Cum să-ncep eu să fie mai bine? Care dintre ele e mai nimerit să vorbească prima și cine să-i urmeze? Sau laolaltă, întretăindu-se, suprapunându-se, dialogând, precum glasurile din gura de aur a creatorului de teatru ce rostogolește către public un iureș de bucurie? Marcel Iureș. Ivan Turbincă, Povestitor, Dumnezeu, Sf. Petru, Moartea, mii de draci, boier, cazarmă, drum, oameni, rai, iad, rusește, oltenește, moldovenește...
Oho! Stați pe-ndelete, oameni buni, că zic acuș tot ce zic. Stați să mai iau o gură de răchie – mamă, ce tare și ce bună! –, să se-ncălzească un pic și conserva asta, să mai moi o țâră de pâine în sos, mai merge înc-o dușcă, alunecă mai bine bucătura, și-ncă o țigară și să vedeți ce n-ați pomenit și s-auziți ce nu s-a mai povestit.
Se făcea că Ivan, cătană de suflet a regimentului, după ani de trudă între soldați, a fost lăsat la vatră. Vorba vine, că în cazul ăsta „vatra” e chiar buricul
Citeste tot pe
Revista Luceafărul