Mărturisesc că prima dată am aflat despre oraşul Gheorgheni în adolescenţă, văzând spectacolul şi-apoi citind piesa „Jocul de-a vacanţa” de Mihail Sebastian. Celebra Pensiune Weber era localizată cu exactitate prin vorbele Corinei: Trei sute patruzeci și doi de kilometri de la București, treizeci și șase de kilometri de la Gheorghieni. (Astfel scris şi nu „Gheorgheni” cum îşi zice urbea.) Tot din piesă aflam că de acolo urma să vină mecanicul ce avea să repare telefonul stricat de Ştefan Valeriu, că tot dintr-acolo sau într-acolo vin şi se duc maşinile aproape inexistente pe atunci în zonă, că oraşul avea Oficiu Poştal şi Gară. Acţiunea se petrecea în perioada interbelică, iar Gheorgheni era centrul comercial al locului.
Şi-atunci, ca şi-acum, atracţiile turistice din împrejurimi erau Lacul Roşu şi Cheile Bicazului.
În prezent, oraşul are cu puţin peste 17.000 de locuitori, dintre care aproape 90% maghiari, şi,
Citeste tot pe
Yorick