regizor caut piesa

Piese de Laurentiu Budau

adauga piesa

Alb înseamnă Rău, Negru înseamnă Bine

Apocalipsa vine de pe Facebook

Povestea a patru adolescenţi dintr-un cartier oarecare al capitalei aflaţi în căutarea propriei identităţi şi care, departe de a fi ori de a tinde să devină nişte modele schematice agreate, se confruntă cu moştenirea incomodă lăsată de generaţiile mai vârstnice ale familiilor din care provin încercând să-şi găsească propriul drum. Acţiunea reală se împleteşte cu fantasticul şi cu virtualul, gravitând în jurul atotputernicului şi contemporanului Facebook înţesat de capcane şi de iluzii. “Tu ai o minimă idee, tu ai habar despre cât eşti de puternic?” rămâne întrebarea obsesivă la care fiecare dintre personaje încearcă să-şi dea propriul răspuns.

Arctic metanoia

O tulburătoare istorie despre trei copii "abandonaţi" în grija unei super bunici, în care toţi patru încearcă să traverseze cu propria lor pricepere perioadele şi întâmplările dificile care apar ca ciupercile după ploaie.

Bacăul ca o inimă de gheaţă

Bach trebuie să cânte la nunţi

Noul organist al târguşorului se pare că este “puţin” cam diferit faţă de restul predecesorilor săi. În opinia notabilităţilor, chiar şi a consiliului parohial lărgit, nasul năbădăiosului este puţin mai ridicat decât s-ar fi cuvenit pentru amărâta de funcţie pe care-o deţine... chiar dacă mai toate femeile respectabile sunt înnebunite după alura lui romantică şi privirea de heruvim şi au început (bineînţeles din această nedeclarată cauză) să frecventeze cu asiduitate toate manifestările religioase, începând cu utreniile şi terminând cu vecerniile. O fi având Bach ăsta ceva talent dar fantastică orga aparţine comunităţii şi, pentru privilegiul de a-i atinge clapele, tânărul organist trebuie neapărat convins, cu sau fără voia lui, să le cânte tuturor la chindii... Umilinţa sau Gloria? Pe cine va alege să slujească încă necunoscutul Bach ?!

Bairam cu îngeri

Bucăţi de suflet (monolog)

Datorită unui impresar veros, o tânără animatoare costumată în Barbie ajunge fără ştirea ei într-un salon cu soldaţi muribunzi, foşti combatanţi în Irak şi Afganistan, cărora trebuie să încerce (în schimbul unui onorariu impresionant) să le ridice moralul. Treaba este însă mult mai complicată decât ar putea părea la prima vedere...

Bufonus captivus

“MONAHUL” şi “MONARHUL” - două ipostaze ale singurătăţii puse faţă în faţă în spaţiul arid al deşertului. La o primă vedere, s-ar părea că nu le desparte decât “o amărâtă de literă belită”, un simplu “r” efemer... În rest, o întrebare şi mai multe răspunsuri, un dozator de bere ultramodern, o telecomandă infernală cu care poţi scrie ori picta direct pe cer, un descăpăţânător, un... Cine este măscăriciul?

Că nu laşi dâră, de melc....

Cameleonul perfect (A tökéletes kaméleon)

Un personaj aflat în căutarea identităţii perfecte călătoreşte incognito, hrănindu-se vampiric din vieţile şi conştiinţele imperfecte ale semenilor săi... “Textul este impecabil, atât ca scriitură, cât şi ca tehnică dramatică. Autorul îmbină într-un mod original, cu imaginaţie şi umor, registrul realist cu cel specific teatrului absurdului. Excentrice, fanteziste, bine construite, personajele întreţin un dialog viu, dinamic, conferind textului o teatralitate evidentă.” Juriul Concursului de creaţie dramatică destinat piesei scurte, organizat de Teatrul Regina Maria, Oradea, 2011.

Cantilenã pentru armate imaginare

Un grup de opt femei condus de un bătrân militar se îmbarcă pe o plută improvizată, cu gândul de a fugi de război. Întreprindere destul de anevoioasă şi plină de încercări, în care hazardul îşi spune ultimul cuvânt.

Cǎprioara mecanicǎ

"Mitul femeii pierdute la jocul de cărţi a suscitat interesul a numeroase generaţii de scriitori. Un subiect "gras" care m-a fascinat şi pe mine, în încercarea de a desluşi resorturile psihologice dintre victimă şi făptuitor." Autorul.

Carolina si poneiul

« Carolina si poneiul este o piesa despree comunicare, despre sentimentul de alienare si de nesiguranta, despre nevoia de a ramane copil, pentru a evita confruntarea cu lumea complicata a maturitatii. Carolina si prietenul ei bun, poneiul Oxford descopera rosturile vietii impreuna, inventeaza povesti pentru a se eschiva, adesea de realitate si prefera singurataea viselor lor colorate oricarei alte companii. Dar vor afla amandoi ca iubirea familiei, chiar daca marturisita cu intarziere, poate indrepta raul. »

Charles Dickens nu a locuit aici

“Charles Dickens nu a locuit aici!” este povestea unui tânăr dramaturg american de origine hispanică, Joaquin, care se trezeşte într-o “bună” dimineaţa asaltat de tot soiul de intruşi care îi cer imperativ să-şi părăsească de urgenţă locuinţa newyorkeză, în vederea transformării sale într-un muzeu dedicat memoriei lui Charles Dickens. Argumentele lor sunt cât se poate de halucinante: se pare că Dickens ar fi avut în vechea garsonieră (proprietatea actuală a lui Joaquin), cu circa o sută şi ceva de ani în urmă, în timpul celebrului său turneu american, o aventură extraconjugală cu o anumită misterioasă domnişoară B. Tentativele de convingere a actualului proprietar ating toată gama: rugăminte, ordin, şantaj sentimental, tentative de mituire, intimidare politică, etc, culminând cu demersul impozantei stafii a lui Dickens în susţinerea cauzei majorităţii. În ciuda tuturor, Joaquin rămâne inflexibil, militând pentru echilibrul dintre libertatea personală şi cea colectivă, reuşind chiar să câştige simpatia unui judecător corupt care îi sugerează o excelentă cale de compromis pentru a nu fi strivit de forţele intrate în joc.

Chuck Norris help us!

Foşti colegi de şcoalǎ se reîntǎlnesc dupǎ 50 de ani şi hotǎrǎsc, pentru a-şi rotunji veniturile şi a mai scǎpa de povara facturilor curente, sǎ deschidǎ o afacere pe cont propriu – un video-chat… ai cǎrui protagonişti sunt chiar ei înşişi

Despre efectul pozitiv al manelelor

Ideile fixe nu pot să fie destul de fixe până nu sunt supuse tirului constant al duşului autocenzurii “lucide”. Mult hulitelor manele li se cuvine, în sfârşit, un apărător din oficiu... Pro sau contra?

Die-Păpădie

Problemele pǎrinţilor ar putea fi rezolvate de cǎtre copii? Problemele copiilor ar putea fi rezolvate de cǎtre pǎrinţil?

Eu i-am îngropat pe Hamneţi, eu l-am îngropat pe Gahudius

"Există o scenă în Hamlet (nu prea întinsă, dar plină de humor) în care apar doi gropari. Fără nume. Ne-am închipuit că, peste ani, evident după consumarea celebrei tragedii a lui Shakespeare, unul dintre ei a murit. Fireşte, că doar era şi el om. Bietul om. Aşa că i-am pus la repezeală un nume, chiar imediat după moarte, unul scandinav desigur. Bătrânul Uddi, cum altfel. Cel de-al doilea cioclu a rămas nenumit. De fapt, chiar el s-a cerut aşa. Pentru că e superstiţios, pentru că e supravieţuitor, pentru că e eroul central al poveştii de faţă. De fapt, singurul erou, după considerentele lui. Pentru că, de fapt e o idee, iar ideile nu credem că pot fi botezate. Pot doar să existe ori ba. Martor atent al istoriei Hamleţilor, groparul cu pricina repovesteşte simplu şi fără înflorituri, de cele mai multe ori în cheie comică, piesa lui Will. Marele Will. Ba chiar, prins de febrele unui histrionism ţărănesc viril, chiar şi joacă "din prea marea lui nemernicie" anumite scene-cheie, tocmai din dorinţa de a părea cât mai veridic. Şi reuşeşte să ne păcălească atât de bine încât, spre final, devine dintr-un simplu observator judecător. Un judecător angelic care ne sugerează abil cum ar trebui să ne petrecem viaţa şi să ne cântărim acţiunile pentru a ajunge cât mai puri la dreapta şi necruţătoarea Judecată de Apoi."

Extra Virgin Olive Oil

Doi adolescenţi se întâlnesc pentru prima oară într-un parc, la o oră târzie din noapte, după un concert rock. Băiatul doreşte “ceva mai mult” de la această primă întâlnire, dar fata rezistă ferm pe poziţie... Principiul ei este ca, atunci când va deveni mireasă, să intre în biserică cu voalul pe ochi, deşi afirmă în mod constant şi derutant că “îi place sexul, dar vrea să rămână virgină”. Un agent comunitar suspicios le cere ferm să se legitimeze, dar pleacă fără să-şi dea seama cu actele lor, bântuit de spectrul subtilizării palmierilor uscaţi pe care-i are în grijă... Rămaşi singuri, cei doi îşi destăinuie unul altuia virginitatea, poreclindu-se reciproc Extra Olive Virgin Oil... Pentru a se disculpa de propria absenţă, fata le comunică părinţilor, la telefon, că se duce să doarmă la o prietenă oarecare şi chiar intenţionează să facă acest lucru în momentul recuperării actelor. Apare şi tatăl fetei care aplică fără nicio explicaţie corecţii fizice celor doi şi, după o lungă serie de reproşuri, îi cere imperativ fetei să se-ntoarcă acasă. Fata îi mărturiseşte tatălui că nu poate să-l părăsească pe băiat deoarece este însărcinată cu acesta... Tatăl pleacă răvăşit de teamă ca fiica lui, care îl ameninţă cu sinuciderea, să nu-şi pună planurile negre în practică. La scurt timp după acest incident, liceeni sunt atacaţi de doi indivizi necunoscuţi care-o imobilizează pe fată cu gândul s-o violeze. După o serie de tratative eşuate se produce o altercaţie în care băiatul de liceu, care încearcă s-o facă pe eroul, este înjunghiat iar cei doi fug în noapte. În final apare şi agentul comunitar care se întoarce victorios şi inutil cu actele lor... O poveste despre doi rockeri adolescenţi care simt nevoia să petreacă împreună câteva ceasuri într-un parc la o oră târzie din noapte şi care ajunge să se sfârşească tragic datorită faptului că ceilalţi nu înţeleg că între un băiat şi o fata mai poate să existe şi altceva în afară de sex... O poveste de dragoste pe cale să se înfiripe într-un parc între doi rockeri adolescenţi aflaţi la prima lor întâlnire şi care se sfârşeşte chiar înainte de debut. O poveste despre principii nedeplin cristalizate şi despre cum pot ele să evolueze fără să fie trădate câtuşi de puţin pe parcursul a câtorva ore dintr-o noapte cu lună. O poveste despre (ne)firescul cotidian, despre fragilitatea extremă a existenţei umane, o poveste despre sacrificiu şi despre alegeri. O poveste despre cum ne iubim lucrurile şi despre cum ne folosim de oameni.

Faţa nevǎzutǎ a lunii

Gelso, un băieţel extrem de inteligent, ia hotărârea să nu permită anotimpurilor să-şi urmeze ciclul firesc până când Selena, mama lui, plecată într-o expediţie de cercetare pe lună pentru o perioadă nedeterminată, nu se va întoarce... Care sunt implicaţiile şi soluţiile?!

Femeia cu pipă

Se ştie că pentru a susţine un one woman show credibil îţi trebuie cel puţin un subiect puternic sau o actriţă pe măsură. În cazul în care le ai pe amândouă succesul e ca şi asigurat, fiecare componentă o completează pe cealaltă. Şi dacă se mai coboară şi Duhul...

Fetiţa de cristal

Redarea curajoasă în transfigurare faunică a evenimenţialului social prin scene cu personaje exotice exportate din mediul antropic şi valorificate, într-un răsfăţ, în lumea felinelor, în piesa de teatru pentru copii " Fetiţa de cristal" este o nouă realizare de succes aparţinând actorului, regizorului şi dramaturgului Laurenţiu Budău . Piesa transpune cu multă uşurinţă şi cu farmec socialul într-o lume care insuflă copiilor, şi nu numai, stări de bucurie şi admiraţie pentru subtilitatea acţiunilor unor personaje bine identificate în rolul moralizator şi, de aceea, îşi merită cu prisosinţă apariţia scenică ... Gheorghe Apetroae Sibiu

Funambul

Un text despre iubire şi neiubire, despre foame, trădare, singurătate, frică, speranţă şi deznădejde, privite prin ochii unui copil care nu încetează să se mire de “tâmpeniile” celor mari. Un text despre cum ajungem să împrumutăm laşitatea părinţilor noştri şi să le repetăm erorile într-o stranie echilibristică. Un text despre viaţa în comunism şi puţin după aceea. Un text despre oameni simpli care aduc înspăimântator de bine cu noi. Un text numai bun de citit pe nerăsuflate ori de aruncat într-un tomberon plin cu “lucruri uzate”.

Gigel

Cine este Gigel? Dupǎ spusele autorului (la o evaluare superficialǎ a propriei “tanti ecatoale”): “un preşcolar necotat cu perspective şcolare" şi care într-un sfârşit se dovedeşte a fi un copil supradotat care încearcǎ, prin toate mijloacele de care dispune, sǎ-şi menţinǎ tatǎl vitreg - zugravul meseriaş, specializat în rigips - alǎturi de el şi mama lui nu tocmai sfântǎ...” Va reuşi? De fapt, asta e piesa.

Hai la drum, spre Phantarun!

Unei maimuţici leneşe şi pline de sine i se înscenează, de către Magistrul Trombonini & Compania, un abandon în plin “deşert”... Pentru a reuşi să-şi ajungă colegii din urmă, aceasta trebuie să se autodepăşească şi să capete deprinderi utile. În acest demers este ajutată de o lăcustă binevoitoare şi foarte, foarte talentată la actorie. Va ajunge ea oare în mirificul Phantarun?... Citiţi şi vă dumeriţi!

Hallo, Switzerland?

Accident, sinucidere sau crimă? Un incomod redeschide un dosar clasat şi încearcă să dezlege misterul morţii unui adolescent. Câţi dintre cei intervievaţi îi vor mărturisi adevărul?

Harbuzzia

Două regate... atât de asemănătoare şi totuşi atât de diferite. O eventuală unire a lor poate strica multe socoteli. Ce părere au capetele încoronate despre această situaţie? Dar slujitorii acestora?... O parabolă despre Adevăr sau despre ocolirea acestuia, cu toate complicaţiile care decurg din fiecare posibilă alegere.

Kibbutzul aşteptărilor

L'Isola della Gioventù

O ficţiune având în centrul ei un personaj real şi anume Galenus (Claudius Galenus din Pergam) ultimul mare medic al antichităţii şi considerat unul dintre fondatorii anatomiei și farmacologiei. Acesta adună, ca într-un imens laborator în aer liber, pe insula Della Gioventù, 1.000 de bărbaţi şi femei, într-o proporţie egală, cărora le asigură timp de 10 ani, pe baza unui contract ferm condiţionat de 11 reguli, toate condiţiile unei vieţi lipsite de griji, urmărind oficial să găsească şi să definitiveze cu ajutorul lor reţeta oficială a fericirii pe care s-o vândă Continentului care l-a respins. Cel puţin asta este varianta oficială. Ce se ascunde în spatele acestui proiect este departe de intenţiile declarate ale patronului insulei, iar efectele secundare, deloc de neglijat, nu încetează să se arate cu toată cruzimea de care pot da dovadă în acest spaţiu concentraţionar modern.

Let's go Europe

O comedie aparent inofensivǎ despre un Turn Babel modern cu un conducǎtor pururi absent, care încearcǎ sǎ reziste prin diferite tertipuri, în care fiecare vorbeşte pe limba lui şi câteodatǎ, în caz de forţǎ majorǎ, pe inima lui.

Let's go Europe

O comedie aparent inofensivǎ despre un Turn Babel modern cu un conducǎtor pururi absent, care încearcǎ sǎ reziste prin diferite tertipuri, în care fiecare vorbeşte pe limba lui şi câteodatǎ, în caz de forţǎ majorǎ, pe inima lui.

M-am hotărât să devin câine

Pentru că “paralizează” mereu în faţă mârlăniei şi a atacurilor neaşteptate sub centură, un tip solitar, Parfon, se hotărăşte, la propriu, să devină câine-lup pentru a fi capabil să răspundă pe măsura agresivităţii celor din jur, mobilizând pentru scopul propus toate resursele de care este capabil.

Milogii

Un bǎtrân cerşetor este atacat în noapte de un tânǎr înarmat care îl forţeazǎ sǎ se îndrepte spre un cimitir abandonat… Vreţi sǎ aflaţi motivele?

Miracolul de la Slobozia

Monolog pentru o zânǎ

O actualǎ poveste despre minunile necesare din viaţa noastra, despre slǎbiciunile fireşti care ne caracterizeazǎ, despre lucrurile care descoperim cǎ sunt cu adevǎrat importante de-abia dupǎ ce am început sǎ le pierdem... Cum, mai existǎ zâne în secolul XXI? De ce sǎ nu!

Nigeriada

Vă mai aduceţi aminte de scrisorile în lanţ pe care le primeaţi în copilărie în cutia poştală? Vă mai aduceţi aminte de sentimentele stranii care vă încercau la citirea lor? Unul dintre noi a alungat teama provocată de ele şi a luat atitudine. În ce fel?

Nimic bun despre Satana

O iubire care se autodistruge din prea multǎ iubire.

O flaşnetã numitã Eugène

În casa generalului Dupont încep să se petreacă lucruri incredibile care ţin de domeniul absurdului. Eleonore şi Aurelie, cele două personaje feminine ale piesei, înfruntă eroic situaţia, mai ales atunci când încep să bănuiască că toate mişcările le sunt atent notate de vecinul lor Eugene....

Omul cu faţa de bronz

O docu-dramǎ bazatǎ pe dosarele CNSAS, pe mǎrturiile prietenilor şi celor apropiaţi, despre personalitatea uriaşǎ a episcopului romano-catolic Anton Durcovici omorât de Securitatea româneascǎ în seara zilei de 10 decembrie 1951 în închisoarea Sighet (nume de cod “Dunǎrea”). O reconstituire fidelǎ a unei vieţi exemplare, jertfitǎ în numele adevǎrului şi credinţei.

Patronul de piramide

Pe malu lacului Felone

V-a apucat vreodată râsul în timpul unei crize de măsele? Nu-i aşa că, în intervalul acesta, suferinţa s-a mai atenuat sau chiar a fost anihilată? Cam aşa e şi cu piesa asta în care se pronunţă des cuvântul “emigrant”, râdem cu foc unul de altul şi dracul ne mângâie languros pe toţi... Important e ca, la final, să reuşim să ne înţelegem sau cel puţin să pricepem că nu mai trăim demult într-o singură ţară ci într-o singură lume.

Picnic nocturn pe o gramatică, veche

Un bătrân, o femeie tânără, o veche poveste de dragoste aflată la vremea bilanţului deasupra unor improvizate frunze de hârtie. Un picnic nocturn în care ia naştere un tablou şi se închide o paranteză nedumerită.

Prinţul H

“Cât colesterol e îmbibat în tradiţii, cât colesterol!” Uneori, trenurile ar trebui sǎ-şi pǎrǎseascǎ şinele lucioase pentru ca sǎ le creascǎ aripi şi sǎ poatǎ zbura. Uneori, câteodatǎ, râurile ar trebui sǎ-şi pǎrǎseascǎ albiile pentru a se putea transforma în rouǎ ori în fluvii. Uneori, câteodatǎ, tot timpul, fiinţele ar trebui sǎ-şi lase paşii sǎ le cǎlǎuzeascǎ gândurile. Autorul

Rapsodia "Domestica"

Goana după bani naşte compromisuri. De fapt, ce înseamnă fericirea? Giulia şi Gusti încearcă să răspundă separat la această întrebare, până când...

Rusalka

Adevăr sau elucubraţii? ...O femeie cu un comportament suspect aflată în custodia secţiei de poliţie 1234 este interogată asupra cauzelor care au determinat-o la suicid pe podul care încearcă să unească oraşul, oraş despărţit de un fluviu iraţional care curge în sens invers.

Scutecele beznei

Ce se-ntâmplă atunci când nimeni nu vrea să-şi mai apere ţara pentru că nu poate fi identificat "duşmanul"? Citiţi piesa. Răspunsurile sunt în fiecare.

Serenadă pentru Cervantes

“SERENADĂ PENTRU CERVANTES” se doreşte a fi o plecăciune afectuoasă în faţa marelui clasic care înfruntă viguros timpurile şi stârneşte reinterpretări multiple ale contemporaneităţii vis-a-vis de mitul cavalerului rătăcitor în hăţişurile realităţii. Nu ne-am propus să facem o reconstituire exactă asupra evenimentelor romanului cu pricina, nici să realizăm o ilustrare scenică a acestuia, ci să adăugăm încă o undă de mister asupra condiţiei creatorului care se identifică cu opera şi personajele create de el, lăsând o confuzie deliberată asupra identităţii reale a personajului central, personaj cu personalitate multiplă şi preocupare unică - aceea de a-şi desăvârşi opera până în ultima secundă a existenţei sale pământene. Lupta cu Timpul care se scurge nemilos constituie constituie axa spectacolului pe care-l propunem judecăţii îngăduitoare a Cititorului care vă hotăra, în final, cine este învingătorul, cine sunt învinşii şi dacă a avut vreun rost toată răbdarea şi bunăvoinţa de care a dat dovadă pe parcursul lecturii.

Şi pe urmĂ?

Societatea Elefanţilor

Cum poţi să faci carieră când ai un şef zbir? Cum poţi deveni întruchiparea lui, de îndată ce îi ocupi scaunul? Cum devii din naiv o canalie? Ştiai că există şi vagabonzi fericiţi?

Strex sau Teama de apă a felinelor mari

Personajele unui roman se supun fără crâcnire toanelor dictatoriale ale Autorului, crezând orbeşte că rolurile bizare pe care şi le asumă, ca şi consecinţele propriilor acţiuni, ţin de responsabilitatea celui din urmă. Unul dintre acestea şi anume FEMEIA CU TIGRU ÎMPĂIAT (Taisia Andreevna) face greşeala fatală de a se îndrăgosti fizic de neexperimentatul romancier Whitby, sperând să-l determine să-şi schimbe stilul absurd în favoarea unuia mult mai romantic. Prevăzând dezastrul iminent, "colegii" îi înscenează Taisiei un asasinat literar de proporţii.

Sub semnul lui Marte

Un etnic maghiar şi o româncă sunt încuiaţi într-o sală, alături de sicriele Tovarăşului şi Tovarăşei. Iubirea şi ura, disperarea şi speranţa bântuie ca nişte stafii peste cei patru care, vrând-nevrând, îşi împletesc destinele în timp ce afară plouă carmin.

Trandafirul de sens giratoriu

La ediţia de anul trecut a Concursul de creaţie dramatică organizat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Scurt au fost premiate textele „Cameleonul perfect", de Laurenţiu Budău, şi „Nu-nţeleg ce se întâmplă", de Mihai Ignat. Anul acesta, au fost înscrise în concurs 55 de texte, câştigător fiind "Trandafirul de sens giratoriu", de Laurenţiu Budău. Concursul a fost organizat de Teatrul "Regina Maria", în colaborare cu revista de cultură Familia. Concursul a fost iniţiat în anul 1992, de Elisabeta Pop, fosta secretară literară a teatrului, care a făcut parte din juriu alături de Ioan Moldovan şi Traian Ştef, de la revista Familia. În mare, piesa spune povestea dintre un bătrân evreu, de aproximativ 70 de ani, care are o prăvălie la periferia Romei, şi o tânără, de 20 de ani, Rosa (Trandafir), care practică cea mai veche meserie din lume, la un sens giratoriu... "Între cei doi se naşte un soi de iubire, dar o iubire imposibilă pentru că cele două suflete se întâlnesc doar în planul visului. În realitate, acest lucru nu se poate întâmpla"

Trezeste-ma cand ajungem in rai!

Vizita inopinată a lui Felippo, un controversat membru al familiei Negru, riscă să distrugă iremediabil făgaşul oarecum previzibil al destinelor celor trei femei (Dalena, Alba şi Bella), implicate aproape fără voia lor în vârtejul acid al hazardului.

Trilogia podurilor

O întâmplare trasă la indigo în trei oraşe diferite ale României. O aventură comică nocturnă. De fapt s-ar putea petrece în toate oraşele autohtone care au cel puţin un pod.

Vedere de Sus

Vicenţiu Întâiul

Eternul conflict dintre generatii? Sau...

Vrǎjitorul cu nouǎ degete

De regulǎ, orice vrǎjitor care apare într-o poveste oarecare trebuie sǎ fie musai rǎu-rǎu, chiar crud; Bau-bau-ul cum s-ar zice... În povestea de faţǎ, “Vrǎjitorul...” se pare cǎ are capacitatea de a drege lucrurile şi de a le îndruma într-o matcǎ a firescului cotidian, a normalitǎţii... Cel puţin aşa cred ceilalţi... şi poate pentru cǎ - îmi place sǎ cred - povestea nu este una obişnuitǎ.

Zâna cojilor de portocalǎ

O actualǎ poveste despre minunile necesare din viaţa noastra, despre slǎbiciunile fireşti care ne caracterizeazǎ, despre lucrurile care descoperim cǎ sunt cu adevǎrat importante de-abia dupǎ ce am început sǎ le pierdem... Cum, mai existǎ zâne în secolul XXI? De ce sǎ nu!

“Engri Bărs”

„Engri Bărs” este povestea a doi oameni obişnuiţi dintr-un cartier muncitoresc care, migălind timp de aproape nouă luni la o machetă din chibrituri a Taj Mahal-ului în vederea participării la un ipotetic concurs în Japonia, descoperă sensurile iubirii profunde ce presupune renunţare la sine, sacrificiu, dăruire necondiţionată. Istoria împăratului Shah Jahan care şi-a zidit în piatră iubirea pentru soţia sa Mumtaz Mahal îi fascinează pe Biţu şi Petronela care îşi doresc ca relaţia lor să capete o aură mitică. Odată cu apariţia în peisajul domestic a prosperului om de afaceri Dumitrescu, triunghiul amoros este perfect conturat...

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Laurentiu Budau 

editeaza

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Laurentiu Budau

• Spalatoria de suflete a lui Catalin Cucu de Maria Elena Campean sursa: AltIasi.ro
  Sinopsis: „Vizita inopinata a lui Felippo (Gringo), un controversat membru al familiei Negru, risca sa distruga iremediabil fagasul oarecum previzibil al destinelor celor trei femei (Dalena, Alba si Bella), implicate aproape fara voia lor in vartejul acid al hazardului.”
  
  Dupa spectacole ca Gunoierul (Mimi Branescu) sau Cipsuri si Dale (Ioan Peter), Catalin Cucu mizeaza pe un text care nu s-a mai pus pana acum in scena. Roxana Marza, una dintre protagoniste, mi-a spus ca „Textul are de toate. Adica va fi un spectacol la care razi, plangi, te revolti, urasti, iubesti. E rupt din viata.”
  
  Pe langa Roxana Marza, pe care ati putut-o vedea in spectacole atat pe scena Nationalului iesean (Prostii sub clar de luna de Teodor Mazilu, r. Ovidiu Lazar sau Iov si salubrizarea de Calin Ciobotari, r. Ovidiu Lazar), la Ateneul Tatarasi (O sarbatoare princiara de Teodor Mazilu, r. Ovidiu Lazar) sau Teatru Fix (Neintelegerea dupa Albert Camus, r. Cristi Avram), distributia ii are in
  Citeste tot pe AltIasi.ro
• Aţi auzit de circul „Stromboli“?... de Ion PARHON sursa: Scrisul Romanesc
  Aţi auzit de circul
  „Stromboli“?...
  
  Dacă­ nu,­ este­ meritul­ Teatrului­ „Ion­ Creangă“­ de­ a­ ne­ vorbi­ despre­ el,­ prin­ spectacolul­ Carolina şi poneiul,­de ­Laurenţiu­Budău,­în­ adaptarea ­scenică­ şi­ regia­lui­Cornel­Todea,­recenta­ premieră­ găzduită­ de­sala­„Rapsodia“­din­ Lipscani,­de­ unde­t rupa­ bucureşteană­ trage­ nădejde­ să­ revină­ cât­ mai­ curând­
  la­ sediu l­din­ Piaţa­ Amzei...
  În­centrul­acestei­poveşti,­micuţa­Carolina,­o­fetiţă­bolnavă­de­nanism,­care­din­cauza­lipsei­de­afecţiune­din­ partea­părinţilor­nici­nu­vrea­să­mai­crească.­Ea­va­descoperi­însă­harul­şi­darul­prieteniei­prin­Oxford,­poneiul­de­ Shetland,­şi­va­deveni­personajul­cel­mai­important­dintr-un­univers­viu­colorat,­cu­lumini­şi­umbre,­potrivit­cu­ caracterele­şi­cu­viaţa­celor­din­jurul­ei.­Însufleţită­de­propria­cand
  Citeste tot pe Scrisul Romanesc
• 2012 Award - texts de sursa: Irish Embassy Award
  2012 Award - texts
  
  For the 2012 award we have received texts from 5 authors:
  
  "În aer" by Alexandra Pâzgu
  
  "Taxi Blues" and "3 O'Clock" by Ana-Maria Bamberger
  
  "Carolina și poneiul" by Laurențiu Budău
  
  "Refuz să cresc. Dacă puteți face o mică donație" by Vera Ion
  
  "Sub pământ" by Mihaela Michailov
  Citeste tot pe Irish Embassy Award
• Premiera la Teatrul Ion Creanga: Carolina si poneiul de Alexandru Marinescu sursa: Mondo News Share13
  Duminica 29 aprilie, de la ora 11.00, la sala Rapsodia de pe Lipscani, spectatorii vor putea urmari, in premiera oficiala, un nou spectacol al Teatrului Ion Creanga: Carolina si poneiul de Laurentiu Budau, adaptare scenica de Cornel Todea.
  
  Reprezentatia ne spune povestea unui copil care are nevoie de afectiune pentru a creste fericit, iar intreaga actiune se desfasoara in lumea fantastica a circului Stromboli. Din aceasta trupa face parte si familia Carolinei, fetita care, desi are 14 ani, arata ca la 6. Micuta a incetat sa mai creasca pentru ca nu mai simte atentia parintilor si este coplesita de certurile acestora.
  
  Citeste si: Laurentiu Budau: Cand nu mai suntem copii, nu mai suntem nimic, doar niste umbre prin care trece timpul ca printr-un ciur!
  
  O poveste cu o mama, un tata si un copil, o poveste in care parintii, atat de absorbiti de nenumaratele obligatii ale zilei de azi, si de nenumaratele nelinisti, privind ziua de maine,
  Citeste tot pe Mondo News Share13
• Cornel Todea: Teatrul pentru copii iti pastreaza o prospetime de Marinela Oprea sursa: National Magazin
  Exista un loc unde tineretea nu mai are varsta. Asta inseamna teatrul pentru copii. Iar despre acesta stie cel mai bine sa vorbeasca Cornel Todea, directorul Teatrului Ion Creanga de peste 20 de ani. A regizat nenumarate piese, emisiuni muzicale, talkshow-uri, filme artistice si documentare, dar la teatrul pentru copii primeste mereu sinceritate . Il face sa se simta tanar, desi are nepoti si sa fie energic chiar si la 77 de ani. L-am gasit pe domnul Todea discutand cu actorii despre premiera de duminica. Voia clar cateva modificari. Si asta pentru ca ii pasa de reactiile copiilor din sala care il fac sa traiasca doua spectacole in acelasi timp.
  
  
  
  National Magazin: Ca tot v-am prins discutand cu actorii despre premiera de duminica „Carolina si poneiul”, spuneti-mi ce presupune munca din spatele unei piese de teatru.
  
  Cornel Todea: Sa ai sansa sa nimeresti un text bun. Daca textul este generos, iti ramane tie sarcina sa nu-l mutilezi. Este si o mare bucurie sa lansezi o
  Citeste tot pe National Magazin
• Cand nu mai suntem copii, nu mai suntem nimic, doar niste umbre prin care trece timpul ca printr-un ciur... de Alexandru Marinescu sursa: Mondo News Share14
  Duminica, 29 aprilie, la Teatrul Ion Creanga a avut loc premiera piesei Carolina si poneiul. Laurentiu Budau, autorul piesei, a acordat in exclusivitate un interviu pentru Mondo News.
  
  REP: De ce o piesa pentru copii? Ce reprezinta ei pentru dumneavoastra?
  
  Laurentiu Budau: Prima mea piesa scrisa a fost si este o piesa adresata copiilor, dar in egala masura si adultilor. Era cam in 1994, pe vremea cand eram student la Institutul de Arte din Chisinau. Este vorba despre Harbuzzia, o piesa aparent inofensiva in care protagonistii sunt legume. Cineva spunea ca este o piesa politica. Inclin sa-i dau dreptate.
  
  Nu am mai scris,cred, nimic semnificativ pana in 2010 cand, datorita tembelilor politici locali care se apucasera, cu voiosie dobitoceasca, la indicatia mai marilor lor in prostie de la centru, sa inceapa desfiintarea teatrului din Bacau prin reduceri masive de personal, m-am pomenit pus in capul asa zisei listei secrete de disponibizati-indizerabili care trebuiau sa fie
  Citeste tot pe Mondo News Share14
• Ati auzit de Circul Stomboli? de Ion Parhon sursa: Scrisul Romanesc (pagina 27)
  (pagina 27)
  
  Dacă nu, este meritul Teatrului „Ion Creangă“ de a ne vorbi despre el, prin spectacolul Carolina şi
  poneiul, de Laurenţiu Budău, în adaptarea scenică şi regia lui Cornel Todea, recenta premieră găzduită
  de sala „Rapsodia“ din Lipscani, de unde trupa bucureşteană trage nădejdea să revină cât mai curând
  la sediul din Piaţa Amzei...
  În centrul acestei poveşti, micuţa Carolina, o fetiţă bolnavă de nanism, care din cauza lipsei de afecţiune din
  partea părinţilor nici nu vrea să mai crească. Ea va descoperi însă harul şi darul prieteniei prin Oxford, poneiul de
  Shetland, şi va deveni personajul cel mai important dintr-un univers viu colorat, cu lumini şi umbre, potrivit cu
  caracterele şi cu viaţa celor din jurul ei. Însufleţită de propria candoare şi de elanurile copilăriei, va zbura peste
  necazuri şi peste pericolele din calea ei, cucerind simpatia şi aplauzele publicului. Prin cuvânt, cântec şi dans,
  Citeste tot pe Scrisul Romanesc (pagina 27)
• 2012 Award - texts de sursa: Irish Embassy Award for an emerging Romanian playwright
  2012 Award - texts
  
  For the 2012 award we have received texts from 5 authors:
  
  "În aer" by Alexandra Pâzgu
  
  "Taxi Blues" and "3 O'Clock" by Ana-Maria Bamberger
  
  "Carolina și poneiul" by Laurențiu Budău
  
  "Refuz să cresc. Dacă puteți face o mică donație" by Vera Ion
  
  "Sub pământ" by Mihaela Michailov
  Citeste tot pe Irish Embassy Award for an emerging Romanian playwright
• Carolina si poneiul – Teatrul Ion Creanga, Bucuresti de sursa: Despre sufletul meu
  Cand am vazut programul de la Creanga, mi-am zis ca n-ar fi rau sa trag o fuga si pe acolo. Nu de alta, dar am observat ce frumos structurat este continutul stagiunii: se specifica in dreptul fiecarui spectacol carei varste i se adreseaza. Cu aceasta ocazie, mi-am dat seama ca nu ar mai trebui sa merg singura, ci voi putea fi insotita de Aborsan.
  
  Acum, ca parinte, cand te uiti pe site si vezi ca teatrul se adreseaza unei anumite varste, la ce te astepti? Probabil ca eu m-am asteptat ca el sa fie ceva mai matur, dar nu m-am gandit ca vor pune pe scena o asistenta dezbracata in fustita scurta si imbracata in boneta :-) . Eu am zis ca daca este pentru peste 12 ani trateaza lucruri mai serioase, nu ca se va prezenta ceva sexy… Dar macar eu am avut de regretat prezenta in sala in cadrul scenei de la spital; parintii copiilor de 3-7 ani ce-or fi regretat? Cum sa ai copil de 3 ani si sa-l aduci la o piesa de teatru despre care esti informat ca este pentru 12 ani? Alo, parinti,
  Citeste tot pe Despre sufletul meu
• Carolina şi poneiul de rudiana'hermeczy sursa: rudiana'hermeczy
  Tu ştiai că poneii ştiu şi altceva decat limba poneiască?
  
  Cum ar fi că ei ştiu că vor să se facă ponei, de când sunt mici …până cresc!
  
  Dar de circul Stromboli… ai auzit?!
  
  Nu??
  Citeste tot pe rudiana'hermeczy
• Concurs de dramaturgie de Mircea Ghiţulescu sursa: LUCEAFARUL DE DIMINEAT
  Concurs de dramaturgie
  Mircea Ghiţulescu
  
  Cu câţiva ani în urmă, Cornel Todea şi Ion Gârmacea, managerii Teatrului „Ion Creangă“ au avut ideea de organiza un concurs de piese de teatru pe lângă faimosul lor Festival „1.000.000 de poveşti“. Anul trecut au fost în concurs şaptezeci de piese, din care trei foarte bune, în 2010, doar douăzeci, din care jumătate bune şi foarte bune. Este o competiţie internă foarte strânsă la care participă „autori ai casei” care rareori pierd o ediţie a Festivalului, alcătuind un fel de familie: Sânziana Popescu, Victor Ci­linca, Ştefan Mitroi, Carmen Dominte şi alţii.
  
  De data asta, un profesionist al teatrului de animaţie, regizorul Laurenţiu Budău, a fost ales pentru piesa Carolina şi poneiul, o comedie pentru „copii şi cunoscători” inspirată din lumea fascinantă a circului, scrisă cu o dicţiune excepţională. Carolina, pitica, s-a oprit din crescut la patru ani, deşi are 12. De fapt,
  Citeste tot pe LUCEAFARUL DE DIMINEAT
• Carolina şi poneiul de rudiana hermeczy sursa: răsfăţ cultural
  Tu ştiai că poneii ştiu şi altceva decat limba poneiască?
  
  Cum ar fi că ei ştiu că vor să se facă ponei, de când sunt mici …până cresc!
  
  Dar de circul Stromboli… ai auzit?!
  
  Nu??
  …Atunci, comedia inspirată din lumea fascinantă a circului , pusă în scenă de regizorul Cornel Todea, te va face atent la prietenia şi devotamentul pe care Oxford – ponei de Shetland le dăruieşte amicei lui bune : Carolina.
  
  Decisă că nu mai vrea să se facă mare fiindcă părinţii nu o iubesc, dar însufleţită de propria candoare şi de elanurile copilăriei şi ocrotită de Oxford- ea va invăţa să zboare peste necazuri şi peste pericolele din calea ei, cucerind simpatia şi aplauzele publicului.Unde? La Teatrul Ion Creangă, unde poneii de Shetland nechează şi vorbesc frumos şi politicos, umflă baloane pentru toţi copiii şi, pe deasupra, sunt cei mai buni prieteni din lume!
  
  Cât pe ce să uit să iţi spun ….Carolina şi poneiul se adresează
  Citeste tot pe răsfăţ cultural
• „Femeia cu pipăˮ, pe scena Universităţii de Arte de Ana-Maria BABĂTĂ sursa: CUZANET
  Miercuri, 5 martie a.c., începînd cu ora 18:00, a avut loc premiera spectacolului „Femeia cu pipăˮ, de Laurenţiu Budău. Evenimentul a fost găzduit de Sala Studio Teatru a Universităţii de Arte „George Enescuˮ, din Iași (UAGE) şi face parte din stagiunea 2013-2014 a Facultăţii de Teatru. Din distribuție face parte Adriana Gîrneţ, studentă la Master Actorie în anul al II-lea şi Dragoş Călin, student la actorie în anul al III-lea. Coordonatorul proiectului este prof.univ.dr Emil Coşeru.
  
  Piesa de teatru se deschide cu un lei motiv al precupeților: „Trei la zece mii! Trei la zece mii! Fără tva! Fără tva! Ţigări-ţigări-ţigări! Şosete de bumbac, trei sute la sută!ˮ. Negustoria reprezintă, însă, o metaforă pentru situația în care se află oamenii artei. „Este un spectacol care relatează într-un fel sau altul despre situaţia actuală a actorilor de teatru. Este un text contemporan, dinamic, iar ironia este la ea acasă. De asemenea,
  Citeste tot pe CUZANET
• “Serenada pentru Cervantes” a adus un nou premiu Teatrului de Animatie - See more at: http://www.desteptarea.ro/e2809eserenada-pen de Daniela Pilat sursa: Desteptarea
  Teatrul de Animatie din Bacau se poate lauda cu un nou premiu. In cadrul celei de a IV-a editii a Festivalului International de Teatru aBucurii pentru copii. Spectacole de colectie” organizat la Teatrul aTandarica” din capitala, talentatii actori au castigat premiul pentru aCitirea intr-o cheie moderna a unei opere clasice”. Meritul a venit in urma evolutiei pe care papusarii au avut-o in piesa aSerenada pentru Cervantes” in regia lui Laurentiu Budau. Andreea Sandu, directorul Teatrului de Animatie, a explicat cu privire la acest eveniment ca aprezenta in festival a insemnat un nou izvor de emotii proaspete si de bucurii autentice pentru papusarii bacauani. Motivul a fost daruirea publicului si lui Cervantes a unei noi <serenade>. Falduri de sonoritati artistice, in semn de omagiu, au fost executate si sub balconul juriului care s-a aratat impresionat”. Asadar, combinatia inventiva, misterioasa si dinamica intre clasic si modern, dupa cum a mai adaugat directorul,
  Citeste tot pe Desteptarea
• Premiera absoluta a Teatrului de Animatie de Daniela Pilat sursa: Desteptarea.ro
  Conducerea Teatrului de Animatie Bacau aduce inca o data o premiera absoluta pentru bacauani. Dupa saptamani de repetitii, pe data de 28 septembrie, la ora 19:00, actorii se vor prezenta in fata publicului cu o altfel de piesa. Este vorba despre "Serenada pentru Cervantes" de Laurentiu Budau. Nu este adresata copiilor, asa cum ne-am obisnuit, ci este un eveniment care se vrea a fi, mai degraba, pe placul adultilor prin maniera in care apovestea" va fi prezentata iubitorilor de teatru. Motivandu-si alegerea, Laurentiu Budau a explicat ca apiesa mi-a bantuit de multe ori si indelung noptile, inspaimantandu-ma si in acelasi timp, facandu-ma sa visez. Cu ajutorul minunatei echipe a Teatrului de Animatie din Bacau am reusit sa scap de aceasta frumoasa obsesie si sa o materializez in forma concreta a spectacolului de fata.
  Constructia lui a fost inca de la debut o continua provocare, pentru mine si pentru colegii mei, prin pendularea lui ritmica intre tragic, umor si vis,
  Citeste tot pe Desteptarea.ro
• Trei spectacole într-o seară - despre supravieţuire şi agresivitate - Festivalul de Teatru Scurt, Oradea, 2012 de Ruxandra Vera Ştefan sursa: LiterNet.ro
  Trandafirul de sens giratoriu de Laurenţiu Budău este piesa care a câştigat anul acesta Concursul de creaţie dramatică dedicat piesei scurte. Un spectacol lectură în regia domnului Petre Panait, "un spectacol interactiv, dar numai eu am voie să intervin", aşa cum ne-a anunţat însuşi regizorul, mărturisindu-ne că mai este nevoie de o lună pentru ca piesa să depăşească stadiul de spectacol lectură. A fost însă mai mult de atât, chiar şi de această dată. Mişcarea scenică era trasată, decorul schiţat pentru a se putea da naştere întâmplărilor cerute de text. Întâlnim două personaje simpatice. Relaţia dintre ele este inedită: un bătrân negustor evreu căruia i se face milă de o conaţională de-a sa ce trebuie să-şi vândă trupul pentru a supravieţui, amândoi aflându-se în Spania, departe de casă. Câteva intervenţii regizorale live, cu noi, spectatorii de faţă, au clarificat unele situaţii, încă nesedimentate. Foarte interesant
  Citeste tot pe LiterNet.ro
• "Trandafirul de sens giratoriu" - Piesa câştigătoare a concursului de dramaturgie de Loredana Ionaş sursa: CRISANA
  Concursul de creaţie dramatică organizat în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru Scurt (OSTIF) a fost câştigat, şi anul acesta, de Laurenţiu Budău, din Bacău, cu piesa "Trandafirul de sens giratoriu". Spectacolul lectură cu acest text a avut loc luni, în sala Arcadia, iar din distribuţie au făcut parte doi actori ai Teatrului Regina Maria - Adela Lazăr şi George Voinese. Regia artistică a purtat semnătura lui Petre Panait.
  
  La ediţia de anul trecut a concursului dramatic au fost premiate textele „Cameleonul perfect", de Laurenţiu Budău, şi „Nu-nţeleg ce se întâmplă", de Mihai Ignat. Anul acesta, au fost înscrise în concurs 55 de texte, câştigător fiind "Trandafirul de sens giratoriu", de Laurenţiu Budău. Concursul a fost organizat de Teatrul "Regina Maria", în colaborare cu revista de cultură Familia. Concursul a fost iniţiat în anul 1992, de Elisabeta Pop, fosta secretară literară a teatrului, care a făcut parte din juriu alături
  Citeste tot pe CRISANA
• Stagiune deschisa cu premii de Cristian Horgoș sursa: Bihor Online
  Iar înaintea ridicării cortinei pentru piesa Equus, managerul Daniel Vulcu şi secretarul literar Victoria Balint l-au premiat pe Laurenţiu Budău, câştigătorul Concursului de creaţie dramatică dedicat piesei scurte, pentru spectacolul-lectură „Trandafirul de sens giratoriu”.
  Citeste tot pe Bihor Online
• Iaşi: Evocare prin teatru a episcopului Anton Durcovici de Pr. Cristian Bîrnat sursa: ERCIS
  Iaşi: Evocare prin teatru a episcopului Anton Durcovici
  
  Teatrul Luceafărul din Iaşi, în seara zilei de 28 octombrie 2013, a fost gazda unei premiere de excepţie. Pe scenă au urcat actorii băcăuani ai Teatrului din Clopotniţă, oferind celor 800 de spectatori - din Iaşi sau veniţi din alte localităţi - piesa de teatru "Anton Durcovici - omul cu faţa de bronz". A fost o seară de mari emoţii, mai ales că reprezentaţia s-a dorit a evidenţia mai ales arestarea, anchetare şi moartea episcopului martir.
  
  Pentru a putea beneficia de acest moment de mare spiritualitate cât mai mulţi, spectacolul a fost prezentat de două ori: la ora 17.00 şi la ora 19.30.
  
  După o introducere a preotului Iosif Dorcu, au urcat pe scenă actorii: Dumitru Rusu (în rolul episcopului Anton Durcovici), Ion Coşa, Laurenţiu Budău, Ştefan Ionescu, Nina Ionescu, Ciprian Cârstiuc, Iulia Solomon, Adina Iftime şi Tiberiu Gabor.
  
  Personajele, în ordinea intrării în scenă sunt:
  Citeste tot pe ERCIS

Discutii:

propune tema de discutie