regizor caut piesa

Piese de Jean Anouilh

adauga piesa

Antigona

Tragedie inspirată din mitologia greacă și din piesa lui Sofocle.

Becket ou L'Honneur de Dieu

O descriere a conflictului dintre Thomas Becket și regale Henric al II-lea al Angliei, conflict care a culminat cu asasinarea lui Becket din 1170. Conține multe inexactități istorice.

Colombe

Invitatie la castel

Egoistul (L' Egoiste)

O comedie în care autorul şi-a ascuns, cu umor, biografia sub chipul eroului principal. Resentimente fostei soții, reproşurile amantei, eșecul fiului, imoralitatea fetelor sale, dar și defecțiunile instalațiilor casnice sunt prilejuri de a-și expune viziunea lucidă, puţin cinică, despre viaţă şi moarte, despre iubire şi căsnicie, despre părinţi şi copii, despre sănătate şi boală, despre prietenie, egoism şi generozitate.

Ciocârlia (L'Alouette)

Pisă istorică care prezintă procesul, condamnarea și executarea Ioanei D’Arc, rememorând modul în care o fetiță de 16 ani, păstoriță analfabetă, să strângă și să conducă o armată împotriva Angliei.

Valsul toreadorilor (La valse des toréadors)

O farsă patetică a cărei acțiune se petrece la sfârșitul secolului al XIX-lea. Un general de cavalerie coleric și morăconos, mare fustangiu, se împarte între aventurile sale, o soție acră, două fete urâțele, o amantă virginală, un secretar misterios și un medic cinic.

Le Bal des Voleurs

Bogata și bătrâna Lady Hurf se plictisește la Vichy împreună cu nepoatele sale Eva și Juliette și cu vechiul său prieten Lord Edgar. Ele sunt hărțuite de bancherii Dupont-Duflor, tată și fiu, care se află în pragul falimentului din care vor să scape cu ajutorul banilor din zestrea nepoatelor. Peterbono - șeful, Hector - seducătorul și Gustave – ucenicul, sunt trei hoți care sosesc pe neașteptate. Hector îi face curte Evei, iar Gustave se îndrăgostește de Juliette. Se organizează un bal în timpul căruia hoții vor să dea o lovitură dar, în final, Lord edgar îl recunoaște pe gustave ca fiind fiul lui pierdut de mic, iar acesta se căsătorește cu Juliette.

Călător fără bagaj (Le voyageur sans bagage)

Gaston este un soldat amnezic de la sfârșitul Primului Război Mondial. Directorul unui azil îl angajează ca grădinar. Mai multe familii pretend că îl cunosc printer care și familia Renaud. El își descoperă cu oroare identitatea de persoană violentă și fără scrupule și o neagă, alegând să se declare membru al unei alte familii care revendică un membru de familie dispărut.

Léocadia

Medeea

Domnul Barnett (Monsieur Barnett)

Romeo si Jeanette

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Jean Anouilh 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Jean Anouilh

• Antigona de Cristiana Gavrilă sursa: TimeOut
  Cunoaştem din istoria teatrului efectul tragediilor greceşti asupra spectatorilor. Cât de valabilă ar mai fi astăzi pe scenă tragedia în stare pură este greu de precizat...
  Însă, ascultând comentariul lui Jean Anouilh la “Antigona” lui Sofocle treci de stratul greu accesibil al destinului tragic şi înţelegi personajul prin explicaţiile psihologice şi argumentările raţionale, pe care autorul le ataşează textului cu uşurinţă.
  Antigona (Gabriela Crişu) este o nonconformistă şi aparent ludică, care îşi duce hotărârile până la capăt, cu riscul de a părea fanatică, iar Creon (Alexandru Repan) un conducător pus în situaţia de a alege între afectivitatea de familie şi interesele statului. Şi, totuşi, nu este nici parodie, nici doar un pretext de a dezvolta un subiect pentru scenă, ci o descompunere a acelui resort ce declanşează tragedia. Probabil că Anouilh a scris această piesă urmărindu-şi notiţele la Aristotel şi Brecht şi nici
  Citeste tot pe TimeOut
• Extrem rece de Doina Papp sursa: Revista 22
  Antigona de Jean Anouilh face parte dintre demitizarile reusite la care a recurs teatrul modern din dorinta de a "umaniza" eroii si a le face practicabile teoriile. Sau a le respinge in ordinea absurdului vietii, de care omenirea devenise constienta in epoca. Scrisa in 1943, in timpul razboiului deci, piesa are si alte explicatii si o adresa clara privindu-l pe Creon si deciziile lui despotice. Mai interesant ne suna azi insa alte idei ce reies din reconsiderarea relatiilor dintre personaje, din comentariile pe marginea actiunii lor. Creon proclama relativismul descriindu-i Antigonei in culori nu tocmai magulitoare pe Eteocle si Polinice, fratii pentru care isi risca viata. Antigona invoca la randul ei principiile - datoria de a-si ingropa fratele. Tot din datorie o va trimite la moarte Creon, respectand legile. Absurd! Lucrurile nu mai sunt asa, atat de clare, iar intrebarea: e vinovata Antigona? nu-si poate gasi un raspuns. La Anouilh, Creon e un sceptic (e singurul in tinuta lejera
  Citeste tot pe Revista 22
• O comedie a controversei la Nottara de Mircea Ghițulescu sursa: Luceafărul de dimineață
  Antigona de Jean Anouilh (1910 -1987), parafrază după celebra tragedie a lui Sofocle, este un text inteligent, speculativ, numai bun de ascultat. Aşa se explică faptul că, dintre toate componentele spectacolului pus în scenă de Claudiu Goga la Teatrul Nottara, partea literară este elementul de rezistenţă. Nici nu se putea altfel, pentru că nu este o piesă de teatru propriu-zisă, cu o structură dramatică foarte elaborată, ci, în partea centrală, un dialog filozofic între regele Creon şi nepoata sa Antigona despre deosebirea dintre încăpăţânare şi jertfă. Dialogul este susţinut cu argumente zdrobitoare de regele Tebei, dar este refuzat cu încăpăţânare de Antigona. Ştim subiectul, dar nu strică să-l recapitulăm: Oedip, blestemat să-şi ucidă tatăl, va avea cu propria sa mamă, Iocasta, două fete (Antigona şi Ismena) şi doi băieţi (Eteocle şi Polinice). După Oedip, Teba va fi condusă prin rotaţie de Eteocle şi Polinice, dar,
  Citeste tot pe Luceafărul de dimineață
• Antigona de Cristina Mitrea sursa: 4arte.ro
  Inspirata dupa piesa cu acelasi nume a tragicului grec Sofocle, “Antigona” lui Jean Anouilh, asa cum am vazut-o la Teatrul Nottara, desi pastreaza povestea initiala, se desfasoara intr-un cadru modern, replicile, decorurile si vestimentatia personajelor apartinand vremurilor noastre.
  Actiunea piesei are loc dupa o lupta desfasurata in Theba, in care fratii Antigonei, Eteocle si Polynice si-au pierdut viata. Regele Thebei, Creon, a dat dispozitie ca Eteocle sa fie inmormantat cu toate onorurile, in timp ce trupul lui Polynice a fost lasat sa putrezeasca, deoarece acesta era considerat tradator. In acelasi timp, regele a promis ca persoana care va incerca sa il inmormanteze pe Polynice conform traditiei va fi trimisa la moarte. Antigona, desi foarte tanara si logodita cu un barbat pe care il iubea, a ales moartea: a ignorat legea data de rege si, pe ascuns, si-a inmormantat fratele. Creon a decis intial sa n-o ucida si a incercat sa ii explice ca fratii ei erau niste nesocotiti
  Citeste tot pe 4arte.ro
• INFO teatral de Cristina Rusiecki sursa: Observator Cultural
  - Romeo si Jeanette si un rol de zile mari. Teatrul „Nottara“ isi intrerupe (in sfirsit!) seria montarilor destinate exclusiv succesului de public pentru a propune, de data aceasta, un text de Jean Anouilh: Romeo si Jeanette. Regia este semnata de Claudiu Goga, tinar regizor, distins pina acum cu multe premii (Premiul UNITER pentru debutul cu spectacolul de la Brasov Conu’ Leonida fata cu reactiunea, Premiul Criticii AICT in 2001, Premiul pentru Tinerii Artisti, 2001), actualmente director, la 28 de ani, al Teatrului „Sica Alexandrescu“ din Brasov. Publicului bucurestean ii este cunoscut datorita Spionului balcanic de la Teatrul Mic. Atuurile principale pentru care spectatorii au de ce sa aleaga acest spectacol sint doua: o posibila redimensionare a tragicului in secolul XX, pe care o propune textul pe o poveste de dragoste, si exceptionala interpretare a lui Alexandru Repan, intr-unul dintre rolurile sale, demn „de zilele mari“ ale Teatrului „Nottara“.
  Citeste tot pe Observator Cultural
• „Egoistul”, pe scenă la Naţional de Raluca Sofronie sursa: Adevărul
  Piesa autobiografică a dramaturgului francez Jean Anouilh, intitulată „Egoistul”, se joacă în această dimineaţă, la ora 11.00, în sala „Amfiteatru” a Teatrului Naţional din Bucureşti. În rolul principal, maestrul Radu Beligan.
  Leon Saint-Pe, interpretat de actorul Radu Beligan, este un scriitor de piese de teatru de succes, în amurgul vieţii, care se vede înconjurat de o familie rapace, lipsită de dragoste. Amanta (Ileana Oltean), mult mai tânără, este o actriţă aspirantă care speră să prindă roluri mai bune datorită lui.
  De altfel, acesta este singurul motiv pentru care îi dă târcoale bătrânului Saint-Pe, însă nu pregetă să-l părăsească la momentul oportun pentru singurul lui prieten din copilărie (Damian Crâşmaru), care la rândul său îl stoarce de bani printr-un şantaj sentimental.
  Doctorul (Marin Moraru) face un rol plin de umor. Cu vădite slăbiciuni omeneşti printre care se numără şi invidia faţă de alt medic cu mai
  Citeste tot pe Adevărul
• Radu Beligan, un rol de exceptie in “Egoistul” de sursa: Cronica Română
  Piesa de teatru “Egoistul” de Jean Anouilh, un spectacol ce are la activ sute de reprezentatii sustinute cu casa inchisa, se va juca pe 26 iulie pe scena Palatului National al Copiilor. Noua punere in scena, in regia maestrului Radu Beligan, reprezinta o sursa de relaxare si buna dispozitie pentru toti cei care se vor afla in Capitala si vor opta pentru o seara in care umorul exploziv este garantat, spun organizatorii.
  Pe langa Radu Beligan, prezent atat in postura de actor, cat si in cea de regizor, din distributie mai fac parte Damian Crasmaru, Silviu Biris, Medeea Marinescu, Simona Bondoc, Ileana Olteanu, Sanda Toma, Tomi Cristin, Cesonia Postelnicu, Mihai Niculescu si Lamia Beligan.
  Biletele au pretul de 70 lei la categoria I si 50 lei la categoria a II-a. Acestea pot fi achizitionate din reteaua Vreau Bilet - Unirea Shopping Center, Carrefour Feeria - Baneasa Shopping City, Pasajul Universitatii - Agentia Trident Touring, la Palatul National al Copiilor si online pe www.
  Citeste tot pe Cronica Română
• La 92 de ani, Radu Beligan este „Egoistul” cel mai râvnit de Maria Sârbu sursa: Jurnalul Național
  Nonagenarul artist joacă astăzi în piesa lui Jean Anouilh, comemorat la centenar
  Un artist ce scrutează teatrul de mai bine de şapte decenii îi dă acestei arte tinereţe. Este Radu Beligan, care azi e la a 92-a aniversare, căci s-a născut la 14 decembrie.
  Măria sa actorul atrage în săli, cu rezistenţa clădită din pasiunea pentru scenă şi alimentată zi de zi cu învăţămintele stoarse din măduva vieţii, spectatori de diferite vârste – de la adolescenţi, care vin să „prindă” legenda vie a teatrului, la adulţi, care au prins momente de neuitat, de-a lungul anilor, cu acest om tare şi „îmbogăţit” sufleteşte.
  Astăzi, pentru a 207-a oară, pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, Radu Beligan îi dă viaţă personajului principal Leon Saint-Pe în spectacolul „Egoistul” de Jean Anouilh, dramaturg francez comemorat în acest an la centenar. Aşa sărbătoreşte de ziua sa maestrul Radu Beligan, muncind, pe scenă. Va munci şi mâine,
  Citeste tot pe Jurnalul Național
• Actorul și saltimbancii de Dan Darie sursa: Academia Cațavencu
  Îl știu pe Radu Beligan de cînd eram de-o șchioapă și înroșeam pick-up-ul cu tot ce găseam în raidurile mele de mic năvălitor prin dulapul cu discuri. Chestii bune de altfel, pe care vi le recomand cu multă căldură, fie că le găsiți prin magazine (slabe speranțe, am căutat), fie că un binevoitor le-a dat în grija haiducului Torrente (și să mă pupe ORDA fix în MS-DOS dacă-i oftică sfatul de față: mai bine niște înregistrări extraordinare și ilegale decît tona de mizerii de pe TV).
  În fine, cred că e clar pentru toată lumea cam ce gusturi dubioase mi-au bîntuit copilăria, ceea ce vă doresc și dumneavoastră, că accesul la cultură e lucru mare. Acestea fiind spuse, am reacționat prompt și tipic mie cînd prietena mi-a susurat conspirativ că ar fi o piesă* unde-l prind pe onorabilu’: ascunde holdele, trimite fîntînile în munți, otrăvește femeile și copiii, fă ce știi numai să luăm bilete.
  Și-am fost, și-am văzut,
  Citeste tot pe Academia Cațavencu
• Radu Beligan joacă fără egoism… Egoistul de Delia Marinescu sursa: Art Act Magazine
  Liniște mai adâncă decât la orice alt spectacol, respirații înghețate, priviri fixe. Urcase pe scena Teatrului Național din Cluj, venind de la teatrul omonim din Bucureşti - cu toți cei 92 de ani la el, marele actor Radu Beligan. Putea să lipsească decorul, cu atât mai mult muzica, findcă toți au venit pentru el. Și maestrul le-a arătat, fără egoism, un Egoist calm, glumeț, optimist, care a fumat, a vorbit în engleză şi, cu toate că mişcările şi glasul încet îi trădau vârsta, a arătat o tinereţe debordantă prin replicile sale. Piesa autobiografică a lui Jean Anouilh, Egoistul, vorbeşte despre viaţa unui dramaturg celebru, care, ajuns la sfârşitul vieţii, îşi suportă cu seninătate boala şi bătrâneţea, îndeplinind cu aceeaşi seninătate toate cerinţele familiei şi ale prietenilor, pentru care nu mai este decât scriitorul ce trebuie să le dea autografe pe cecuri în valoare de mii de franci.
  Înlocuindu-şi fosta soţie (Simona
  Citeste tot pe Art Act Magazine

Discutii:

propune tema de discutie