regizor caut piesa

Piese de Ludmila Razumovskaya

adauga piesa

Dragă Elena Sergheevna

Este ziua Elenei Sergheevna, o femeie nu foarte tânără, cumsecade, singură. Patru elevi de-ai ei i-au pregătit o surpriză și au venit să îi ureze ”la mulți ani”, dar orgoliul lor și cruzimea tinereții îi transformă în ucigași.

În Piaţa Vladimir

O poveste dulce-amara despre rostul omului simplu intr-o lume macinata de interese si ifose. O poveste despre cei multi si mai totdeauna singuri. Se deapana amintiri, se fac confesiuni, se povestesc mici intamplari din prezentul imediat si nu tocmai fericit, se visează putin si, ca-n viata, se destrama multe sperante.O poveste despre cei fara nume, adică despre mine, despre tine, despre el, despre… noi, jucata si comic, si trist.

Șantaj

Bacalaureatul este un examen greu pentru care trebuie să înveți mult și există chiar pericolul să îl pici! În scopul de a schimba lucrările de la bacalaureat cu unele deja făcute de acasă, un grup de liceeni încearcă să o șantajeze pe diriginta lor. Dar aceasta e o persoană mai puternică și mai curajoasă decât credeau ei și rezistă încercărilor lor de șantaj.

• ordoneaza:
• alfabetic
• cea mai recent adaugata
• cea mai discutata
• cea mai votata

