regizor caut piesa

Piese de Ion Baiesu

adauga piesa

Boul şi viţeii

Dresoarea de fantome

O comedie plină de vervă care tratează situaţia fiecăruia dintre noi în lupta cu cerinţele vieţii cotidiene. Este povestea a şapte personaje beckettiene care cred şi ele că nimic nu mai e de făcut, dar replica lor nu este aşteptarea, ci adaptarea: să ne adaptăm, spune mereu unul dintre personaje în confruntarea cu din ce în ce mai absurdele pretenţii ale celui venit pentru că a fost numit.

Escroci în aer liber

Un cuceritor de "meserie" alege peronul gării ca loc în care să-și poată valorifica talentul de Don Juan. O tânără aleasă de el pentru a fi cucerită este însă cel puțin la fel de abilă în a manipula sentimentele sexului opus.

Fantomiada

In cautarea sensului pierdut

Patru indivizi sunt trimişi de comunităţile în care vieţuiesc la ĂLDESUS să afle sensul existenţei. Toată lumea ştie că acel sens există, dar a fost pierdut şi că numai ĂLDESUS îl poate regăsi. La ĂLDESUS, ei se confruntă cu obişnuitele şicane birocratice și, în această situaţie fără sens, apare un nou solicitant, nevăzător de astă dată, care, trecând peste orice formalităţi pe care oricum nu le vede, bate la uşa lui ĂLDESUS şi intră. Se mai aude doar urletul lui sinistru: căzuse în hăul lipsei de sens.

Maestrul

Presul

Piesă umoristică despre noi și problemele noastre cotidiene, despre traiul în comun la bloc și relațiile dintre vecini, toată acțiunea derulându-se în jurul unui preș aflat la intrarea unui apartament.

Tanta si Costel

Lehliu, Medgidia, Crevedia, Babadag… pe ruta asta umblă zilnic un serios achizitor de vite pe nume Costel. Într-o zi, într-o gară, întâlnește o fată serioasă, casieriță la alimentară, care corespunde și ca fizic și ca caracter. După 5 minute de discuții la un mic și la o bere, cei doi oameni foarte serioși constată cât de asemănătoare le sunt principiile de viață și decid să se căsătorească.

Tristetea vanzatorului de sticle goale

Doi bărbați împătimiți consumatori de alcool, vânzători ai sticlelor goale consumate, discută probleme legate de "consumul" băuturilor.

Vânătorii

Realitate şi fantezie. Concret şi imaginar. Violenţă şi sensibilitate. Răutate şi iubire. Vânător 1 şi Vânător 2 ... Două lumi antitetice, care se întrepătrund la o partidă de vânătoare. Un univers al grobianului, al realităţii imediate, al efemerului, al violenţei şi al minciunii. Paralel cu acesta, un univers al purităţii şi al sacrificiului suprem.Vânătorii este o poveste despre iubire - iubirea ca sentiment inefabil, dus la absolut, dincolo de moarte, prin sacrificiul suprem... O poveste fantastică, despre sensibilitate - sentiment străin universului nostru mărunt şi meschin.

Vinovatul

Întâlnirea peste ani, într-un spaţiu închis, dintre un fost terorist şi iubita de odinioară a uneia dintre victime.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Ion Baiesu 

