regizor caut piesa

Piese de Ion Baiesu

adauga piesa

Boul şi viţeii

Dresoarea de fantome

O comedie plină de vervă care tratează situaţia fiecăruia dintre noi în lupta cu cerinţele vieţii cotidiene. Este povestea a şapte personaje beckettiene care cred şi ele că nimic nu mai e de făcut, dar replica lor nu este aşteptarea, ci adaptarea: să ne adaptăm, spune mereu unul dintre personaje în confruntarea cu din ce în ce mai absurdele pretenţii ale celui venit pentru că a fost numit.

Escroci în aer liber

Un cuceritor de "meserie" alege peronul gării ca loc în care să-și poată valorifica talentul de Don Juan. O tânără aleasă de el pentru a fi cucerită este însă cel puțin la fel de abilă în a manipula sentimentele sexului opus.

Fantomiada

In cautarea sensului pierdut

Patru indivizi sunt trimişi de comunităţile în care vieţuiesc la ĂLDESUS să afle sensul existenţei. Toată lumea ştie că acel sens există, dar a fost pierdut şi că numai ĂLDESUS îl poate regăsi. La ĂLDESUS, ei se confruntă cu obişnuitele şicane birocratice și, în această situaţie fără sens, apare un nou solicitant, nevăzător de astă dată, care, trecând peste orice formalităţi pe care oricum nu le vede, bate la uşa lui ĂLDESUS şi intră. Se mai aude doar urletul lui sinistru: căzuse în hăul lipsei de sens.

Maestrul

Presul

Piesă umoristică despre noi și problemele noastre cotidiene, despre traiul în comun la bloc și relațiile dintre vecini, toată acțiunea derulându-se în jurul unui preș aflat la intrarea unui apartament.

Tanta si Costel

Lehliu, Medgidia, Crevedia, Babadag… pe ruta asta umblă zilnic un serios achizitor de vite pe nume Costel. Într-o zi, într-o gară, întâlnește o fată serioasă, casieriță la alimentară, care corespunde și ca fizic și ca caracter. După 5 minute de discuții la un mic și la o bere, cei doi oameni foarte serioși constată cât de asemănătoare le sunt principiile de viață și decid să se căsătorească.

Tristetea vanzatorului de sticle goale

Doi bărbați împătimiți consumatori de alcool, vânzători ai sticlelor goale consumate, discută probleme legate de "consumul" băuturilor.

Vânătorii

Realitate şi fantezie. Concret şi imaginar. Violenţă şi sensibilitate. Răutate şi iubire. Vânător 1 şi Vânător 2 ... Două lumi antitetice, care se întrepătrund la o partidă de vânătoare. Un univers al grobianului, al realităţii imediate, al efemerului, al violenţei şi al minciunii. Paralel cu acesta, un univers al purităţii şi al sacrificiului suprem.Vânătorii este o poveste despre iubire - iubirea ca sentiment inefabil, dus la absolut, dincolo de moarte, prin sacrificiul suprem... O poveste fantastică, despre sensibilitate - sentiment străin universului nostru mărunt şi meschin.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Ion Baiesu 

editeaza

• 1
• 2

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Ion Baiesu

• Cronică de teatru: „Dush(i) cu preshu’” de Emanuel Cotuna sursa: Glasul Aradului
  Exact: e vorba despre cea mai recenta premiera a Teatrului Clasic “Ioan Slavici” din Arad. Premiera-fenomen as spune.
  Amator fiind de teatru, asteptam cu sufletul la gura de trei luni sa vina odata premiera unui spectacol cu care eram “amenintati”. Niciodata nu stiu sa se fi creat o asa atmosfera inca din faza de debut a unui proiect teatral aradean. Era evident ca asteptarea va fi rasplatita pe masura.
  Dovada? Seara premierei a adunat la un loc pe putin 400 spectatori, care au venit sa inteleaga de ce se face atata publicitate noului proiect. Sala teatrului a fost plina-ochi, nu doar de spectatori, ci si de rasete, de zambete, de relaxare deplina. Acelasi lucru s-a petrecut si la a doua reprezentatie, cateva zile mai tarziu.
  Recunosc: Dush(i) cu preshu te ia de pe loc, te monteaza in presh si te tot duce….departe…pe un taram al comediei muzicale, asezonata din plin cu replici spumoase de factura absurda , doar e notoriu ca “Presul” lui Ion Baiesu este un
  Citeste tot pe Glasul Aradului
• „O, ce seară minunată!” – de la Băieşu citire de Maria Zarnescu sursa: Yorick
  “Ne aflăm pe peronul gării Medgidia. E vară. E amiază. E cald. La bufet, muştele au leşinat de zăpuşeală…”Stop! Maistre, dă-napoi banda! – Suntem în Bucureşti. E vară. E zăduf. Pare pustiu. Conform uzanţei, mai devreme sau mai târziu, teatrele de stat şi-au închis cu seninătate stagiunea. Spectatorii hămesiţi de cultură sau de un simplu divertisment de sezon migrează care încotro, spre cluburile, pub-urile, cafenelele, sufrageriile, terasele şi parcurile în care se joacă teatru. Cu conştiinciozitate, energie, bucurie şi infinită tinereţe. Şi nu vorbim acum de bine-promovatul festival “Bucureştii lui Caragiale”, ci de veteranul Teatru LUNI / Green Hours, independentul Teatrul ARCA / La Scena, elegantul Godot Cafe Teatru, neconvenţionalul “unteatru”, aprigul În Culise sau hedonistul Tête-à-Tête din Herăstrău. Carevasăzică – doar câteva din spaţiile ce găzduiesc idei şi energii. Dinamismul e nepereche şi niciun studiu de
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie