regizor caut piesa

Piese de Jean Poiret

adauga piesa

Sărbători fericite (Joyeuses Pâques)

Cu câteva zile înainte de Paşte, Ştefan profită de absenţa soţiei lui, Silvia, pentru a o invita pe Magda, o frumoasă tânără care i-a căzut cu tronc, la el acasă. O grevă care a cauzat anularea zborurilor duce la reîntoarcerea neaşteptată a soţiei acasă, în toiul nopţii. Prins în flagrant Ştefanl susţine că Magda ar fi fiica lui dintr-o căsătorie anterioară pe care a ţinut-o ascunsă actualei neveste îi joacă jocul cu inteligenţă şi umor.

Colivia cu nebune (La Cage aux Folles)

Povestea unui cuplu de homosexuali care au un cabaret pentru travestiți la Londra cu numele «La Cage aux folles». Dar Albin îi face din ce în ce mai des scene lui Georges. Georges primește vizita lui Laurent, fiul său, care vrea să se însoare, dar părinții logodnicei sale sunt foarte conservatori și nu știu nimic despre profesia și orientarea sexuală a viitorilor lor ”cuscri”.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Jean Poiret 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Jean Poiret

• Sărbători destul de fericite de Lucian Cremeneanu sursa: Blog de spectator
  La mondialul din 1990, ţinut acasă, naţionala Italiei avea probleme în grupe. Dar, în ultimele minute, intra Toto Schillaci, dădea gol şi arunca întreaga ţară în delir. Presa l-a numit “Salvatore della patria”, Salvatore fiind, de altfel, prenumele său complet. Mi-am amintit de Toto Schillaci la piesa “Sărbători fericite”, jucată de Trupa Iosif Vulcan la Teatrul Regina Maria din Oradea. Dar să nu anticipez.
  Comedia de sorginte franceză porneşte de la o minciună superbă. La ora 3 noaptea, soţia (Corina Cernea) îşi găseşte soţul (Daniel Vulcu) acasă cu o tânără apetisantă (Denisa Vlad). Încercând să iasă basma curată, soţul inventează că tânăra e fiica lui dintr-o căsătorie anterioară. De aici încolo, bulgărele minciunii o ia la vale şi creşte văzând cu ochii. Conversaţiile într-o căsnicie de 15 ani au oricum suficiente resurse de umor, darămite într-o astfel de situaţie?
  Textul a curs mai bine la a doua reprezentaţie
  Citeste tot pe Blog de spectator
• Despre normalitate în „colivia” noastră „cu nebune” de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Dacă vreți să vedeți o comedie excelent realizată, la care cu adevărat să râdeți în hohote, dar care să fie și extrem de actuală (obsesia noastră de zi cu zi… actualitatea), căci încă nu s-au stins ecourile mult disputatului referendum pentru redefinirea familiei, dacă vreți să vedeți cea mai bună trupă de actori din București și m-aș încumeta să spun chiar din România, atunci alegeți fără dubiu „Colivia cu nebune” a lui Jean Poiret, pusă în scenă la Sala Centenar de la Teatrul Metropolis, de Victor Ioan Frunză. Și mi se pare absolut relevant în acest caz faptul că biletele la toate spectacolele montate de Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis se epuizează aproape instantaneu și că s-a creat un fenomen unic pe o piață unde oferta teatrală este destul de variată și unde directorii de teatre se chinuiesc să facă diverse strategii ca să aibă tot timpul sala plină. Ei bine, aici nu e nevoie. Și ceea ce este cel mai important e
  Citeste tot pe Yorick
• Și iar îmi scot pălăria, domnule Frunză! de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Am debutat în calitate de posibil viitor critic de teatru și am dobândit formarea profesională într-o perioadă în care domeniul era dominat autoritar de Valentin Silvestru. Am beneficiat și eu de îndrumările, de sfaturile, de încurajările sale, câteodată – recunosc – m-a mai și dojenit, însă mi-a și luat apărarea fermă într-o dispută în care, din păcate, criteriul profesional fusese pus la o parte. Probabil că după debutul în paginile revistei Teatrul, pe care mi l-a facilitat Mira Iosif, și după ce am dobândit statutul de colaborator permanent în domeniu al revistei orădene Familia, datorită lui Dumitru Chirilă, invitația ce mi-a fost adresată de Valentin Silvestru de a scrie la România literară a însemnat al treilea moment decisiv care m-a făcut să rămân fidel acestei efemeride publicistice care e cronica de teatru.
  Hotărât lucru, Valentin Silvestru a fost un constructor, lui și energiei lui îi datorează imens sistemul festivalier
  Citeste tot pe Yorick
• Despre normalitate în „colivia” noastră „cu nebune” de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Dacă vreți să vedeți o comedie excelent realizată, la care cu adevărat să râdeți în hohote, dar care să fie și extrem de actuală (obsesia noastră de zi cu zi… actualitatea), căci încă nu s-au stins ecourile mult disputatului referendum pentru redefinirea familiei, dacă vreți să vedeți cea mai bună trupă de actori din București și m-aș încumeta să spun chiar din România, atunci alegeți fără dubiu „Colivia cu nebune” a lui Jean Poiret, pusă în scenă la Sala Centenar de la Teatrul Metropolis, de Victor Ioan Frunză. Și mi se pare absolut relevant în acest caz faptul că biletele la toate spectacolele montate de Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis se epuizează aproape instantaneu și că s-a creat un fenomen unic pe o piață unde oferta teatrală este destul de variată și unde directorii de teatre se chinuiesc să facă diverse strategii ca să aibă tot timpul sala plină. Ei bine, aici nu e nevoie. Și ceea ce este cel mai important e
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie