de cosmetice, Cluj-Napoca,
  Citeste tot pe Alt Iași
• Cine a omorât pisica? de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iasi
  Până la minutul 20 al performance-ului Ioanei Păun despre tragedia din clubul Colectiv, din noaptea de 30 octombrie 2015, ştii deja că ai de-a face cu o experienţă teatrală halucinantă. Regizoarea foloseşte deopotrivă mijloace de distanţare şi apropiere, creând un eseu-puzzle, în care scene soft se întrepătrund cu sau vin în continuarea scenelor hard şi diminuează astfel efectul acestora, altminteri ar fi fost aproape insuportabil de privit şi/sau rememorat.
  Ioana Păun este o regizoare inteligentă, cu experienţă în teatrul bine documentat, dar care nu livrează adevăruri pe tavă, riscând ca spectatorul, aparţinând generaţiei millennials (Y) sau chiar generaţiei Z, să plece de la spectacol fie şi numai cu o experienţă subiectivă. Diferenţierea dintre ceea ce este obiectiv valabil (vocea container clubului) şi experienţa subiectivă a fiecăruia, în funcţie de cum a receptat tragicul eveniment la momentul respectiv, nu este forţată spre nici
  Citeste tot pe Ziarul de Iasi

Discutii:

propune tema de discutie