editeaza

• 1
• 2

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Ion Baiesu

• Cronică de teatru: „Dush(i) cu preshu’” de Emanuel Cotuna sursa: Glasul Aradului
  Exact: e vorba despre cea mai recenta premiera a Teatrului Clasic “Ioan Slavici” din Arad. Premiera-fenomen as spune.
  Amator fiind de teatru, asteptam cu sufletul la gura de trei luni sa vina odata premiera unui spectacol cu care eram “amenintati”. Niciodata nu stiu sa se fi creat o asa atmosfera inca din faza de debut a unui proiect teatral aradean. Era evident ca asteptarea va fi rasplatita pe masura.
  Dovada? Seara premierei a adunat la un loc pe putin 400 spectatori, care au venit sa inteleaga de ce se face atata publicitate noului proiect. Sala teatrului a fost plina-ochi, nu doar de spectatori, ci si de rasete, de zambete, de relaxare deplina. Acelasi lucru s-a petrecut si la a doua reprezentatie, cateva zile mai tarziu.
  Recunosc: Dush(i) cu preshu te ia de pe loc, te monteaza in presh si te tot duce….departe…pe un taram al comediei muzicale, asezonata din plin cu replici spumoase de factura absurda , doar e notoriu ca “Presul” lui Ion Baiesu este un
  Citeste tot pe Glasul Aradului
• „Preşul” găurit, ponosit şi prăfuit de la TNB de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Universalitatea unei opere se probează în timp. Shakespeare e contamporanul nostru indiferent că Hamlet vorbea la celular alaltăieri acum câţiva ani sau face instastory-uri azi. Şi Cehov ne e contamporan şi Ibsen şi Eschil, Sofocle şi Euripide cu puţin efort creativ. Dar pentru ca toţi aceşti domni să ne fie nouă buni prieteni şi să le putem adapta personajele şi situaţiile a fost nevoie ca în primă fază dumnealor să scrie în aşa fel, atât de bine, încât piesele a căror acţiune se petrecea în Grecia antică sau în fiordurile norvegiene să nu vorbească strict şi la obiect doar despre libaţii şi ofrande aduse zeilor şi cât mai costa kilogramul de cartofi pe la 1850. Piesele, ele însele, conţin acel interes uman general valabil, au universalitate, pentru că vorbesc despre ceva din natura umană ce se păstrează peste secole, indiferent de coordonate geografice.
  În dramaturgia română această universalitate este mai rar întâlnită.
  Citeste tot pe Yorick
• File din cartea de … imobil de Răzvana Niță sursa: Acta est fabula
  Majoritatea dintre noi nu vom ajunge niciodată să călătorim în afara Terrei, nu vom avea prilejul ieşirii în spaţiul cosmic. Şi totuşi, aproape toţi am avut acces la o formă de spaţiu nu mai puţin solicitant, spectaculos şi imprevizibil: spaţiul locativ.
  Generaţii întregi de români au trăit, trăiesc şi vor trăi la bloc. Împărţirea blocului în apartamente separate oferă – doar aparent – iluzia intimităţii şi a autonomiei. În realitate, trăim unii sub ochii (şi urechile) celorlalţi. Administratorul, femeia de serviciu, preşedintele comitetului de locatari sunt agenţi mereu în misiune. Din acest punct de vedere, textul lui Ion Băieşu care a avut un succes enorm pe scena Teatrului de Comedie în urmă cu mai bine de patru decenii, îşi păstrează atât farmecul cât şi actualitatea.
  Comicul de situaţie, de limbaj şi de caracter desenează o veselă şi colorată harababură urmată de happy-end. Actorii au ocazia de a se întâlni cu un
  Citeste tot pe Acta est fabula
• „O, ce seară minunată!” – de la Băieşu citire de Maria Zarnescu sursa: Yorick
  “Ne aflăm pe peronul gării Medgidia. E vară. E amiază. E cald. La bufet, muştele au leşinat de zăpuşeală…”Stop! Maistre, dă-napoi banda! – Suntem în Bucureşti. E vară. E zăduf. Pare pustiu. Conform uzanţei, mai devreme sau mai târziu, teatrele de stat şi-au închis cu seninătate stagiunea. Spectatorii hămesiţi de cultură sau de un simplu divertisment de sezon migrează care încotro, spre cluburile, pub-urile, cafenelele, sufrageriile, terasele şi parcurile în care se joacă teatru. Cu conştiinciozitate, energie, bucurie şi infinită tinereţe. Şi nu vorbim acum de bine-promovatul festival “Bucureştii lui Caragiale”, ci de veteranul Teatru LUNI / Green Hours, independentul Teatrul ARCA / La Scena, elegantul Godot Cafe Teatru, neconvenţionalul “unteatru”, aprigul În Culise sau hedonistul Tête-à-Tête din Herăstrău. Carevasăzică – doar câteva din spaţiile ce găzduiesc idei şi energii. Dinamismul e nepereche şi niciun studiu de
  Citeste tot pe Yorick
• Îngroşări de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  La baza scenariului filmului Vinovatul, realizat sub egida Casei de producţie din TVR, se află piesa omonimă, una dintre primele scrieri destinate scenei ale lui Ion Mihalache. Ion Mihalache adică Ion Băieşu.
  Scriitorul fusese obligat încă la debut să recurgă la un pseudonim literar fiindcă îi era interzisă publicarea sub numele reală pentru ca nu cumva cineva să îşi aducă aminte de fruntaşul naţional-ţărănist omonim. Piesa a fost publicată în volum în 1968, iar prima reprezentare a avut loc doi ani mai târziu, în stagiunea 1970-1971 la Teatrul de Stat din Arad, în regia lui Alexa Visarion. Interpreţii premierei absolute au fost Zoe Muscan şi Iulian Copacea. Alexa Visarion a revenit asupra textului în 1991, însă nu într-un spectacol de teatru, ci într-un film turnat după un scenariu datorat însuşi dramaturgului. În 1970, acelaşi Ion Băieşu publica în volum o altă piesă scurtă intitulată Iertarea, iar de atunci, lucru interesant,
  Citeste tot pe Adevărul

Discutii:

propune tema de discutie