regizor caut piesa

Piese de Lars Norén

adauga piesa

Act

About a power struggle between a female terrorist on a hunger strike and the doctor who tries to make her eat again, set in a German prison.

Autumn and Winter

oin two grown-up daughters and their mother and father for an evening at the dinner table which revisits conflicting childhood memories and reveals some unexpected secrets. . . Just a typical family meal?

Blood

A strange and challenging commentary on the inhumanity of contemporary political conflicts. His message is that modern war is so horrible that it warps its survivors permanently, a point he underlines by breaking many of the unwritten rules of psychological drama.

Demoni

Dramă psihologică care analizează condiția familiei moderne. Personajele lui Norén sunt în majoritate copii ajunşi la maturitate, care se luptă pentru a se elibera de traumele induse de părinţi, de teroarea exercitată de aceştia şi influenţa ce se resimte până târziu la vârsta maturităţii. Totul se petrece într-o singurã seară. O familie care are la activ câțiva ani de căsnicie rămâne acasă, primește vizita unui alt cuplu, relațiile dintre cei patru sunt ciudate, de tolerare și detestare, de predispoziție și adulter mai curând imaginatși reproșat decât real. Și asta fiindcă în ambele cupluri au intervenit plictisul, criza de comunicare, au fost suspendate tandrețea, înțelegerea, iubirea. Fiecare dintre cei patru pare a nu urmări altceva decât a-și chinui partenerul de viață, de a-i mai aplica o lovitură, de a-l mai jigni o dată.

Frig

Despre trei adolescenți plini de nesiguranțe identitare, de excese și de teribilisme.

Clinica (Kliniken)

20 noiembrie (Le 20 novembre)

Pe 20 NOIEMBRIE 2006, în oraşul Emsdetten, un tânăr în vârstă de 18 ani deschide focul în fosta sa şcoală şi răneşte mai mule persoane, înainte de a se sinucide. Piesa lui Lars Noren pleacă de la acest caz real pentru a construi o ficțiune documentată despre viața măcinată a unui tânăr maltratat. Violența cuvintelor ce i-au fost adresate în timpul copilăriei îl imping pe adolescent la o răzbunare fără margini. Acest text oglindește situația Europei occidentale și capitaliste din zilele noastre, care se confruntă cu probleme mari de identitate socială, cum ar fi atacurile teroriste sau valul de imigranți care au zdruncinat anul 2015. În 20 NOIEMBRIE, Lars Noren analizează psihologia și mecanismul violenței care îl determină pe individ să treacă din poziția de agresat în cea de agresor, și totodată, repercusiunile unei educații defectuoase, care poate crea monștri.

Razboi

Piesa prezintă efectul sinistru al războiului din perspectivă psihologică, arătând nivelul la care poate ajunge dezumanizarea individului pentru a supravieţui. Povestea unei familii al cărei tată pleacă la război, întorcându-se orb după doi ani petrecuţi în lagăre. Revenirea sa constituie momentul declanşator al acţiunii, deoarece acesta, ca un erou tragic care vrea să restabilească ordinea şi dreptatea dar cauzează haos. Entuziasmul tatălui de regăsire a familiei este brusc înlocuit de dezgust şi de violenţă atunci când constată mutaţiile sufleteşti suferite de copiii şi de soţie în absenţa sa. Fiica cea mare, Beenina, a devenit prostituată, culcându-se cu soldaţi americani, mama se refugiază în braţele cumnatului său, care, la final, pleacă cu fiica cea mare, părăsind-o. Iar Semira este copilul care spală păcatele tuturor şi care alege să nu se salveze pe ea, ci să-şi salveze tatăl.

Terminal 3

A beautiful, sparse play set in a hospital waiting room where a young couple is there to welcome the birth of their first baby and a middle-age couple is there to identify their dead son.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Lars Norén 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Lars Norén

