regizor caut piesa

Piese de Lars von Trier

adauga piesa

Breaking the waves

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Lars von Trier

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Lars von Trier

• “Viata binecuvantata a lui Bess” – Teatrul National „Radu Stanca“ din Sibiu de Mircea Morariu sursa: Teatrul azi
  Spectacolul de la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ are calitatea de a spune această poveste cu emoţie şi cu căldură. Regia lui Radu‑Alexandru Nica are darul de a stărui exact cât trebuie asupra mecanismului complicat, de infinită subtilitate, care motivează acţiunile fiecărui personaj. Scenografia lui Dragoş Buhagiar e grandioasă, luxuriantă, dar nu are nimic în plus, niciun element deranjant, nimic ce ar putea fi de natură să şocheze. Montarea se serveşte de proiecţiile video datorate lui Daniel Gontz, însă o face în asemenea chip, încât niciun moment nu ai sentimentul că ele sunt nişte „cârje“ la care face apel directorul de scenă spre a o scoate la capăt. Muzica şi sound‑design‑ul iscălite de Vlaicu Golcea au însuşirea de a fi nu un simplu adjuvant, ci elemente intrinseci spectacolului. În concluzie, Breaking the Waves e un spectacol
  Citeste tot pe Teatrul azi
• Noua sinceritate pe scena (I) de Cristina Modreanu sursa: Ziarul de duminică
  Motto: "Trebuie sa te gândesti la tehnologie, trebuie sa o folosesti, pentru ca pâna la urma este in sângele tau. Tehnologia se va instala si va vorbi prin intermediul tau, fie ca iti place sau nu. Mai bine n-o ignora" (Tim Etchells, scriitor, regizor, New Forced Entertainment, UK).
  Am aflat de curând cum se filmau cândva scenele de dans. Am vazut o instalatie de Kiss Pal la Muzeul de Arta Contemporana: era filmata filmarea. Actorul, frumos imbracat intr-un smoking elegant, era legat cu niste curele de bratul metalic ce purta o camera, iar camera era manevrata de un cameraman, de care mai erau agatati tipul cu microfonul si inca cineva, cu o lumina suplimentara aranjata sa cada direct pe fata actorului.
  Care zâmbea, ca si cum ar fi dansat cu cea mai frumoasa femeie din lume, nu cu trei tipi masivi ornati cu fire si lampi ca un pom de Craciun. Mai intâi am râs, fiindca scena avea potential comic. Dar mai apoi mi s-a strâns inima, fiindca vedeam iluzia descompusa in fata
  Citeste tot pe Ziarul de duminică
• Viaţa binecuvântată a lui Bess de Cristiana Gavrilă sursa: yorick.ro
  Sunt dintre cei puternic impresionaţi de filmul lui Lars von Trier şi recunosc că am privit cu oarecare suspiciune intenţia lui Radu Alexandru Nica de a aduce pe scena Teatrului “Radu Stanca” din Sibiu scenariul “Breaking the waves”. Filmul mi s-a părut perfect, fragilitatea şi inocenţa lui Emily Watson o reuşită în rolul lui Bess, iar Lars von Trier un adevărat regizor-poet cu acest discurs despre iubire şi sacrificiu.
  Orice spectacol după “Breaking the waves” putea fi o copie după original sau un comentariu la opera lui Lars von Trier. Producţia de la Sibiu, nominalizată în acest an la Premiile Uniter, categoria Cel mai bun spectacol, nu se pretează acestor condiţii care ar fi omorî proiectul din faţă. Radu Alexandru Nica a adaptat textul de scenă, păstrând desfăşurarea filmului, dar a construit tot spectacolul în jurul Ofeliei Popii, actriţă cu date şi posibilităţi speciale, dar mai ales cu o tehnică de invidiat. Lucrul cel mai
  Citeste tot pe yorick.ro
• Idioata divină de sursa: Revista Drama
  Dacă până mai ieri piesele de teatru erau ecranizate, acum scenariile de film sunt puse în scenă. Este şi cazul cu Viaţa binecuvântată a lui Bess (Breaking the wawes) de Lars von Trier, autor danez din categoria damnaţilor care îşi petrece viaţa prin spitale. Filmul scris de el se joacă acum pe scena Teatrului Naţional din Sibiu, cel mai bun teatru românesc din ultimii ani. Lars von Trier a împrumutat un personaj excepţional - idioata divină - direct de la Dostoievski, din Crimă şi pedeapsă. Este, acolo, aceeaşi iubire plină de credinţă religioasă şi devoţiune a Sofiei pentru studentul asasin Raskolnikov trimis în Siberia. Ca să nu mai vorbim de versiunea masculină din Idiotul de acelaşi autor. Aici, Bess, “nu prostuţă ci hazlie” cum îi place ei să se răsfeţe, este considerată “proasta satului” deşi este în contact direct cu tatăl ceresc după principiul biblic “fericiţi cei săraci cu duhul căci a lor va fi împărăţia
  Citeste tot pe Revista Drama
• Spectacolul‑miracol de Mircea Morariu sursa: Teatrul azi
  Şi primul lucru pe care aş dori să îl spun e că – dincolo de realitatea că ne aflăm în faţa unui spectacol foarte bun, în care un tânăr director de scenă face dovada unei suprinzătoare maturităţi creatoare (suprinzătoare şi nu prea, dacă ţinem seama de câteva dintre antecedentele sale profesionale), în care scenografia lui Dragoş Buhagiar e copleşitoare, în care muzica de scenă şi sound‑design‑ul aparţinându‑i lui Vlaicu Golcea sunt fără cusur, în care întreaga distribuţie funcţionează ireproşabil atingând nivelul de trupă, în care titulara rolului principal, Ofelia Popii, se arată din nou a fi o mare actriţă, posesoare a unor uriaşe energii creatoare şi a unui exemplar devotament faţă de profesie – Breaking the Waves sau Viaţa binecuvântată a lui Bess e ceva de care eu, personal, aveam o mare, o nespusă nevoie. O nevoie deopotrivă psihică şi senzorială.
  Să mă explic. Nu voi obosi niciodată să repet că mersul la
  Citeste tot pe Teatrul azi
• În umbra lui von Trier de Dan Boicea sursa: Adevărul literar și artistic
  Radu Alexandru Nica a adaptat pentru scenă scenariul filmului lui Lars von Trier, „Breaking the Waves“ (1996), şi marele său câştig este că a reuşit să nu imite creaţia regizorului danez. Montarea de la Teatrul Naţional „Radu Stanca“ din Sibiu nu este o pro-ducţie copy-paste, ci are propria ei personalitate; dar chiar şi acest atu se poate transforma în dezavantaj.
  Producţia lui Radu Nica, nominalizată la categoria „cel mai bun spectacol", la cea mai recentă Gală UNITER(şi care a pierdut în faţa montării „Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi", în regia lui Victor Ioan Frunză), rezistă doar în afara competiţiei cu filmul lui von Trier. Chiar dacă Radu Nica poate că nu-şi doreşte asta, comparaţia cu drama cinematografică este inevitabilă.
  Regizorul român nu are armele teatrale cu care să termine măcar la egalitate cu von Trier. Drama finalizată superb de Nica, printr‑un şoc vizual prin care trebuie să treceţi cu propriii ochi,
  Citeste tot pe Adevărul literar și artistic
• Breaking the waves: final tragic dar... cu happy-end de Cristina Modreanu sursa: Art Act Magazine
  Într-o societate de oameni de teatru de toate vârstele, în care se afla din întâmplare și un critic de film cunoscut de toată lumea dinainte de 1989, se discuta nu de mult despre ”coincidența” montării în stagiunea trecută, la noi, a mai multor spectacole inspirate de filme – ”Breaking the Waves”/ Viața binecuvântată a lui Bess” al lui Lars von Trier la Sibiu (regia Radu Alexandru Nica), ”Festen”/Aniversarea lui Thomas Vinterberg la Nottara (regia Vlad Massaci), ”Strigăte și șoapte” al lui Bergman la Teatrul Maghiar din Cluj (regia Andrei Șerban). Comentariul sceptic al criticului de film a fost: ”ce nu înțeleg eu este de ce aleg regizorii de teatru numai filme atât de dure”. Simptomul căruia această replică îi dădea glas este unul ce exprimă aspirația spre evazionism a generațiilor care au trăit prea mult în comunism ca să-și mai dorească altceva decât să profite la maximum de posibilitatea de a evada, mai ales dintr-o
  Citeste tot pe Art Act Magazine

Discutii:

propune tema de discutie