Ion Luca s-a nascut la data de 7 decembrie 1894 in Roman, Romania.
Dramaturgul Ion Luca s-a născut la Roman în anul 1894, la 7 decembrie, într-o familie de oameni așezați și gospodari. Tatăl - Emanoil, a fost de profesie croitor, mama - Emilia – a fost casnică, ocupându-se de creșterea și educația copiilor Melania și Ion.
Chiar în anul în care copiii au vârste școlare, Regimentul în care lucra Emanoil Luca se transferă la Bacău, familia mutându-se și ea. După terminarea Liceului „Ferdinand” din Bacău, urmează cursurile Seminarului "Veniamin Costache" din Iași.
L-a avut ca profesor pe Iorgu Iordan la Seminarul de la Iași. Renunță la studiile teologice și se înscrie, la început, la Facultatea de Drept, dar apoi, în paralel, audiază și cursurile Facultății de Filosofie și Teologie; urmează cursurile INSTITUTULUI BALCANIC din București (unde preda Nicolae Iorga).
Primul război mondial îi întrerupe temporar studiile ca și pregătirile pentru susținerea examenelor de doctorat. În anul 1919 este demobilizat și se stabilește la Bacău, căsătorindu-se cu fiica unui preot, el insuși ocupând un post de diacon, de unde a demisionat după doi ani și jumătate. În anul 1920 își ia doctoratul în filosofie și teologie, iar în 1921 doctoratul în drept, ambele cu "magna cum laude". Din 1922 se hotărăște să se dedice carierei didactice, profesorul completându-se armonios cu omul justiției.
La alegerile din anul 1926, spre stupefacția celor cunoscuți, candidează la alegerile parlamentare și este deputat din partea circumscripției electorale a orașului Brăila; renunță însă după un an și jumătate, se întoarce la Bacău și se înscrie în baroul avocaților. Ca avocat a pledat în câteva procese dificile, dar nici cariera juridică nu-i satisface aspirațiile și se dedică scrisului. Obține o bursă de studii în domeniul bibliotecilor și călătorește prin Austria, Franța, Germania, Italia și Ungaria.
În aprilie 1934, Ion Luca primește premiul Societății Scriitorilor Români în valoare de 100000 de lei pentru piesa "IUDA DIN CARIOT", piesa reprezentată în același an la Teatrul Național din București, în regia lui Ion Șahighian și scenografia lui Traian Cornescu.
În anul 1940 i se acorda premiul Teatrului Național, tot în valoare de 100000 de lei pentru piesa "FEMEIA CEZARULUI", pusă în scena de același regizor, costumele și decorul fiind semnate de Traian Cornescu. În timpul celui de-al doilea război mondial se află la București, apoi la Craiova. Revine la Bacău în anul 1948 și preda limba romană la o școala generală.
În Bacău, pe strada Bradului nr.2 (azi Ion Luca} poate fi vazută căsuța joasă, ca de țară, cu o fereastră spre stradă, pitită în spatele unor case mari, arătoase și împrejmuită cu un gard la fel de vechi ca și casa acoperită cu tablă.
Casa a fost locuită de fiica sa Elena Cartas, de la care s-a putut afla că cel mai bun prieten al lui Ion Luca a fost Valeriu Anania, care îl vizita la Vatra Dornei, iar la Bacău îl vizita profesorul de limba germana Alfred Klug, cel care i-a tradus în limba germană piesele: "EUDOXIA" si "FEMEIA, FIICA BĂRBATULUI", tipărită la Bacău în anul 1939. În anul 1953 se retrage, fără familie, la Vatra Dornei, stabilindu-se într-o casă de stat situată în zona cea mai pitorească a orașului, unde spera să-și poată continua opera dramatică și unde va rămâne până la capătul vieții. Ultimul episod al carierei sale didactice se va consuma tot la Vatra Dornei între anii 1952-1955, fiind titularul catedrei de limba rusă la Școala Generală Nr.1.
Cele mai multe detalii legate, mai ales, de temperamentul, de caracterul acestui dramaturg, au fost înserate de scriitorul Valeriu Anania în volumul "ROTONDA PLOPILOR APRINȘI", volum în care amintirile se opresc la nume ca: T.Arghezi, G.Galaction, A.Holban, L.Blaga, M.Preda, V.Voiculescu și Iona Luca.
Dramaturgul Ion Luca se stinge din viață, în dimineața zilei de 30 ianuarie 1972, în casa de la nr.37, strada Parcului, Vatra Dornei, după o lungă și grea suferință.
Piese ca: "Răchierița"," Evdochia", "Năframa iubitei", "Femeia Cezarului", "Icarii de pe Argeș", "Amon-Ra", "Alb și negru", "Cele patru Marii", "Morișca", "Salba reginei", pot fi oricând puse în scenă de marile teatre românești.