Piese de Ion Luca Caragiale

1 Aprilie Text disponibil online
Mitică face o farsă tânărului său prieten Mișu care e îndrăgostit de o femeie măritată - Cleopatra - simulând că este soțul acesteia și i-a prins în flagrant.
C.F.R. - Cometa, Copilul şi Căţelul
Colaj de texte în care sub pretextul unei călătorii cu trenul întâlnim personaje celebre din opera autorului.
Conu Leonida faţă cu reacţiunea Text disponibil online
Conu` Leonida, republican din fire şi nevastă-sa, Efimiţa, sperioasă din cale afară, stau în pat şi comentează evenimentele vremii. Conu` Leonida, curajos în vorbe, le ştie pe toate şi îi explică Efimiţei dedesubturile politicii naționale și internaționale. Şi pac, vine revoluţia, republicanii noştri se bagă sub pat, dar participă de acolo la revoluţie de îi doare gura, apoi se crapă de ziuă, vine servitoarea şi aflăm că „revoluţia” era o petrecere cu beţivi!
D'ale carnavalului Text disponibil online
Piesa aduce în atenție o serie de întâmplări comice din lumea mahalalelor, portretizează tipologii comportamentale care sunt și astăzi prezente în societatea românească: mitocani, farsori, proști, adulteri, oportuniști.
Două loturi
Căutarea a două lozuri câștigătoare provoacă o serie de întâmplări tragico-comice care culminează, la găsirea lor, cu constatarea că, de fapt, nici unu nu este valabil.
Grădina Gloria
Hatmanul Baltag (opera bufa) Text disponibil online
Incepem Text disponibil online
Instantaneu din culisele lumii teatrale.
Instantaneul într-un act
Piesa surprinde momentul gălăgios şi precipitat de dinaintea unei premiere.
Momente și schițe
Mici scenete care satirizează moravurile vremii, pline de umor și vervă.
Napasta Text disponibil online
Într-un sat de munte, moartea lui Dumitru este pusa în seama lui Ion care este trimis la ocnă. Bănuiala că nu Ion i-a omorât soțul, ci Dragomir, o face pe Ana să accepte căsătoria cu acesta, plănuind să îl pedepsească. Într-o noapte apare Ion care în urma unei altercații se omoară, dar Ana va atribui moartea lui Dragomir, răzbunându-se în acest fel.
O noapte furtunoasa Text disponibil online
Piesa se desfășoară în jurul clasicului triunghi amoros soț-soție-amant în Titircă – Veta – Chiriac, o femeie divorțată cu timidități juvenile în Zița, un june viitor politician deocamdată patriot înfocat – Rică Venturiano, un polițist raisonneur și rigid în Nae Ipingescu, și un băiat de casă, copil de suflet amărât și fumător – micul Spiridon. Îi cunoaștem după câteva minute, știm viețile lor, le știm principiile de viață, știm cum ar reacționa în situații noi și exact ce ar zice. Cunoaștem personajele din Noaptea furtunoasă mai bine decât proprii noștri amici. Acesta este efectul Caragiale.
O noapte la “Union”
Un colaj din opera lui Caragiale, împrospătat şi asezonat cu propriile partituri textuale şi muzicale care decupajele din scrierile maestrului. Prilej de întâlnire pentru personaje arhicunoscute: Jupân Dumitrache, Ipingescu, Veta, Ziţa Farfuridi, Tipătescu sau Lache şi Mache din Amici.
O scrisoare pierduta Text disponibil online
Povestea de amor clandestină dintre doi cetățeni de vază ai unui mic orășel este în pericol de a fi făcută publică datorită existenței unei scrisori pierdute și găsite de un rival politic. Pentru autor, întâmplarea este pretextul de a zugrăvi moravurile politice ale vremii (surprinzător de actuale și azi!), de a crea personaje emblematice pentru dramaturgia românească.
O soacra Text disponibil online
De cum s-a săvârşit ceremonia religioasă şi până acuma nu am putut avea un singur moment în care să spun nevestii mele trei vorbe între patru ochi. Necontenit între mine şi ea stă doamna Fifina: între cele două părţi ale căsniciei Peruzeanu stă, ca o greşală de ortografie intenţionată pentru un calambur, o trăsură de dezunire; între aceste două părţi se interpune o a treia, ascendentă vitregă, spre a face imposibilă o a patra, descendentă legitimă... în zadar nevastă-mea se roagă, în zadar eu protestez, strig, mă revolt: monstrul meu nu voieşte să se dea în lături: stă mereu în calea mea, înţepenit în excentricele sale teorii idealiste, sentimentale, sociale şi matrimoniale, aducându-mi aminte pactul ce l-am făcut şi jurământul meu de onoare. - Ion Luca Caragiale
Un pedagog de școală nouă Text disponibil online
Mariu Chicoș Rostogan, distins pedagog absolut ține conferințe, are metode pedagogice speciale și îndrumă elevi de toate categoriile și tipologie cu superioritate de dascăl eminent.

vezi toate stirile despre Ion Luca Caragiale


Optiuni vizualizare

Biografie Ion Luca Caragiale 

+19 29voturi

Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale s-a nascut la data de 1 februarie 1852 in Haimanale, Romania.

