regizor caut piesa

Piese de Jennifer Haley

adauga piesa

Breadcrumbs

A reclusive fiction writer diagnosed with dementia must depend upon a troubled young caretaker to complete her autobiography. In a symbiotic battle of wills, they delve into the dark woods of the past, unearthing a tragedy that shatters their notions of language, loneliness and essential self.

Froggy

When Froggy spots her long lost lover in a bootleg video game, she embarks on a search that takes her from Los Angeles to Calico Ghost Town, where she finds herself in a dangerous intrigue with a shady production company and phantoms from her past. Inspired by graphic novels, this noir thriller unfolds with a live soundtrack and interactive video design.

Neighborhood 3: Requisition Of Doom

Suburban parents find their teenagers addicted to an online horror video game that uses a GPS system to map out their own neighborhood. The goal of the game is to decimate an army of zombies and escape the neighborhood for good. But as the line blurs between virtual and reality, both parents and players realize that fear has a life of its own.

Sustainable Living

Emily and Darren enjoy the perfect creative and domestic life. He’s a celebrated architect, designer of their breathtaking green home above Los Angeles, and she’s launched an eco-charity to save a village on the other side of the world. But one evening with a reality producer, her husband, and Darren’s erstwhile best friend, the couple must take a hard look at the course of their future.

The Nether

A new virtual wonderland provides total sensory immersion. Just log in, choose an identity and indulge your every whim. But when a young detective uncovers a disturbing brand of entertainment, she triggers a dark battle over technology and human desire. The play is both serpentine crime drama and haunting sci-fi thriller that explores the consequences of living out our private dreams.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Jennifer Haley 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Jennifer Haley

• Refugiul libertăţii vinovate de Alina Epingeac sursa: Yorick
  Suntem conectaţi. Din ce în ce mai mult. Legaţi fedeleş de eranele luminoase, cu amprente digitale tot mai elaborate, vieţile noastre se mută încet-încet în mediul virtual. De la cumpărături online, prieteni virtuali şi până la other life. Încercăm să ţinem pasul cu timpul nostru şi, de la un anumit punct, nu mai e foarte clar în ce măsură noi controlăm tehnologia sau ea pe noi. Ne-am mutat cu toţii online. Trimitem mesaje pe WhatsApp în loc să dăm un telefon şi dăm un telefon în loc să ne întâlnim. Posibilitatea unui viitor în care timpul virtual îl va înghiţi pe cel real e din ce în ce mai plauzibilă.
  Piesa lui Jennifer Haley „Rerfugiul” este prea puţin SF şi îngrijorător de mult dramă de anticipaţie. Nu este deloc greu de întrezărit o lume în care viaţa fizică şi cea a avatarurilor online vor co-exista braţ la braţ. Nu mai e mult până când ne vom muta de-a binelea de cealaltă parte a ecranelor. De fapt,
  Citeste tot pe Yorick
• Refugiul: lumea dincolo de consecințe de Andrei Vasile sursa: https://andreeavasile.ro
  Cine ar fi oamenii dacă acțiunile lor n-ar fi sancționate? Dacă am fi liberi cu adevărat, care sunt lucrurile pe care fiecare dintre noi le-ar face pentru că ființa lui profundă dictează împlinirea unor dorințe și-ale unor plăceri care, poate, pot să intervină în libertatea de decizie și de acțiune a altor oameni? Sunt legile, reglementările scrise din lumea noastră fizică, necesare pentru a ține sub control o natură altfel animalică pe care omul o are oricum ca dat, la naștere?
  Toate aceste întrebări, și multe altele, stau la baza piesei de teatru ”Refugiul”, scrisă de dramaturga britanică Jennifer Haley, tradusă în română de actorul Ionuț Grama (care și joacă în piesă) și regizată de Horia Suru, unul dintre așa numiții ”creatori din generația nouă”, educat la Cluj.
  Piesa, catalogată ca thriller sci-fi, are o acțiune destul de îmbârligată, dar pe care o înțelegi repede dacă ești atent. Se face că unul dintre personaje,
  Citeste tot pe https://andreeavasile.ro
• Refugiul, un fel de safe-room pentru subconștient de Elena Coman sursa: Yorick
  Înainte de a apăsa butonul „Postează”, Facebook îți scrie: „La ce te gândești?” și „Cum te simți?”. Îți amintești ultima dată când cineva te-a întrebat cele două lucruri?
  Da, știm cu toții că timpul (ne) aleargă și că metodele de comunicare cele mai rapide exclud întâlnirea fizică. Da, utilizăm platforme virtuale pentru tot felul de activități și ne alienăm treptat. Da, avem nevoie de tehnologie într-o societate aflată într-o permanentă schimbare. Da, știm că mediul online înseamnă fals și iluzoriu. Da, suntem conștienți. Dar cum ar fi ca acesta să-ți provoace senzații autentice, poate chiar mai puternice decât orice alt stimul din viața reală?
  Spectacolul „Refugiul” de Jennifer Haley, montat la Teatrul Odeon de regizorul Horia Suru, creează contextul potrivit pentru o astfel de experiență. Ca primă reacție, instinctivă, teama îl cuprinde pe spectator. Pentru că, adus în fața unui asemenea joc – altădată
  Citeste tot pe Yorick
• A trăi dincolo de consecinţe de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  Tema propusă de Jennifer Haley este tulburătoare: a trăi, a te manifesta, a acţiona independent de consecinţele ce decurg din gesturile tale poate fi sinonim cu a experimenta libertatea absolută. Un spaţiu virtual poate fi refugiul ideal pentru toţi cei care vor să încerce şi altceva, orice. Un univers în care nimic să nu fie imposibil, nepermis sau imoral.
  Horia Suru construieşte împreună cu Maria Miu (decor), Diana Sav (costume), Silent Strike (muzica), Dan Basu (visuals) şi Diana Miroşu (light design) o atmosferă stranie şi în acelaşi timp seducătoare, misterioasă. O altă dimensiune care - cumva - nu e în afara noastră, ci în creierele noastre. Ce vedem pe scenă are un recul în mintea noastră, ne fascinează, ne contrariază, ne înspăimântă. Este ieşirea din realitatea gestionabilă, confortabilă, predictibilă.
  Spectacolul are dimensiunile unui thriller psihologic. E o investigaţie criminală, o anchetă profund subiectivă la capătul
  Citeste tot pe Port.ro
• De la etică la moartea aseptică de Beatrice Lăpădat sursa: Agenda LiterNet
  Un bărbat matur îi oferă fetiţei de lângă el un tort splendid care "reface structura cristalelor". Ea spune că tortul emite sunete cântate parcă de nişte pitici care locuiesc pe un munte înzăpezit. El îi răspunde că doar copiii pot auzi asta. Ar fi bine să nu mai crească. În tot acest timp, fasciculele strălucitoare ale minunatei invenţii invadează sala, reflectându-se pe corpurile spectatorilor. Într-un spectacol care nu a fost conceput după o schemă interactivă, acesta e singurul moment în care privitorul este, la propriu, atins de ceea ce se întâmplă pe platoul de joc. Dar pe platoul de joc cine se descoperă privirii fascinate a spectatorului?
  Doar o imagine. Un avatar. Pixeli în mişcare. Atât ar trebui să credem că sunt figurile care populează Refugiul, lumea virtuală creată cu succes de Sims. Atâta doar că fetiţa-avatar are tălpi atinse de praful scenei, un nas care simte mirosul de busuioc lămâios din grădină şi nişte mâini mici
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Omul viitorului scindat între Realitate și Refugiu de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  Genul science fiction aparține mai degrabă literaturii și cinematografiei, care reușesc să redea prin cuvinte și imagini lumi plăsmuite în imaginația noastră, dar care, așa cum ne-a demonstrat-o timpul, într-o zi s-ar putea să devină o realitate palpabilă. În teatrul românesc actual, cel puțin în București, nu reușești să identifici spectacole axate pe un gen atât de popular, care în industria cinematografică efectiv garantează umplerea sălilor și recuperarea bugetului investit.
  Teatrul nostru nu cochetează cu povești pe care nu le poate transpune total cu instrumentele sale și nici nu transgresează spre alte domenii pe care nu le stăpânește la nivel vizual, din motive variate. Unul dintre ele ar fi că un spectacol de imagine impecabil, care să-l convingă pe spectator să pătrundă pe tărâmul imaginației asemenea unui copil, costă. Nu întâmplător, filmele science fiction au adesea cele mai mari bugete. Prin ce modalități transpui
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie