regizor caut piesa

Piese de Jaroslav Hašek

adauga piesa

Dobrý voják Švejk a jiné podivné historky

Odată cu începerea primului război mondial, Svejk devine soldat și trece printr-o serie de întâmplări, unele ghinioniste, altele norocoase, în care eroul nostru este aruncat dintr-un strat social în altul, din loc în loc, dar mereu tot mai aproape de front. Felul sau de a vorbi lasă mereu loc dilemei daca e naiv sau viclean, dacă e nebun sau nu.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Jaroslav Hašek 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Jaroslav Hašek

• Galaxia inocenței de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  Dispus să palpeze un limbaj nou în aproape fiecare montare, Alexander Hausvater pare prins acum în mrejele animației. Cu Galaxia Svejk, ultima premieră de la Teatrul Țăndărică, regizorul continuă direcția experimentată în „Păpușarul” de la TES. Lumea sa de imagini se încheagă în contururi pline, oameni și păpuși, care se alătură mai vechilor volute compuse din mișcare, corpuri umane și aburi groși de fum. Din povestea Soldatului Svejk regizorul păstrează situațiile esențiale și aerul comic. Dincolo de ele întrețese un halou de inocență (cea a „tîmpitului” Svejk) amestecată cu grotesc blînd. Cuvintele sînt împinse în planul al doilea. Ceea ce se vede are acum prioritate absolută căci imaginile reușesc să transmită atît dezordinea războiului și haosul provocat în existenţa individuală, cît și firmiturile de împlinire pe care individul le smulge într-o societate bulversată din temelii. Nimic angoasant deci în acest
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Galaxia Svejk de Doina Papp sursa: Revista 22
  Svejk face parte din galeria personajelor fabuloase, asemeni lui Gulliver sau Ubu. Creaţie romanescă, aventurile sale celebre sunt de fapt un uriaş spectacol şi nu e de mirare că a au devenit material pentru teatru şi film. În plus, generoasa miză socio-politică a romanului l-a transformat frecvent în porte-parleur-ul unor dezbateri contemporane pe teme mereu actuale, de la înfierarea războiului la mitul eroului, de la imoralitatea relaţiilor dintre superiori şi subalterni la aceea dintre femei şi bărbaţi, de la grotescul vieţii cazone la moravurile celor în uniformă.
  Pe bună dreptate, avem de-a face cu o Galaxie Śvejk, cum ne spune Alexander Hausvater în noul său spectacol cu acest nume de la Teatrul Ţăndărică, ţintind şi mai sus prin motivaţii ca acestea: „Într-o societate fără formă şi conţinut din viitorul depărtat se creează forme autocratice care duc la violenţă şi război. Singurul care luptă contra acestor fenomene e faimosul
  Citeste tot pe Revista 22
• Aventurile artistice ale bravului soldat Svejk de Cristiana Gavrilă sursa: Yorick
  Când am văzut programul Festivalului Naţional de Teatru din acest an, mi-au sărit ochii pe conferinţa Contradicţii: factorul politic în teatru, susţinută de regizorul Alexander Hausvater. Deşi mi-a stârnit interesul, nu m-a surprins deloc această temă după ce am văzut cel mai recent spectacol pentru adulţi de la Teatrul Ţăndărică, semntat de regizor, Galaxia Svejk cu o dramatizare proprie, după romanul Peripeţiile bravului soldat Svejk de Jaroslav Hasek. Războiul văzut cu ochii unui soldat, comentat şi criticat prin detaliile care îl determină şi consecinţele venite din el, sunt temele ridicate şi de autorul Hasek şi de regizorul Hausvater. Aceeaşi poveste a mai fost adusă în scenă de celebrul “părinte” al teatrului politic, Erwin Piscator, în 1928, într-un spectacol de referinţă pentru istoria acestei arte.
  Nu este întâmplător faptul că Alexander Hausvater şi-a ales ca loc de montare Teatrul Ţăndărică. Viziunea lui Piscator era
  Citeste tot pe Yorick
• Peripeţiile bătrânului soldat Svejk în galaxie sau Chitul suntem noi de Paul Boca sursa: Art Act Magazine
  Peripeţiile bravului soldat Svejk e una dintre acele lucrări pe care, atunci când cineva recunoaşte că nu le-a parcurs, răspunsurile vin invariabil sub forma unei oripilări urmate de o subtilă aură paternă: „N-ai citit?!? Atunci să citeşti neapărat.” Soldatul Svejk nu este şi nu va fi un simplu personaj. Folosirea numelui lui nu va fi niciodată considerată a fi o adevărată trimitere livrescă, tocmai pentru că Svejk face parte din galeria unor personaje care sunt atât de „în noi” în simplitatea lor perfect umană, încât nu putem să le percepem ca obiecte aflate la distanţă. Iar transparenţa extremă a faptului că prin Svejk nu putem să ne privim decât pe noi înşine, a faptului că pur şi simplu identificarea noastră cu el nu mai trebuie căutată atâta timp cât este una din care nu ne propunem şi nu putem să ieşim este intuită extrem de bine de Alexander Hausvater în spectacolul său, Galaxia Svejk, pus în scenă la Teatrul
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Švejk – o galaxie de Mircea Morariu sursa: Revista Familia - pg.272
  Regizorul Alexander Hausvater, dublat de adaptatorul omonim, ne propune în spectacolul de marionete pentru adulți produs de Teatrul țăndărică din Bucure ști un Švejk sensibil diferit de felul în care îl știam din proza lui Jaroslav Hašek ori din felul în care a fost ea adaptată pentru scenă de la Erwin Piscator încoace, regizorul care l-a adus primul în teatru pe celebrul personaj printr-un spectacol din anul 1927. Hausvater pare puțin preocupat de latura comică a poveștii, sau, mai exact spus, nu socotește deloc că cel ce ar trebui să provoace râsul e soldatul înrolat și trimis pe frontul Primului Război Mondial. Pentru Hausvater, Švejk nu e nici prost, nici bufon. Dacă trebuie să râdem de cineva, o facem trist-amar, mai exact ne amuzăm și ne întristăm de felul de a fi al celor ce îl înconjoară pe bravul militar. De superiorii lui. Adică de ofițerii de grad mai mult sau mai puțin înalt, de fanfaronii cu titluri nobiliare, de doctorii
  Citeste tot pe Revista Familia - pg.272
• Un act artistic ratat de Mircea Morariu sursa: Revista Familia
  Preț de vreo trei ore, cât a durat reprezentația spectacolului cu piesa Svejk, adaptare realizată de binecunoscutul dramaturg maghiar Spiró György după încă și mai cunoscuta scriere în proză a lui Jaroslav Hašek, m-am întrebat care au fost motivele ce l-au determinat pe regizorul Kincses Elemér să îl monteze. Textul e, după cum bine știm cu toții savuros, dar se vede cu ochiul liber că directorului de scenă nu i-a fost deloc la îndemână să găsească o matrice stilistică unitară de natură să valorifice savoarea cu pricina. Aceluiași director de scenă i-a lipsit o atitudine fermă, a oscilat între bufonada supradimensionată, grotescă și comedia de esență realistă. Ritmul spectacolului nu i-a fost lui Kincses Elemér o preocupare imperativă, cele mai multe dintre cele 17 tablouri ce compun spectacolul, se scurg lent, leneș, nu depășesc condiția unor înfăptuiri firave care, luate individual, ar putea fi, cu maximă îngăduință, socotite drept niște sketciuri de televiziune ori de cabaret cvasi-reușite. Neîndoielnic, Gáspárik Attila e un actor ce posedă multe date ce i-ar fi putut fi favorabile, astfel încât ar fi putut fi un bun interpret al bravului soldat Svejk. Numai că regizorul l-a lăsat pe scenă singur, nu i-a dat nici un fel de îndrumare, nu i-a cenzurat excesele, nu l-a condus spre finețea la care ne așteptam, așa încât nici din acest punct de vedere spectacolul nu rezistă. Ceilalți mulți și (unii) buni actori din distribuție, pe care îi știam buni din ocazii artistice anterioare, se descurcă cum pot, cum s-ar zice pe cont propriu. Unii mai bine, alții mai puțin bine, alții deloc bine. Pentru rolurile de figurație au fost solicitați studenți de la Universitatea de Arte din Târgu Mureș. Probabil cu gândul optimist că astfel vor învăța meserie și se vor deprinde cu ceea ce înseamnă jocul pe o scenă profesionistă de teatru. De fapt, nu au avut de învățat nimic. Sau nimic altceva decât cum nu trebuie făcut și interpretat un spectacol de comedie. Sper să fi învățat asta, nu altceva. E limpede că autoarei decorurilor și costumelor - scenografa invitată Csizmadia Imola - i-au fost impuse mari restricții bugetare. Ea a încropit o scenografie de criză economică, scenografie marcată deopotrivă și de o acută criză de inspirație. E vorba, pe române ște spus, despre o scenografie ce nu depășește nivelul unui modest spectacol de casă de cultură. Or, în astfel de condiții Svejk în repertoriul Companiei Tompa Miklós a Teatrului Național din Târgu Mureș nu e nici mai mult, nici mai puțin decât un act artistic ratat.

Discutii:

propune tema de discutie