regizor caut piesa

Piese de John Kander

adauga piesa

Chicago

The story of Roxie Hart, a chorus girl who murders her unfaithful husband, then manages not only to avoid prison with the help of razzle-dazzle lawyer Billy Flynn, but uses the trial to propel herself to showbiz stardom along with another murderous chorus girl, Velma Kelly. A dark parable of American justice

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie John Kander 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de John Kander

• Rafale de aplauze la "Chicago" de Larisa Ionescu sursa: Cotidianul
  Primul musical romanesc dupa o suta de ani, "Chicago", a avut premiera simbata, la Teatrul National. Publicul care a umplut sala pina la refuz a ovationat indelung spectacolul. "I love Bucharest!", a raspuns regizorul.
  Publicul a aplaudat dupa fiecare moment muzical, iar dupa caderea cortinei, actorii au fost ovationati minute in sir la scena deschisa. Regizorul Ricard Reguant Molinos, incintat de reactii, a salutat spectatorii cu o declaratie de dragoste: "I love Bucharest!". Povestea criminalei Roxie Hart (Monica Davidescu), care isi ucide amantul si ajunge intr-o inchisoare de femei din Chicago, in care regulile le fac Mama Morton (Maia Morgenstern) si avocatul Billy Flynn (Stefan Banica jr.), a reusit sa fascineze marele public prin savoarea interpretarii si viziunea regizorala americaine.
  Insa impresiile numeroaselor personalitati prezente au fost impartite, unii fiind de-a dreptul entuziasmati, iar altii primind cu rezerve aceasta incercare de relansare a genului la noi.
  Citeste tot pe Cotidianul
• Chicago, sub teroarea criticii de Magdalena Boiangiu sursa: Cotidianul
  Fara sa se teama de comparatia cu filmul, Teatrul National din Bucuresti ne ofera propria versiune cintata si dansata despre evenimentele desfasurate in puscaria femeilor din orasul gangsterilor, Chicago.
  Departe de lumea realului, musicalul propune o conventie teatrala satisfacatoare atit pentru cei care nu vor sa se oboseasca gindind, cit si pentru cei care au obosit de atita gindire. Genul simplut, adus la perfectiune formala de teatrele de pe Broadway si de filmul american, devenit pe parcurs sofisticat si rafinat, calatoreste pe toate meridianele, adaptat la putintele actorilor si cerintele publicului.
  Musicalul american preia trama pieselor clasice, temele perene ale literaturii, dar si dezbaterile din actualitatea politica si sociala. Cu putin efort, totul poate fi pus pe note: Nixon in China, teoria relativitatii si drama ostaticilor de pe Achile Lauro. Superficialitatea e anulata de profesionalismul abordarii, de performante. Perfecte in superficialitatea lor,
  Citeste tot pe Cotidianul
• Chicago de Bucuresti de Doina Papp sursa: Revista 22
  Sincer vorbind, multi dintre noi s-au asteptat la lucruri mult mai rele, asa încat surpriza de a vedea un spectacol cel putin onorabil a fost o usurare generala. Cei care au venit de acasa cu prejudecati, cu gandul la succesele internationale ale acestui titlu, la Bob Fosse si performantele music hall-ului american, ba chiar si la pretul biletului s-ar putea sa fi avut deziluzii. Dar daca, schimband optica, încercam sa vedem eforturile si performantele reale ale unor artisti, s-ar putea sa vedem cu atat mai mult partea plina a paharului. Pe scurt, nu mai conteza ca povestea din libret despre gangsterii din Chicago e surclasata de ororile scenariilor contemporane mult mai performante în materie, ci faptul ca acest pretext poate genera un spectacol fosforescent (regia Richard Reguant, scenografia Catalin Arbore, conducerea muzicala Dan Ardelean), trepidand de ritm si energie, o superproductie. Ca aici mai descoperim si un binevenit ton ironic la adresa temelor grave, precum violenta,
  Citeste tot pe Revista 22
• Lovitura de teatru, la Nationalul bucurestean. de Silvia Kerim sursa: Formula AS
  Chicago! Putine alte orase din lume i-au inspirat atat de fecund pe creatorii de musicaluri si cinema. Stranie imbinare de stralucire si decadere, sub cerul lui, arcuit peste malurile lacului Michigan, s-au nascut deopotriva nemuritorii Walt Disney si Hemingway, dar si teribilul Al Capone, regele gangsterilor, demn de cartea recordurilor. Cantat cu dragoste nesfarsita de Frank Sinatra (Chicago, Chicago), orasul a fost in anii 30-40 scena unor confruntari criminale in serie, care au tinut multa vreme prima pagina a marilor ziare americane. De la o astfel de crima a pornit si tema celebrului
  musical Chicago (care se joaca de peste 50 de ani in America), si tot ea a inspirat filmul cu acelasi nume, distribuit cu mare succes si pe ecranele romanesti. Lovitura de teatru (la propriu) a dat-o insa Nationalul bucurestean, care propune in stagiunea actuala varianta originala a musicalului, intr-o distributie sarbatoreasca. E prima data cand un teatru din Romania se incumeta sa puna in scena
  Citeste tot pe Formula AS
• Plictis și inerție de Mihaela Michailov sursa: Suplimentul de cultură
  Plictisul genereaza o reactie de autoaparare. Dezinteresul devine protector. Atit timp cit te lasa rece ce se intimpla pe scena, devii retractil, adica nu mai participi aproape deloc la actul performativ. Rezistenta la plictis tine de bioritmul individual, pe de o parte, si de cel estetic, pe de alta parte. Cei care fac teatru ar trebui sa fie constienti de toata fiziologia plictisului.
  Spectatorii nu sint niste vacute baltate care stau aliniate in staul si dau din codita la orice cioaca. Sau sint?
  Regizorii mizeaza mult prea mult pe indulgenta spectatorului, pe limita unui grad de suportabilitate suprasolicitata. Elasticul se rupe la un moment dat si porii obedientei se inchid. In teatrul romanesc, spectatorul este un accesoriu. Daca n-ar fi asa, n-ar exista montari inutile si total false precum Chicago. De ce este nevoie de un astfel de bazar sclipicios care nu are nici cea mai mica legatura cu realitatea romaneasca si care – aici e poate cel mai puternic argument – e facut
  Citeste tot pe Suplimentul de cultură
• Talent în ritm de musical la UNATC. Bine aţi venit în CHICAGO! de Alina Epingeac sursa: Yorick
  În ritm vioi de rap începe o poveste
  Cu sânge pe pereţi vărsat de nişte fete,
  Care din închisoare ajung direct pe scenă;
  Dansează, cântă bine, dar viaţa e obscenă.
  Trebuie ca mai întâi s-omoare un bărbat,
  S-ajungă după gratii, să-şi ia un avocat:
  Bill Flyn pe al său nume, un nume renumit,
  Care pe orice fată o transformă-n mit
  Cu ajutorul Mamei Morton cea rubicondă,
  Care din zeghe face cea mai tare modă.
  Ei ştiu cum să îţi pună figura în ziare
  Şi orice crimă nouă este o provocare
  Din care ies vedete în paşi uşori de step
  Bătuţi de o copilă ce strigă tare „Help”,
  C-un teanc de bani în mână
  Şi-un soţ cam prost de bun –
  Aşa e dragul Amos, credeţi-mă când spun
  Că Roxie Hart îl joacă pe degete pe fraier,
  Iar când se liberează aruncă scena-n aer
  Cu Velma Kelly-alături, ce dublu act picant
  Ne prezintă-n versuri Maestrul cel galant
  Cu frac, joben şi converşi, în alb şi negru tot,
  Ne bagă-n atmosferă
  Citeste tot pe Yorick
• Chicago”, o speranță pentru musical în România de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Istoria musicalului în România nu e dintre cele mai fericite. Au fost puține reușite majore în ultimii ani – să zicem „Scripcarul pe acoperiș” de la Oradea –, iar acel „Chicago” montat la Teatrul Național din București, cu vedete și surle și trâmbițe, a fost una dintre dezamăgiri. Tocmai pentru că o școală de musical nu există la noi, iar cine fusese invitat să cânte nu știa să joace și invers (cu puține excepții).
  De aceea, un spectacol de absolvire cu celebrul musical „Chicago”, în care tineri care n-au avut deocamdată contact cu scenele mari să se ia la trântă cu o imagine bine întipărită în rândul publicului și mai ales cu niște voci cunoscute, cu „șlagăre” care împânzesc youtube-ul, este în primul rând un act de curaj. După ce i-ai văzut și auzit pe Rene Zellweger, Catherine Zeta Jones și Richard Gere, automat pornești cu preconcepții când mergi să-i vezi pe Irina Cărămizaru, Ana Odagiu, Arina Cojocaru sau
  Citeste tot pe Yorick
• Daytime professional actors starring midnight ladies - Chicago de Ruxandra Vera Ştefan sursa: Agenda LiterNet
  Începutul e greu. Întotdeauna. E greu, dar e şi frumos pentru că este pură improvizaţie. E jazz... all that jazz. Se bazează pe intuiţie. Intuiţia există mai înainte de orice început. Viaţa, arta sunt un drum al intuiţiei, o maturizare a ei. Certitudinile sunt intuiţii îmbătrânite. Începutul e întotdeauna greu. Sfârşitul? Depinde de conţinut. Dacă ai început, trebuie să mergi susţinut.
  Maestrul de ceremonii începe prin a ne arăta că într-un oraş cum este Chicago nici închisoarea nu doarme. "Doamnele" au pus mâna pe arme, şi şi-au împuşcat iubiţii sau soţii din gelozie. Le înşelau, într-adevăr. Altele pentru că vroiau să devină vedete şi dorinţa nu le-a fost luată în seamă. Răsfăţ. Cazul lui Roxy Hart. Începe dansul. Dansul închisorii. Tango-ul răzbunării mânat de dorinţa popularizării.
  Spectacolul Chicago de la UNATC poate fi doar văzut, nu poate fi exprimat în cuvinte. E cântec, e dans, actorie ce "se distrează şi
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• „Chicago“ lovește din nou! de Dana Ionescu sursa: Yorick
  Anul trecut, la „Gala Absolvenților“ de la Universitatea Naționată de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ din București am văzut câteva spectacole studențești cărora le-ar fi stat foarte bine pe scene profesioniste și care ar fi putut avea chiar succes: personalități deja formate, mijloace deja stăpânite, dorință de a se juca și de a se arăta etc. Printre alte spectacole de absolvire, un „Chicago“, adaptare după celebrul musical al lui Fred Ebb și John Kander, pus în scenă de Gelu Colceag, cu absolvenții masteratului de actorie. Anul acesta, povestea se repetă, parcă spre a pune pe gânduri corul numeros al vocilor care deplâng, în necunoștință de cauză, lipsa talentelor puternice în rândul tinerilor. Povestea se repetă și are toate datele să spulbere reticența: tinerii absolvenți sunt buni, unii chiar foarte buni. Dar au nevoie de ocazia de a arăta cât de buni…
  Săptămâna „Uși deschise“ s-a încheiat
  Citeste tot pe Yorick
• Musical ...pe bune! de Guest writer sursa: AltIași
  Sa te apuci sa faci un remake dupa faimosul musical „Chicago” poate parea o idee nebuneasca, sortita din start esecului. Cu atat mai mult cu cat o faci pe o scena de teatru, cu un buget modest si cu o trupa de studenti care nu s-au mai intalnit cu asa ceva, intr-un Iasi unde, din cate stiu, conceptul de „musical” nu s-a bucurat de vreo atentie speciala din partea cuiva. Iti trebuie curaj sa initiezi un astfel de spectacol, sa recunoastem. Si un dram de nebunie pe care, iata, in cerebralitatea sa, regizorul Octavian Jighirgiu demonstreaza ca il are la purtator.
  Povestea ramane cea clasica. Femeile criminale, amenintarea pedepsei capitale, rivalitatea, solutia celebritatii, satira la adresa justitiei americane, procesul-spectacol, achitarea. Pasii unei povesti condimentate din plin cu umor, muzica live, dans, cruzime, cinism si inteligenta, o poveste bine transpusa scenic de un regizor care simte formidabil logica si ritmurile spectacolului. Pariul pe vizualitate il plaseaza pe
  Citeste tot pe AltIași

Discutii:

propune tema de discutie