Biografie Ludmila Razumovskaya 

editeaza

Cronici ale spectacolelor dupa texte de Ludmila Razumovskaya

• Cartier de… pension de Doru Mareș sursa: Observator Cultural
  Dupa blocuri (?)
  Tot mai pregnanta, in ultimii citiva ani, tendinta teatrului romanesc – in special sub bagheta regizorilor de 20 si 30 de ani – de a cobori cu arme si bagaje in realitatea imediata, ca arta a imediatului ce se afla. Debutind sub semnul unui esec (Eu cind vreau sa fluier, fluier… in regia lui Theodor Cristian Popescu) prizat pozitiv insa, probabil tocmai din cauza semnului benefic de innoire pe care il presupunea, tendinta la care ma refer, un fel de neorealism crud, care datoreaza in egala masura expresionismului, postmodernismului, canalelor TV tip Cartoon Network si Fox Kids, Internetului si hip-hop-ului, s-a dezvoltat la nivel de eveniment, in Romania, in special in acesti ultimi doi ani de cumpana milenara. Sint de citat Trilogia belgradeana a aceluiasi T.C. Popescu, acum in posesia Teatrului Bulandra, Noaptea asasinilor a lui Alexandru Berceanu, de la Casandra, Beatles, si toata lumea era a mea al Adei Lupu si La Dallas al lui Vlad Massaci,
  Citeste tot pe Observator Cultural
• Doi actori în Piaţa Vladimir de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Montările pentru săli de tip studio, cu personaje puţine şi texte bine scrise, care ţintesc să atingă sau să farmece categorii de public dintre cele mai diverse, au revenit în sălile din Bucureşti. Iar regizorii şi actorii recurg tot mai adesea la nevoia de poveste – prea puţin exploatată în ultimii ani în teatrele româneşti.
  Spectacolul „În Piaţa Vladimir” după textul Liudmilei Razumovskaia, pus în scenă la Sala Studio a Teatrului Nottara din Bucureşti, în regia lui Petru Hadârcă, e genul acela de poveste care conţine toate ingredientele necesare pentru a stârni emoţie. Doze potrivite de lacrimi şi râs, asadar, simplitate, şi doi actori care ştiu bine să ţină în mână şi râsul, şi plânsul. De altfel, este evident că regia mizează exact pe această simplitate şi pe jocul celor doi, Luminiţa Gheorghiu şi Emil Hossu. Şi, desigur, pe acea poezie implicită a textului, în fond atât de fermecătoare…
  În Piaţa Vladimir se
  Citeste tot pe Yorick
• Curajul simplităţii de Dana Ionescu sursa: Yorick
  De ani buni, despre spectacolele Teatrului Nottara se scrie puţin în presă. Motivele sunt mai multe: instituţia nu stă tocmai bine la capitolul „comunicare”, fiind foarte zgârcită cu informaţiile (chiar şi cu cele de pe site-ul propriu), multe spectacole au un aer vetust, repertoriul are, şi el, bizareriile lui etc.
  Despre montarea piesei „În Piaţa Vladimir”, de Ludmila Razumovskaia nu au apărut prea multe comentarii critice… Din inerţie, din obişnuinţă, din prejudecată? Sau pentru că „şi tăcerea e un răspuns”? Tot ce se poate.
  Petru Hadârcă, regizor basarabean, la un moment dat director al Teatrului Naţional din Chişinău, a mai montat în teatrele din România. De data aceasta, şi-a asumat riscul de a pune în scenă o piesă care nu poate rezista decât prin actori de forţă, o piesă cu partituri extrem de solicitante pentru interpreţi. „În Piaţa Vladimir” aduce în faţa publicului două personaje plămădite din spiritul care
  Citeste tot pe Yorick
• Un spectacol emoționant de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Începutul de mileniu trei aduce o problemă foarte spinoasă, cea a comunicării între oameni. Într-o lume dominată şi manipulată de posibilităţile comunicării electronice prin telefonie mobilă, televiziune şi Internet, pare paradoxal, dar oamenii sunt din ce în ce mai singuri. Au o imensă nevoie de o comunicarea directă, faţă în faţă, fără artificiile tehnicii. Căutarea partenerului de comunicare, de dialog pe tema necazurilor personale este miezul dramatic al piesei “ În Piaţa Vladimir” de Ludmila Razumovskaia care surprinzător nu a fost scrisă pe timpul marilor invenţii electronice, ci la sfârşitul mileniului trecut. Alegerea repertoială este remarcabilă pentru că piesa are un mesaj deosebit de actual pentru cei subjugaţi de invenţiile tehnicii ce ambiţionează anularea comunicării directe, transformarea în roboţi a oamenilor. Nu este bătrânicioasă această constatare, ea frământă astăzi întreaga lume indiferent de vârsta
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• Primii pași cu succes pe drumul afirmării de Ileana Lucaciu sursa: Blog Ileana Lucaciu
  Prin proiect spectacolul face parte dintr-un grupaj de patru spectacole ce lansează “Opera Prima” și ministagiunea sa, coordonator și inițiator fiind dr. Paul Chiribuță și George Mihăiță, directorul Teatrului de Comedie și al Asociației UNESCO Adolescenții, parteneri – UNATC, alături de masteranzii și absolvenții săi, Sorina Ștefănescu, Alexandru Mâzgăreanu, Maria Pitea și Sorina Diaconu. Proiectul “propune un model socio-cultural de educație și reintegrare socială ce se adresează categoriei defavorizate de pe raza Municipiului București”. Această precizare este tributară stilului nostru de limbaj încărcat de multe vorbe, dar în esență proiectul este cu pricepere coordonat prin evidențierea tinerelor talente din teatru ce realizează spectacole de calitate adresate tematic generației căreia îi aparțin. În afara premierei “Dragă Elena Sergheevna/Șanta j”, proiectul și-a completat ministagiunea prin “Biloxi Blues” și
  Citeste tot pe Blog Ileana Lucaciu
• TinereteTalent si Unicitate de Tudor Sicomas sursa: criticamcasatraim.blogspot
  Nu stiu efectiv cum sa incep acest articol. Dupa ce o noapte si o zi am stat si l-am lasat sa se "aseze", pot vorbi despre spectacolul de aseara, care a avut loc la Sala Noua a Teatrului de Comedie, in speranta ca voi parea destul de obiectiv. Ma veti ierta, bineinteles, daca nu voi reusi pe deplin.
  Ludmila Razumovskaia este o dramaturga cunoscuta deja la noi, datorita spectacolelor "In Piata Vladimir", de la Teatrul Nottara si "Acasa", de la Teatrul "Ion Creanga". Piesele ei sunt foarte apreciate pe plan mondial si din ce in ce mai jucate. Tanarul Alexandru Mazgareanu a fost recompensat cu premiul pentru cel mai bun regizor in cadrul galei "COMEDIA TINE LA TINEri", pentru spectacolul "Romantiosii". Apoi, s-a facut remarcat prin spectacolul de licenta prezentat la Teatrul Metropolis, "Functionarii", dupa A.P. Cehov. Pentru colaborarea sa cu OperaPrima Practicabil a ales, din nou, un text foarte puternic si ofertant pentru actori: "Draga Elena Sergheevna" al autoarei amintite mai sus.
  Citeste tot pe criticamcasatraim.blogspot
• Elena Sergheevna, draga de ea de Alina Epingeac sursa: Yorick
  În subsolul de la Dianei 4 locuieşte o femeie nu foarte tânără, cumsecade, singură şi destul de neinteresantă. Are câteva rafturi cu cârţi, un pat, un radio vechi şi o icoană. Este ziua ei şi se sărbătoreşte în linişte, cu bucurie stăpânită şi cu dorinţe suflate într-o lumânare. Se aud bătăi în uşă. „Dragă Elena Sergheevna”, la mulţi ani! Patru elevi de-ai săi i-au pregătit o vizită surpriză cu voie bună, cadouri şi tinereţe. Aşa începe spectacolul montat de Iulia Grigoriu, studentă în anul III la Regie, la UNATC. Împreună cu cinci colegi actori au realizat acest spectacol cu sprijinul ArCuB. Iar rezultatul este cât se poate de încurajator.
  Povestea dură şi deloc la îndemână a unei seri în care scrupulele dispar, iar cruzimea tinereţii se desfăşoară în toată bestialitatea ei e tratată cu multă seriozitate şi atenţie pentru detalii. Cu stângăcii inerente, cu lungimi inegale şi cu reuşite personale cu adevărat
  Citeste tot pe Yorick
• Spaţiul alb şi exemplaritate cromatică de Dana Țabrea sursa: Ziarul de Iași
  Punerea în scenă a spectacolului Dragă doamnă profesoară, în regia lui Andrei Măjeri, se bazează pe desprinderea convenţiei teatrale de convenţia narativă. Astfel, ceea ce în text se rosteşte la propriu poate dobândi o notă ironică sau parodică în cadrul montării. În acest sens (dar nu numai), regizorul Andrei Măjeri introduce ca soluţie discursul scenic la microfon - revelând convenţia narativă, se depăşeşte respectiva convenţie teatrală („realism psihologic“). Am zis că nu numai deoarece preluarea microfonului în rostirea scenică mai înde­plineşte şi alte funcţii: scoaterea personajului din schema caracterială (cum e cazul Elenei Sergeevna/Inna Andriucă, idealista naivă şi agitată, atunci când îşi formulează refuzul categoric), demarcarea în mod plastic (însoţită de agerime în jocul actoricesc şi o mişcare scenică adecvată, dinamică) a anumitor idei şi detaşarea spectaculară (din momentele lui Andrei Dinu la microfon).
  Citeste tot pe Ziarul de Iași
• Confirmări de Mircea Morariu sursa: Adevărul
  Pesemne că foarte curând va fi nevoie de investigaţii detectiviste în regulă spre a se putea stabili cu oarecare rigurozitate parcursul pe harta teatrală a României a celei mai cunoscute piese a Ludmilei Razumovskaia.
  Intrată în repertorii graţie spectacolului realizat de regizorul Dominic Dembinski la Teatrul „Nottara“ în stagiunea 1991-1992 care a optat pentru subtitlul Şantaj, cel mai adesea jucată cu titlul Dragă Elena Sergheevna, piesa ajunge acum la Teatrul Municipal din Baia Mare, acolo unde foarte tânărul şi interesantul regizor Andrei Măjeri a preferat să o pună în scenă cu numele Dragă doamnă profesoară. Cred că numai o singură altă piesă, poate neîntâmplător aparţinând tot unui scriitor de literatură dramatică născut pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice, a mai cunoscut o soartă asemănătoare. E vorba despre Aleksandr Ghelman, al cărui text intitulat Într-un parc, pe o bancă a avut parte, după premiera pe ţară de la
  Citeste tot pe Adevărul
• De-a binele și răul la aniversarea Elenei Sergheevna de Monica Andronescu sursa: Yorick
  Sunt ani buni de când la Bacău, în fiecare primăvară, sunt martoră la acest frumos festival de monodramă, care, e-adevărat, și-a modificat numele, și-a mai schimbat pe ici, pe acolo, regulile, și-a schimbat directorii și selecționerii, dar s-a încăpățânat să reziste. Se întâmplă întotdeauna primăvara, uneori prinzi o zăpadă întârziată, alteori liliac înflorit, alteori e soare frumos și alteori vânt crunt, ca acum, dar întotdeauna, în toți acești ani, în Teatrul din Bacău am simțit o atmosferă specială, un soi de căldură, și de pasiune, și de inocență, care face ca acest festival – acum numit Bacău Fest Monodrame – să aibă un farmec aparte. În acest an, egida sub care se desfășoară este „Scena e a ta!”.
  Festivalul de-abia s-a deschis, duminică seara, pe 15 aprilie, cu o premieră. „Dragă Elena Sergheevna” după Ludmila Razumovskaia, în regia lui Mădălin Hîncu, proaspăt nominalizat la Premiul pentru Debut la Gala
  Citeste tot pe Yorick
• O meditație despre relativitatea binelui de Mircea Morariu sursa: Yorick
  Ce altceva decât absenţa unor texte cu carnaţie asemănătoare şi cu roluri cel puţin la fel de ofertante să determine frecvenţa, insistenţa chiar, cu care apare în repertoriile noastre piesa Ludmilei Razumovskaia Dragă Elena Sergheevna?
  Scrisă la începutul anilor ’80 în plină perioadă brejnevistă ca urmare a unei comenzi precise (a fost, carevasăzică, un „text comisionat”), primită cu refuz ori cu prudență de culturnicii sovietici (mai întâi a fost respinsă, apoi i-a fost îngăduită, totuși, reprezentarea, însă în Teatre situate cât mai departe de Moscova, Dragă Elena Sergheevna a ajuns să fie un veritabil „hit” dramaturgic în vremea glasnostului lui Gorbaciov, dar și câțiva ani după prăbușirea Uniunii Sovietice.
  În România, în pofida faptului că literatura dramatică sovietică se afla la mare cinste în ultimul deceniu comunist (și nu din înalt ordin, ci datorită valorii ei artistice, substanțial superioară celei produse
  Citeste tot pe Yorick

Discutii:

propune tema de discutie