regizor caut piesa

Piese de Kiszely Gábor

adauga piesa

Electra, copila mea sau Jocul adulților

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Kiszely Gábor 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Kiszely Gábor

• „O seară agreabilă“… de Doru Mareș sursa: Observator Cultural
  Ne propune, in caietul-program de la „Nottara“, Ana Scarlat, traducatoarea piesei lui Kiszely Gábor, Electra, copila mea sau Jocul adultilor, ajunsa pe scena bucuresteana, sub bagheta lui Alexandru Repan, sub forma spectacolului intitulat Vino la pod, iubita mea!. Sincer sa fiu – desi biografia culturala, dar si existentiala a autorului impresioneaza –, ori textul e efectiv scris fara pretentii, ori traducerea lasa de dorit, ori regizorul a priceput lucrurile anapoda. Nu pentru ca seara propusa de Teatrul „Nottara“ nu ar fi agreabila, macar pentru publicul traditional al teatrului. Ci pentru ca pretentiile de a asigura relate cu Antichitatea si Atrizii via familia diplomatului A’Gwynn, cu tarele sale sexo-alcoolico-halucinogeno-psihosociale, sint cam ca nuca in perete. Ca totul pleaca de la greci e o constatare ce poate functiona axiomatic. Sa conditionezi prin axioma un joc livresc devine insa riscant, cel putin de la Joyce incoace.
  Lucrurile stau cam asa: Edmond
  Citeste tot pe Observator Cultural
• "Vino la pod, iubita mea!" se joacă la subsol de Florica Ichim sursa: România Liberă
  Cu mare părere de rău, trebuie să spunem că directoratul lui Mircea Diaconu a început cu un spectacol departe de ambiţiile sale exprimate în interviurile de la instalare. Sigur, opţiunea repertorială aparţine predecesorului, dar uneori sau, mai exact, întotdeauna este nevoie şi de gesturi drastice.
  Dreptu-i, piesa este în premieră absolută, autorul Kiszely Gábor este o persoană mult stimabilă (ştie 10 limbi, a scris sute de eseuri, piese, romane, articole ş.a.), este "urmaş" şi "contemporan" al "faptelor lumii", după cum declară, dar ceea ce ne oferă spectacolul greu ne-ar putea convinge. Kiszely Gábor, impregnat de cultură, sătul, probabil, de reluarea miturilor antice sub diverse condeie, de diverse calibre, porneşte la o satiră parodică pe baza legendei Atrizilor, însă nici povestea contemporană, nici cea antică n-au suculenţă, aşa că parodia intenţionată rămîne vagă.
  Mai vagă apare ea în spectacol pentru că doar două persoane au
  Citeste tot pe România Liberă

Discutii:

propune tema de discutie