• E trist la noi în cuget şi roza-i fleşcăită de Livia Stoica sursa: Agenda LiterNet
  Când creierul scuipă sânge. Aşa aş rezuma Război, spectacolul de licenţă regie teatru semnat Radu Pocovnicu, după piesa de teatru cu acelaşi nume de Lars Noren.
  Piesa prezintă efectul sinistru al războiului din perspectivă psihologică, arătând nivelul la care poate ajunge dezumanizarea individului pentru a supravieţui. Este înfăţişată povestea unei familii al cărei tată pleacă la război, întorcându-se orb după doi ani petrecuţi în lagăre. Revenirea sa constituie momentul declanşator al acţiunii, deoarece acesta, ca un erou tragic care vrea să restabilească ordinea şi dreptatea, cauzează prin lipsa sa de măsură efectul contrar: de haos. Entuziasmul tatălui de regăsire a familiei este brusc înlocuit de dezgust şi de violenţă atunci când constată mutaţiile sufleteşti suferite de copiii şi de soţie în absenţa sa. Fiica cea mare, Beenina, a devenit prostituată, culcându-se cu soldaţi americani şi ruşi, de la care obţine pachete
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• Întoarcerea tatălui risipitor de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  În Război, dramaturgul Lars Norén refuză stabilirea unui timp concret în favoarea unor circumstanţe generale care configurează orice conflict armat. Este un timp al războiului. Întors de la război – oricare ar fi el, oricum unul crunt, dezumanizant, aşa cum sînt toate –, tatăl găseşte acasă un alt cîmp de luptă pe care s-au petrecut grozăvii. Familia – soţia şi două fiice – a supravieţuit sărăciei şi abuzurilor, psihice şi fizice, pe care armata – proprie sau/şi inamică, nu contează – i le-a produs. Se mai poate coagula această familie?
  Lars Norén scrie despre războiul de dincolo de front, pe care îl poartă mai ales femeile, victime fără să li se recunoască sacrificiul (eroii de război sînt bărbaţi, femeile violate de soldaţi nu pot fi eroizate, remarca scriitorul Cătălin Mihuleac în romanul America de peste pogrom). În Decojind ceapa, Günter Grass scrie despre refuzul familiei sale, în special al mamei, de a povesti prin
  Citeste tot pe Dilema veche
• „Laptele standard suedez” și standardizarea genelor de Simona Gabriela Noaptes sursa: Yorick
  Trei adolescenți în frigul vârstei lor, plină de nesiguranțe identitare, de excese și de teribilisme. Numele lor ne trec scurt pe la ureche; adolescenții nu-și spun prea des pe nume. Unul singur iese parcă în evidență prin numire, Ise (interpretat de Silviu Debu), ceilalți doi se individualizează prin atitudine. Primul, interpretat de Liviu Pintileasa, este cel care coagulează în jurul său acțiunea și care inițiază mișcarea. Celălalt (interpretat de Ionuț Grama) are o personalitate mimetică și înșelătoare, este cel mai periculos dintre ei, pentru că în el nu găsim nicio urmă de onestitate – în el citim frica și vanitatea. Suedia, tărâmul blond și pur al pădurilor nordice este populat la scară mică, pe o scenă goală, de trei păpuși de paie care-și primesc loviturile celor trei adolescenți, lovituri animate de o ură pe care antrenamentul nu o poate pregăti pentru realitate. Repetiția actului, proiecția, așteptarea lui nu sunt actul.
  Citeste tot pe Yorick
• În „Frigul” civilizației contemporane de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Zburăm în cosmos, străbatem lumea în câteva ore, am descoperit secretul clonării, ridicăm clădiri care zgârie norii, comunicăm într-o clipă dintr-o parte în alta a planetei, tehnologia evoluează lângă noi cu o viteză uluitoare, și totuși… Și totuși, ființa umană a rămas în esență la fel de supusă instinctului primar. Și totuși, secolul 21, cu toată civilizația lui nebună este mai expus decât oricând violenței și extremismului. Acesta ar fi, pe scurt, mesajul textului dramaturgului suedez Lars Noren, „Frig”, pus în scenă la UNTEATRU de Alexandru Bogdan, care, ca mulți alți actori, a descoperit farmecele regiei și le-a picat în plasă.
  Extremismul și corectitudinea politică sunt subiecte la modă astăzi și, cu cât mai mult scade gradul de toleranță al oamenilor și mișcările extremiste își fac de cap, cu atât mai la modă devine. Iar textul lui Lars Noren are toate ingredientele necesare pentru a fi de succes în toate
  Citeste tot pe Yorick
• E „Frig” și fără speranță de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  La început e cald, trei adolescenți sărbătoresc ultima zi de școală cu o bere. Se amețesc, plănuiesc să facă o baie răcoritoare și să piardă vremea într-una dintre pădurile Suediei… Ce-ar putea merge rău, ce-ar putea transforma o zi oarecare, cotidianul extrem de banal într-o tragedie? Lars Noren și-a imaginat atrocitățile ideologice ale secolului XXI într-un loc îndepărtat de civilizația care le-a dat naștere și le-a izolat, paradoxal, în natură. La Unteatru, Alex Bogdan stabilește de la început convenția spectacolului său, în momentul în care cei patru actori se prezintă pe ei înșiși, apoi personajele pe care urmează să le interpreteze. Nu e o convenție pretențioasă, dar e una care îți reamintește că ești la teatru, că totul e teatralizat, că există un perimetru bine delimitat al violenței, al pericolului și că toată energia distrugătoare e încasată de păpuși, nu de oameni. Cu alte cuvinte, te asigură că tu ești safe,
  Citeste tot pe Yorick
• Ravagiile extremismului de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Pentru spectacolul cu piesa Frig a suedezului Lars Noren, montată la Unteatru, scenograful Vladimir Turturica a imaginat o platformă pe care sunt risipite câteva manechine. Asemenea celor folosite de criminalişti spre a marca locul victimelor între timp transportate la spital sau, şi mai rău, la morgă.
  Cei patru actori din distribuţie - Liviu Pintileasa, Ionuţ Grama, Silviu Debu şi Andrei Seuşan- apar în faţa noastră în ipostaza lor civilă, se prezintă şi ne comunică ce rol anume vor juca. Doi dintre ei – Liviu Pintileasa şi Ionuţ Grama – au misiunea de a juca tineri de origine daneză pură, în vreme ce lui Silviu Debu i-a fost încredinţat rolul unui adolescent de confesiune musulmană. Andrei Seuşan îl va aduce în faţa noatră pe adolescentul Kalle, un sud-corean adoptat la vârsta de doi ani de o înstărită şi riguros consolidată familie daneză.
  Odată prezentările încheiate, cei patru actori îşi vor abandona în faţa noastră
  Citeste tot pe Adevărul
• Povestea unui spectacol - Frig la Undercloud, 2017 de Alexandru Bogdan sursa: Agenda LiterNet
  Am citit Frigul lui Lars Noren în ultimul an de regie teatru. M-a atras atunci brutalitatea care transpiră din personaje. Frisonul pe care mi-l dădea imposibilitatea unei schimbări de traiectorie. Tinerii din piesa lui Noren nu au şansa unei modificări. Nu există speranţa. Asta înseamnă frig.
  Acţiunea se petrece într-o pădure de la marginea oraşului, în una din cele mai călduroase perioade din Suedia. Probabil 17 grade:) Frigul nu este un eveniment meteorologic. Este distanţa dintre oameni care îngheaţă. Mă gândeam să fac acest text la licenţă ca urmare a unei emoţii pe care mi-a provocat-o finalul lui. Momentul în care coreeanul este ucis de colegii lui de clasă. Era singurul motiv pentru care mă interesa să montez acest text: acest act de cruzime extrem de violent împotriva unui om. Nu moartea în sine mă interesa. Ci libertatea mea ca regizor de a alege felul în care un om moare. Voiam ca la final, personajul care urma să fie ucis cu o piatră,
  Citeste tot pe Agenda LiterNet
• „Frig”-ul de la unteatru de Nona Rapotan sursa: BookHub
  Despre rasism și despre neonazism, despre cât de mare e prăpastia între ceea ce este adevărat și adevărul în sine, despre cât de aproape suntem de prăpastia terorii, cea în care dacă am căzut nu ne mai poate salva nici măcar Dumnezeu, cel în care crede fiecare dintre noi. Despre Frig, cu alte cuvinte.
