regizor caut piesa

Piese de Jean Racine

adauga piesa

Alexandru cel Mare (Alexandre le Grand)

The subject of the play is the love of Alexander the Great and the Indian princess Cleofile complicated by intrigues between her brother Taxilus and his ally Porus.

Andromaca (Andromaque)

Racine's play is a story of human passion, with the structure of an unrequited love chain: Orestes is in love with Hermione, who only wishes to please Pyrrhus, who is in love with Andromaque, who is determined to honour the memory of her murdered husband Hector and to protect the future of their son Astyanax. Orestes' presence at the court of Pyrrhus unleashes a violent undoing of the chain.

Athalie

Athalie, widow of the king of Judah, rules the country and believes she has eliminated all the rest of the royal family. She has abandoned the Jewish religion for the worship of Baal. However, the late king's grandson Joash was rescued by the wife of the high priest.

Bajazet

Racine took his subject from contemporary history, taking care to choose a far off location, the Ottoman Empire. In 1635, the sultan Murad IV (Amurat, in the work of Racine) had his brothers and potential rivals Bajazet (Bayezit) and Orcan (Orhan) executed. Racine was inspired by this deed, and centered his play on Bajazet. Racine also develops several romantic subplots in the seraglio. The action is particularly complex, and can only be resolved by a series of deaths and suicides.

Berenice (Bérénice)

The subject was taken from the Roman historian Suetonius, who recounts the story of the Roman emperor Titus and Berenice of Cilicia, the sister of Agrippa II.

Britannicus

Racine portrays Nero's true nature as revealed by his sudden desire for Britannicus's fiancée Junia. He wrests himself free from his mother's domination and plots to assassinate his adoptive brother. Nero is driven less by fear of being overthrown by Britannicus than by competition in love. His desire for Junia manifests itself in sadism towards the young woman and all that she loves. Agrippina is portrayed as a possessive mother who will not accept the loss of control over both her son and the Empire. Despite giving his name to the play, the character of Britannicus is more minor than those of Agrippina and Nero.

Esther

The subject is taken from the biblical Book of Esther.

Iphigénie

The play is set in Aulis, in the royal tent of Agamemnon. The strongest character in the play is not Agamemnon, a pusillanimous leader, but Iphigénie, driven by duty to father and country to accept the will of the gods. Racine decided upon an alternative dramatic solution for the ending: another princess Ériphile is revealed to be the true "Iphigénie" whose life is sought by the gods and thus the tragic heroine of the play is spared.

Tebaida (La Thébaïde)

Despre lupta și moartea celor doi fii ai lui Oedip și a surorii lor Antigona.

Les Plaideurs

Mithridate

Xiphares, a son of Mithridates, has just learned of the death of his father and the risk of a future Roman victory. He fears a betrayal of his brother Pharnaces, who has always supported the Romans. Xiphares sees Monime, fiance of Mithridates, to whom he declares his love. Pharnaces then inherits the kingdom of his father and his fiance. We then learn that while Mithridates is not dead, he is very close. Xiphares and Pharnaces then enter into a pact to stand by each other.

Fedra (Phèdre)

Hippolit, fiul lui Teseu și al unei amazoane, îi destăinuie confidentului său Teramen intenția sa de a părăsi orasul Trezen, petru a fugi de iubirea sa pentru Aricie, sora Pallandinilor, clanul inamic al lui Teseu. Fedra, soția lui Teseu, îi marturiseste dădacei și servitoarei sale pasiunea ce o simte pentru fiul său vitreg Hippolit.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Jean Racine 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Jean Racine

• Un festival amprentă: Colocviul Teatrelor Minorităţilor Naţionale la Gheorgheni de Maria Zarnescu sursa: Yorick
  Mărturisesc că prima dată am aflat despre oraşul Gheorgheni în adolescenţă, văzând spectacolul şi-apoi citind piesa „Jocul de-a vacanţa” de Mihail Sebastian. Celebra Pensiune Weber era localizată cu exactitate prin vorbele Corinei: Trei sute patruzeci și doi de kilometri de la București, treizeci și șase de kilometri de la Gheorghieni. (Astfel scris şi nu „Gheorgheni” cum îşi zice urbea.) Tot din piesă aflam că de acolo urma să vină mecanicul ce avea să repare telefonul stricat de Ştefan Valeriu, că tot dintr-acolo sau într-acolo vin şi se duc maşinile aproape inexistente pe atunci în zonă, că oraşul avea Oficiu Poştal şi Gară. Acţiunea se petrecea în perioada interbelică, iar Gheorgheni era centrul comercial al locului.
  Şi-atunci, ca şi-acum, atracţiile turistice din împrejurimi erau Lacul Roşu şi Cheile Bicazului.
  În prezent, oraşul are cu puţin peste 17.000 de locuitori, dintre care aproape 90% maghiari, şi,
  Citeste tot pe Yorick
• Cînd iubeşti pe cine nu trebuie de Anca Mureșan sursa: Agenda LiterNet
  Ziduri gri cu trei uşi pe care personajele intră şi ies. O zeitate cu aripi traversează încet decorul de la un capăt la altul. Vorbele ei sînt însoţite de un uşor clipocit şi îţi dai seama că ceva e în neregulă. Apar alte personaje, care calcă mai apăsat şi înţelegi: scena e inundată de apă. Doar în lateral există două platforme care sînt înălţate cîţiva centimetri, în rest totul e acoperit de apă. Nu e elementul primordial; în decorul imaginat pentru derularea tragediei ce stă să înceapă, apa poartă în ea simbolistica damnării şi a sfîrşitului.
  Inspirat de mitologia greacă, Jean Racine a scris Phaedra, tragedie în 5 acte, în urmă cu 340 de ani. Montarea teatrului Figura din Gheorgheni ne propune o abordare de pe care regizorul István Albu a scuturat praful şi a adus-o în mod fericit mai aproape de zilele noastre. Phaedra nu recurge la frînghie sau pumnal, se sinucide cu pastile. Hippolit, sfîşiat între datoria filială,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet

Discutii:

propune tema de discutie