regizor caut piesa

Piese de Jordi Galcerán

adauga piesa

Cancun

Carnaval

Dakota

El mètode Grönholm

Cu situații dramatice impecabil construite, cu neașteptate răsturnări de situație, cu personaje care, departe de a fi cumințenia întruchipată ori simbolul omeniei absolute, sunt autentice și savuroase prin felul în care își expun dar își și disimulează răutatea esențială. De fapt, Jordi Galcéran elaborează în limbaj dramatic un veritabil thriller corporatist dar și un manual de lichelism contemporan, un portret de grup al “gulerelor albe” din a căror compoziție chimică însușiri precum generozitatea, altruismul, emoția sufletească sunt programatic excluse. – Mircea Morariu

Fuita

Gaudí

Cuvinte încătușate (Paraules encadenades)

Surf

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Jordi Galcerán 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Jordi Galcerán

• O cumpAngajez director. Exclus om! de Cristina Rusiecki sursa: Art Act Magazine
  În decursul anilor, am tot scris că amatorii de teatru ar fi probabil mai interesați de o piesă despre viața corporatistă, mass-media sau ceva ce să aducă mai mult cu mediul lor decît cu cel al peștilor, curvelor și vagabonzilor care umplu pînă la refuz piesa românească de azi. Tinerii dramaturgi de la noi par să manifeste o adevărată pasiune pentru aurolaci. Oricît de frecvent ar fi, pe străzile patriei, contactul nostru cu aceștia, el rămîne, totuși, efemer. Pe cînd viața la patron sau ambientul în care lucrăm, aduse pe scena de teatru, ar rezona mai bine în public. În sfîrșit, vă pot semnala un spectacol actual care nu-i mai are în centru pe obișnuiții noștri interlopi dramatici, ci pe cei ce lucrează – sau cel puțin și-ar dori -, în multinaționale. Mi-ar fi plăcut să pot adăuga – spre lauda teatrului nostru -, că textul aparține unui român, dar nu e cazul: autorul este catalanul Jordi Galcerán. Pe de o parte, problematica
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Introducere în bolgia corporatistă de Dana Ionescu sursa: Yorick
  Înfricoşătoarea lume îi dezvăluie spectatorului noul spectacol regizat de Theodor Cristian Popescu la Teatrul Nottara, care trage un loz câştigător, de care avea atâta nevoie! De fapt, o lume aşa cum este ea în vremea capitalismului sălbatic, reglat de principii laxe, atât de laxe, că între pliurile lor încap ororile de toate felurile.Profeticul George Orwell ar fi mândru şi de piesa spaniolului Jordi Galcerán, şi de spectacolul găzduit acum de Sala Studio a Teatrului Nottara. Demon al epocii noastre nu mai mult decât al altor epoci, obsesia carierei şi a câştigului financiar ca unitate de măsură a competenţei şi a succesului naşte, o ştim cu toţii, monştri. Din ce în ce mai mulţi şi din ce în ce mai înverşunaţi. Ei se dezvăluie cu forţă într-un spectacol ce sugerează convingător bolgia corporatistă, pornind de la o situaţie cât se poate de banală: un interviu susţinut pentru a obţine postul bine remunerat de director de vânzări
  Citeste tot pe Yorick
• Interogatoriu pentru angajare sau Cu job-ul la psihiatru de Răzvana Niță sursa: Port.ro
  Am auzit prima dată de „Metoda” şi autorul ei Jordi Galceran vizionând, din întâmplare, trailerul filmului cu acelaşi nume, realizat prin 2007. Multe prim-planuri, o atmosferă tensionată, totul extrem de incitant. Regizorul Teodor Cristian Popescu mărturisea că a rugat-o pe Luminiţa Răuţ Voina să caute textul pentru a-l dramatiza. Mare surpriză mare, la bază „Metoda” a fost şi este o piesă de teatru.
  Aşa am ajuns să vedem premiera de la Teatrul Nottara din Bucureşti, un spectacol ce valorifică la maxim o poveste acut contemporană, cu o stilistică specială. Acţiunea se petrece într-o multinaţională care scoate la concurs un post de director comercial. Ne aflăm în faza finală a selecţiei. În aparenţă, patru candidaţi pe un singur post, 3 bărbaţi şi o femeie sunt supuşi unor probe cu puternic impact emoţional, sunt demontaţi bucată cu bucată, le este exploatată intimitatea, le sunt speculate frustrările şi ambiţiile.
  Citeste tot pe Port.ro
• La Teatrul Nottara adevărul manipulat de Maria Sarbu sursa: Jurnalul National
  După ce a văzut filmul „Metoda” al argentinianului Marcelo Piñeyro, realizat în 2005 după piesa de teatru „Metoda Grönhol” (2003) a dramaturgului catalan Jordi Galcerán, regizorul Theodor-Cristian Popescu a fost interesat de subiectul acestei creaţii. Deşi acţiunea filmului e „puţin diferită” faţă de piesă, există ceva comun, în opinia regizorului român: „o unitate de loc, de timp şi de acţiune”.
  Subiectul e incitant pentru un director de scenă. Motivaţia perso­nală a lui Theodor-Cristian Popescu de a alege textul pentru a-l monta, la Teatrul Nottara, este simplă. El crede că în „Metoda Grönhol” tipul de situaţii în care e construită piesa „se bazează în mod fundamental pe tehnici actoriceşti”.
  „Un actor foloseşte momente din viaţa sa reală sau momente povestite de alţii, pentru ca să obţină ceea ce noi numim adevăr. Folosind o experienţă care pentru el a fost reală şi translatând-o într-un alt plan al
  Citeste tot pe Jurnalul National
• Un thriller H(uman) R(esources) de Robert Bălan sursa: România Liberă
  Cât de mult se poate lăsa umilit un om doar pentru a obţine postul dorit? Cât de departe poate merge o companie pentru a angaja exact persoana care îi trebuie? Un posibil răspuns în „Metoda", noul spectacol al Teatrului Nottara.
  Cine spune că domeniul Resurselor Umane (scuze: Human Resources) e unul plicticos? Dacă nu credeţi că se poate scrie o piesă despre un interviu de angajare căreia să nu-i lipsească nici tensiunea, nici drama, nici umorul mergeţi să vedeţi „Metoda" la Nottara.
  „Metoda Grönholm" este o piesă a dramaturgului catalan Jordi Galceran şi este un text care s-a bucurat de mare succes în Peninsula Iberică şi nu numai. În 2005, regizorul argentinian Marcelo Pineyro a făcut şi un film după acest text, cu Eduardo Noriega într-unul din rolurile principale. În film, interviul de angajare în multinaţională avea loc simultan cu o mare manifestaţie anti-globalizare.
  În piesă, patru candidaţi pentru postul de director comercial al
  Citeste tot pe România Liberă
• „Metoda“ de la Nottara de Simona Chiţan sursa: Adevărul literar și artistic
  În companiile multinaţionale, a deveni „rechin“ este idealul oricărui potenţial director. Spectacolul a fost realizat de Cristian-Theodor Popescu după piesa „Metoda Grönholm“, scrisă de Jordi Galcerán şi ecranizată în „El método“ (2005), de regizorul Marcelo Piñeyro.
  O sală de şedinţe a unei firme, pe scena „George Constantin" a Teatrului Nottara. Un spaţiu minimalist, cu o masă de şedinţe cu câteva scaune. Pe masă, sticle de apă şi patru pahare. Un office obişnuit, artificial cât se poate, al zilelor noastre. O scenografie simplă, semnată de Ştefan Caragiu, care a lucrat cu regizorul Cristian-Theodor Popescu şi în „Copiii unui Dumnezeu mai mic" (1997).
  Pe uşă, intră rând pe rând Fernando (Adrian Văncică), Enrique (Alexandru Jitea), Carlos (Gabriel Răuţă) şi Mercedes (Cerasela Iosifescu). Mercedes poartă un taior elegant. Bărbaţii sunt în costume şi au serviete. În atmosfera de gheaţă de dinaintea probelor de
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• O piesă de interes superficial regizată de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Selectarea în repertoriu a piesei “Metoda” (“Metoda Gronholm”) a dramaturgului portughez Jordi Galceran este demnă de toată lauda. Lansarea sa a avut loc în 2003 la Teatrul Național Catalan, a înregistrat numeroase premii și succes în plan internațional. Dramaturgul este actor, regizor amator, profesor și a câștigat în timp prețuire pentru activitatea sa literară.
  Oricine va viziona “Metoda” va fi mulțumit de subiectul actual, dezvoltat captivant printr-un suspans bine dirijat. Acțiunea se derulează pe o schemă simplă. O mare corporație multinațională organizează un concurs pentru ocuparea postului important de manager. Temă, perfect actuală! Patru persoane se prezintă la un interviu cu un test psihologic riguros, dur, iar întrebările le parvin prin intermediul unui sertar din sala unde sunt invitați la concurs. Dar … de la bun început sunt atenționați că printre cei patru este intrusă și o persoană care ar reprezenta compania pentru
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Manual de lichelism de Iulia Popovici sursa: Observator Cultural
  „În anii ’90, psihologii au început să studieze asemănările dintre corporatiști și sociopați.“ Nu mai țin minte unde am citit asta, dar tot cam pe atunci au început și artiștii să investigheze viața ascunsă a sociopatiei corporatiste.
  Metoda (Metoda Grönholm) e o piesă de teatru (ca structură, clasică: unitate de timp, loc, acțiune) și un film (în această ordine) – nici prima, nici ultima abordare scenico-cinematografică a realității contemporane din spatele ușilor închise ale multinaționalelor. Textul catalanului Jordi Galcerán Ferrer are, însă, nota specială de a fi bine scris dramaturgic, spumos și… exotic. Asta, fiindcă metoda de evaluare psihologică a viitorului director comercial dintr-o corporație e una cu totul atipică, iar răsturnarea finală de situație e cu totul neașteptată.
  Montarea lui Theodor-Cristian Popescu e, înplus, o demonstrație despre cum poți să faci un spectacol în același timp accesibil,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Nu povesti sfîrșitul! de Ionela Liță sursa: Observator Cultural
  Metoda (Metoda Gronhölm), piesa lui Jordi Galcerán, este o adevărată nebunie. Dar nu cea pe care o bănuiești, cel puțin pînă la zece-cincisprezece minute înainte de final. Acesta este motivul pentru care, după ce veți vedea montarea lui Theodor-Cristian Popescu de la Teatrul Nottara, cel mai important lucru, atunci cînd le veți spune prietenilor să meargă să vadă spectacolul, este să nu le povestiți sfîrșitul.
  Am putea spune că Metoda vorbește despre capitalismul sălbatic, despre cum acesta pervertește oamenii, despre cum sîntem gata să facem orice pentru o slujbă bine plătită, despre modul în care societatea ne-a îndoctrinat cu obsesia succesului, despre cum am ajuns să fim sclavii consumerismului, iar cariera a devenit prioritatea numărul unu. Ne-am putea gîndi la Orwell, la metodele cele mai perverse de manipulare a individului și a maselor. Și nu am greși, pentru că piesa lui Galcerán vorbește despre toate astea.
  Cel mai aproape de
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Jocul de-a metoda de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Cultura organizatională a ajuns atât de departe pe alte meleaguri încât există reviste specializate în care sunt tratate aspectele cele mai nuanțate ale noilor strategii, atitudini, priorități ale domeniului. Rafinarea relațiilor din mediul corporatist se poate detecta și în procedurile de angajare, care sunt în unele cazuri atât de elaborate, încât cel admis pe un post rămâne cu impresia că face parte dintr-un club ultra-select și are mai mult respect pentru locul de muncă, colegi și șefi. Zona pare puțin prea aridă ca să inspire un creator de teatru, și totuși catalanul Jordi Galceran a scris o piesă – Metoda Grönholm (pe afișul de la Nottara rămasă doar Metoda) având ca subiect tocmai accesul în mediul corporatist, piesă care a avut imediat succes de public. Dovadă că funcționarii multinaționalelor mai găsesc și timp de mers la teatru. Să sperăm că nu numai în Spania.
  Dar piesa nu are un singur public țintă, ci stârnește și
  Citeste tot pe Art Act Magazine
• Câinioşenia noastră cea de toate zilele - Metoda la FNT, 2011 de Raluca Vermeşan sursa: Agenda LiterNet
  În ultimul timp mi-a fost dat de puţine ori să afirm referindu-mă la un singur spectacol: "Doamne, ce spectacol!", "Doamne, ce actori!", "Doamne, ce piesă!". În seara aceasta mi s-a întâmplat şi sunt nespus de încântată că am participat la o experienţă teatrală atât de viscerală... Termenul "visceral" poate părea ciudat în contextul unui text contemporan corporatist, dar spectacolul te ţine într-un suspans care aproape doare. Doare de multe ori şi din cauza faptului că pune stăpânire pe tine un râs halucinant. Dar ce este pregnant este suspansul aproape de thriller... într-un cuvânt, o sală stă cu sufletul la gură ca să afle cum va decurge şi cum se va dinamita acţiunea spectacolului...
  În introducerea mea am omis să menţionez că este vorba despre spectacolul Metoda după piesa Metoda Grönholm, de Jordi Galcerán, regia Cristian-Theodor Popescu, spectacol care se joacă la Teatrul "C.I.Nottara" din Bucureşti. Actorii care îi întrupează
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Metoda sau Ipoteza Ipotezei de Cristian Opriş sursa: Yorick
  Deşi un spectacol cu al cărui titlu m-am confruntat în diverse ipostaze, prezent şi în cadrul celei mai recente ediţii a Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, am reuşit să văd “Metoda”, spectacol montat în premieră la Teatrul Nottara după un text de Jordi Galcerán, joi, 3 noiembrie, datorită selecţionării lui în FNT.
  ”Metoda Gronholm”, metoda folosită cu precădere în Statele Unite presupune un interviu neconvenţional. În absenţa unui intervievator în carne şi oase, candidaţii sunt nevoiţi să îndeplinească o serie de sarcini care le sunt comunicate prin intermediul unui calculator sau, chiar prin intermediul plicurilor, cum se întâmplă în cazul de faţă, conştienţi fiind de faptul că fiecare reacţie a lor este monitorizată. Mai mult, candidaţilor le este adus la cunoştinţă faptul că unul dintre ei trebuie eliminat, aşa încât ceilalţi trei sunt nevoiţi să-l descopere şi să-l elimine. Candidaţii nu au nici cea
  Citeste tot pe Yorick
• Ticăloşia standardizată de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Corporaţiile sînt maşini de curăţat umanitatea, care îşi devoră angajaţii precum Medeea copiii. Companii–aspirator, multinaţionalele acaparează omul pînă cînd îl reduc (sau îl ridică) la stadiul de robot. Bani contra timp, conştiinţă, suflet. Bani contra viaţă.
  În piesa dramaturgului catalan Jordi Galcerán, Metoda Grönholm, montată de Theodor-Cristian Popescu la Teatrul Nottara sub titlul Metoda (în traducerea foarte bună a Luminiţei Voina-Răuţ), corporaţia este un Big Brother ai cărui participanţi se întrec în ticăloşie. Patru aspiranţi la o poziţie de top management sînt testaţi printr-o metodă neconvenţională. Lăsaţi singuri într-o sală de şedinţe, cei patru intră într-un joc grotesc pentru care primesc indicaţii „la plic”, dintr-un fişet care se deschide în perete. E limpede că sînt monitorizaţi şi că întregul sistem de testare e un reality show urmărit cu atenţie de o armată de psihologi, HR, manageri,
  Citeste tot pe Dilema veche
• Absurd cu metodă de Doina Papp sursa: Revista 22
  Regizorul Theodor Cristian Popescu şi traducătoarea Luminiţa Voina Răuţ au pus pe piaţă piesa catalanului Jordi Garcelan Ferrer – Metoda Grönholm, un alt exemplu de post-postmodernism în sensul celor demonstrate mai sus. Reperat iniţial prin intermediul filmului realizat recent de regizorul argentinian Marcelo Piñeyro, textul uzează de mijloacele jocului, ca principiu anamorfotic apt să genereze paradoxal o structură fermă, cu o logică interioară de fier. Nu e, carevasăzică, jocul provocator de combinaţii întâmplătoare, libere şi hazardate, ci un joc prolific folositor doar pentru a iniţia punerea în scenă a demonstraţiei. Totul devine apoi riguros, deşi imprevizibil prin aceea că autorul ţine bine ascunsă surpriza finală, matematic exact sub raportul veridicităţii ipotezelor. Distincţia fundamentală însă faţă de postmoderni e la nivel tematic. Total updatată şi oarecum excentrică psihismului şi alchimiei subiacente subiectelor abordate
  Citeste tot pe Revista 22
• O abordare blândă de Mircea Morariu sursa: Revista Familia -pg.120
  Metoda Gronhölm, scriere datând din anul 2003, aparținându-i dramaturgului catalan Jordi Galcerán, excelent tradusă în românește de Luminița Voina-Răuț, mi s-a părut, încă de la lectură (a fost tipărită într-unul din volumele de Dramaturgie spaniolă contemporană, editat de Fundația Culturală “Camil Petrescu”), dacă nu piesa perfectă, dacă nu piesamodel, în orice caz o scriere admirabilă. Cu situații dramatice impecabil construite, cu neașteptate răsturnări de situație, cu personaje care, departe de a fi cumințenia întruchipată ori simbolul omeniei absolute, sunt autentice și savuroase prin felul în care își expun dar își și disimulează răutatea esențială. De fapt, Jordi Galcéran elaborează în limbaj dramatic un veritabil thriller corporatist dar și un manual de lichelism contemporan, un portret de grup al “gulerelor albe” din a căror compoziție chimică însușiri precum generozitatea, altruismul, emoția sufletească sunt
  Citeste tot pe Revista Familia -pg.120

Discutii:

propune tema de discutie