  Îmi tot doresc de ceva vreme încoace să văd o piesă de teatru cu un subiect ca cel din Frig de Lars Noren și pe care să o pot recomanda și tinerilor. N-a fost să fie nici de această dată și aici e unul din marile mele regrete, pentru că subiectul ar fi putut fi pus în scenă de o asemenea manieră încât să stârnească polemici, dezbateri la care să participe și ei, cei despre care este vorba în piesă. Regizorul nu s-a putut abține să nu lase limbaj licențios în replici (și, pe alocuri, chiar mi s-a părut gratuit), după cum au fost multe secvențe în care a fost evidentă nevoia lui de a-și pune în scenă niște frustrări,
  Citeste tot pe BookHub
• Actori „fără bariere” la Satu Mare de Adrian Țion sursa: Revista Tribuna
  Nordul mișcãrii teatrale a marcat – unde altundeva dacã nu la Teatrul de Nord din Satu Mare? – în a doua jumãtate a lunii mai, douã aniversãri importante: 55 de ani de teatru în limba maghiarã și 40 de ani în limba românã. Cele douã instituții și-au sãrbãtorit împreunã, dupã cum era și firesc, durabilitatea ctitoriilor culturale în cadrul Festivalului Multicultural Fãrã bariere, ajuns la a treia ediție.
  Așadar, pe durata celor zece zile de festival, din 22 pânã în 31 mai, s-a întins o salbã de spectacole alternând, pe scenã, limba lui Petöfi cu cea a lui Eminescu. Regimul de austeritate impus de criza economicã și-a lãsat amprenta asupra actualei ediții; prin urmare, au fost mai puțini invitați din strãinãtate. Mai exact, douã trupe: Teatrul Dramatic Maghiar Județean din Zakarpatia (Ucraina) cu Liliomfi de Szigligeti Ede în regia lui Vidnyánszky Attila și Teatrul Thalia din Kosice (Slovacia) cu piesa A padlás/ Podul în regia lui
  Citeste tot pe Revista Tribuna
• Realism psihologic și parabolă de Mircea Morariu sursa: România Culturală
  Am fãcut cunoștințã cu literatura dramaticã scrisã de autorul piesei Demoni în anul 2007, când, la Editura Vremea, a apãrut un volum intitulat 3 x Lars Norén în care figurau piesele Clinica, Rãzboi și Frig. Știam cã douã dintre aceste scrieri - Frig și Clinica au fost prezentate în spectacole-lecturã
  la Teatru ACT din București tot la fel știam cã Teatrul Clasic „Ioan Slavici” din Arad a montat o altã piesã a dramaturgului suedez, piesã cu un titlu sibilinic – Cercul de persoane trei împãrțit la unu. Toate în traducerea lui Carmen Vioreanu. Din extrem de zgârcita în informaþii notã bio-bibliograficã
  inseratã pe coperta a patra a volumului menționat, am aflat cã Lars Norén s-a nãscut în anul 1944 la
  Stockholm, cã e deopotrivã dramaturg și regizor și cã din anul 1999 îndeplinește funcția de director al Teatrului Național din Capitala Suediei. Tot de acolo rețin cã de la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut,
  Citeste tot pe România Culturală
• Demonii noştri cei de toate zilele de Ana Cucu-Popescu sursa: Man.In.Fest
  Demoni şi stihii, dragoste şi lipsă de comunicare, singurătate şi plictiseală, despre toate acestea ne vorbeşte textul lui Lars Noren, Demoni, montat de Ovidiu Caiţa la Teatrul de Nord, Satu Mare. În mare parte acţiunea spectacolului se axează în jurul cuplului Katarina-Frank, atât pe problemele lor, cât şi pe pasiunea extraordinara dintre cei doi, singura care îi mai ţine împreună.
  Personajul Katarinei este jucat de Ramona Dumitrean, adusă prin colaborare de la Teatrul Naţional Lucian Blaga din Cluj. Ea reuşeşte să scoată la iveală complexitatea personajului conceput de Lars Noren, o femeie atât pasională, cât şi întunecată, urmărită de tot felul de complexe, frustrări şi nemulţumiri profunde. Actriţa duce personajul în cu totul alte locuri, dându-i noi dimensiuni, îmbrăcând-o pe Katarina în haina unei femei plină de senzualitate, care încearcă în permanenţă să facă viaţa mai palpitantă, atât pentru ea, cât şi pentru soţul
  Citeste tot pe Man.In.Fest
• Până când frigiderul ne va despărţi de Alexandra Băcanu sursa: Man.In.Fest