Ion Luca Caragiale (n. 1 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, județul Dîmboviţa, d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.

S-a născut în ziua de 1 februarie 1852, în satul Haimanale, care-i poartă astăzi numele, fiind primul născut al lui Luca Caragiale și al Ecaterinei.

Atras de teatru, Luca s-a căsătorit în 1839 cu actrița și cîntăreața Caloropulos, de care s-a despărțit, fără a divorța vreodată, întemeindu-și o familie statornică cu brașoveanca Ecaterina, fiica negustorului grec Luca Chiriac Caraboas.

Primele studii le-a făcut între anii 1859 și 1860 cu părintele Marinache, de la Biserica Sf. Gheorghe din Ploiești, iar până în anul 1864 a urmat clasele primare II-V, la Școala Domnească din Ploiești.

În 1870 a fost nevoit să abandoneze proiectul actoriei și s-a mutat cu familia la București, luîndu-și cu seriozitate în primire obligațiile unui bun șef de familie.

L-a cunoscut pe Eminescu cînd tînărul poet, debutant la Familia, era sufleur și copist în trupa lui Iorgu. În 1871, Caragiale a fost numit sufleur și copist la Teatrul Național din București, după propunerea lui Mihail Pascaly.

În august 1877, la izbucnirea Războiului de Independență, a fost conducător al ziarului Națiunea română.

I.L. Caragiale a fost, printre altele, și director al Teatrului Național din București.

De la debutul său în dramaturgie (1879) și pînă în 1892, Caragiale s-a bucurat de sprijinul Junimii, deși în întregul proces de afirmare a scriitorului, Junimea însăși a fost, până prin 1884 - 1885, ținta atacurilor concentrate ale adversarilor ei. Se poate afirma că destule dintre adversitățile îndreptate împotriva lui Caragiale se datorează și calității sale de junimist și de redactor la conservator-junimistul ziar Timpul (1878 - 1881). Prima piesă a dramaturgului, O noapte furtunoasă, bine primită de Junimea și publicată în Convorbiri literare (1879), unde vor apărea de altfel toate piesele sale, a beneficiat, la premieră, de atacuri deloc neglijabile.

După trei ani de colaborare, Caragiale s-a retras în iulie 1881 de la Timpul, dar Comitetul Teatrului Național de la Iași, prezidat de Iacob Negruzzi, îl numește director de scenă, post pe care dramaturgul l-a refuzat. A participat frecvent la ședințele Junimii, iar la întîlnirea din martie 1884, în prezența lui Alecsandri, și-a mărturisit preferința pentru poeziile lui Eminescu. La 6 octombrie a citit la aniversarea Junimii, la Iași, O scrisoare pierdută, reprezentată la 13 noiembrie, în prezența reginei, cu un mare succes.

În 1889, anul morții poetului Mihai Eminescu, Caragiale a publicat articolul în Nirvana. În 1890 a fost profesor de istorie la clasele I-IV la Liceul Particular Sf. Gheorghe.
În acelaşi an s-a căsătorit cu Alexandrina Burelly, fiica actorului Gaetano Burelly. Din această căsătorie vor rezulta mai întâi două fete.

În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889, Caragiale a înființat revista umoristică Moftul român, subintitulată polemic “Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”. Începînd cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicînd caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele mai valoroase schițe caragialiene, Moftul român s-a dovedit și un organ literar.

Caragiale s-a bucurat de recunoașterea operei sale pe perioada vieții sale, însă a fost și criticat și desconsiderat. După moartea sa, a început să fie recunoscut pentru importanța sa în dramaturgia românească. După moartea sa, piesele sale au fost jucate și au devenit relevante în perioada regimului communist.

"Lucrarea d-lui Caragiale este originală, comediile sale pun pe scenă câteva tipuri din viața noastră socială de astăzi și le dezvoltă cu semnele lor caracteristice, cu deprinderile lor, cu expresiile lor, cu tot aparatul înfățișării lor în situațiile anume alese de autor”.
(Titu Maiorescu)

Deși Caragiale a scris doar nouă piese, el este cel mai bun dramaturg român prin faptul că a reflectat cel mai bine realitățile, limbajul și comportamentul românilor. Opera sa a influențat și pe alți dramaturgi, cum ar fi Eugen Ionesco.
În zorii zilei de 9 iunie 1912, Caragiale a murit subit în locuința sa de la Berlin, din cartierul Schöneberg, bolnav fiind de arterioscleroză.
Articol îngrijit de: Vlada Aften


Comedii



O noapte furtunoasa (1879)
Conu Leonida fata cu reactiunea (1880)
O scrisoare pierduta (1884)
D-ale carnavalului (1885)
O soacra
Hatmanul Baltag
1 Aprilie


Drama

Napasta (1890)


Cronici ale spectacolelor dupa texte de Ion Luca Caragiale

Discutii:

propune tema de discutie

  Aminteste-ti datele mele