regizor caut piesa

Piese de Joe Masteroff

adauga piesa

Cabaret

Set in 1931 Berlin as the Nazis are rising to power, it is based in nightlife at the seedy Kit Kat Klub, and revolves around the 19-year-old English cabaret performer Sally Bowles and her relationship with the young American writer Cliff Bradshaw. A sub-plot involves the doomed romance between German boarding house owner Fräulein Schneider and her elderly suitor Herr Schultz, a Jewish fruit vendor. Overseeing the action is the Master of Ceremonies at the Kit Kat Klub. The club serves as a metaphor for the threatening state of late Weimar Germany.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Joe Masteroff 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Joe Masteroff

• „Cabaret” cu gust de Auschwitz de Monica Andronescu sursa: Yorick
  După încercarea cu musicalul „The Full Monty” de la Teatrul Național din Timișoara, Răzvan Mazilu pune în scenă, tot la Timișoara, dar de data asta la Teatrul German de Stat, un alt musical celebru. Cum în România musicalurile se montează destul de rar și nu pentru că publicul n-ar fi sensibil la acest gen, ci pentru că ne lipsesc și școala, și tradiția, întâmplarea de la Timișoara merită, cu siguranță, un drum de câteva ore bune din orice colț al țării. „Cabaret” cel ultracunoscut pentru ecranizarea lui Bob Fosse cu Liza Minnelli și Michael York ar fi putut fi o montare riscantă din aceste motive. Dar traseul ales de Răzvan Mazilu împreună cu trupa teatrului din Timișoara și cu scenograful Dragoș Buhagiar s-a îndepărtat de cel bătătorit, iar montarea este o propunere în care se simte din plin aerul originalității și al descoperirilor personale.
  Un libret excelent, muzică live, sub conducerea muzicală a lui Peter Oschanitzky,
  Citeste tot pe Yorick
• Camera interzisă a istoriei de Gina Șerbănescu sursa: Art Act Magazine
  Nu sunt adepta comparaţiilor cu orice preţ. Nu consider că dacă un produs cultural s-a dovedit imbatabil anterior, nimeni nu ar mai trebui să se atingă de subiect. Cine a văzut filmul Cabaret, s-a simţit poate urmărit de imaginea creată de Liza Minelli, cine a fost martorul unor montări ale celebrului musical în lumea largă (şi bună a artei de acest gen), a venit, poate, la Teatrul German de Stat din Timişoara cu un gând frizând patul lui Procust, cu dorinţa de a compara. Personal, prefer să privesc un produs artistic reiterabil în variante diferite, ca pe un traseu surpinzător al unui tip ADN care poate naşte rezultate surpriză.
  Mi se spunea de curând că, dacă cineva a creat ceva genial, e preferabil ca nimeni să nu se mai încumete să reia tema, sau dacă nu scrii ca Thomas Mann sau Hesse, mai bine te cufunzi, cuminte, în anonimat. Pot asculta cu docilitate un punct de vedere de acest gen, după care îmi văd de drum, pentru că am convingerea că,
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• VLOG „Bine aṭi venit la cabaret!”, cu Răzvan Mazilu ṣi trupa Teatrului German de Stat din Timiṣoara (III) de Sanda Vișan sursa: Adevărul
  „Viaṭa e vis”, le spunea contemporanilor săi Calderon de la Barca, în secolul al XVII-lea. Trei veacuri mai târziu, scriitorii au descoperit că viaṭa a devenit ... un cabaret.
  Ne-a spus-o americanul Joe Masteroff, când a accceptat, în 1966, să scrie piesa „Cabaret”, pentru producatorul Hal Prince. Acesta avea deja asigurate drepturile de dramatizare pentru Broadway, după povestirilor lui Christopher Isherwood, „The Berlin Stories” ṣi după piesa lui Van Druten, „I Am a Camera”. Ṣi în montarea lui Răzvan Mazilu, de la Teatrul German de Stat din Timiṣoara, cabaretul este un spaṭiu-metaforă ideal pentru Germania anilor ’30, care ṣi-a trăit veselă disoluṭia. O speluncă plină de muzică, dans, sex ṣi ascunsă disperare. Un loc în care oamenii întorc spatele realităṭii din afară, acolo unde creṣte ameninṭătoare umbra nazismului.
  La Teatrul German de Stat din Timiṣoara se simte deja presiunea apropiatei premiere cu musical-ul
  Citeste tot pe Adevărul
• Cabaretul apocaliptic de Claudiu Groza sursa: Revista Tribuna nr.277 - pg. 31
  Un dezmăț vicios, excesiv, deșucheat, deznădăjduit în cele din urmă, sub umbra cinică a Istoriei, ni se înfățișează în Cabaret de Joe Masteroff, noua premieră a Teatrului German de Stat din Timișoara, în regia și coregrafia lui Răzvan Mazilu. Textul lui Masteroff are o istorie destul de „broadwayană”: el se bazează pe o piesă din 1951, I am a camera, a lui John van Drutten, adaptare a unei nuvele din 1939 a lui Christopher Isherwood, Goodbye to Berlin. Musicalul realizat în 1966 pe Broadway a devenit un uriaș succes, fiind ecranizat în 1972, cu Liza Minnelli și Michael York în două roluri memorabile.
  Subiectul e plasat în 1931, în vremea Republicii de la Weimar, când ascensiunea nazismului se ghicea deja în Germania. Dar Cabaret nu este o „piesă istorică”, ci o privire asupra ultimelor zile ale „anilor nebuni” dintre cele două războaie mondiale prin viața de zi cu zi a oamenilor, de la soliste de cabaret la dame de șantan,
  Citeste tot pe Revista Tribuna nr.277 - pg. 31
• O sărbătoare de Mircea Morariu sursa: Revista Familia nr.III/2014 - pg.121
  Poate și fiindcă am trecut pentru o vreme prin Secretariatul literar al unui Teatru, sunt foarte bucuros de fiecare dată când am ocazia să consemnez că un spectacol bun e însoțit de un caiet de sală la fel de bun. Lucrul acesta se întâmplă însă din ce în ce mai rar, poate și fiindcă mai peste tot rolul compartimentului în cauză, altădată socotit vital în configurarea repertoriului - alt concept vetust! -, e din ce în ce mai minimalizat, mai neglijat, tot la fel cum un caietprogram bine făcut pare o cheltuială inutilă. Am scris cândva un comentariu în care spuneam că un Secretariat literar competitiv, care să știe să alcătuiască adjuvante spectacologice profesioniste, atrăgătoare, nu reprezintă doar un semn că Teatrul respectiv se respectă pe sine, își respectă atributul esențial de instituție de cultură, ci sunt, cel mai adesea, un indicator fidel al calităților profesionale și intelectuale, de om al cărții, ale directorului.
  Citeste tot pe Revista Familia nr.III/2014 - pg.121
• Cu o trupă admirabilă se poate impune musicalul de Ileana Lucaciu sursa: Spectator
  În mișcarea noastră teatrală, genul special al musicalului nu își găsește loc în repertoriile curente. Cauzele sunt clare, ridică mari dificultății interpreților care trebuie nu numai să definească personajele, ci să și cânte, să danseze, totul dirijat de un regizor instruit pentru acest gen, inspirat, alături fiind și o orchestră ca muzica să fie live. Remarcabilul dansator Răzvan Mazilu s-a preocupat cu timpul de coregrafie, a inițiat proiecte de teatru – dans, a îmbinat cerințele coregrafiei cu cele ale regiei și în FNT se afirmă ca un realizator de excepție al genului de spectacol musical. Un exemplu al reușitei sale rămâne și proiectul FNT cu “West Side Story” comentat în acest “jurnal” al festivalului. Înainte însă, de a descoperi tinerele talente pentru distribuția din “West Side Story”, concepe acest musical deosebit ,“Cabaret”, cu trupa stabilă a Teatrului German de Stat din Timișoara, una din trupele de frunte ale
  Citeste tot pe Spectator
• "Cabaret" sau Doctor Faustus deghizat în Brecht de Beatrice Lăpădat sursa: Agenda LiterNet
  În aceeaşi săptămână FNT, în Sala Pictura a Teatrului Naţional din Bucureşti, am urmărit Cabaret, celălalt musical regizat de Răzvan Mazilu în 2014. Scenariul lui Joe Masteroff şi versurile lui Fred Ebb au pornit de la volumul lui Christopher Isherwood, Goodbye to Berlin (1939), adaptat ulterior pentru teatru de John van Druten în piesa I Am a Camera (1950). Cabaret este un alt exemplu de musical cunoscut, în primul rând, datorită unei ecranizări legendare, de data aceasta în regia lui Bob Fosse (1972). Muzica lui John Kander, jocul exuberant al unor actori precum Liza Minnelli, Joel Grey şi Michael York au creat, alături de viziunea regizorală a lui Fosse, un reper aproape insurmontabil în materie de musical. În ultimele două decenii, scenele din Londra sau de pe Broadway au propus reinterpretări curajoase ale operei lui Masteroff, îndreptându-se, spre deosebire de film, cu precădere spre exacerbarea zonei dark sau spre redimensionarea implicaţiilor
  Citeste tot pe Agenda LiterNet

Discutii:

propune tema de discutie