  Dar cum? Nici un moştenitor de tron nu vrea să răzbune uciderea tatălui de către unchiul, devenit, prin căsătorie cu văduva victimei, tatăl vitreg al sus-numitului moştenitor? Nici măcar o crimă mititică, un incest, un spital de nebuni, un palat… nimic? Nu pleacă nimeni la Moscova? Nimic grandios, epopeic, patologic, demn de a susţine majuscula dătătoare de greutate din cuvântul cel sfânt (adică, nu numai mort, ci şi mumificat): Teatru. Dar cât de vulgar, să propui o problematică actuală, câtă mojicie, să montezi un dramaturg care n-a murit acum cel puţin un secol, cât tupeu blasfemic să încerci să fii profund fără a-ţi tăvăli discursul prin neologisme/arhaisme (după caz), să fii liric fără să vorbeşti în versuri, să desacralizezi spaţiul scenei printr-un spectacol pe care să-l înţeleagă şi spectatorul fără doctorat în filosofie!…
  Cam asemenea dovezi de proastă creştere teatrală ne-a oferit Demoni, de Lars Norén,
  Citeste tot pe Man.In.Fest
• Şi demonii râd câteodată de Răzvana Niţă sursa: Port.ro
  În prezentarea acestui spectacol ni se spune că cele patru personaje din piesa lui Lars Noren, pe durata unei singure nopţi, îşi exorcizează „demonii” şi readuc la suprafaţă dureri latente din copilărie. Dar, la fel de bine, aş adăuga, am putea spune că în text se regăsesc şi alte teme cum ar fi: disoluţia familiei, problematica vieţii de cuplu, însingurarea omului contemporan, lipsa de maturitate pe fondul unei adolsecenţe febrile, marcată de autoritatea dictatorială a părinţilor, sexualitatea înhibată sau dimpotrivă excesivă, deviantă, nuanţele patologicului, recurenţa genetică, maladiile fiinţei umane prinse în capcana tensiunilor cotidiene şi a frustrărilor acumulate.
  Cu alte cuvinte, o propunere dramatică foarte complexă, destul de actuală şi suficient de ofertantă din punct de vedere artistic. Din păcate, rezultatul este confuz, indigest şi, până la urmă, obositor, plictisitor. Regizoarea spectacolului, Lorena Zăbrăuţanu,
  Citeste tot pe Port.ro
• În ce crede şi ce construieşte un festival de Oana Stoica sursa: Dilema veche
  Cîteva zile mai tîrziu, tot la Teatrul Gong, urcăm la etaj, pentru un spectacol semnat tot de Eugen Jebeleanu, cu un monolog de Lars Noren, 20 noiembrie, piatră de încercare pentru un tînăr actor. Lars Noren îl montase în 2012 cu Anne Tismer, interpretă cunoscută de publicul bucureştean din spectacolul Nora, de Ibsen, montat de Ostermeier şi venit la FNT în acelaşi an. Pariul e diferit de astă dată. Şi pentru tînărul regizor român în căutare de sine şi de noi forme, şi pentru tînărul actor Ali Deac, care poate juca pe răceala distanţată a unei actriţe care juca de altfel un personaj criminal, indiferent de gen sau de vîrstă. Pentru Jebeleanu e poate spectacolul său cel mai apropiat de Retox, pe care-l realizase în 2013, de care-l apropie acelaşi refuz al unei societăţi toxice. Eroul lui Noren este un personaj real, un adolescent de 18 ani, Sebastian Bosse, care pe 20 noiembrie 2006 a hotărît să-şi masacreze colegii şi profesorii din fostul
  Citeste tot pe Dilema veche
• „20 noiembrie”, pagină de jurnal: m-am sinucis de Oana Bogzaru sursa: Yorick
  La cea de-a V-a ediție, organizatorii FEST(in) pe Bulevard și-au propus să introducă pe lângă secțiunea deja cunoscută, Bulevardul Comediei, și una dedicată crizei adolescenței, în cadrul căreia a fost selectată o gamă largă de spectacole din România și din străinătate. Ce subiecte îi preocupă pe adolescenți? Cum îi putem aduce la teatru? Care este limbajul care îi atrage și cum poate fi asimilat? La toate aceste întrebări au încercat să răspundă regizorii din tânăra generație, critici, jurnaliști și artiști. Cert este că spectacolele pentru adolescenți sunt necesare, chiar dacă rămân într-o zonă de nișă.
  Lars Noren este unul dintre dramaturgii preocupați de modul în care se dezvoltă generația tânără și de problemele care o frământă, iar în textele sale reușește să redea cel mai bine violența care caracterizează uneori adolescenții din ziua de astăzi. Cruzimea lor te lasă fără cuvinte, te dezarmează și te
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie